Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1920/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1920/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1921/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1920
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.06.2015
C. CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. U.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulate de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, având ca obiect „litigii C. de C.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta prin consilier juridic M. D. S. care depune delegație la dosar și pârâta prin consilier juridic P. A. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității și pe fondul cauzei.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției, arătând că reclamanta a solicitat să se constate că este în imposibilitate de a duce la îndeplinire o altă măsură dispusă printr-o altă decizie, respectiv Decizia 2/2013, asupra căreia o instanță de judecată s-a pronunțat. Dosarul este în faza de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție; astfel, pe legalitatea măsurii nu se mai poate pronunța o altă instanță. Prin decizia atacată în prezenta cauză s-a dispus prelungirea termenului pentru ducerea la îndeplinire a Deciziei 24/2014.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției, având în vedere că acțiunea prezentă se întemeiază pe o decizie a Curții de C. prin care s-a dispus prelungirea unui termen. Prin prezenta acțiune nu se contestă decizia inițială. Pârâta a refuzat să confirme lipsirea de efecte juridice a măsurii prin prelungirea acestui termen, în condițiile în care, potrivit Legii 124/2014, Statul a renunțat la măsura de recuperare a drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată; deși pârâta, prin întâmpinarea formulată, recunoaște că nu mai e necesară o altă dispoziție din partea organului judiciar, prin deciziile date se prelungește termenul de ducere la îndeplinire a unei măsuri care deja nu-și mai poate produce efectele, ca urmare a apariției Legii 124/2014.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, menținerea actului atacat ca legal și temeinic, fiind emis în conformitate cu punctele 234-236 din Regulamentul de valorificare a actelor de control. S-a constatat că entitatea verificată nu a dus integral măsurile dispuse prin cele două decizii. Chiar dacă ar interveni dispozițiile Legii 124/2014, nu se stabilește nelegalitatea actelor emise de C. de C., ci dimpotrivă. Pe fondul cauzei, pârâta precizează că a arătat că n-ar fi incidente în cauză aceste dispoziții, pe considerentele dezvoltate pe larg în întâmpinare.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că dacă statul a renunțat prin această lege la un prejudiciu pretins de C. de C., deci în această situație C. de C. îi pune în continuare să se îmbogățească fără justă cauză.
C. constată dezbaterile închise și, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
C.,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel la 26.03.2015, A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, a solicitat:
- Anularea în parte a Deciziei nr. 3/14M.2015 emisă de către C. de C. a României, Departamentul IV și constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la punctul II. 6 din Decizia nr. 2/2013 și reluată la punctul II. 1 din Decizia nr. 24/06.05.2014 și pentru care a fost prelungit termenul pentru ducerea la îndeplinire prin Decizia nr. 3/14.01.2015.
În fapt, reclamanta a arătat că, în urma acțiunii privind „Auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe anul 2011 la A. Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice " efectuată la reclamantă, C. de C., Departamentul IV a emis Decizia nr. 2/15.01.2(H31_dispunând o . măsuri în vederea remedierii abaterilor constate în timpul controlului efectuat la nivelul A.N.R.M.A.P.
La punctul II.6 din Decizia nr. 2/2013 s-a reținut: "Ordonatorul de credite al A.N.R.MA.P. va lua măsurile legale necesare care să conducă la:
a) stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea, în perioada 2010-2012, de drepturi salaríale peste nivelurile stabilite conform prevederilor legale în vigoare, estimate în timpul auditului la suma de 137.851 lei; b) recuperarea prejudiciului stabilit de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente; c) virarea la bugetul statului a sumelor recuperate de la persoanelor care se fac răspunzătoare, inclusive a dobânzilor aferente; d) efectuarea regularizărilor între bugete în ceea ce privește contribuțiile angajatorului și cele ale angajaților, datorate pentru asigurări sociale de stat, asigurări sociale de sănătate, asigurări de șomaj, etc. "
Împotriva deciziei Curții de C. nr. 2/2013 a fost formulată de către reclamantă contestație, care în prezent face obiectul dosarului nr._, aflat în faza procesuală a recursului pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție.
În perioada 15-19 decembrie 2014, un auditor public extern a efectuat la A. Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, o acțiune de „verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 24/06.05.2014. "
C. de C. - Departamentul IV a comunicat A.N.R.M.A.P. Decizia nr. 3/14.01.2015 și a dispus "prelungirea până la data de 31.03.2015 a termenelor pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor nr. 1.4, nr. 1.7 și nr. II.1 dispuse prin Decizia nr. 24 din data de 06.05.2014".
