Anulare act administrativ. Sentința nr. 737/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 737/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 5945/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 737
Ședința Publică din data de 16.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: D. C. D.
****************
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta INSPECȚIA J., prin consilier juridic A. L. S., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 5.03.2015 pârâta INSPECȚIA J. a depus la dosar completare la întâmpinare față de precizarea cererii de chemare în judecată prin care solicită a se constata decăderea reclamantei din dreptul de a mai modifica acțiunea la primul termen de judecată, într-un exemplar, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta INSPECȚIA J., prin consilier juridic, învederează instanței faptul că susține excepția inadmisibilității privind constarea inadmisibilității unei rezoluții de clasare, aceasta nu intră în competența Curții de Apel București. De asemenea, menționează că susține și excepția lipsei procedurii prealabile invocată prin completarea la întâmpinare, menționând că nu a fost îndeplinită de reclamantă, contrar susținerilor acesteia. Reclamanta a avut 6 reveniri la Inspecția J., fiindu-i comunicată reclamantei și o adresă de răspuns. Învederează că în lucrarea nr. 4642/IJ/2014 s-a pronunțat o Rezoluție de clasare la data de 8.12.2014. Depune practică judiciară.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta INSPECȚIA J., prin consilier juridic, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației, avându-se în conform Rezoluției din 22.08.2014 s-a dispus clasarea sesizării adresate Inspecției. Toate verificările prealabile s-au efectuat conform art.14 din Regulament. Solicită a se constata cu privire la neconstituționalitatea rezoluției de clasare pe motiv că nu are mențiunea „definitivă”, calea de atac este prevăzută de lege. Nu poate fi reținută susținerea reclamantei privind blocarea accesului la justiție și lipsa verificărilor de fond, Inspecția J. a efectuat verificările prealabile și a răspuns la petiția reclamantei și la cele 6 reveniri.
Pentru motivele arătate în scris solicită respingerea contestației.
Curtea în temeiul art. 394 NCPC declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate de pârâtă, iar în subsidiar pe fond.
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub nr. de mai sus, reclamanta D. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. desființarea rezoluției de clasare nr.3212/IJ/2116/DIJ/22.08,20î4, emisa de INSPECȚIA JUDICIARA, comunicata la data de 13.09.2014, prin care solicită desființarea acesteia si trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
In fapt, in data de 22.07.2014 ca am solicitat Inspecției judiciare printr-o petitie aspecte in legătură cu indiciile savarsirii unei abateri disciplinare in dosarul nr._/63/2010* de către Completul C5 al Curții de Apel C..
La data de 13.09.2014 a primit din partea Inspecției Judiciare rezoluția de clasare nr.3212/1 J/2116/DIJ/22.08.2014.
Rezoluția se intemeiaza pe dispozițiile art.45 alin.4 lit.b raportat la art.47 alin.l lit.b teza finala din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii si dispune clasarea sesizării.
Având in vedere rezoluția de clasare dispusa solicită a se constata ca aceasta este neconstitutionala (in raport cu Decizia Curții Constitutionale nr.397/03.iulie.2014, publicata in Monitorul Oficial nr.529/16.07.2014).
Curtea Constitutionala, constata ""ca sintagma " rezoluția de clasare este definitiva "din cuprinsul art.47 alin.l lit.b din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstitutionala in ipoteza prevăzută de art.45 a lin.4 lit.b din aceeași lege.
In consecința solicită desființarea rezoluției de clasare nr.3212/IJ/2116/DIJ/22.08.2014 emisa de Inspecția Judiciara.
Pârâta INSPECȚIA J. a formulat întâmpinare față de contestația introdusă împotriva rezoluției din data de 22 august 2014 emisă în dosarul nr. 3212/1 J/2116/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, prin care solicită respingerea cererii pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea formulată, contestatoarea D. M. solicită instanței desființarea rezoluției de clasare emisă de Inspecția J. în dosarul nr. 3212/1 J/2116/DIJ/2014, și constatarea că aceasta ar fi neconstituțională.
I. Chestiune prealabilă referitoare la admisibilitatea acțiunii formulate de contestatoare
Inspectorul judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, desemnat să soluționeze lucrarea înregistrată sub nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petiționară pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată, de către magistrații Secției a I-a Civilă a Curții de Apel C..
În urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu se conturează indiciile săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistraților reclamați, astfel încât s-a dispus clasarea sesizării.
Apreciază că rezultatul verificărilor prealabile comunicate petiționarei la data de 3 septembrie 2014 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea 554/2004 pentru a fi calificat drept un act administrativ, care să fie supus controlului instanței de contencios administrativ.
Or, rezultatul verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar din cadrul Direcției de inspecție judiciară pentru judecători, potrivit art. 45 alin.4 lit.b din Legea nr. 317/2004, nu este de natură a produce efecte juridice, întrucât nu dă naștere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, ci reprezintă un act prin care se comunică petiționarei rezoluția de clasare.
Față de solicitarea reclamantei de constatare a neconstituționalității rezoluției de clasare nr.3212/IJ/2116/DIJ/2014 solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, efectul Deciziei Curții Constituționale nr.397/3.07.2014 limitându-se la sintagma „rezoluția de clasare este definitivă”.
Urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr.397/3.07.2014, în ședința din data de 6.11.2014 Plenul CSM a hotărât sesizarea Ministerului Justiției cu propunerea de modificare și completare a Legii nr. 317/2004 privind CSM.
Efectul imediat al deciziei Curții Constituționale nr.397/3.07.2014 a fost încetarea efectelor juridice ale tezei finale ale art.47 alin.1 după 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României (16.07.2014), în baza art. 147 alin.1 din Constituție. Astfel, la data de 22.08.2014, data emiterii rezoluției, prevederea contestată era suspendată de drept, aflându-se în termenul de 45 de zile menționat mai sus.
Astfel, admiterea excepției de neconstituționalitate a deschis reclamantei calea contestației la instanța de contencios administrativ, în virtutea liberului acces la justiție și al dreptului la un proces echitabil.
În concluzie, acest capăt de cerere nu poate fi examinat de instanță, prin prisma faptului că nu intră în competența Curții de Apel București constatarea ca neconstituțională a unei legi/ordonanțe, cu atât mai puțin a unui act ce nu poate fi supus controlului de contencios administrativ.
Față de capătul de cerere prin care reclamanta solicită dispunerea desființării rezoluției de clasare și de modalitatea concretă în care a înțeles să își exprime pretențiile în cuprinsul cererii de chemare în judecată, solicita ca instanța să îi pună în vedere să precizeze obiectul acțiunii formulate, cu indicarea motivelor de fapt prin raportare la rezoluția emisă de Inspecția J. și să depună la dosarul cauzei actul contestat.
În cazul în care reclamanta nu-și motivează în fapt cererea de chemare în judecată, față de prevederile art. 194 lit.d NCPC solicită anularea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 196 alin.1 NCPC raportat la art. 178 alin.3 NCPC, vătămarea rezultând din imposibilitatea pârâtei de a formula apărări prin prezenta întâmpinare.
Își menține dreptul de a completa prezenta întâmpinare, de a formula apărări și de a solicita în fața instanței de judecată orice probatoriu care va fi necesar în soluționarea cauzei, în urma comunicării precizărilor reclamantei, în temeiul dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care asigură echilibrul ce trebuie să existe între interesul general al societății și interesele legitime ale fiecărei persoane fizice sau juridice.
În drept, invocă dispozițiile art. 205-208 Cod proc. civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Legea nr. 554/2004, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.
La data de 18.12.2014 reclamanta D. M. a depus completare la acțiune.
In fapt, la data de 22.07.2014, a sesizat INSPECȚIA JUDICIARA despre incalcarea normelor si principiilor procesuale, in dosarul nr.l_ *al Curții de Apel C..
O luna mai târziu, respectiv, la data de 22.08.2014, Inspecția Judiciara a emis REZOLUȚIA nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014, primita ia data de 13.09.2014, prin posta.
Dispozițiile legale in bazo carora a fost dispusa rezoluția mentionata au fost declarate neconstitutionale prin decizia Curții Constitutionale nr.397/3.07.2014 publicata in Monitorul Oficial nr. 529 din 16.07._.
Efectele rezoluției sunt vatamarea reclamantei atat prin blocarea accesului la justitie cat si prin lipsa verificărilor de fond.
Inspecția Judiciara fiind o autoritate publica centrala conform dispozițiilor art.lO alin.(l) din Legea nr.554/2004 cu modificările si completările ulterioare, am formulat plângere prealabila, in termen legal, potrivit art.7 din legea contenciosului administrativ, emitentului, Inspectorului Sef al Inspecției Judiciare cat si Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin plangerea prealabila a cerut revocarea rezoluției. In data de 31.10.2014 a fost emis un răspuns al Inspecției Judiciare in care i se comunica, printre altele ca: " se constata faptul ca in rezoluția data in lucrarea cu nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014 la data de 22.08.2014 nu s-a mentionat ca aceasta este definitiva" si "aveam deschisa calea de atac in masura in care eram nemultumita de aspectele retinute".
Totodata se mentioneaza ca "s-a propus si a fost avizat arhivarea memoriului care vizeaza aspectele pentru care a fost emisa rezoluția de clasare din data de 22.07.2014..."
Rezoluția a fost contestata la Curtea de Apel București - secția contencios administrativ si fiscal, fiind înregistrata la data de 29.09.2014.
A solicitat anularea rezoluției sub aspectul excepției de nelegalitate referitoare la neconstitutionalitatea dispozițiilor pe care se intemeiaza, respectiv art. 45 alin.4 lit.b raportat la art.47.alin.l lit.b teza finala din legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata.
