Obligaţia de a face. Decizia nr. 1743/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1743/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 11934/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1743
Ședința publică de la 26.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. G.
JUDECĂTOR- Ș. A.
JUDECĂTOR- G. I. C.
GREFIER- M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6471/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și că intimatul-reclamant T. I. a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise; părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ., în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare atât pe excepția tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant T. I., cât și pe fondul recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6471/14.10.2014, Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a obligat pârâta A.F.P. SECTOR 4 să restituie reclamantului suma de 1.553 lei reprezentând contravaloare taxă de poluare cu dobânda legală aferentă, precum și la 155,3 lei cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva hotărârii Tribunalului București- Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 16.12.2014, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Arată că în mod nelegal instanța a admis acțiunea formulată de către reclamant și a obligat instituția pârâtă la restituirea sumei de 1553 lei, cu dobânda aferentă, reținând în mod eronat că autoturismul nu se află la prima înmatriculare.
Astfel, chiar din cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamantul arată că este vorba despre un autoturism nou, iar din actele anexate la dosarul cauzei decizia de calcul a taxei de poluare nr._/14.07.2010, precum și din cartea de identitate a autovehiculului și din factura emisă de către . SRL, rezulta că autoturismul a fost fabricat la data de 08.06.2010, fiind înmatriculat tot în anul 2010, urmare a achitării taxei de poluare in cuantum de 1553 lei, calculata in baza deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/14.07.2010.
Față de aceste aspecte, consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că taxa achitată de către reclamant cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului achiziționat contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, întrucât reprezintă o taxa discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea formulata.
În primul rând, învederează faptul că așa cum rezulta din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv factura de achiziție cat si decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, autoturismul pentru care reclamantul a achitat taxa este un autoturism nou (an fabricație 2010) si a fost înmatriculat pentru prima data in România.
Prin urmare, taxa de poluare a fost achitata de către reclamant in vederea înmatriculării pentru prima data a autoturismului pe teritoriul României.
Astfel, arată că O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumera categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscala prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul României rezulta ca aceasta este in mod legal datorată.
Astfel, arată faptul că susținerea reclamantului în sensul că prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o încălcare a art.110 din Tratatul de aderare a României este nefondata, întrucât în speța de fata autoturismul nu a fost achiziționat dintr-un stat membru din comunitatea europeana si prin urmare acesta nu a mai fost înmatriculat într-un stat membru anterior înmatriculării in România.
Totodată, având în vedere faptul că autoturismul pentru a cărui înmatriculare a fost achitata taxa de poluare este un autoturism nou, in sensul prevederilor art.2 lit. a) din O.U.G. nr.50/2008, iar pentru aceleași specificații tehnice legislația romana prevede plata unei taxe pe poluare in România in același cuantum, indiferent daca este vorba de autovehicule din producția interna sau de cele produse in spațiul comunitar sau in afara acestuia, rezulta ca nu exista un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, in funcție de originea acestora. Având caracter neutru, taxa pe poluare datorata pentru un asemenea autovehicul se înscrie in limitele autonomiei statului roman in materia impozitării interne, nefiind contrara prevederilor art.110 din Tratat.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale reglementata de art.124 alin.(1) din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, apreciază că hotărârea este nelegala, întrucât intimatul - reclamant nu se încadrează în dispozițiile art.117 Cod Procedura Fiscala pentru a fi îndreptățită la restituirea taxei pentru emisii poluante, ci aceasta a fost stabilita in conformitate cu dispozițiile Legii nr.9/2012.
Potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezultă că în cauză nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Cu privire la obligarea la cheltuielile de judecata, apreciază că hotărârea este nelegala, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civ.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.
În cauză arată că reclamantul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei de poluare ci caracterul ilicit al dispozițiilor OUG nr.50/2008, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă.
Prin concluziile scrise formulate, intimatul a invocat excepția tardivității recursului.
Curtea constată că excepția nu este fondată.
Sentința a fost comunicată la 20.11.2014, cererea de recurs fiind înregistrată în cadrul termenului legal de 15 zile, la 04.12.2014.
Pe fond, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Din actele depuse la dosar nu rezultă că taxa pe poluare ar fi fost achitată pentru înmatricularea unui autoturism „second hand”.
Astfel, din factura nr._ din 24.06.2010 rezultă că reclamantul a cumpărat autoturismul Renault fabricat la 08.06.2010 de la Renault Nissan România SRL, prin agent . SRL.
Taxa pe poluare a fost achitată la 14.07.2010.
Considerentele care au stat la baza admiterii acțiunii în fond se referă la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare raportat la categoria autovehiculelor importate dintr-un stat membru UE și înmatriculate deja în alt stat comunitar („second hand”).
Or aceste argumente nu sunt valabile în cazul de față. În cazul unui autovehicul nou, cu aceleași specificații tehnice, legislația română prevede plata unei taxe în România în același cuantum, indiferent dacă este vorba de autovehicule din producția internă sau de cele produse în spațiul comunitar sau in afara acestuia, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Instanța comunitară a statuat în jurisprudența sa că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție, dacă această taxă este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand, iar valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încât excede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
În ce privește legalitatea taxei aplicate în cazul autovehiculelor, CJCE a stabilit în Cauza C-113-94 Casarin că art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre.
Având caracter neutru, taxa datorată pentru un asemenea autovehicul se înscrie in limitele autonomiei statului roman in materia impozitării interne, nefiind contrara prevederilor art. 110 par. 1 din T.F.U.E.
Având în vedere aceste considerente, față de prevederile art. 498 C.p.civ., va admite recursul și va casa sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 6471/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. G. și Asociații în București, ., ., sector 2, ca neîntemeiată.
Casează sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR D. G. Ș. A. G. I. C.
GREFIER
M. I.
Red. AȘ/4 ex.
Jud. fond G. L. – Tribunalul București
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 760/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
