Anulare act administrativ. Sentința nr. 871/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 871/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 6729/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 871
Ședința publică de la 26 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanta ASOCIAȚIA DE S. PENTRU CONSTITUIREA, DEZVOLTAREA ȘI MANAGEMENTUL STRUCTURILOR SPORTIVE în contradictoriu cu pârâtul S. G. AL GUVERNULUI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că prin serviciul registratură, la data de 26.03.2015, reclamanta a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa părților, după care:
În raport de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2014 sub nr._ reclamanta Asociația de S. pentru Constituirea, Dezvoltarea și Managementul Structurilor Sportive a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. G. al Guvernului, ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată să se dispună asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii de către paratul S. G. al Guvernului a adresei nr. 20/8014/IM/11.08.2014, iar pe fond să se dispună anularea în tot a adresei nr. 20/8014/IM/ll.08.2014 și obligarea pârâtului să elibereze pentru reclamantă acordul prealabil pentru folosirea cuvântului „Română” în denumirea "Federația Română de Kures".
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 11.06.2014, prin adresa înregistrata sub nr. 237/10.06.2014, a solicitat eliberarea acordului prealabil al Secretariatului G. al Guvernului pentru folosirea cuvântului "Română" în denumirea "Federația Română de Kures", iar la data de 03.07.2014 a procedat la completarea demersului inițial și a documentației anexate în susținerea acestuia.
Prin adresa nr. 20/8014/1M/11.08.2014, pârâtul a informat că „... nu se poate utiliza denumirea propusa, respectiv Federația R. de Kures, pentru următoarele motive: ramura sportiva Kures este în proces de recunoaștere în România, în conformitate cu art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 884/2001 ...”.
Potrivit Statutului Federației Internaționale a Stilurilor Asociate de Lupte (FILA), stilurile recunoscute și guvernate de art. 3 sunt: .... stiluri de lupte tradiționale și istorice ..., motiv pentru care a apreciat paratul S. G. al Guvernului "... M. T. și Sportului face precizarea ca nu se poate utiliza denumirea propusa întrucât ramura sportiva Kures se încadrează în categoria lupte tradiționale și istorice, putând deveni departament în cadrul Federației Romane de Lupte după încheierea procedurilor de recunoaștere.
Reclamanta a arătat că adresa nr. 20/8014/IM/11.08.2014 a fost comunicata la data de 26.08.2014, cu mult peste termenul legal prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 554/2004, care stabilește, în mod imperativ, ca faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen, se considera nesoluționare în termenul legal al cererii.
Motivele precizate în cuprinsul adresei nr. 20/8014/IM/11.08.2014 nu sunt de natura sa înlăture răspunderea Secretariatului G. al Guvernului, astfel cum este aceasta prevăzuta de dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Reclamanta a precizat că în OG nr. 26/2000 nu este prevăzuta obligația pentru S. G. al Guvernului de a se adresa Ministerului T. și Sportului în vederea transmiterii de către acest organ de specialitate al administrației publice al unei opinii juridice care sa stea la baza formulării adresei nr. 20/8014/IM/11.08.2014. De asemenea, adresa nr. 7039/25.07.2014 emisa de M. T. și Sportului nu a fost comunicată, împrejurare de natură să lipsească de orice efecte juridice demersul respectiv.
Cererea a fost adresată pârâtului S. G. al Guvernului, nu Ministerului T. și Sportului care, chiar daca deține calitatea de organ de specialitate al administrației publice centrale, nu deține calitatea de autoritate publica sesizata în cauză.
Reclamanta a menționat că art. 7 din OG nr. 26/2000 nu reglementează prin condițiile necesare și obligatorii pentru obținerea acordului prealabil al Secretariatului G. al Guvernului pentru folosirea cuvântului "Română" în denumirea "Federația Română de Kures" și pe cea referitoare la posibilitatea ca ramura sportiva Kures sa devină departament în cadrul Federației Romane de Lupte, după încheierea procedurilor de recunoaștere.
