Anulare act administrativ. Sentința nr. 811/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 811/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 7671/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 811
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA FINANAȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,având ca obiect „anulare act administrativ-decizia nr. 386/04.06.2013”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.03.2015, la data de 13.03.2015, și apoi, la data de 20.03.2015 pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.2013, sub nr._ reclamanta . in contradictoriu cu pârâtele:
- Agenția Finanțelor Publice a Sectorului 1
- Agenția Naționala de Administrare Fiscala -Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere F-S1 23 din 31.01.2013 si a Deciziei nr. 386 din 4.06.2013 emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București in baza contestației la Raportul de inspecție fiscala F-S1 20 din 31.01.2013 emis de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1, solicitând:
1. Anularea:
- Deciziei de impunere F-S1 23 din 31.01.2013 emisa in baza Raportului de inspecție Fiscala efectuat de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 2.210.067, reprezentând diferența suplimentara TVA;
- Deciziei nr. 386 din 4.06.2013 emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București prin care s-a soluționat contestația la Raportul de inspecție fiscala F-Si 20 din 31.01.2013 emis de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1;
- Dobânzii legale in cuantum de 85.796 lei si a penalităților de întârziere in cuantum de 18.606 lei calculate in baza deciziei de impunere
2. Obligarea intimatelor la plata despăgubirilor materiale in cuantum de 104.402 lei si la plata despăgubirilor morale in cuantum de 100.000 lei.
În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele:
Reclamanta în luna ianuarie 2013, a fost supusa unei inspecții fiscale privind taxa pe valoare adăugata, obiectivele minimale avute in vedere de către organele de control fiscale fiind: verificarea bazelor de impunere, a legalității si conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității indeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea prevederilor legislației fiscale si contabile, stabilirea diferentelor obligațiilor de plata si accesorii aferente acestora, privind taxa pe valoare adăugata.
In urma efectuării controlului, organele fiscale au emis Raportul de inspecție fiscala nr. 20/31.01.2013 si Decizia nr. F-Si 23 din 31.01.2013 in conformitate cu care reclamanta a fost obligata la plata sumei de 1.678.225 lei reprezentând TVA si dobânzi si penalități de intarziere aferente TVA, suma care a rezultat in final fiind de 2.210.057 lei.
Împotriva raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat in temeiul art 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, contestație in care a invocat motivele de nelegalitate si netemeinicie ce stau la baza intocmirii raportului de inspecție fiscala.
Reclamanta a efectuat la punctul de lucru din Tancabesti, investiții in valoare de 13.147.858 lei.
Aceasta suma a fost obținută prin accesarea unui credit bancar la Alpha Bank si ulterior prin imprumuri de la asociați persoane fizice, și anume soții Ozana M. M. si C. M. M..
Aceste investiții făcute de către reclamantă cu bani împrumutați, au constat in construcții edificate pe terenul in suprafața de 17.385 mp: construcții administrative, padocuri, grajduri, restaurant, cafenea, depozit, spălătorie, uscatorie, tot acest ansamblu servește desfășurării activității de agrement sportiv cu cabaline.
Este de reținut faptul ca aceste investiții servesc desfășurării activității economice a societății, dupa cum rezulta din obiectul de activitate al societății si din documentele contabile ale acesteia.
La momentul efectuării controlului de către organele de inspecție fiscala a fost descoperita o eroare in contabilitatea M. H., in sensul ca in evidentele contabile aferente lunii aprilie 2011, suma de 4.100.000 lei figura cu titlu de investiție finala, iar diferența de 9.047.858 lei figura inregistrata in contul Asociați Conturi Curente.
Reclamanta a recunoscut aceasta eroare contabila si a remediat-o, insa organele de inspecție fiscala au interpretat aceasta eroare ca o „recunoaștere" a valorii de 9.047.858 lei in favoarea acționarilor, fara a avea astfel dreptul de a deduce TVA.
Investiția efectuata de către M. H. servește desfășurării economice a societății, iar in speța este vorba de o eroare contabila care este sancționată cu amenda.
În ceea ce privește capătul de cerere ala doilea/ obligația la plata despăgubirilor:
Sub un prim aspect, din momentul formulării plângerii prealabila si pana la primirea răspunsului formulat de către organele fiscale a curs un termen de 3 luni, timp in care au curs penalități.
