Anulare act administrativ. Sentința nr. 760/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1022/2/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 760
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. S.
GREFIER: LUCREȚIA M.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect anulare „Notificare de plată a taxei TV” formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA R. DE TELEVIZIUNE; cerere disjunsă din dosarul format inițial pe rolul acestei instanțe, înregistrat sub nr._ și soluționat prin sentința civilă nr. 428/17.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta – prin consilier juridic S. N., cu împuternicire depusă în copie la fila 25 dosar, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea, față de dispozițiile art. 131din Noul Cod de procedură civilă, verificându-și din oficiu competența de soluționare a cauzei, pune în discuție necompetența materială a Curții de Apel București de a soluționa și a se pronunța în cauza având ca obiect anularea „Notificării de plată a taxei TV” și acordă cuvântul pe acest aspect.
Reprezentantul autorității publice pârâte, având cuvântul pe acest aspect, apreciază că doar Judecătoria Sectorului 1 București este competentă de a soluționa litigiul dedus judecății, conform art. 94, 96, coroborat cu art. 98 C.pr.civ., având în vedere valoarea solicitării reclamantei.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 248 din Noul Cod de procedură civilă reține cauza pentru a se pronunța mai întâi asupra excepției necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa litigiul dedus judecății, excepție invocată din oficiu, raportat și la dispozițiile art. 94 și 96, coroborate cu dispozițiile art. 98 C.pr.civ.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. la data de 28.11.2014 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Societatea R. de Televiziune, solicitând anularea prevederilor art. 3 alin. (2) din HG nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, iar în subsidiar, ca o consecința a admiterii primului capăt de cerere, anularea taxei TV instituita prin „Notificarea de plata" nr._ din data de 10.11.2014 si stoparea de la emitere a oricăror alte facturi in ceea ce privește taxa TV si dobânzile sau penalitățile de întârziere a plații acestor facturi, pe care, SOCIETATEA R. DE TELEVIZIUNE pretinde ca le datorează S.C. D. B. S.R.L.
În motivare a arătat următoarele:
Prin „Notificarea de plata" nr._ din data de 10.11.2014, Societatea R. de Televiziune a informat-o ca, in conformitate cu prevederile art. 40 din legea nr. 41/1994, republicata, cu modificările si completările ulterioare, are obligația de a plați taxa lunara pentru serviciul public de televiziune, precum si un debit restant pentru serviciile prestate din luna noiembrie 2011 pana in luna octombrie 2014.
Menționează ca societatea nu beneficiază de serviciile Societății Romane de Televiziune, astfel încât, aceasta, nu are niciun temei legal in baza căruia sa perceapă plata unor taxe pentru servicii neprestate.
Din articolul 3 alin. (2) din HG nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, rezulta ca toate persoanele juridice cu sediul in România au obligația de a plați o taxa lunara pentru serviciul public de televiziune, indiferent daca sunt sau nu beneficiare ale unor astfel de servicii.
Prevederile atacate sunt neconforme cu prevederile articolului nr. 40 din Legea 41/1994 pe care însăși Societatea R. de Televiziune le invoca, care in alin. 3 arata ca:" Persoanele juridice cu sediul in România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile si reprezentantele acestora, precum si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii." si cu prevederile art. 2 alin. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care definesc „taxa" ca fiind: „suma plătită de o persoana fizica/juridica, de regula pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, instituție publica sau un serviciu public."
Din analiza dispozițiilor art. 40 alin. (3) din legea 41/1994 rezulta faptul ca legiuitorul a înțeles sa oblige la plata acestei taxe doar persoanele juridice care beneficiază de acest serviciu public de televiziune si nu pe toate persoanele juridice ce isi au sediul in Romania, indiferent daca sunt sau nu beneficiare ale acestui serviciu, asa cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. (2) din HG 978/2003.
De asemenea, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 159/2004, 297/2004 si nr. 331/2006 referitoare la excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din legea nr. 41/1994, Curtea in mod intemeiat a reținut ca obligația prevăzuta de acest text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiază, in diferite modalități, de serviciile publice respective.
Nicăieri in cuprinsul Legii nr. 41/1994 republicata nu se regăsește o definiție a noțiunii de „beneficiar", astfel incat, sensul acestei noțiuni nu poate fi decât cel comun, respectiv:" persoana, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii; persoana fizica sau juridica in folosul căreia se realizează o acțiune; cel care beneficiază de ceva; persoana, întreprindere, instituție pentru care se executa o lucrare, se prestează diferite servicii."
