Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1653/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1653/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 14228/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1653
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței civile nr. 5483/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și intimatul reclamant I. O. O. prin mandatar I. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea, constatând că recurenta pârâtă prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art. 223 alin. 3 din Noul Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sectia C. Administrativ si Fiscal la data de 15.02.2013, reclamantul I. O. O. prin mandatar I. M. a chemat in judecata pe pârâtele C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitand instantei obligarea la emiterea dispozitiei reprezentand titlul de despagubire pentru suprafata de 0,75 ha teren respectiv 7.500 mp.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 1259/17.03.2009 definitiva si irevocabila pronuntata de Judecatoria Suceava in dosar nr._ s-a admis cererea sa prin care a fost obligata C. Municipiului Suceava de fond funciar sa fie inscris in Anexa ,,persoane fizice indreptatite sa primeasca despagubiri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in cazul in care restituirea in natura nu este posibil de realizat”cu privire la suprafata de 0,75 ha de teren.Ulterior, s-a constituita dosarul nr._/FCC/2010 in cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.In acest dosar din cadrul CCSD s-a intocmit raportul de evaluare a proprietatii imobiliare teren in suprafata de 0,7500 ha, respectiv 7.500 mp de catre evaluator B. Cotet Magurean, prin care s-a stabilit ca valoarea de piata estimata a terenului fata TVA este in valoare de 1.116.000 lei.De la data efectuarii raportului de evaluare, 21.01.2011, parata CCSD nu a luat nici o masura pentru emiterea dispozitiei reprezentand titlul de despagubire cu privire la valoarea estimata in raport.
Se sustine de catre reclamant ca lipsa raspunsului CCSD reprezinta o vatamare a drepturilor pe care legea i le confera si un refuz nejustificat de solutionare a cererii sale ., fiind incalcat art. 6 din CEDO.Faptul ca Legea 247/2005 nu stabileste un termen limita de finalizare a procedurii administrative de solutionare a cerereilr de retrocedare si emitere a titluluide despagubiri nu poate constitui o justificare pentru parat care sa tergiverseze nepermis solutionarea cererii sale.
In drep s-au invocat prev. L. 247./2005 si L. 554/2004.
S-a solicitat in probatoriu inscrisuri.
Alaturat, reclamantul a depus acte, in copii, respectuv raport de evaluare, declaratie de confotmitate, extras practica judiciara.Prin incheieera de sedinta de la 20.02.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia C. Administrativ si Fiscal s-a scos de pe rol cauzasi s-a trimis la Tribunalul Bucuresti - Sectia C. Administrativ si Fiscal, avand in vedere dispoz. art. XXIII al. 3 din L. 2/2013 si imprejurarea ca obiectul prezentei actiuni se incadreaza in titlul X - litigii privind contestarea deciziei adoptate de catre CCSD sau refuzul acesteia de a emite decizia.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Tribunalul Bucuresti - Sectia C. Administrativ si Fiscalla data de 7.04.2013.
La dosar reclamantul a depus procura autentificata sub nr. 121/8.02.2011, extrase practica judiciara.
Prin intampinarea formulata de parata C. Centrala Pentru Stabilirea Despagubirilor s-a invocat exceptia de prematuritate a cererii, avand in vedere prevederile O.U.G.4/2012 care a stabilit ca in perioada 15.03._13 procedura de evaluare si emitere a deciziilor reprezentand titluri de despagubiri a fost suspendata, in vederea implementarii CEDO –pilot M. A. si altii impotriva Romaniei.Se invoca imprejurarea ca urmare a apartiei L. 165/2013 in M.Oficial din 17.05.2013, procedura de solutionare a dosarelor de despagubiri constrituite in temeiul L. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu prev. acesteia, astfel cum este prevazut in mod expres la art. 4 din noua lege, conform careia ,,dispozitiile prezentei legi se aplica cauzelor in materoa restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi.” Prin noua lege a fost infiintata C. N. pentru Compensarea Imobilelor care preia atributiile Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despagubirilor si potrivit art. 17 al. 1 lit. a si b, noua comisie valideaza/invalideaza in tot sau in parte deciziile emise de entitatile investite de lege, care contin propunerea de acordare de masuri reparatorii. Art. 34 al 1 din aceeasi lege stabileste termenul de 36 de luni de la data intrarii in vigoare a legii pentru C. N., de a solutiona dosarele de despagubire inregistrate Secretariatului Comsiiai Centrale.In consecinta, legiuitorul astabilit pe de-o parte un termen prohibitiv si absolut de 36 de luni care impiedica formularea cererii inainte d eimplinirea termenului, iar pe de alta parate un termen imperativ si absolut de 6 luni a carui nerespectare atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare in judecata.