În data de 03.02.2015 (adresa nr. 1456/03.02.2015) A.N.R.M.A.P. a depus la C. de C. a României contestație împotriva Deciziei nr. 3/2015 și a solicitat anularea parțială a acesteia ca urmare a faptului că măsura II.6 din Decizia nr. 2/2013, reluată la punctul II. 1 din Decizia nr. 24/06.05.2014 este lipsită de obiect ca efect al Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salaríala ale personalului plătit din fonduri publice.
Ca răspuns, C. de C. a României, Departamentul II, prin adresa nr. 11/_/06.03.2015 a comunicat A.N.R.M.A.P. faptul că prin Decizia nr. 3/2015 nu au fost dispuse măsuri noi, aceasta fiind o decizie de prelungire a termenului pentru realizarea măsurilor dispuse anterior și faptul că "se încearcă a se contesta măsura 11.6 dispusă, anterior, prin Decizia nr. 2/2013, care nu mai poate fi contestată deoarece acest lucru s-a întâmplat în anul 2013 și face obiectul dosarului nr._ ".
Însă, solicitarea instituției reclamante către reprezentanții Curții de C. formulată prin plângerea/contestația nr. 1456/03.02.2015 a fost impusă de faptul că a apreciat că această măsură este finalizată ca urmare a apariției Legii nr. 124/2014, întrucât:
Legislația în vigoare, prin reglementări speciale, respectiv Codul muncii (art. 256) și Statutul funcționarilor publici (art. 84), prevede atât modalitatea sub care sunt recuperate aceste sume cât și persoanele de la care se recuperează aceste sume necuvenite, respectiv de la personalul ce le-a încasat necuvenit.
Ori, prin . Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salaríala ale personalului plătit din fonduri public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 20 octombrie 2014, apreciază reclamanta că recuperare sumelor încasate necuvenit nu mai poate fi pusă în executare ca efect a apariției acestei legi.
Potrivit art. 2 din actul normativ de mai sus "se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salaríala, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii."
Ori, în condițiile în care, deși statul prin adoptarea acestei legi a renunțat la încasarea unui prejudiciu, susținerile reprezentanților Curții de C. conform cărora "prevederile legii nr. 124/2014 nu vin să anuleze măsura nr. II.6 din Decizia nr. 2/2013, ci exonerează doar de la plată beneficiarii drepturilor salaríale acordate nelegal, îngrădind astfel una din posibilitățile ordonatorului de credite de a recupera prejudiciul" conduc la ideea că statul ar putea să se îmbogățească fără just temei.
Prin adoptarea Legii nr. 124/2014 legiuitorul înțelege să renunțe la recuperarea sumelor acordate necuvenit personalului prevăzut la art. 1, reprezentând prejudicii constatate de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control astfel cum rezultă și din expunerea de motive a Legii nr. 124/2014, dat fiind veniturile salaríale foarte mici ale personalului bugetar și modificările actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar. Atât punctul de vedere al guvernului cât și cererea de reexaminare a președintelui României privind varianta inițială a proiectului de lege privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salaríala ale personalului plătit din fonduri publice, au în vedere aplicarea principiului egalității de tratament și nediscriminării, tuturor categoriilor de bugetari, astfel varianta finală a actului normativ a fost adoptat cu respectarea celor două principii constituționale prevăzute la art. 16 din Constituția României.
Orice altă interpretare pe care C. de C. ar putea să o facă cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 124/2014 și anume eventuala recuperarea a sumelor ce fac obiectul art. 2 din același act normativ, de la alte categorii de personal bugetar, este de natură nu de a fi doar abuzivă cât și de a institui discriminări, privilegii sau o diferență de regim juridic comparativ cu alte persoane din aceleași categorii profesionale, încălcând principiile constituționale prevăzute mai sus. Astfel, aducând ca argument jurisprudența Curții Constituționale, în Decizia nr. 82/2012 se reține faptul că: "violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite ".
Față de cele de mai sus întrucât măsura dispusă la punctul 11.6 din Decizia nr. 2/2013 și reluată la punctul II. 1 din Decizia nr. 24/06.05.2014 presupune recuperarea sumelor reprezentând venituri de natură salaríala de la personalul A.N.R.M.A.P. ce a încasat aceste sume, reclamanta consideră că această măsură a rămas fără obiect ca urmare a apariției Legii nr. 124/2014.