Parata a formulat intampinare solicitând respingerea cererii.
l. F. de excepția de nelegalitate invocata, precizez armatoarele:
Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
În conformitate cu ort. 147 din Constituție:
„(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval. Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept"
În conformitate cu dispozițiile art. 62 alin (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin Lege de către Parlament"
„Ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ abrogator, în calitatea sa de legiuitor negativ Curtea Constituțională nu poate stabili re-. normelor juridice abrogate, căci astfel sunt încălcate dispozițiile exprese si imperative ale art. 62 alin. 3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative. Efectele deciziilor Curții Constituționale constau doar în determinarea inaplicabilitații normelor juridice constatate a fi neconstituționale, fără a afecta restul sistemului normativ și cu atât mai puțin acte normative care nu mai sunt în vigoare la data emiterii deciziei." (Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 - M. Of. nr.104/12.2.2007)
„Curtea Constituțională ... nu este învestită cu verificarea constituționalității aplicării sau interpretării normelor ci numai cu atribuția comparării normelor de reglementare primară (cuprinse în legi și în actele juridice echivalente cu legea, precum cele rezultate din delegarea legislativă) cu cele ale legii fundamentale." (Decizia nr. 494/2005 - M. Of.1018 din 16.XI.2005 și Decizia nr. 584/2006 - M. Of. nr. 903din7.XI.2006)
„Efectul ex nunc al actelor Curții (Constituționale - n.ns.) constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentala a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridico și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecința, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor..."
În conformitate cu art. 147 alin 1 din Constituție și art. 31 alin (3) din Legea nr. 47/1992, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate... se produc următoarele efecte:
Parlamentul sau Guvernul are obligația ca în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Această obligație se transpune în procesul de legiferare, prin adoptarea de către Parlament a Legii de modificare a textelor declarate neconstituționale, ori prin emiterea de către Guvern a unei ordonanțe având același obiect;
-dacă în termenul de 45 de zile Parlamentul sau Guvernul nu se conformează acestei obligații, textele legale declarate neconstituționale ... își încetează efectele juridice (cu alte cuvinte sunt abrogate), prin admiterea excepției de neconstituționalitate;
-pe durata termenului de 45 de zile, calculat de Io data publicării deciziei de admitere a Curții. dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept... (acest efect suspensiv se produce în ipoteza în care nu se adoptă o lege sau o ordonanță care să înlocuiască dispozițiile declarate neconstituționale):
-prin admiterea excepției de neconstituționalitate și suspendarea de drept (a dispozițiilor legale declarate neconstituționale), după data publicării deciziei se creează o situatie noua...
Aplicarea în timp a normelor de drept este guvernată de principiul neretroactivitătii legii noi (legea nouă nu se aplică situațiilor juridice definitiv constituite, modificate sau stinse, precum și efectelor juridice produse de asemenea situații juridice dacă au fost definitiv realizate înainte de . legii noi) și de principiul aplicarii imediate a legii noi (legea nouă se aplică, în principiu, tuturor situațiilor Juridice născute, modificate sau stinse după ., situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum și efectelor juridice ale situațiilor juridice anterior născute, modificate sau stinse).
„... Legea nouă se va aplica de la ., fără a fi retroactivă, nu numai raporturilor juridice ce se vor naște, modifica sau stinge, după această dată, dar, de regulă, și situaților în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare - fapta pendentia, precum și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute (definitiv născute, modificate ori stinse) - facta futura" (M. N., B. D. - „Discuții pe marginea Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică - în "Dreptul" nr. 4/1995).
In consecința, instanța de judecata este tinuta sa aplica legea asa cum arata ea la momentul pronunțării.
. a actului administrativ se apreciaza in funcție de momentul emiterii sale. In acest sens actul a devenit ilegal datorita adoptarii unei decizii care nu mai permite existenta lui, actul este anulabil, chiar daca la momentul emiterii lui el a fost legal.
Rezoluția atacata este un act administrativ emis de o autoritate publica centrala putând fi supus controlului instantei de contencios administrativ. Astfel, Inspecția Judiciara nu mai poate da soluții definitive ca urmare a verificărilor prealabile pentru ca este doar un organism administrativ si pentru ca astfel se blocheaza accesul cetateanului la justitie.
Neconstitutionalitatea produce efecte iar rezoluțiile nu mai pot fi definitive.
2.In ceea ce privește motivarea actului administrativ respectiv argumentarea soluției de clasare a rezoluției, se poate observa ca aceasta este pur formala si reprezintă doar o opinie subiectiva pronuntata . de verificare prealabila a existentei indiciilor savarsirii unei abateri disciplinare.
Prin rezoluția clasata s-a stabilit ca nu au rezultat asemenea indicii.
Este greșita rezoluția clasata si sub acest aspect deoarece aceste indicii exista, si ar fi fost observate daca s-ar fi efectuat verificări fondate in dosarul nr._/63/2010* al Curții de Apel C..
Situatia retinuta de către Inspecția Judiciara nu este conforma cu realitatea. Astfel la pct.5 din rezoluție se motiveaza eronat ca "In ceea ce privește susținerea cu privire la incalcarea principiului disponibilității se constata faptul ca instanta de judecata a pus in discuție contradictorie a pârtilor aspectele privind participanta la proces si calitatile lor procesuale si s-a pronuntat asupra acestora cu ocazia soluționării recursurilor din cel de-al doilea stadiu procesual. Cu aceasta ocazie instanta a analizat persoana care poate sa stea in judecata in calitate de parat analizând raporturile dintre...".