Referitor la situatia dosarului de despagubire nr._/FFCC, mentioneaza parata ca acest dosar va fi solutionat cu respectarea termenului regasit in prev. l. 165/2013, precum si cu respectarea ordinii de inregistrare a dosarelor de despagubire stabilit prin decizia nr._/14.11.2012 a CCSD, insusita de catre CNCI. In subsidiar, parata solicita respingerea actiunii, ca neintemeiata, intrucat noua legislatie a abrogat pre.v L. 247/2005, iar singura masura reparatorie in cazul in care restotuirea in natura nu mai e posibilaeste acordarea compensarii in puncte, deci in situatia in care dosaru reclamantului va fi validat de catre CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv-art. 21 al. 9 din L. 165/2013.
La fila 28 dosar, parata C. Pentru Stabilirea Despagubirilor a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat a Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 17 al. 2 si art. 18 al. 1 si 3 din l. 165/2013, potrivit cu care aceasta din urma a preluat atributiile CCSD.
Alaturat, CNCI a atasat dosarul administrativ nr._/FFCC privind pe reclamant.
Parata a C. N. pentru Compensarea Imobilelor a depus intampinare prin care a nvocate xceptia necompetentei materiale(functionale) a Sectiei deContencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucuresti, aratand ca prev. art. 35 din L. 165/2013 stabilesc ca deciziile emise cu repsectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 zile de la data comunicarii.Conform art. 35 al. 2 din L. 165/2013, incazul in care entitatea investita de lege nu emite hotararea in termenele prevazute de art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la art. 1 in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor. Parata a reiterat in cuprinsul intampinarii si exceptia prematuritatii formularii cererii, cu aceeasi motivare depusa la intampinarea initiala.
Reclamantul a depus raspuns la intampinare.(fila 76).
Prin sentinta civila nr. 5483/16.09.2014, Tribunalul Bucuresti a respins exceptia necompetentei funcționale a instanței, ca neîntemeiată, a respins excepția prematurității formulării cererii, ca neîntemeiată, a admis cererea si a obligat pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în temeiul legii nr. 165/2013.
In mtivare, prima instanta a aratat ca potrivit sentintei civile nr. 1259/17.03.2009 definitiva si irevocabila pronuntata de Judecatoria Suceava in dosar nr._, s-a admis cererea reclamantului prin care parata C. Municipiului Suceava de fond funciar a fost obligata sa il inscrie in Anexa ,,persoane fizice indreptatite sa primeasca despagubiri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in cazul in care restituirea in natura nu este posibil de realizat” cu privire la suprafata de 0,75 ha de teren.
In temeiul L. 247/2005 si a L.1/2000, dosarul reclamantului a fost constituit cu nr._/FCC/2010 in cadrul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. In acest dosar din cadrul CCSD s-a intocmit raportul de evaluare a proprietatii imobiliare teren in suprafata de 0,7500 ha, respectiv 7.500 mp de catre evaluator B. Cotet Magurean, prin care s-a stabilit ca valoarea de piata estimata a terenului fata TVA este in valoare de 1.116.000 lei.
Nu rezulta ca ulterior, dupa data efectuarii raportului de evaluare, 21.01.2011, parata CCSD ar mai fi luat vreo masura pentru emiterea dispozitiei reprezentand titlul de despagubire cu privire la valoarea estimata in raport, desi reclamantul a adresat cerere in acest sens.