Totodată, față de aprecierile Curții de C. comunicate prin adresa Nr. 11/_/06.03.2015 precum că prin contestația din data de 03.02.2015 se încearcă contestarea măsurii II.6 dispuse, anterior prin Decizia nr. 2/2013, reclamantă subliniază faptul că ceea ce consideră nelegal este prelungirea termenului pentru această măsură în condițiile în care aceasta a rămas fără obiect ca efect al Legii nr. 124/2014.
În drept, reclamanta a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 Cod Procedură Civilă, art. 7, 8 și 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin Hotărârea plenului Curții de C. nr. 155/201.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând:
-Decizia Curții de C. nr. 2/15.01.2013;
-Decizia Curții de C. nr. 24/06.05.2014;
-AdresaA.N.R.M.A.P. nr._/30.09.2014;
-Raportul Curții de C. privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. 24/06.05.2014, înregistrată în cadrul A.N.R.M.A.P sub nr._/19.12.2014;
-Decizia Curții de C. nr. 3/14.01.2015;
-Adresa nr._/06.03.2015 a Curții de C.
-extras din Raportul Camerei de C. Ialomița pe anul 2013 la nivelul județul Ialomița.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 07.05.2015, pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanță, ca inadmisibilă pentru capătul de cerere privind „constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013 și reluată la pct.II.l din Decizia nr.24/2014", și ca neîntemeiată pe capătul de cerere având ca obiect „anularea în parte a Deciziei nr.3/14.01.2015" emisă de C. de C. a României - Departamentul IV, cu menținerea pe cale de consecință a actului administrativ atacat ca fiind temeinic și legal.
În motivare, pârâta a invocat următoarele:
I. În fapt, în perioada 15 - 19.12.2014, s-a efectuat verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.24/2014, la A. Națională pentru Reglementarea șl Monitorizare a Achizițiilor Publice (denumită în continuare ANRMAP), emisă urmare a acțiunii de "Audit financiar al contului anual de execuție a bugetului de stat pe anul 2013" .
1. în urma acțiunii de verificare a fost întocmit Raportul de audit financiar înregistrat la C. de C. a României - Departamentul IV sub nr._/19.12.2014, iar la entitatea auditată sub nr._/19.12.2014.
Constatările din actul de control au fost valorificate prin Decizia nr. 3/14.01.2015, care a fost emisă în baza prevederilor art.33 alin.(3) din Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, și ale pct. 234-236 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (denumit în continuare ROD AS), aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 155/2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din data de 24.07.2014.
2.Prin Decizia nr. 3/2015 s-a dispus prelungirea termenelor pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor prevăzute la pct.1.4, nr. 1.7 și pct.II.l din Decizia nr.24/06.05.2014, până la data de 31.03.2015.
Prin măsura dispusă la pct.II.l din Decizia nr.24/2014 s-a stabilit în sarcina conducerii ANRMAP următoarele: "deoarece măsurile nr. IU, II.2, II.3, II.5, II.6, II.7și II.8 din Decizia 2/2013 au fost contestate în instanță, conducerea Autorității Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice va comunica trimestrial Curții de C. despre stadiul acestei acțiuni, precum și despre modul de ducere la îndeplinire a noii măsuri dispuse, până la implementarea definitivă a acesteia. Termen: trimestrial, începând cu data de 30.09.2014."
3. Prin măsura prevăzută la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013, care este vizată de reclamantă în prezenta cauză, s-a dispus în temeiul art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992, republicată, în sarcina conducerii ANRMAP obligația de a stabili întinderea exactă a prejudiciului cauzat de acordarea, în perioada 2010 - 2012 de drepturi salariale peste nivelurile stabilite conform prevederilor legale în vigoare, respectiv majorarea salariului de încadrare cu 10% potrivit art. 10 și anexei 2 la HG nr.525/2007 și a sporului pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în procent de 25% la salariul de bază.
Măsura de la pct.II.6 dispusă prin Decizia nr. 2/2013, reluată la pct. II. 1 din Decizia nr.24/2014 și pentru care a fost prelungit termenul pentru ducerea la îndeplinire prin Decizia nr.3/2015, a fost contestată în anul 2013 și face obiectul dosarului nr._ .
În dosarul sus menționat, C. de Apel București prin sentința civilă nr.3818/03.12.2013, a admis în parte cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție accesorie, anulând măsurile dispuse la pct.1.9, II.1-II.3 și II.5 din Decizia nr.2/2013 și încheierea nr.21/2013, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată. În prezent dosarul se află în recurs pe rolul ICCJ, în procedură de regularizare.