Este lipsit de fundament acest argument intrucat instanta de recurs nu a efectuat nimic din cele mentionate de către Inspecția Judiciara, dovada existând la dosar, prin lipsa consemnării acestor aspecte in incheierile de ședința, in decizia de recurs nr.8781/08.10.2013 a Curții de Apel C., in iregistrarile efectuate.
Incalcarea flagranta, cu rea credința, a unor indatoriri elementare profesionale, de a verifica si constata care sunt părțile raportului Juridic dedus judecații, de a aplica si respecta normele si principiile procesuale, este o greșeala evidenta, neîndoielnica, corela ii lipseste orice justificare, cu consecințe deosebit de grave asupra înfăptuirii actului de justitie cat si in ceea ce privește drepturilor mele procesuale vatamate si activitatea de judecata.
A aratat ca judecători ai secției I-a civila, respectiv al Completului C5 din cadrul Curții de Apel C. au incalcat flagrant normele de drept material si procesual, incalcand principiul disponibilității, prin admiterea unui recurs care nu a fost declarat niciodata de parata intimata chemata de mine in judecata, prin admiterea unui recurs al unei persoane juridice care nu avea legitimitate procesuala, fata de care nu s-a pronuntat instanta de fond si care nu a fost citata niciodata in decursul celor 3 ani de judecata a dosarului nr._/63/2010*.
Confundarea pârtilor intimate, in dosarul nr._/63/2010* s-a făcut de către instanta de recurs prin decizia nr.8781/08.10.2013 a Curții de Apel C. in care au fost admise recursurile a doua intimate in loc de una singura cat si prin Decizia 122/23.01.2014.
Neexistand o alta cale de atac prevăzută de lege asupra unei hotarari greșite data in rejudecarea fondului de către o instanta de recurs, avand in vedere ca si recursul formulat de mine s-a admis prin decizia nr.8781/08.10.2013 a Curții de Apel C., am utilizat, fara rezultat, caile extraordinare de atac.
Ulterior, instanta de recurs Curtea de Apel C. a pronuntat, din oficiu, la data de 09.10.2014 o încheiere îndreptare eroare materiala, nemotivata, prin care a modificat altfel părțile raportului juridic dedus judecații.
In concuzie, argumentarea soluției in ceea ce privește neexistenta indiciilor savarsirii unei abateri disciplinare de către Completul C5 Secția l-a Civila al Curții de Apel C. este neîntemeiata, motiv pentru care apreciază ca rezoluția cu nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014 din data de 22.08.2014 poate fi verificata si sub aspectul temeiniciei pe calea contestatiei data in competenta instantei judecătorești de contencios administrativ.
Pârâta INSPECȚIA J. a formulat completare la întâmpinare față de modificarea cererii de chemare în judecată, în baza art. 204 Cod proc. civ., prin care solicită respingerea cererii.
I. Excepția lipsei procedurii prealabile
Întrucât privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, invocă excepția de fond a lipsei procedurii prealabile.
Contestatoarea D. M. a înregistrat acțiunea la registratura Curții de Apel București la dala de 29 septembrie 2014, fără a parcurge procedura administrativă prealabilă, contrar susținerilor sale din cererea modificatoare.
Raportat la conținutul acestora, sesizările sale din data de 18.09.2014, 06.10.2014 și 21.10.2014 au fost înregistrate ca reveniri la lucrarea nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014 la Direcția de inspecție J. pentru judecători, întocmindu-se adresa de răspuns comunicată în data de 31.10.2014, prin care s-a propus și a fost avizată arhivarea sesizărilor în privința aspectelor deja analizate în cuprinsul rezoluției contestate, și, în plus, înregistrarea sub un număr nou a aspectelor care nu au făcut obiectul verificărilor anterioare. Corespunzător s-a întocmii dosarul nr. 4762/IJ/3785/DIJ/2014. finalizat prin rezoluția de clasare din dala de 8 decembrie 2014. Pentru aceasta au fost avute în vedere revenirile adresate Inspecției Judiciare și înregistrate la dala de 18.09.2014,06.10.2014, 21.10.2014, 22.10._14, 14.11.2014.
Prin comparație cu revenirile la aceeași lucrare, plângerea pentru îndeplinirea procedurii prealabile ar trebui să aibă un conținut din care să rezulte intenția reclamantei de a îndeplini această procedură, conținând solicitarea de revocare a actului și, corespunzător/ au un circuit diferit, fiind înregistrate la Direcția Sinteze, C. și Registratură-Biroul C..
Toate revenirile au cuprins aspecte referitoare la dosare aliate pe rolul instanțelor și au fost tratate ca atare, neputând fi asimilate procedurii prealabile reglementate în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, amintită de reclamantă în cererea de completare a acțiunii inițiale pentru a acoperi o lacună în procedura inițiată în fața Curții de Apel București.