Mai mult, incepand cu data de 2.10.2013, actul administrativ este suspendat de drept. Din păcate aceasta suspendare are loc doar la nivel teoretic pentru ca in data de 30.10.2013, organele de inspecție fiscala au emis o noua adresa de infiintare a popririi in baza actului administrativ suspendat.
In consecința, in contextul in care toate penalitățile aferente debitului principal au curs exclusiv din culpa intimatelor, cererea de obligarea a acestora la plata daunelor materiale egale cu valoarea dobânzilor si penalităților este intemeiata si admisibila.
In ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata daunelor morale, si acest capăt de cerere este admisibil in condițiile in care, dupa cum s-a conturat in jurisprudenta constanta a Înaltei Curți de Casație si Justiție, despăgubirea băneasca acordata pentru repararea prejudiciilor morale trebuie sa reflecte o concordanta valorica intre cuantumul sau/si gravitatea consecințelor la a căror reparare este destinat sa contribuie.
Pentru determinarea cuantumului despagubirlor morale se impune a se avea in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita, iar cum restabilirea situației anterioare, in ceea ce privește consecințele de ordin moral este imposibila, se impune ca prin despăgubirile acordate sa se asigure o ușurare a suferințelor reclamantului si obținerea unor satisfacții de către acesta.
Prin urmare, repararea daunelor morale este si trebuie inteleasa . larg, al căror scop este acela ca, in funcție de particularitățile fiecărei cauze, sa ofere victimei o anume satisfacție sau ușurare pentru suferințele indurate.
Banii trebuie admiși printre mijloacele de reparare a daunelor morale pentru același motiv pentru care sunt admise si asa zisele mijloace adecvate de natura patrimoniala, adică pentru faptul ca, desi nu compensează nimic in sensul propriu al termenului, ei pot oferi persoanei lezate o anumita compensație pentru răul suferit, un sentiment de satisfacție sau ușurare, care reflecta dimensiunea reala a prejudiciului moral încercat, proporționala cu traumele suferite.
În drept: prevederile legale citate în cuprinsul prezentei cereri.
Probe: inscrisuri, expertixa contabila, orice alte probe necesare si utile soluționării prezentei cauze.
Legal citată, pârâta Direcția Generală Regibnală a Finanțelor Publice București a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, arătând în esență următoarele:
A fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice privind anularea Decizie nr. 386/04.06.2013 de soluționare a contestației emisa de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice - de Serviciul soluționare contestații.
Decizia nr.386/04.06.2013 este emisă de SERVICIUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice, iar Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice nu este emitentul actului contestat. -
Având in vedere ca Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice nu este nici emitentul actului contestat si nu este nici organ de soluționare a contestației competent, in cauza, tinand cont de prevederile art. 209 C.proc.fiscala in vigoare la data emiterii acestei decizii, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și să respingerea capătului de cerere privind anularea deciziei de soluționare a contestației nr.386/04.06.2013, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
Prin Legea nr.554/2004, s-a reglementat obiectul acțiunii judiciare în materia-contenciosului administrativ.
„Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în toi sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune. (...).
Numai în situația în care instanța stabilește că actul administrativ este nelegal și de natură a vătăma un drept recunoscut de lege reclamantului, sau dacă stabilește că refuzul de a soluționa o cerere este nejustificat, se poate antrena și răspunderea pentru daunele morale.
Pe fondul cauzei, cu privire la temeinicia deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-S1 23/30.01.2013, emisă in baza Raportului de inspecție fiscala, s-au arătat următoarele:
În urma inspecției fiscale parțiale desfășurate la ., CUI:_, in vederea soluționării deconturilor cu opțiune de rambursare a soldului sumei negative a TVA, a fost emisa Decizia de impunere nr. F-S1 23/31.01.2013 in baza constatărilor inscrise in Raportul de inspecție fiscala nr. F-S1 20/31.01.2013 prin care a fost stabilita TVA suplimentara de plata in suma de 2.210.067 lei, diferența pentru care s-au calculat dobânzi in suma de 85.796 lei si penalități de întârziere in suma de 18.606 lei.