. ca actiunea reclamantului, initial formulata sub imperiul legii vechi L. 247/2005 ( a fost introdusa pe rolul C. - Sectia C. la data de 15.02.2013) este supusa modificarilor legislative intervenite, astfel ca in prezent ii sunt incidente dispoz. L. 165/2013, intrata in vigoare la 3 zile dupa publicarea acesteia in M.O, respectiv 17.05.2013.
Conform art. 4 din L. 165/2013 s-a stabilit ca noile dispozitii se aplica inclusiv cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii in vigoare a prezentei legi.- situatie aplicabila in speta.
Noua legislatie - L. 165/2013 a abrogat prevederile titlului vII din L. 247/2005 care reglementau emiterea de catre CCSD a deciziilor continand titlul de despagubire, precum si conditiile si termenele de valorificare a acestora, si a fost instituita o noua procedura privind solutionarea dosarelor de despagubire.Conform noii legi, s-a infiintat C. N. pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor .
Prin art. 21-26 din lege s-a stabilit noua procedura de solutionare a dosarului de despagubire, care se finalizeaza prin validarea sau invalidarea de catre C. N. pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entitatii investite de lege prin care s-a propus acordarea de despagubiri.
Asadar, vechea Comisie Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor care functiona in temeiul l. 247/2005 nu mai exista, iar noua lege stabileste atributii exprese C. N. pentru Compensarea Imobilelor.
Se retine ca dupa aparitia legii 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist din Romania, s-a modificat procedura de solutionare a dosarelor de despagubiri constituite in temeiul L. 10/2001, respectiv L. 247/2005.
In consecinta, instanta apreciaza ca vechea Comisie Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor care functiona in temeiul L. 247/2005 nu mai exista, iar noua lege stabileste atributii exprese pentru noua Comisie N. pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat si atributiile vechii comisii.
Referitor la exceptia necompetentei materiale (functionale) a sectiei de contencios administrativ si fiscal, instanta a respins-o, ca neintemeiata, avand in vedere ca prin legea 165/2013 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoane care se considera indreptatite la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 zile de la data comunicarii . Instanta retine ca dosarul a fost inaintata pe rolul acestei sectii, dupa scoaterea de pe rol de catre Curtea de Apel Bucuresti - Sectia C. Administrativ si Fiscal si inaintarea catre Trib. Bucuresti Sectia C. Administrativ si Fiscal.Astfe, se aplica prev. pct. 28 din Decizia CCR nr. 269/2014 potrivit cu care instantele de contencios administrative sesizate anterior intrarii in vigoare a L. 165/2014 vor continua sa solutioneze aceste cause, aflate pe rol, conform art 18 din . 554/2004.
Referitor la fondul cauzei, apreciaza instanta ca asa cum rezulta din cuprinsul prev. punctelor 24- 34 din cuprinsul Deciziei CCR nr. 269./2014, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv. S-a stabilt ca proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata initiate in temeiul L. 247/2005 li se aplica noile prevederi legale ale legii L. 165/2013 .
Aceste puncte 24-34 din cuprinsul deciziei CFR nr. 269/2014 stabilesc urmatoarele:
,,24. In acest context, Curtea observa ca se ridica problema constitutionalitatii prevederilor de lege criticate din perspectiva situatiei actiunilor introduse la instante inainte de . Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrarii in vigoare a legii, si in care instantele pun in discutie aplicarea termenelor prevazute de art. 34 alin. (1) din legea amintita. in ce priveste acest tip de cauze, Curtea constata ca art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natura sa incalce egalitatea armelor, ca garantie a dreptului la un proces echitabil, in ipoteza in care se interpreteaza ca termenele prevazute de acesta sunt aplicabile si proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii in vigoare a legii.