Adresa comunicată la data de 31.10.2014 a fost emisă conform art. 17 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J., care prevede la alin. 1 că «în situația hi care Inspecția Judiciara este sesizată cu aspecte care au facut obiectul unor verificări anterioare, pentru care. după caz. s-a formulat răspuns sau s-a dispus clasarea. (...) de către Inspecția J., noua sesizare primește același număr de înregistrare cu cel al sesizării anterioare », iar la alin. 5 «dacă noua sesizare cuprinde aspecte noi, care nu au făcut obiectul verificărilor anterioare, aceasta se înregistrează sub număr nou și se efectuează verificări prealabile cu privire la aspectele nou-sesizate, conform dispozițiilor art.11 - 14. »
Dispozițiile legale menționate se completează cu prevederile din Codul de procedură civilă, care la art. 193 alin. 1, stabilesc în mod expres că „Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. "
Condiționarea accesului Ia justiția de contencios administrativ de parcurgerea procedurii prealabile este o soluție impusă și de realitățile juridice din alte țări ale Uniunii Europene, dar mai ales ca urmare a includerii dreptului cetățeanului la o bună administrare în textele Tratatului de ia Lisabona. Or, existența unui asemenea drept presupune și recunoașterea posibilității pentru organul administrativ emitent sau ierarhic superior, acolo unde acesta există, de a asigura această "bună administrare", inclusiv de a putea revoca actul care nu întrunește condițiile de legalitate.
Această procedură, astfel privită, nu a fost concepută ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiție și nici ca mijloc de tergiversare a .soluționării cauzelor, fapt confirmat și de Curtea Constituțională în deciziile pronunțate asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate cu privire la art. 7 din Legea nr. 554/2004 (ex: Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2005 publicată în M. Of. nr. 165 din 24 februarie 2005. Decizia nr. 184 din 06 manie 2007 publicată în M. Of. nr. 237 din 05 aprilie 2007).
Față de caracterul imperativ al normei citate, doctrina administrativă și practica judiciară actuală subliniază în mod constant caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, neîndeplinirea acestei condiții de exercitare a dreptului Ia acțiune fiind sancționată prin respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. l din Noul Cod proc. civ.
In ceea ce privește corelația dintre normele Legii nr. 554/2004 și cele cuprinse în legi speciale, trebuie avut în vedere principiul aplicabil în cazul concursului dintre o normă generală și o normă specială, conform căruia acolo unde norma specială "tace", se aplică norma generală.
În concret, regula prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind caracterul obligatoriu al plângerii prealabile administrative este incidență ori de câte ori prin legea specială nu sunt stabilite expres alte condiții derogatorii de sesizare a instanței de contencios administrativ.
In legătură cu problema în discuție, reținem și faptul că, potrivit regulii de interpretare logică exprimată prin adagiul latin exceptio est strictissimae interpretationis . câte ori o normă Juridică instituie o excepție de la regulă, această excepție nu trebuie extinsă la alte situații, pe care norma juridică respectivă nu le prevede.
În ce privește rezoluțiile de clasare a sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b), norma specială nu stabilește nicio condiție derogatorie de la dreptul comun, situație față de care, având în vedere considerentele expuse anterior, se impune concluzia caracterului obligatoriu al procedurii administrative prealabile, procedură care în cauza de față nu a fost parcursă.
Astfel, față de lipsa procedurii administrative prealabile, solicită respingerea cererii formulată de contestator, ca inadmisibilă.
II. Referitor la așa-zisa excepție de nelegalitate referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor pe care se întemeiază rezoluția de clasare solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă față de obiectul dosarului - anulare act administrativ rezoluție de clasare - și față de natura Juridică a excepției de nelegalitate, aceasta fiind un mijloc de apărare prin care un pârât amenințat să i se aplice un act ilegal se apără invocând acest viciu. Or, petenta are calitatea de reclamantă în dosar, și nu de pârâtă, făcând o confuzie între excepția de nelegalitate și, eventual, o excepția de neconstituționalitate.
III. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulată de contestatoare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Verificările prealabile determinate de sesizarea petiționarei D. M. au fost efectuate de inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 11 alin. 3 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară de către Inspecția J., aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802/29 noiembrie 2012.
Prin rezoluția emisă în data de 22 august 2014 inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014 a dispus clasarea sesizării formulate de petiționară întrucât a constatat că nu există indicii care să releve comiterea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor reclamați.
Potrivit art. 74 alin. 1 Iit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări ale sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar conform art. 72 alin. 1 din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.
Totodată, învederează că, în cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare.
Cu toate că rezoluția a fost emisă în temeiul art. 45 alin. 4 lit. b raportat la art. 47 alin. 1 lit. b leza finală din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, învederează faptul că toate verificările prealabile care au fost efectuate în dosarul nr. 3212/IJ/2116/D1J/2014 al Inspecției Judiciare s-au realizat cu respectarea prevederilor art. 14 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J. adoptat prin Hotărâi-ea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 802 din 29 noiembrie 2012.
În ceea ce privește solicitarea de a se constata că rezoluția de clasare din data de 22.08.2013 este neconstituțională, întrucât Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" este neconstituțională și de a se dispune măsurile necesare pentru . poate observa că în rezoluția dată în lucrarea nr. 3212/IJ/2116/DIJ/20I4 nu s-a menționat faptul că aceasta ar fi definitivă. În plus, calea de atac este dată de lege, iar indicarea greșită a acesteia nu împiedică partea să se adreseze instanței de judecată.