Contribuabila în urma primirii deciziei de impunere, a depus la Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice contestația înregistrata sub nr._/06.03.2013, prin care a solicitat admiterea contestației in întregime si pe cale de consecința, anularea Deciziei de impunere nr. F-S1 23/31.01.2013 respectiv a sumei de 2.210.067 lei, reprezentând TVA stabilita suplimentar in sarcina societății de către echipa de inspecție fiscala.
În urma soluționării contestației Direcția Regionala Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, Serviciul Soluționare Contestații a emis Decizia nr. 386/04.06.2013, prin care a admis in parte contestația depusa.
Referitor la argumentele invocate de . cu privire la rezultatul inspecției fiscale desfășurate:
1) Cu privire la ajustarea TVA-ului deductibil aferent achiziției de bunuri si servicii care nu au fost utilizate de societate in scopul obținerii de operațiuni taxabile, în perioada supusa inspecției fiscale, . a continuat procesul investitional la Clubul de echitatie sportiva compus din clădiri biroun-magazin-cazare S+P+M, manej cu tribune si subpanta, clădire grajd animale, spatii îngrijitori P+E, depozit furaje, padocuri situat in județul Ilfov, satul Tancabesti, . Echitatie sportiva este construit in baza autorizației de construire nr.126 din 29.06.200J) eliberata de Primăria Comunei Snagov.
Pentru stabilirea existentei faptice a investiției efectuate de ., echipa de inspecție a efectuat o cercetare la fata locului la punctul de lucru din județul Ilfov, ., . cercetării la fata locului a fost incheiat Procesul Verbal nr. 375 din 29.10.2012 prin care s-a consemnat existenta faptica a Clubului de echitatie sportiva compus din clădiri birouri - magazin - cazare cu regim de inaltime S+P+M, manej cu tribune si subpanta, clădire grajd animale, spatii ingrijitori P+E, depozit furaje, padocuri, construit in baza Autorizației de construire nr. 126/29.06.2009 eliberata de Primăria Comunei Snagov, jud Ilfov. La data incheierii procesului verbal, imobilul era finalizat si dat in folosința.
La finalizarea investiției a fost incheiat Procesul verbal de recepție finala nr. 1/18.04.2011. Imobilul recepționat a fost declarat la Direcția de Impozite si Taxe Locale din cadrul Primăriei Județului Ilfov prin declarația fiscala inregistrata sub nr. 5672/24.05.2011. Conform declarației depuse valoarea totala de impunere a imobilului este de 4.100.000 lei.
Administratorul societății, prin răspunsul dat la Nota explicativa susține ca investiția nu este finalizata in întregime. Acesta susține ca pentru valoarea de 9.047.858 lei inregistrata in contul 231 " Imobilizări corporale in curs" pe baza situațiilor de lucrări si a facturilor fiscale emise de constructor, societatea se afla in imposibilitatea receptionarii acestor lucrări intrucat constructorul german nu a fost prezent la data intocmirii Procesului verbal de recepție finala si nu a terminat de executat toate lucrările conform proiectului sau.
Conform Procesului verbal de recepție finala lucrările sunt complet terminate la valoarea de 4.100.000 lei iar ca observații făcute cu privire la neterminarea lucrărilor se specifica achiziționarea unor pompe pentru evacuarea apelor aferente căminului de control al bazinului de retentie. Aceasta presupune mărirea valorii investiției prin adăugarea contravalorii achiziției si montării pompelor necesare si nicidecum micșorarea valorii investiției efectuate .
Prin înregistrarea in evidentele contabile aferente lunii aprilie 2011 a sumei de 4.100.000 lei ca fiind valoarea totala a investiție realizate de către . si a sumei de 9.047.858 lei in contul 4551 Asociați conturi curente, se recunoste faptul ca partea investiției in valoare de 9.047.858 lei nu este utilizata in folosul operațiunilor taxabile ale societății, societatea recunoscând aceasta valoare in favoarea acționarilor. Cu ocazia inspecției fiscale, . prin inregistrarea contabila si-a exprimat intenția de a acoperi valoarea de 9.047.858 lei neinclusa in valoarea investiției recepționate prin " utilizarea surselor proprii ale asociaților - investitori" prin inregistrarea contabila 4551 " Asociați conturi curente" = 231 " Imobilizări corporale in curs" pentru suma de 9.047.858 lei.