25. Astfel, Curtea retine ca ipoteza in care se pune in discutie constitutionalitatea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea in care instanta de contencios administrativ este sesizata in conditiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 de persoana indreptatita, nemultumita de nesolutionarea de catre C. Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a dosarului transmis de entitatea detinatoare (in lipsa unui termen prevazut de lege in care aceasta sa fie obligata sa emita o decizie), nesolutionare asimilata - potrivit art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - unui refuz nejustificat, susceptibil de a fi contestat in fata instantei de contencios administrativ competente. Curtea constata ca, prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit in beneficiul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor un termen pentru solutionarea dosarelor inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, termen cu o durata semnificativa, de 5 ani, care se adauga la intervalul de timp deja scurs de la momentul inregistrarii dosarelor pana la introducerea cererii de chemare in judecata, in care autoritatea administrativa a trenat solutionarea acestora. Aplicarea in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 are ca efect, in interpretarea data acestora de instantele chemate sa le aplice, respingerea ca „devenite premature” a actiunilor introduse de persoanele indreptatite la obtinerea de despagubiri, fiind anihilate, practic, demersurile judiciare intreprinse de acestea in scopul reconstituirii dreptului de proprietate, consecutiv cu obligarea acestora la parcurgerea procedurii administrative, reglementata in prezent prin dispozitiile aceluiasi text de lege. in acest context, Curtea observa ca, desi desfasurarea si finalizarea procesului fusesera prefigurate si anticipate de reclamant, . normativ, existent la momentul initierii acestuia, cursul procesului este alterat ca urmare a intervenirii unei norme noi, care modifica regulile pe care ar fi trebuit sa le aiba in vedere instanta in solutionarea acestuia. Or, interpretarea prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in sensul ca ar fi aplicabile si cauzelor pendinte le confera caracter neconstitutional, intrucat determina modificarea cursului procesului chiar in timpul judecarii sale, creand doar pentru una dintre partile aflate in proces o situatie mai favorabila. Mai mult decat atat, Curtea observa ca regimul mai avantajos, apt sa conduca la o solutie favorabila, profita unei institutii a statului, care este parata .>
26. Cu privire la influentarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declansarii acestuia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotararea din 7 iunie 2011, pronuntata in Cauza Agrati si altii impotriva Italiei (paragraful 58), ca „principiul preeminentei dreptului si notiunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 [din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale] se opun - cu exceptia situatiilor cand exista motive imperioase de interes general - ingerintei puterii legislative in administrarea justitiei cu scopul de a influenta deznodamantul judiciar al unui litigiu”. in acelasi sens s-a pronuntat si prin Hotararea din 9 decembrie 1994, pronuntata in Cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis impotriva Greciei, paragraful 49, sau prin Hotararea din 28 octombrie 1999 pronuntata in Cauza Zielinski si Pradal & Gonzalezsi altii impotriva Frantei, paragraful 57. in conceptia Curtii de la Strasbourg, „exigenta egalitatii armelor implica obligatia de a oferi fiecareia dintre partile unui proces posibilitatea rezonabila de a-si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze . net dezavantaj in raport cu partea adversa” (Hotararea din 27 octombrie 1993, pronuntata in Cauza Dombo Beheer B.V. impotriva Olandei, paragraful 33, si Hotararea din 9 decembrie 1994, pronuntata in Cauza Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis impotriva Greciei, paragraful 46).
27. Or, in conditiile in care un nou text de lege devine aplicabil proceselor in curs de desfasurare, riscul aparitiei unui dezechilibru procesual intre partile din litigiu trebuie inlaturat de instantele de judecata printr-o interpretare a acestuia in respectul exigentelor impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin art. 6 care consacra dreptul la un proces echitabil, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte”.
28. In acest sens, Curtea retine ca, pentru a contracara riscul mentionat al aparitiei unui dezechilibru procesual si pentru a conferi, in acelasi timp, eficacitate masurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, instanta de contencios administrativ sesizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronunte - in acord cu dispozitiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizeaza solutiile pe care le poate da instanta - o hotarare prin care sa instituie in sarcina Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor obligatia de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la intinderea acestuia si de a evalua despagubirile cuvenite in cazul in care, dupa examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora. C. N. pentru Compensarea Imobilelor va trebui sa duca la indeplinire obligatiile impuse de instanta in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
29. Curtea retine, totodata, ca, prin constatarea constitutionalitatii prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in interpretarea data acestora prin prezenta decizie, se valorifica premisele legale existente pentru solutionarea definitiva, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instantelor de contencios administrativ la data intrarii in vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii”. Ulterior, decizia Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacata, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.