Astfel, cum s-a menționat și în cuprinsul rezoluției contestate, pe calea verificărilor efectuate de Inspecția J. nu poate fi realizată o cenzurare a modului în care completul de judecată interpretează și apreciază asupra incidenței unor norme legale într-o cauză dată, acesta constituind un aspect care reprezintă o chestiune de judecată.
Totodată, având în vedere limitele controlului unei hotărâri judecătorești, rezultă că nu orice aci poate fi supus unei cercetări de competența Inspecției Judiciare, ci doar acela care încalcă în mod flagrant normele dreptului, fără nici cea mai mică justificare, sau care alterează în mod grav realitatea, în pofida oricărei evidențe a probelor.
În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile contestatoarei care afirmă că a fost vătămată prin emiterea rezoluției nu numai prin blocarea accesului la justiție, despre care nu poate fi vorba pentru simplul fapt că ne aflăm în fața instanței de contencios administrativ competentă și a cărei competență nu a fost contestată niciodată de pârâta, dar și prin lipsa verificărilor de fond, afirmație de asemenea nefondată, atât timp cât inspectorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile regulamentare de a efectua verificări prealabile, de a comunica rezultatul verificărilor prealabile în termen legal și de a analiza și a răspunde la următoarele 6 reveniri.
Precizează faptul că rolul și atribuțiile specifice Inspecției Judiciare nu presupun lipsirea de efecte juridice a hotărârilor judecătorești pronunțate, în caz contrar regimul juridic aplicabil căilor de atac fiind extins în mod nepermis și contrar dispozițiilor legale la un organ non- jurisdicțional.
Astfel, exercitarea și soluționarea căilor extraordinare de atac - contestație în anulare și revizuire, ambele respinse în recurs în cel de-al doilea ciclu procesual - reflectă aplicarea întocmai a principiului legalității, potrivit căruia criticile vizând modul de soluționare a unei cauze pot 11 analizate ori cenzurate sub aspectul legalității și temeiniciei doar de către instanța de control Judiciar, care are competența de a interpreta și aplica dispozițiile legale materiale sau procedurale la situația de fapt reținută, iar Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu o poate suplini ori completa prin decizii administrative, neavând competența de a exercita un control jurisdicțional pe fond, interpretarea și aplicarea legii la o situație concretă constituind atributul exclusiv al instanțelor de Judecată.
De asemenea, cercetarea disciplinară a magistraților se poate realiza doar în condițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competența Inspecției Judiciare și atribuțiile inspectorilor Judiciari, cât și procedura cercetării disciplinare. Astfel, o cerere de obligare a Inspecției Judiciare la începerea cercetării disciplinare față de un magistrat excede dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și Legii nr. 303/2004, nefiind posibilă transformarea dreptului de petiționare într-un drept care să permită petiționarului să ceară angajarea, în mod direct, a răspunderii disciplinare a magistratului care a soluționat o cauză în care petentul a figurat ca parte, doar pentru că acesta apreciază, într-o manieră personală, că un magistral și-ar fi exercitat funcția cu nerespectarea prevederilor în materie disciplinare.
Or, în cazul de față, în urma verificărilor prealabile care au fost efectuate s-a constatat, în mod întemeiat, că Judecătorii care au instrumentat și soluționat dosarul menționat de petiționară au respectat dispozițiile normelor de drept material și procesual, au expus raționamentul logico-juridic urmărit și motivele care au Justificat soluția pronunțată.
Astfel, se constată că prin rezoluția contestată, dar și prin adresa comunicată la data de 31.10.2014, s-au explicitat și argumentat de către inspectorul judiciar aspectele analizate și rezultatul verificărilor prealabile efectuate, ca urmare a petiției contestatoarei.
Față de aceste considerente, ținând cont de faptul că Inspecția J. a analizat și verificai sesizările în termenele și limitele impuse de lege, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoare D. M. în contradictoriu cu Inspecția J..
În drept, invocă dispozițiile art. 205-208 Cod proc. civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Legea nr. 554/2004, prevederile Legii tir. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.
La data de 26.01.2015 reclamanta D. M. a formulat precizare la contestație prin care contestă si cea de-a doua rezoluție emisa de către INSPECȚIA JUDICIARA cu nr.4762/IJ/3785/2014 din data de 05,01.2015, In legătură cu același raport juridic, solicitând desființarea rezoluției avand in vedere armatoarele considerente:
In fapt, la data de 05.01.2015, INSPECȚIA JUDICIARA emis rezoluția nr. 4762/IJ/3785/2014 privind sesizările despre incalcarea normelor si principiilor procesuale in dosarul nr._/63/2010* al Curții de Apel C..
Prin Rezoluția nr. 4762/IJ/3785/2014 s-a dispus clasarea sesizării in temeiul art.45 alin.4 lit.b) din legea nr. 315/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata.
Având in vedere si cea de-o doua rezoluție de clasare dispusa solicită a se constata ca aceasta este nefondata.
In ceea ce priveste argumentarea soluției de clasare a rezoluției, se poate observa ca aceasta este pur formala si reprezintă doar o opinie subiectiva pronuntata . de verificare prealabila a existentei indiciilor savarsirii unei abateri disciplinare.
Prin rezoluția clasata s-a stabilit ca nu au rezultat asemenea indicii.