Din cele arătate rezulta ca . a angajat achiziția de bunuri si servicii pentru realizarea investiției in valoare de 13.147.858 lei pentru care a dedus TVA in suma de 2.606.997 lei. Din valoarea de 13.147.858 lei, societatea a recunoscut ca valoarea a investiției suma de 4.100.000 lei ( conform Proces verbal de recepție, înregistrare contabila si declararea investiției la DITL) iar diferența de 9.047.858 lei a considerat -o ca nefacand parte din valoarea investiției realizate. Conform Registrului bunurilor de capital, TVA dedusa aferenta valorii investiției realizate si recepționate este de 984.000 lei.
In urma efectuării inspecției fiscale s-a considerat ca bunurile si serviciile in valoare de 9.047.858 lei au fost angajate de către societate dar nu au fost recunoscute ca fiind efectuate in folosul operațiunilor taxabile ale societatiii. Astfel in urma inspecției fiscale s-a ajustat TVA dedusa cu suma de 1.622.997 lei.
Prin ajustarea taxei pe valoarea adăugata aferenta bazei de impunere in suma de 9.047.858 lei, echipa de inspecție nu a considerat livrare de bunuri imobile ci faptul ca bunurile si serviciile achiziționate nu au fost efectuate in folosul operațiunilor taxabile viitoare ale societății.
Simpla achiziție a acestor servicii de către . nu este suficienta pentru a demonstra "intenția de a realiza operațiuni taxabile", asa cum a considerat societatea, intrucat in aceasta ipoteza ar fi suficienta doar îndeplinirea condiției prevăzute de art. 146 din Codul Fiscal (deținerea documentului justificativ) pentru ca societatea sa-si poată deduce imediat, integral si nelimitat taxa aferenta achizițiilor, de vreme ce are prevăzut in obiectul de activitate desfășurarea de operațiuni taxabile din punct de vedere al TVA. In fapt, o asemenea ipoteza ar lipsi de orice efecte juridice dispozițiile art. 145, alin.(2) din Codul Fiscal, care condiționează in mod evident deductibilitatea taxei aferente achizițiilor de alocarea lor unor destinații precise, anume stabilite de lege prin folosirea sintagmei " daca acestea sunt destinate utilizării in folosul următoarelor operațiuni (...)". Dimpotrivă, prin utilizarea acestei sintagme, legiuitorul a dorit sa intareasca legătura directa si imediata care trebuie sa existe intre achiziții si utilizarea lor propriu - zisa, respectiv ca scopul acestor achiziții sa fie subordonat utilizării in folosul operațiunilor impozabile pentru care legea prevede drept de deducere.
Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugata, o persoana impozabila deja înregistrata in scopuri de TVA, are dreptul la deducere in aceeași măsura in care intenția de a desfășura activitatea economica generatoare de operațiuni taxabile este susținuta de dovezi obiective, din care sa rezulte ca achizițiile sunt destinate a fi utilizate in folosul tranzacțiilor impozabile viitoare.
Contestatoarea menționează ca "eroarea contabila a fost remediata". Ori, în conformitate cu prevederile legii 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare se poate reajusta TVA deductibila in favoarea persoanei impozabile sau in favoarea statului, in cadrul perioadei de ajustare ori de cate ori apar respectivele evenimente.
2) Cu privire la ajustarea TVA deductibila aferenta achiziției de bunuri si servicii care au fost utilizate de societate in vederea obținerii de venituri scutite fara drept de deducere:
In fapt . a încheiat contracte de servicii al căror obiect îl constituie „ prestarea de servicii de pensiune pentru cai de sport sau agrement". Pentru realizarea acestui obiectiv . se obliga:
- să puna la dispoziție beneficiarului boxa pentru cazarea cabalinei acestuia;
- să asigure alimentația de baza a cabalinei.....
- să asigure igiena de baza a cabalinei...;"
În baza contractelor de prestări servicii încheiate, societatea a emis facturi fiscale care la rubrica „ Valoare TVA" a înscris mențiunea „ scutit conform art. 141 Cod Fiscal".
Activitatea de închiriere a bunurilor imobile (grajduri si padocuri) este o activitate scutita fara drept de deducere conform art. 141 alin (2) lit e) din legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare. Prin emiterea facturilor in regim de scutire societatea si-a exprimat opțiunea de a factura in regim de scutire fără a colecta TVA.