Plângerea prealabilă formulată a fost respinsă prin adresa nr. 15A/3729; 3759/CA/02.10.2014, fără a fi menționate motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Pârâtul S. G. al Guvernului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. De asemenea, pârâtul a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantului având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată și semnată pentru partea reclamantă de către vicepreședintele asociației, fără să se facă dovada calității sale de reprezentant; excepția lipsei de interes, invocând în acest sens faptul că reclamanta a învestit instanța specializată cu acțiune în contencios administrativ subiectiv, în cadrul căreia nu poate fi verificată și sancționată contravaloarea unei despăgubiri obiective, fără să rezulte care ar fi interesul său în obținerea unei hotărâri care să se bucure de autoritatea de lucru judecat, iar pe de altă parte constatarea existenței sau inexistenței dreptului la despăgubiri are un caracter inadmisibil atât timp cât se poate solicita realizarea sa; precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că a răspuns solicitării reclamantei după o documentare prealabilă la M. T. și Sportului ca și autoritate a administrației publice centrale cu competențe în acest domeniu, în sensul că nu se poate atribui denumirea de federația Română de Kureș pentru că „ramura sportivă Kureș este în proces de recunoaștere în România". Așadar, SGG nu putea să acorde denumirea propusă unei discipline nereglementate încă legal.
De asemenea, s-a arătat că reclamatul nu este beneficiarul unui drept și nici nu are un interes legitim.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reclamanta Asociația de S. pentru Constituirea, Dezvoltarea și Managementul Structurilor Sportive a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât, arătând că cererea de chemare în judecata este formulată de reclamantă în nume propriu, cu respectarea elementelor de identificare ale persoanei juridice prevăzute la art. 194 lit. a) și b) C.pr.civ.; că justifică un interes în formularea cererii de chemare în judecata motivat de faptul ca în temeiul actului constitutiv, precum și a Statutului Asociația are drept obiectiv declarat creșterea numărului de structuri sportive din România prin asigurarea asistentei și îndrumării necesare pentru constituirea acestora, obiectivul sus-menționat urmând sa se realizeze, în principal, prin efectuarea demersurilor și îndeplinirea procedurilor, prevăzute de lege, necesare obținerii disponibilităților denumirii structurilor sportive de la S. G. al Guvernului/M. Justiției; precum și faptul că demersul său se întemeiază pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
M. T. și Sportului a depus la data de 15.01.2015 cerere de intervenție principală prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 26.02.2015 instanța a respins cererea de intervenție principală ca inadmisibilă.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantului, Curtea reține că potrivit art. 194 lit. b) C.pr.civ. „Cuprinsul cererii de chemare în judecată – (…) b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;”, iar art. 151 C.pr.civ. prevede „Cererea formulată prin reprezentant - (1) Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2) Avocatul și consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale. (4) Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor. (5) Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori altei entități fără personalitate juridică, înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiție.”
În cauza de față, Curtea observă că reclamanta Asociația de S. pentru Constituirea, Dezvoltarea și Managementul Structurilor Sportive a formulat cererea de chemare în judecată personal, prin organele sale reprezentative, iar nu prin avocat sau consilier juridic, astfel încât să fie necesară depunerea împuternicirii/ delegației. De asemenea, Curtea observă că cererea de chemare în judecată a fost semnată de vicepreședintele reclamantei.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantei, invocată de pârât, este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Referitor la excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată, Curtea reține că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. De asemenea, acesta trebuie să îndeplinească condițiile de a fi născut și actual, în sensul că trebuie să existe la momentul exercitării acțiunii, partea expunându-se la un prejudiciu dacă nu ar recurge la acțiune în acel moment; precum și de a fi personal și direct, în sensul că folosul practic urmărit trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
În cauza de față, Curtea apreciază că aceste condiții sunt îndeplinite, la momentul formulării acțiunii reclamanta justificând interesul în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată având în vedere scopul și obiectivele Asociației, astfel cum acestea sunt menționate în actul constitutiv și în statul Asociației și au fost încuviințate de instanța de judecată.
Prin urmare, Curtea urmează a respinge excepția lipsei de interes invocată de pârât ca neîntemeiată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că potrivit art. 35 C.pr.civ. „Constatarea existenței sau inexistenței unui drept - Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”
Curtea reține că prin prezentul demers judiciar reclamanta urmărește realizarea dreptului pretins, respectiv obținerea acordului pârâtului pentru folosirea cuvântului „Română” în denumirea „Federația Română de Kureș”, iar nu constatarea existenței acestui drept. Așadar, excepția inadmisibilității invocată de pârât este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, Curtea reține în fapt că, prin adresa nr. 20/8014/IM/11.08.2014, pârâtul a comunicat reclamantei faptul că nu se poate utiliza denumirea propusă, respectiv Federația Română de Kureș având în vedere că ramura sportivă kureș este în proces de recunoaștere în România în conformitate cu art. 24 din HG nr._, potrivit statutului Federației Internaționale a Stilurilor Asociate de Lupte (FILA), stilurile recunoscute și guvernate de art. 3 sunt: luptele greco-romane, lupte libere, lupte feminin, lupte de plajă, pankration, stiluri de lupte tradiționale și istorice, iar M. T. și Sportului a precizat că nu se poate utiliza denumirea propusă întrucât ramura sportivă KUREȘ se încadrează în categoria „lupte tradiționale și istorice”, putând deveni departament în cadrul Federației Române de Lupte după încheierea procedurilor de recunoaștere (f. 25-26).