30. Prin urmare, se ajunge ca, in principiu, dreptul persoanei care se considera indreptatita sa fie examinat pe fond de instanta civila ., constituit din termenul pentru emiterea de catre C. N. pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte - de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - la care se adauga termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare in puncte in care aceasta poate fi atacata, in temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care confera instantei civile competenta de a transa litigiul, stabilind ca aceasta se va pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si va dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 165/2013.
31. Prin aceasta succesiune procedurala se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de masurilor reparatorii si la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist.
32. Asadar, in ce priveste litigiile aflate deja pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, judecatorul cauzei va trebui sa urmareasca pastrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstitutionala a noii reglementari. in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca rolul sau este acela de a stabili daca prevederile de lege criticate sunt constitutionale, dar si daca interpretarile ce se dau acestora respecta exigentele Constitutiei, astfel ca, in masura in care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constitutionala, Curtea va constata constitutionalitatea dispozitiei legale in aceasta interpretare si va exclude de la aplicare orice alte interpretari posibile. in acest sens sunt deciziile nr. 223 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, sau nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite exceptia de neconstitutionalitate si va constata ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronuntarea unei astfel de solutii il constituie incalcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalitatii armelor intre partile aflate in litigiu in cazul in care instantele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in sensul ca noile termene s-ar aplica si litigiilor aflate pe rolul instantelor la data intrari in vigoare a legii.
33. in ce priveste critica privind pretinsa incalcare a independentei justitiei, valoare consacrata prin dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie, Curtea nu o retine, intrucat prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2014 nu impieteaza asupra posibilitatii exercitarii actului de justitie in conditii de deplina independenta. Textul in sine nu impune nicio constrangere asupra instantei in sensul pronuntarii unei anumite solutii, ci doar este susceptibil de o anumita interpretare care conduce la respingerea actiunii ca prematur introdusa, fara a se intra pe fondul acesteia, interpretare neconstitutionala, eliminata, implicit, prin prezenta decizie.
34. De asemenea, Curtea constata ca prevederile art. 34 alin. (1) nu nesocotesc nici garantiile dreptului de proprietate privata conferite prin Legea fundamentala si prin art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie. Astfel, Curtea retine ca Legea nr. 165/2013 a fost adoptata de legiuitor ca urmare a pronuntarii de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului a Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010 in Cauza M. A. si altii impotriva Romaniei, prin care a fost retinuta in sarcina statului roman obligatia implementarii unor proceduri simplificate si eficiente, intemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, precum si obligatia adoptarii unor reguli de procedura clare si simplificate, care sa acorde sistemului de despagubiri o previzibilitate sporita [a se vedea, in acest sens, si Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014*), nepublicata pana la data pronuntarii deciziei de fata]. in plus, prin Hotararea din 29 aprilie 2014, pronuntata in Cauza P. si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat, avand in vedere marja de apreciere a statului roman si garantiile instituite prin Legea nr. 165/2013, si anume regulile de procedura clare si previzibile, insotite de termene constrangatoare si de un control judecatoresc efectiv, ca legea mentionata ofera, in principiu, un cadru accesibil si efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale rezultate in urma aplicarii legilor de restituire (paragraful 129). in aceeasi cauza, instanta de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, ca masurile de amenajare a platii creantelor datorate de stat in virtutea deciziilor judecatoresti definitive, cum ar fi esalonarea platii acestora, masuri luate pentru apararea echilibrului bugetar intre cheltuielile si incasarile publice, urmareau un scop de utilitate publica si gaseau un just echilibru intre diferitele interese aflate in joc, prin respectarea mecanismului existent si prin grija pe care autoritatile au demonstrat-o in executarea acestuia.”
In consecinta, potrivit pct. 28 din Decizia CCR nr. 269/2014, ,,instanta de contencios administrativ sesizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronunte - in acord cu dispozitiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizeaza solutiile pe care le poate da instanta - o hotarare prin care sa instituie in sarcina Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor obligatia de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la intinderea acestuia si de a evalua despagubirile cuvenite in cazul in care, dupa examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora. C. N. pentru Compensarea Imobilelor va trebui sa duca la indeplinire obligatiile impuse de instanta in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.”