În data de 05.11.2012 a fost incheiat Procesul verbal nr.389 prin care s-a constatat ca . a întocmit Registrul bunurilor de capital pentru imobilele construite si recepționate conform Procesului verbal de recepție finala nr. 1/18.04.2011.
Astfel pentru respectarea prevederilor art. 54 alin 11 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, a fost emisa Dispoziția Privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 97/05.11.2012 prin care s-a dispus întocmirea Registrului bunurilor de capital cu următoarele informații:
- data construirii bunului
- valoarea bunului de capital;
- taxa deductibila aferenta bunului de capital;
- taxa dedusa;
- ajustările efectuate conform art. 149 alin (4) din Codul Fiscal.
Societatea a dus la îndeplinire masurile stabilite prin Dispoziția de masuri întocmind Registrul Bunurilor de capital din care reiese ca pentru grajduri si padocuri TVA deductibila aferenta este in suma de 122.400 lei si TVA dedusa a fost de 122.400 lei. Conform aceluiași registru precum si a evidentelor contabile, societatea nu a efectuat ajustări conform art. 149 alin (4) din Codul Fiscal.
In opinia societății reclamante, echipa de inspecție trebuia sa adopte soluția corecta in acest caz, respectiv obligarea contribuabilului la colectarea TVA aferenta veniturilor realizate din prestarea de servicii de pensiune pentru cai de sport si agrement, nu încadrarea acestor venituri ca pe activități de închiriere de bunuri imobile si obligarea contribuabilului la efectuarea ajustărilor de TVA prevăzute la art 149 alin (4) din Codul Fiscal.
F. de argumentele aduse de societate, s-a considerat ca nu putea obliga societatea la colectarea TVA pentru operațiunile de închiriere întrucât nu si-a exprimat intenția de a obține venituri taxabile prin depunerea la organul fiscal teritorial a notificării prevăzute la art 141 alin (3) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, pe modelul prevăzut in anexa nr. 3 a Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin (2) lit e) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare nu a fost depusa pana la data finalizării inspecției fiscale, respectiv 28.01.2013 (data discuției finale).
De asemenea, petenta subliniază ca in conformitate cu clauzele contractuale exista obligația de a pune la dispoziția beneficiarului boxe pentru cazarea cabalinei, asigurarea alimentației si a igienei de baza, activități care nu pot fi in niciun caz activități de inchiriere de bunuri imobile. "
Punerea la dispoziție a unei boxe pentru cazarea cabalinei (asa cum este menționat de societatea reclamanta) in schimbul unei sume de bani platibila in conformitate cu termenii contractuali, reprezintă servicii de inchiriere, care conform prevederilor art. 141 alin (2) lit e) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, sunt operațiuni scutite fara drept de deducere a TVA.
Prin nedepunerea notificării prevăzute de art. 141 alin (3) din Codul Fiscal societatea a optat pentru facturarea acestor servicii in regim de scutire. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 149 din Codul Fiscal, societatea avea obligația de a ajusta TVA deductibila aferenta construcției bunurilor de capital compuse din grajduri si padocuri.
In conformitate cu prevederile art. 147 alin (2) din Codul Fiscal, . este considerata persoana impozabila mixta întrucât desfășoară atat activități cu drept de deducere (lecții călărie, asigurarea alimentației cabalinelor, prestarea de servicii constând in asigurarea igienei de baza a cabalinelor) cat si operațiuni fara drept de deducere ( inchiriere grajduri si padocuri, fara notificare).
Societatea contestatoare a depus la Administrația Finanțelor Publice Sector 1, notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute la art. 141 alin (2) lit e) din Codul fiscal, fiind inregistrata sub nr._/08.02.2013. Conform notificării depuse și data de la care se optează pentru taxare este 01.03.2011, s-a arătat că pentru perioada verificata, societatea ar fi avut posibilitatea acordata de legiuitor prin HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal si anume de a aplica opțiunea de taxare de la data înscrisa in notificare, respectiv 01.03.2011, daca notificarea ar fî fost depusa cel târziu pana la data finalizării inspecției fiscale.