În drept, a invocat Legea nr. 41/1994 și Legea nr. 500/2002.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.
A fost anexată în fotocopie certificată notificarea nr._/10.11.2014.
Pârâta Societatea R. de Televiziune a depus întâmpinare prin care a invocat excepția informității și excepția lipsei de obiect a cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 194 C.. În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, a arătat că dispozițiile art. 3 (2) din HG 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune au fost anulate prin SENTINȚA CIVILĂ nr. 185 din 27 aprilie 2010 a CURȚII DE APEL CLUJ - SECȚIA COMERCIALĂ, DE C. ADMINISTRATIV Șl FISCAL publicata în Monitorul Oficial cu numărul 318 din data de 9 mai 2011.
Pe fond a arătat că obligația persoanelor juridice de a plăti taxa pentru serviciul public de televiziune este o obligație legala, aceasta fiind prevăzuta de art. 40 alin. (3) din Lg. 41/1994 privind organizarea si funcționarea Societății Romane de Radiodifuziune si Societății Romane de Televiziune, republicata, cu modificările si completările ulterioare, iar prezumția legală cu privire calitatea acesteia de beneficiar nu poate fi răsturnată printr-o simplă declarație, ca în cazul persoanelor fizice, potrivit art. 40 alin. 2 din lege. Totodată a învederat că reclamantă nu beneficiază nici de scutire de la plata acestei taxe.
În drept a invocat art. 205 din C.pr.civ., art. 40 alin. (3) din Lg. 41/1994 privind organizarea si funcționarea Societății Romane de Radiodifuziune si Societății Romane de Televiziune, republicata, Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 a Curții Constituționale.
La termenul de judecată din 17.02.2015 Curtea a constatat capătul doi de cerere ca fiind principal, având în vedere că între capătul 2 de cerere și capătul 1 de cerere nu există o legătură de „subsidiaritate”, un raport de accesorietate, astfel că a pus în discuție disjungerea acestuia, antamând discutarea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București de a soluționa acest capăt de cerere, având ca obiect anularea „Notificării de plată a taxei TV”, la un termen următor.
Prin sentința civilă nr. 428/17.02.2015 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a a admis excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a respins primul capăt de cerere formulat de reclamanta ..R.L în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca inadmisibil. Totodată a disjuns capătul 2 de cerere, având ca obiect anularea "notificării de plată" a taxei TV, formându-se dosarul nr._ .
La termenul de judecată din 17.03.2015 Curtea a invocat excepția necompetenței materiale, pe care o va analiza cu prioritate în condițiile art. 248 C.:
În cauză, este necontestat că obiectul acțiunii îl formează cererea formulată de . prin care a solicitat anularea notificării de plată a taxei pentru serviciul public de televiziune pentru perioada noiembrie 2011-octombrie 2014, datorată în baza art. 40 din Legea nr. 41/1994 rep, cu modificările și completările ulterioare, și calculată în conformitate cu H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
Or, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 71/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 533/2003, veniturile proprii ale S.R.T. provin, între altele, și din taxele pentru serviciul public de televiziune.
Deci, cu alte cuvinte, sumele reprezentând taxa pentru serviciul public de televiziune se constituie în venituri proprii ale S.R.T., fără a reprezenta creanțe bugetare.
Or, din interpretarea art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că această reglementare se referă la litigiile privind actele administrativ-fiscale, care au ca obiect taxe, impozite, datorii vamale, contribuții și accesorii ale acestora, datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Astfel fiind, rezultă că dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, obiectul dedus judecății constituindu-l o cerere în anulare referitoare la taxa pentru serviciul public de televiziune.
Pentru aceste motive Curtea va admite excepția de necompetență materială a instanței și, în raport de disp. art. 132 din N.C.pr.civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță competență și din punct de vedere teritorial potrivit art. 107 alin. 1 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale,invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de anulare a „Notificării de plată a taxei TV” formulată de reclamanta .cu sediul în sector 3, București, .. 28, .>, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în sector 1, București, .. 191,în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. S. M. LUCREȚIA
Red. și tehnored. jud. S.P./4 ex.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1743/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