Este greșita rezoluția clasata sub acest aspect deoarece aceste indicii exista, si ar fi fost observate daca s-ar fi efectuat verificări fondate in dosarul nr._/63/2010* a Curții de Apel C..
Situatia retinuta de către Inspecția Judiciara nu este conforma cu realitatea.
Aceasta institutie motiveaza in rezoluție despre chestiuni care nu fac obiectul sesizării mele respectiv precizeaza despre analiza calitatii procesuale din cuprinsul sentintei nr.2836/22.03.2013 a Tribunalului D., sentinta corecta in ceea ce privește respectarea principiilor procesuale al disponibilității si contradictorialitatii.
A aratat ca in dosarul nr._/63/2010* al Curții de Apel C. au fost inculcate normele si principiilor procesuale prin deciziile nr.8781/08.10,2013 si nr.122/23.01.2014, respectiv principiul disponibilității si contradictorialitatii.
A aratat ca au fost emise încheieri de îndreptare eroare materiala complet nemotivate.
A precizat ca in decizia nr. 122/23.01.2014 se consemneaza in dispozitiv respingerea excepției lipsei calitatii procesuale a unei parti fara sa fie ridicata aceasta excepție de nici o parte si nici de instanta.
Mai mult, aceasta parte nu a formulat in nume propriu recurs, nu s-a prezentat în instanta si acasta excepție nu a fost ridicata la Curtea de Apel C., nefiind pusa in discuția pârtilor in acest stadiu procesual al rejudecarii dupa casare.
Sunt lipsite de fundament aceste argumente intrucat instanta de recurs nu a efectuat nimic din cele mentionate de către Inspecția Judiciara, dovada existând la dosar, prin lipsa consemnării acestor aspecte in incheierile de ședința, in iregistrarile efectuate.
Incalcarea flagranta, cu rea credința, a unor îndatoriri elementare profesionale, de a respecta principiile si normele procesuale, de o verifica si constata care sunt părțile raportului juridic dedus judecații, de a aplica si respecta principiul contradictorialitatii si al disponibilității de a motiva hotararile judecătorești sunt indicii privind savarsirea de abateri disciplinare prevăzute de art.99 din legea nr.303/2004, cu consecințe deosebit de grave asupra înfăptuirii actului de justitie cot si in ceea ce privește drepturilor mele procesuale vatamate si activitatea de judecata.
A aratat ca judecători ai secției I - a civila, respectiv ai Completului C5 din cadrul Curții de Apel C. au incalcat flagrant normele de drept material si procesual, incalcand principiul disponibilității si contradictorialitatii si lipsind total de motivare hotararile judecătorești din data 09.10.2014 pronuntate in dosarul nr._/63/2010* al Curții de Apel C..
In concuzie, argumentarea soluției in ceea ce privește neexistenta indiciilor savarsirii unei abateri disciplinare de către Completul C5 Secția l-a Civila al Curții de Apel C. este neîntemeiata, motiv pentru care apreciază ca si rezoluția cu nr. 4762/IJ/3785/2014 din data de 05.01.2015. poate fi verificata sub aspectul temeiniciei pe calea contestatiei data in competenta instantei judecătorești de contencios administrativ.
Solicit judecarea chior si in lipsa potrivit dispozițiilor ort.223 alin.3 Cod de Procedura Civila.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri si atașarea nr._/63/2010* al Curții de Apel C..
La data de 2.03.2015 reclamanta D. M. a formulat răspuns la completarea întâmpinării depusă de pârâtă, anexând și înscrisuri.
Pârâta INSPECȚIA J. a formulat completare întâmpinare față de precizarea cererii de chemare în judecată, în baza art. 204 Cod proc. civ., prin care solicită a se constata decăderea reclamantei din dreptul de a mai modifica acțiunea la primul termen de judecată, în condițiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul din data de 02.03.2015.
Conform art. 204 alin. 1 Cod proc. civ. reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, iar modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. 1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților, reclamanta având posibilitatea atacării separate in instanță a rezoluției de clasare nr. 4762/IJ/3785/DIJ/2014.
Solicita a se observa că reclamanta este la a doua modificare a cererii de chemare în judecată, la prima modificare făcută înaintea primului termen de judecată Inspecția J. formulând completare la întâmpinare, care a fost înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a VlII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 13.01.2015.
In speță reclamanta putea aprecia că se impune modificarea cererii de chemare în judecată după comunicarea întâmpinării, depusă de pârâtă la Registratura instanței la data de 25.11.2014. deci în etapa de verificare și regularizare a acțiunii, până la împlinirea termenului în care trebuia să depună răspuns la întâmpinare.
Spre deosebire de fostul Cod de procedură civilă, care îngăduia ca modificarea cererii de chemare în judecată să se facă la prima zi de înfățișare, limita maximă în timp până la care ar putea fi făcută modificarea fără acordul expres al celorlalte părți este primul termen la care reclamantul este legal citat, astfel încât cererea modificatoare să îi fie comunicată chiar în etapa de regularizare.