In drept:
- art. 149 alin (1) lit b) si lit. d), art. 149 (4) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare in care se prevede ca "ajustarea taxei deductibile se efectuează a) in situația in care bunul de capital este folosit... 2.pentru realizarea de operațiuni care nu dau drept de deducere a taxei".
Astfel in conformitate cu art. 149 alin (2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare "taxa deductibila aferenta bunurilor de capital ... se ajustează ...b) pe o perioada de 20 ani, pentru construcția sau achiziția unui bun imobil..."Perioada de ajustare incepe, conform art 149 alin (3) lit. b) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare " de la 1 ianuarie a anului in care bunurile sunt recepționate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin (2) lit b), care sunt construite si se efectuează pentru suma integrala a taxei deductibile aferente bunului de capital,
- pct 54 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal „(1) Ajustarea taxei deductibile aferente bunurilor care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziția unei persoane se efectuează de către persoana care închiriază, dă în leasing sau pune la dispoziția altei persoane bunurile respective. Dacă ulterior clădirea va fi din nou utilizată pentru operațiuni cu drept de deducere, se va realiza ajustarea pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, în favoarea persoanei impozabile, conform art. 149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal. Numărul ajustărilor poate fi nelimitat, acesta depinzând de modificarea destinației bunului respectiv în perioada de ajustare, respectiv pentru operațiuni care dau sau nu drept de deducere.
- art. 141 alin 2 lit e) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare " Următoarele operațiuni, de asemenea sunt scutite de taxa: (...) e) arendarea, concesionarea, închirierea si lesîngul de bunuri immobile..."
- art. 141 alin (3) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare
art. 147 alin (2) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
în urma inspecției fiscale s-a constatat ca societatea a realizat operațiuni care nu dau drept de deducere a taxei, respectiv închirierea grajdurilor. Astfel a fost ajustata integral taxa pe valoarea adăugata deductibila aferenta construcției grajdurilor in suma de 122.400 lei.
Probe, în susținerea celor anterior precizate, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 16.01.2015 reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul anulării în parte a:
- Deciziei de impunere F-S1 23 din 31.01.2013 emisa in baza Raportului de inspecție Fiscala efectuat de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 2.210.067 lei, reprezentând diferența suplimentara TVA;
- Deciziei nr. 386 din 4.06.2013 emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București prin care s-a soluționat contestația la Raportul de inspecție fiscala F-S1 20 din 31.01.2013 emis de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1, prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata suplimentara de 1.745.397 lei;
- Dobânzii legale in cuantum de 85.796 lei si a penalităților de intarziere in cuantum de 18.606 lei calculate in baza deciziei de impunere;
Prin care au fost stabilite suplimentar obligații de plata in suma de 1.733-157 lei, cu consecința obligării la plata a reclamantei a sumei de 12.240 lei, ce va fi indexata corespunzător.
În cauză s-a solicitat și s-a efectuat expertiză tehnică contabilă, efectuată de expert A. C..
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, în conformitate cu prevederile art. 248 Cod pr. civ., instanța a reținut următoarele:
Decizia nr.386/04.06.2013 este emisă de SERVICIUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice.
Având in vedere ca Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice nu este nici emitentul actului contestat si nu este nici organ de soluționare a contestației competent, in cauza, tinand cont de prevederile art. 209 C.proc.fiscala in vigoare la data emiterii acestei decizii, se reține că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice privind anularea Deciziei nr. 386/04.06.2013 și va respinge acest petit față de pârâtă.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta în luna ianuarie 2013, a fost supusa unei inspecții fiscale privind taxa pe valoare adăugata, obiectivele minimale avute in vedere de către organele de control fiscale fiind: verificarea bazelor de impunere, a legalității si conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității indeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea prevederilor legislației fiscale si contabile, stabilirea diferentelor obligațiilor de plata si accesorii aferente acestora, privind taxa pe valoare adăugata.
In urma efectuării controlului, organele fiscale au emis Raportul de inspecție fiscala nr. 20/31.01.2013 si Decizia nr. F-S1 23 din 31.01.2013 in conformitate cu care reclamanta a fost obligata la plata sumei de 1.678.225 lei reprezentând TVA si dobânzi si penalități de întârziere aferente TVA, suma care a rezultat in final fiind de 2.210.057 lei.