Intrucat dosarul reclamantului nr._/FCC/2010 aflat in prezent la institutia parata CNCI nu a fost solutionat, (parata CNCI nu a depus dovezi in acest sens), acest aspect care echivaleaza cu un refuz de solutionare a cererii acestuia si o vatamare in drepturile recunoscute prin sentinta civila nr. 1259/17.03.2009 definitiva si irevocabila, pronuntata de Judecatoria Suceava in dosar nr._ si contravine prev. art. 6 paragr. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omunului si art. 1 Protocolul 1Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, prima instanta a admis cererea formulată de reclamant si a obligat pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în temeiul legii nr. 165/2013, conform art. 18 din L. 554/2004 rep. corob. cu art. 33-35 din L. 165/2013.
In ce priveste exceptia prematuritatii formularii cererii invocate de parata pe motiv ca O.U.G.4/2012 a stabilit ca in perioada 15.03._13 procedura de evaluare si emitere a deciziilor reprezentand titluri de despagubiri a fost suspendata, in vederea implementarii CEDO –pilot M. A. si altii impotriva Romaniei si pe de alta parte, art. 1 7 al. 1 lit. a si b din L. 165/2014 mentioneaza ca noua comisie valideaza/invalideaza in tot sau in parte deciziile emise de entitatile investite de lege, care contin propunerea de acordare de masuri reparatorii, iar art. 34 al 1 din aceeasi lege stabileste termenul de 36 de luni de la data intrarii in vigoare a legii pentru C. N., de a solutiona dosarele de despagubire inregistrate Secretariatului Comisiei Centrale.
Retine instanta ca termenul instituit de legiuitor – 36 luni, se aplica Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobillor, nicidecum nu reprezinta o ingradire adusa petitionarilor, respectiv celor vatamati in drepturile lor recunoscute de a avea acces la instantelele de judecata.
In consecinta, s-a respins exceptia prematuritatii formularii cererii invocate de parata, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, considerand Sentința civilă nr. 5483/2014 pronunțată în ședința publică din data de 16.09.2014 de către Tribunalul București, ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
I. Consideră Sentința civilă mai sus menționată ca netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței materiale a instanței (cazul de casare a hotărârii prevăzut de art. 488 pct.3 C.p. civ.), pentru următoarele considerente:
Articolul 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilea în mod expres faptul că soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul.
Ulterior, prin modificările aduse de Legea nr. 165/2013 în art. 35 alin. 1, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entitătii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod judicios a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în ședința Secțiilor Unite - Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Sub aspect funcțional, fiecare categorie de instanțe are anumite atribuțiuni jurisdicționale, iar sub aspect procesual, în raport cu natura și obiectul litigiului sau, atunci când este cazul, și a valorii interesului litigios, fiecare instanță este în drept să soluționeze anumite cauze. Datorită acestui dubiu aspect, competența materiaiă este funcțională (rationae oficii) și procesuală.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, iar competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.
Combinând cele două criterii rezultă că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, în privința formelor și modalităților competenței instanțelor judecătorești vom distinge: competența de „atribuțiune" sau „materială" care ^ poate fi examinată, la rândul ei sub aspectul competenței de atribuțiune „funcțională" (ratione oficii) și competența de atribuțiune „procesuală" (ratione materiae).
Competența materială, fiind de ordine publică, este reglementată prin norme juridice imperative. Pe cale de consecință, competența materială este o competență absolută, cu toate consecințele juridice ce decurg din această calificare.
II. Tribunalul București - Secția C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr.5483/2014, cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material atunci când a respins excepția prematurității, având în vedere următoarele aspecte:
1. instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la data la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Iar ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 36 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem că legiuitorul a stabilit, pe de o w parte, un termen prohibitiv și absolut de 36 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea iui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) șl absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 36 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
2. Referitor la situația dosarului de despăgubire nr._/FFCC acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și modalitatea de soluționare a acestora, cu precizarea că dispozițiile pct.2.2 au fost abrogate în ședința din 27.02.2014. ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1-2.8 din Decizia nr._/14.11.2012)
Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către Comisie C. având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea 368/2013.