Apreciază că nu se află în prezența niciunei ipoteze prevăzute la art. 204 alin. 2 Cod proc. civ. (1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii: 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierii în cursul procesului; 4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă) care să justifice această modificare, și nici în prezența condiției impuse de alin. 3 al art. 204 Cod proc. civ., prin opunerea la modificarea tăcută peste termenul legal (modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților).
In drept, invocă dispozițiile art. 204 Cod proc. civ.
Analizând cu prioritate conform art. 248 alin.1 NCPC excepția inadmisibilității cererii, excepția anulării cererii și excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta INSPECȚIA J., Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii față de solicitarea reclamantei de a se constatata neconstituționalitatea unei rezoluții de clasare a Inspecției judiciare invocată de autoritatea pârâtă, s-a susținut că efectul deciziei Curții Constituționale nr. 397/3.07.2014 a fost încetarea efectelor juridice ale tezei finale ale art. 47 alin.1 după 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României în baza art. 47 alin.1 din Constituție. Prin efectul deciziei Curții Constituționale s-a recunoscut petenților dreptul de a ataca rezoluția de clasare, emisă în ipoteza prevăzută de art. 45 alin.4 lit.b din Legea nr. 317/2004, neputându-se reține argumentul autorității pârâte în sensul că, la data de 22.08.2014 data emiterii rezoluției prevederea contestată era suspendată de drept, aflându-se în termenul de 45 de zile menționat.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a făcut posibilă contestarea deciziei de clasare la instanța de contencios administrativ în virtutea accesului liberul la justițiarului și a unui proces echitabil, astfel încât nu se poate reține ca întemeiată excepția inadmisibilității cererii formulată de reclamantă, astfel cum a fost motivată de inspecția judiciară.
În ceea ce privește excepția anulării cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivării în fapt a cererii de chemare în judecată, excepție motivată pe dispozițiile art. 196 alin.1 raportat la 178 alin.3 NCPC, nu poate fi reținută de instanță motivat de faptul că este evident că acțiunea formulată de reclamantă este motivată atât în fapt cât și în drept, situație rezultată și din completarea formulată la cererea de chemare în judecată și aflată la dosar la filele 39 și urm. din dosar. Astfel, prin cererea completatoare reclamanta își motivează pe larg cererea de chemare în judecată atât în fapt cât și în drept și care face vorbire despre nemulțumirile sale legate de rezoluția de clasare contestată cu nr. 3212/IJ/2116/22.08.2014 emisă de Inspecția J. și comunicată acesteia la 13.09.2014 și în cadrul căreia a formulat mai multe petite prin care solicită revocarea Rezoluției, anularea Rezoluției, invocând și un aspect al excepției de nelegalitate referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor pe care se întemeiază, instanța apreciind că reclamanta nu invocă o veritabilă excepție de nelegalitate a Rezoluției de Clasare și face referire la nelegalitatea rezoluției în raport de efectele deciziei Curții Constituționale mai sus menționată.
Pentru considerentele expuse se vor respinge excepțiile invocate de Inspecția J. ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de asemenea, prin întâmpinarea, de către autoritatea pârâtă se reține următoarele:
Ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 397/2014 de către Curtea Constituțională s-a recunoscut dreptul petenților de a ataca rezoluția de clasare emisă în ipoteza prevăzută de art.45 alin.4 lit.b din Legea nr. 317/2004, ca atare, accesul de a ataca rezoluția de clasare la instanța de contencios administrativ fiind reglementat de dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.3 din Legea nr. 47/1993 dispozițiile din legile și ordonanțelor în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, astfel cum a susținut prin întâmpinare și autoritatea pârâtă, arătând în mod corect că în cauză devin aplicabile dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea procedurii prealabile.
Astfel, sesizările reclamantei din data de 18.09.2014, 6.10.2014 și 21.10.2014 au fost înregistrate ca reveniri la lucrarea nr. 3212/IJ/2116/DIJ/2014 contestată de reclamantă pentru care s-a și întocmit un răspuns comunicat reclamantei la 31.10.2014. Ulterior, s-a întocmit dosarul nr.4762/IJ/3785/DIJ/2014 finalizat prin rezoluția de clasare din 8.12.2014.
Prevederile Legii nr. 317/2004 nu reprezintă legea specială în ceea ce privește regimul contestării rezoluției de clasare, legiuitorul calificându-le ca fiind definitive, ori prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu deschise posibilitatea recursului la cadrul prevăzut de art.47 alin.5 din același act normativ pentru contestarea rezoluției, ci deschide dreptul petenților de a ataca rezoluția de clasare în condițiile Legii nr. 554/2004 care reprezintă dreptul comun în materie.
Deoarece reclamanta nu a făcut dovada că anterior investirii instanței cu prezenta cerere a solicitat autorității pârâte revocarea actului pretins vătămător, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 193 NCPC raportat la art.7 din Legea nr. 554/2004 va admite excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de INSPECȚIA J., ca neîntemeiată.
Respinge excepția anulării cererii, ca nefondată.
Admite excepția lipsei procedurii prealabile, ca fondată.
Respinge cererea formulată de reclamanta D. M., domiciliată în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J., cu sediul în București, ., sector 5, ca inadmisibilă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. D. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. C.C.D./4 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1653/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2056/2015.... → |
|---|