Împotriva raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat in temeiul art 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, contestație in care a invocat motivele de nelegalitate si netemeinicie ce stau la baza intocmirii raportului de inspecție fiscala.
Reclamanta a efectuat la punctul de lucru din Tancabesti, investiții in valoare de 13.147.858 lei.
Aceasta suma a fost obținută prin accesarea unui credit bancar la Alpha Bank si ulterior prin împrumuturi de la asociați persoane fizice, și anume soții Ozana M. M. si C. M. M..
Aceste investiții făcute de către reclamantă cu bani împrumutați, au constat in construcții edificate pe terenul in suprafața de 17.385 mp: construcții administrative, padocuri, grajduri, restaurant, cafenea, depozit, spălătorie, uscătorie, tot acest ansamblu servește desfășurării activității de agrement sportiv cu cabaline.
Este de reținut faptul ca aceste investiții servesc desfășurării activității economice a societății, dupa cum rezulta din obiectul de activitate al societății si din documentele contabile ale acesteia.
La momentul efectuării controlului de către organele de inspecție fiscala a fost descoperita o eroare in contabilitatea M. H., in sensul ca in evidentele contabile aferente lunii aprilie 2011, suma de 4.100.000 lei figura cu titlu de investiție finala, iar diferența de 9.047.858 lei figura înregistrata in contul Asociați Conturi Curente.
Reclamanta a recunoscut această eroare contabila si a remediat-o, insa organele de inspecție fiscala au interpretat aceasta eroare ca o „recunoaștere" a valorii de 9.047.858 lei in favoarea acționarilor, fara a avea astfel dreptul de a deduce TVA.
Din documentele de la dosarul cauzei reiese că scopul de exploatare de către reclamantă al clădirilor/construcțiilor a fost unul economic, acestea au fost realizate pentru derularea operațiunilor impozabile în conformitate cu prevederile art. 126 alin. 9 din Legea nr. 571/2003.
Pentru investițiile efectuate de reclamantă la punctul de lucru din satul Tâncăbești, ., se poate exercita dreptul de deducere a TVA pentru suma de_ lei, conform prevederilor art. 146 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
Reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere a TVA pentru lucrările de investiții în baza facturilor primite de la furnizori, evidențiate în jurnalele de cumpărări, aspect consemnat și de către organul de inspecție fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 1, în pagina 14 din RIF, înregistrat sub nr. 20/31.01.2013.
Organul fiscal deși invocă drept temei legal art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, în fapt nu recunoaște dreptul de deducere a TVA în sumă de_ lei pentru investiții în valoare de_ lei, considerându-le în mod eronat ca fiind în favoarea asociaților, și nu ca fiind efectuate în scopul de operațiuni taxabile.
Tratamentul contabil al unei operațiuni este stabilit de reglementarea contabilă aplicabilă, în cazul de față, Ordinul Min. Finanțelor Publice nr. 3055/2009, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, iar tratamentul fiscal este dat de reglementarea fiscală aplicabilă la momentul operațiunii, respectiv Legea nr. 571/2003.
Acordarea dreptului de deducere a TVA în sumă de_ lei pentru investiții în valoare de_ lei nu are legătură cu data la care reclamanta a corectat o înregistrare eronată în contabilitate, după cum susține pârâta.
Dreptul de deducere a TVA în sumă de_ lei pentru investiții în valoare de_ lei trebuia recunoscut la momentul efectuării achizițiilor, cum de altfel susține și organul de inspecție fiscală în paginile 14 și 19 din RIF, înregistrat sub nr. F-S1 29/31.01.2013.
Așa fiind, suma nedatorată de reclamantă din suma stabilită suplimentar prin Raportul de Inspecție Fiscală înregistrat sub nr. F-S1 20/31.01.2013 este de_ lei.
În ceea ce privește capătul de cerere al doilea, referitor la obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor materiale in cuantum de 104.402 lei si la plata despăgubirilor morale in cuantum de 100.000 lei, instanța reține că, din probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada producerii acestora.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză de expert A. C..
Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța reține că acțiunea precizată este întemeiată în parte, astfel că o va admite în parte și va anula în parte Decizia de impunere F-S1 23 din 31.01.2013 emisă de pârâta AFP Sector 1 și Decizia nr. 386 din 04.06.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru suma de 1733.157 lei.