III.În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicită admiterea recursului și modificarea în parte, în ceea ce privește CNCI a Sentinței civile nr. 5483/2014, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată (art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă), pentru următoarele considerente:
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: In situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează. în tot sau în parte. ^ deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea. în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).
Numai în situatia în care dosarul este validat de către CNCI. aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Așadar, CNCI, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
Cu privire la cuantumul ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare, face următoarele precizări:
Așa cum mai sus a menționat, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
Pe site-ul www.anrp.gov.ro sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013.
IV.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că Legea nr.165/2013 este funcțională și respectă dreptul la proprietate, așa cum reiese din cuprinsul hotărârii pronunțată în cauza P. și alții împotriva României.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO sau Curtea) a confirmat într-o hotărâre pronunțată, caracterul efectiv al prevederilor noii legislații în materia restituirii proprietăților, legislație care oferă posibilitatea de soluționare adecvată a cererilor de reparație, pentru majoritatea situațiilor incidente în cauzele aflate pe rolul său (hotărârea P. și alții împotriva României).
Analizând garanțiile oferite de noua legislație (dispoziții de procedură clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control jurisdicțional efectiv), CEDO a concluzionat că aceasta oferă în principiu un cadru efectiv și accesibil, de natură să garanteze respectarea dreptului de proprietate în materia restituirii proprietăților într-o . de situații.
Curtea a estimat că sistemul de eșalonare a despăgubirilor instituit de noua lege se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură statele în alegerea soluțiilor economice, mai ales atunci când acestea trebuie să păstreze echilibrul bugetar între venituri și cheltuieli.
Cât privește termenele instituite, chiar dacă a constatat că ele pot conduce la finalizarea procesului de restituire peste un număr mare de ani, CEDO a considerat că această situație excepțională este inerentă, având în vedere complexitatea factuală și juridică ce privește chestiunea restituirii bunurilor naționalizate.
In concluzie, prin hotărârea P. și alții împotriva României, CEDO a estimat că noua legislație adoptată în materia restituirii proprietăților naționalizate oferă, în principiu, posibilitatea de soluționare adecvată a cererilor de reparație".
Examinand recursul formulat de parata, Curtea observa ca potrivit art.35 alin. (1) din legea 165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Dispozițiile acestei legi, nr.165/2013, au intrat in vigoare la data de 17.05.2013, data publicării sale in Monitorul Oficial al României.
Prezenta cerere de chemare in judecata, a fost inregistrata pe rolul instantei, anterior intrării in vigoare a dispozițiilor acestei legi.
Potrivit pct.28 din Decizia Curții Constituționale nr.269/2014:
,,28. In acest sens, Curtea retine ca, pentru a contracara riscul mentionat al aparitiei unui dezechilibru procesual si pentru a conferi, in acelasi timp, eficacitate masurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, instanta de contencios administrativ sesizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronunte - in acord cu dispozitiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizeaza solutiile pe care le poate da instanta - o hotarare prin care sa instituie in sarcina Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor obligatia de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la intinderea acestuia si de a evalua despagubirile cuvenite in cazul in care, dupa examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora. C. N. pentru Compensarea Imobilelor va trebui sa duca la indeplinire obligatiile impuse de instanta in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De aceea, in privinta cererilor de chemare in judecata aflate pe rolul instanteior, la data intrării in vigoare a legii 165/2013, competenta aparține Tribunalului București Secția C. Administrativ si Fiscal.
Cu privire la excepția prematuritatii, Curtea observa ca inițial procedura de acordare a despăgubirilor în numerar prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendată până în data de 15.05.2013, prin adoptarea succesivă a mai multor acte normative, respectiv OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012 și Legea nr. 117/2012, in mai 2013, a intrat in vigoare legea 165/2013 (aplicabila in prezenta cauza, in masura in care acestea nu sunt neconstitutionale), care a abrogat Legea nr. 247/2005.
Aceasta suspendare, nu mai opereaza, datorita intrării in vigoare a legii 165/2013. Prin Decizia Curții Constituționale nr.269/2014, pct.28 s-a stabilit: ,,[... ]instanta de contencios administrativ sesizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronume - in acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - o hotarare prin care sa instituie in sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la intinderea acestuia si de a evalua despăgubirile cuvenite in cazul in care, dupa examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora.”
