Pretentii. Decizia nr. 1995/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1995/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 14654/3/2013
Dosar nr._ /_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 1995
Ședința publică din data de 06.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: D. D. M.
GREFIER: D. G. D.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței nr. 5901/29.09.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. T. S.R.L., având ca obiect refuz restituire taxă pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 31.03.2015, prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus o cerere, prin care a precizat că, în urma pronunțării de către ÎCCJ a deciziei în interesul legii nr. 24/2011, nu mai este necesară parcurgerea procedurii plângerii prealabile, după care:
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare, inclusiv prin prisma motivului de ordine publică . de restituire, invocat din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința nr. 5901/29.09.2014, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, a anulat decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/22.12.2010, a respins cererea de anulare a chitanței de plată . nr._/22.12.2010 ca neîntemeiată, a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 8.152 lei, reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe, la data de 19.12.2014, a formulat recurs DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, întrucât în mod greșit instanța de fond a respins în mod greșit lipsa calității procesuale pasive a A.F.P. sector 1, în mod eronat a reținut incompatibilitatea obligației de plată a taxei pe poluare cu dispozițiile art. 110 din TFUE și a obligat pârâta la restituirea acestei taxe, cu dobânda legală aferentă.
În drept, recurenta a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
Examinând recursul, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat, soluția instanței de fond fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, tribunalul a procedat în mod greșit la analiza fondului acțiunii, neobservând că intimata-reclamantă nu a adresat organului fiscal competent, prealabil sesizării instanței de contencios administrativ, o cerere de restituire a taxei pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei. Art. 2 alin. 2 din același act normativ asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea subliniază că specificul unei acțiuni în contencios administrativ constă în existența fie a unui act administrativ tipic, fie a unuia asimilat, reclamantul neputând formula o acțiune judiciară atâta timp cât nu s-a adresat în prealabil autorității publice competente cu o cerere, pentru a fi în măsură să învestească ulterior instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată fie pe invocarea unor cauze de nulitate a actului administrativ emis, fie pe motivul nesoluționării cererii în termenul legal, fie pe motivul nejustificat de rezolvare a cererii.
În cauză, Curtea constată că intimata-reclamantă nu a formulat, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, o cerere de restituire a taxei pe poluare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală, împrejurare recunoscută expres de aceasta prin cererea depusă la dosar în data de 31.03.2015 (fila 32).
Nu poate fi primită susținerea intimatei-reclamante, în sensul că o astfel de cerere nu mai este necesară, față de decizia în interesul legii nr. 24/2011, întrucât Curtea nu a solicitat intimatei să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, ci doar să depună cererea adresată organului fiscal, prin care a pretins restituirea taxei pe poluare, cerere care nu se confundă cu procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nici cu procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală. Este adevărat că, prin decizia nr. 24 din 14.11.2011, Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală, însă această soluție nu este aplicabilă în prezentul litigiu, întrucât intimatei-reclamante nu i s-a solicitat să facă dovada procedurii prealabile, ci doar a faptului că a formulat o cerere de restituire a taxei, în baza art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală, în considerarea faptului că este inadmisibil să se adreseze direct instanței de contencios administrativ, întrucât aceasta poate fi învestită doar a cenzura legalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat.
Or, neadresând în prealabil o cerere de restituire organului fiscal competent, care să fi fost respinsă, intimata-reclamantă nu poate învesti în mod legal instanța de contencios administrativ, nefiind vorba în cauză despre existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, care să poată fi analizat, din prisma excesului de putere, prin raportare la compatibilitatea legislației naționale cu prevederile art. 110 din T.F.U.E.
Față de aceste considerente, având în vedere motivul de ordine publică invocat și analizat din oficiu, Curtea, în baza art. 496 alin. 1 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul ales în București, sectorul 2, ., împotriva sentinței nr. 5901/29.09.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. T. S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, sectorul 3, .. 21, ., .> Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G. D.
Red./thred. DDM/ 4 ex/ 27.04.2015
Judecător fond: I. M., Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3176/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