În drept, potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. n), excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.
În cauza de față, instanța observă că refuzul pârâtei de a da curs favorabil solicitării reclamantei de a-și da acordul pentru utilizarea denumirii „Federația Română de Kureș”, nu este unul nejustificat, ci reprezintă o consecință a faptului că, până în prezent, kureș nu este recunoscută ca ramură sportivă în România, precum și în raport de faptul că această ramură de sport se încadrează în categoria „lupte tradiționale și istorice”, putând ființa ca și departament în cadrul federației Române de Lupte, aspecte ce nu au fost contestate de reclamante.
Astfel, se observă că reclamanta a înțeles să invoce doar aspecte formale cu privire la adresa prin care pârâtul i-a comunicat că nu își dă acordul pentru utilizarea denumirii „Federația Română de Kureș”, ce sunt apreciate de instanță ca neîntemeiate.
Curtea reține că emiterea adresei nr. 20/8014/IM/11.08.2014 cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004 nu este de natură a atrage nelegalitatea sau netemeinicia actului administrativ astfel emis. Mai mult, Curtea observă că în cauza de față, în plan juridic, reclamanta nu suferă nicio vătămare întrucât a fost în măsură să conteste un act administrativ propriu-zis, concretizat în adresa nr. 20/8014/IM/11.08.2014, chiar emisă cu întârziere, în vreme ce dacă ar fi înțeles să acționeze imediat după expirarea termenului legal de soluționare a unei cereri și anterior emiterii actului de către pârât ar fi putut investi instanțele de judecată cu un act administrativ asimilat, astfel cum este definit de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constând în neemiterea unui răspuns în termenul legal.
De asemenea, împrejurarea că pârâtul S. G. al Guvernului a solicitat un punct de vedere Ministerului T. și Sportului nu reprezintă un motiv de nelegalitate, ci chiar o garanție împotriva arbitrariului, denotând seriozitatea cu care autoritatea pârâtă a înțeles să se documenteze astfel încât să emită un răspuns legal și temeinic, în condițiile în care ministerul căruia i s-au cerut informațiile este cel mai în măsură să cunoască problematica supusă acordului. Totodată, împrejurarea că OG nr. 26/2000 nu prevede expres obligația pârâtului de a solicita informații suplimentare de la M. T. și Sportului nu poate fi interpretată că o astfel de solicitare este interzisă în ipoteza în care se apreciază necesare astfel de informații.
Pe de altă parte, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea reclamantei conform căreia necomunicarea adresei nr. 7039/25.07.2010 emisă de M. T. și Sporturilor ar lipsi de efecte juridice demersul efectuat de pârât întrucât autoritatea publică avea obligația de a răspunde solicitării reclamantei, iar nu de a-i comunica documentația ce a stat la baza emiterii răspunsului. Mai mult, în condițiile în care conținutul adresei nr. 7039/25.07.2010 emisă de M. T. și Sporturilor este redat în cadrul adresei nr. 20/8014/IM/11.08.2014 emisă de pârât ar fi fost inutilă comunicarea separată a celei dintâi adrese.
Nu în ultimul, Curtea reține că neindicarea motivelor de fapt și de drept pentru care plângerea prealabilă a fost respinsă nu este de natură a atrage nelegalitatea sau netemeinicia actului administrativ atacat.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârât ca neîntemeiate.
Respinge acțiunea promovată de reclamanta ASOCIAȚIA DE S. PENTRU CONSTITUIREA, DEZVOLTAREA ȘI MANAGEMENTUL STRUCTURILOR SPORTIVE cu sediul în Ploiești, .-16, județ Prahova, în contradictoriu cu pârâtul S. G. AL GUVERNULUI cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
4 ex./ 27.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 4/2015. Curtea de... → |
|---|