Capitolul IV din legea 165/2013, (in care este cuprins si art. 34, mentionat de parata in susținerea exceptiei) se numește „Masuri privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare". Voința legiuitorului este in sensul urgentarii soluționărilor cererilor. Urgentarea finalizarii procedurilor intra in vadita contradicție cu prematuritatea actiunilor persoanelor indreptatite, invocata pe cale de exceptie împotriva acestora.
Împrejurarea ca legiuitorul a stabilit noi termene pentru finalizarea procesului de acordare despăgubiri, astfel cum a prevăzut in art. 34 si 35 din legea 165/2013, nu inseamna ca emiterea despăgubirilor a fost suspendata sau este prematura. Daca legiutorul asta ar fi intentionat, ar fi prevăzut expres o asemenea suspendare, asa cum a facut-o in cadrul legii 165/2013, atunci cand a reglementat art.7 care prevede ca „ pana la întocmirea situatiei centralizatoare la nivel local, se suspenda emiterea hotararilor de validare/invalidare de către Comisiile județene de fond fimciar sau dupa caz de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea in posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum si orice alte proceduri administrative in domeniul restituirii fondului funciar".
Termenul de 36 luni prevăzut de art.34 alin. 1 din Legea 165/2013, nu se aplica prezentei cauze, deoarece aceasta a fost introdusa anterior intrării in vigoare a dispozițiilor legii 165/2013, In consecința, sunt aplicabile dispozițiile Curții Constituționale stabilite prin Decizia nr.269/2014 conform carora prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Pe fondul cauzei, Curtea observa ca prin Sentinta Civila nr. 1259/17.03.2009, definitiva si irevocabila, s-a admis cererea formulata de către reclamant, prin care a fost obligata C. Municipala Suceava de Fond Funciar sa inscrie pe losep O. in Anexa, persoane fizice indreptatite sa primeasca despăgubiri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in cazul in care restituirea in natura nu este posibil de realizat", cu privire la suprafața de teren de 0,75 h teren.
In temeiul acestei hotarari judecatioresti, cu respectarea prevederilor art. 16 alin.6 din legea 247/2005, in dosar nr._/FFCC/2010, aflat la C. Centrala de Stabilire a Despăgubirilor s-a intocmit raportul de evaluare a proprietatii imobiliare teren in suprafața de 0,7500 ha, respectiv_ mp. de către evalutor B. Cotet Magurean, prin care s-a stabilit valoarea de piața a terenului de 1.116,000 lei.
Parata nu a respectat dispozițiile legale in sensul ca nu a continuat procedura prevăzută art,21 din legea 165/2013 care prevede ca dupa efectuarea evaluarii, C. Naționala valideaza sau invalideaza decizia entitatii investite de lege, in cauza instanta de judecata, si procedeaza la emiterea sumei.
C. Centrala a Despăgubirilor mentioneaza Decizia nr.l0299 din 14.11.2012 care stabileste, potrivit susținerilor cesteia, ca dosarele de despăgubiri se solutioneaza cu respectarea ordinii de inregistrare a dosarelor fera a face insa dovada susținerilor sale in privința respectării acestei decizii, in condițiile in care sarcina probei revine acesteia. Nu se face nici o dovada care sa justifice intarzierea soluționării cererii mele.
Prin . legii 165/2013, atributiile Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor se preiau de către C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor iar expertiza evaluatorie efectuata in dosar nr._/FFCC/2010, ramane castigata cauzei, potrivit dispozițiilor noii legi, instanta fiind obligata prin prisma prevederilor Deciziei Curții Constitutionale nr.269/2014 pct.28, sa soluționeze aceasta cerere.
Din aceste motive, in baza art. 488 alin. 1 pct. 3 si 8, art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5483/16.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1 și intimatul reclamant I. O. O. prin mandatar I. M., cu domiciliul ales în București, ., sector 2, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București
Secția a II-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond loneta G.
Red. jud. B.V./2 ex./8.04.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 811/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 737/2015. Curtea de... → |
|---|