Va respinge capătul de cerere nr. 2 ca nefondat.
În baza art. 453 Cod pr. civ. va obliga pârâtele să plătească reclamantei suma de 11.400 lei cheltuieli de judecată, din care 5000 lei onorariu expert și 6000 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice privind anularea Deciziei nr. 386/04.06.2013 și respinge acest petit față de pârâtă.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta ., cu sediul ales în București, ., ., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA FINANAȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1, cu sediul în București, ., sector 1 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2.
Anulează în parte Decizia de impunere F-S1 23 din 31.01.2013 emisă de pârâta AFP Sector 1 și Decizia nr. 386 din 04.06.2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru suma de 1733.157 lei.
Respinge capătul de cerere nr. 2 ca nefondat.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 11.400 lei cheltuieli de judecată, din care 5000 lei onorariu expert și 6000 lei onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare la ÎCCJ, recursul se depune la C..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Red. Jud. DV
Tehnored. CB
5 ex./08.06.2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.02.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA FINANAȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,având ca obiect „anulare act administrativ-decizia nr. 386/04.06.2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat substituent R. A. cu delegație de substituire pentru avocat titular A. A., cu împuternicire avocațială la fila 14 dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare și că la data de 19.02.2015, prin intermediul Serviciului registratură al secției, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a depus obiecțiuni la răspunsul expertei contabil A. C., după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosar dovada achitării diferenței onorariului de expert, Curtea luând act de achitarea acesteia.
La interpelarea instanței cu privire la alte cereri, reprezentanta reclamantei precizează că a observat că pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus pentru acest termen de judecată obiecțiuni la răspunsul expertei contabil A. C. și față de faptul că raportul de expertiză a fost depus la termenul din 10.10.2014 solicită instanței a se face aplicarea art. 337 din codul de procedură civilă în sensul că nu se mai pot formula obiecțiuni, acestea sunt tardive și solicită respingerea acestora ca fiind tardiv formulate.
Curtea, în urma deliberării, în conformitate cu prev. art. 337 din Codul de procedură civilă, apreciază că obiecțiunile depuse de partea adversă sunt peste termen urmând a nu mai fi comunicate expertului.
Reprezentanta reclamantei, având cuvântul, solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosar și arată că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Curtea în temeiul art.255 și urm C.pr.civ. încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, constată administrată această probă și apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbatere atât pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației sector 1 a Finanțelor Publice București, invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice prin întâmpinare cât și pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei, solicită în ceea ce privește excepțiile invocate unirea acestora cu fondul cauzei iar în subsidiar solicită respingerea acestora.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației sector 1 a Finanțelor Publice București, invocată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice se solicită respingerea acestei excepții întrucât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice sunt entitățile care, așa cum s-au modificat și comasat ulterior, care au emis cele două acte juridice atacate, sens în care se solicită respingerea acestor excepții.
Pe fondul cauzei,reprezentanta reclamantei depune la dosar cerere precizatoare cu privire la câtime și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată pentru argumentele detaliate în scris în cuprinsul acestora și în cuprinsul concluziilor scrise pe care le depune la dosar, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 12.240 lei cât reprezintă diferența de TVA și să se dispună anularea în pare a Deciziei de impunere F-S1 23 din 31.01.2013 emisa in baza Raportului de inspecție Fiscala efectuat de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 2.210.067, reprezentând diferența suplimentara TVA, a Deciziei nr. 386 din 4.06.2013 emisa de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București prin care s-a soluționat contestația la Raportul de inspecție fiscala F-Si 20 din 31.01.2013 emis de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1și a Dobânzii legale in cuantum de 85.796 lei si a penalităților de întârziere in cuantum de 18.606 lei calculate in baza deciziei de impunere prin care au fost stabilire suplimentar obligațiile de plată în sumă de 1.733.157 lei, cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulate și a obligării la plata sumei de 12.240 lei, ce va fi indexată corespunzător . Se invocă prev. art. 145 din Codul de procedură fiscală. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă și, totodată, pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, în baza art.394 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 06.03.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 06.03.2015
CURTEA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive;
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 13.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 13.03.2015
CURTEA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive;
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 20.03.2015 .
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3000/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1653/2015.... → |
|---|