Prin urmare, măsura dispusă la pct.II.6 din Decizia.2/2013 a fost menținută ca temeinică și legală de către instanța de fond, reținând în cauză incidența dispozițiilor art. 10 din HG nr.525/2007 privind organizarea și funcționarea ANRMAP și criteriile stabilite prin Anexa nr.2 la acest act normativ, precum și cele ale art.ll din Legea nr.329/2009.
4. în prezenta cauză, reclamanta a solicitat instanței de judecată "anularea în parte a Deciziei nr.3/14.01.2015 emisă de către C. de C. a României, Departamentul IV și constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013 și reluată la pct.II.l din Decizia nr.24/06.05.2014 și pentru care a fost prelungit termenul pentru ducerea la îndeplinire prin Decizia nr.3/14.01.2015".
Prin considerentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se susține nelegalitatea măsurii de prelungire a termenului dispuse prin Decizia nr.3/2015, în condițiile în care măsura inițial dispusă la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013 a rămas fără obiect ca efect al Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salaríala ale personalului plătit din fonduri publice. Reclamanta apreciază că recuperarea sumelor reprezentând drepturi de natură salaríala, constatate de către C. de C. a României ca fiind încasate necuvenit, nu mai poate fi pusă în aplicare în urma intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 124/2014.
II. Limitele investirii instanței de judecată.
1. Din analiza argumentelor invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată se poate constata că nu sunt aduse critici de nelegalitate cu privire la Decizia nr.3/2015, ci se urmărește în realitate, lipsirea de efecte juridice a unui alt act administrativ decât cel dedus judecății, respectiv Decizia nr.2/2013, raportat la măsura dispusă la pct.II.6 din această decizie.
Împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr.2/2013, ANRMAP a formulat contestație, care a fost analizată și respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. prin încheierea nr.21/2013. Cercetarea legalității și temeiniciei Deciziei nr.2/2013, menținută prin încheierea nr.21/2013, fac obiectul unui alt dosar înregistrat sub numărul_ aflat în recurs la ICCJ.
2.limitele învestirii instanței prin acțiunea introductivă se circumscriu tezei că măsurile din Decizia nr.24/2014 nu au fost duse la îndeplinire.
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă temeinicia măsurilor dispuse prin Decizia nr.3/2015, respectiv dacă instituția pârâtă a constatat în mod real și corect, că măsurile din Decizia nr.24/2014 și pe cale de consecință și măsurile inițiale din Decizia nr.2/2013, nu au fost aduse la îndeplinire.
C. de C. a României, prin emiterea Deciziei nr.3/2015, a constat că măsurile dispuse prin Decizia nr.24/2014 și Decizia nr.2/2013 nu au fost duse la îndeplinire și a dispus prelungirea termenelor acordate.
Așa cum și reclamanta susține în cererea de chemare în judecată, instanța de judecată în prezenta cauză nu este învestită cu legalitatea măsurilor inițiale, respectiv cele dispuse prin Decizia nr.2/2013.
3.Conducerea ANRMAP răspunde, pentru ducerea la îndeplinire în totalitate, a acestor măsuri dispuse prin Decizia nr.2/2013, în conformitate cu prevederile din RODAS:
- pct. 32: „Cu privire la controlul/auditul public extern efectuat de C. de C., conducerea entității supuse verificării răspunde, potrivit legii, pentru:
(...) d) aducerea la îndeplinire a masurilor de remediere a deficiențelor constatate de către auditorii publici externi in urma acțiunilor de verificare efectuate și preîntâmpinarea producerii unor asemenea deficiențe in viitor, condiție a realizării unei bune gestiuni financiare";
e) stabilirea întinderii prejudiciului (dacă este cazul) și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege";
Potrivit pct. 210 din RODAS/ "executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația".
III.Privind capătul de cerere prin care se solicită „constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013", concluziile pârâtei sunt de
respingere a cererii ca inadmisibilă, în raport de prevederile art.35 Cod pr.civ., potrivit cărora „constatarea existenței sau inexistenței unui drept se poate solicita de cel care are interes", condiție care, în prezenta cauză, nu este întrunită, cu atât mai mult cu cât cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Prin acțiunea înregistrată sub număr de dosar_, ANRMAP a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, anularea măsurile dispuse la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013, dosar aflat în prezent în recurs la ÎCCJ.
În raport de motivele invocate de reclamantă, potrivit cărora măsura dispusă la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013 a rămas fără obiect prin efectul legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr.124/2014, pârâta apreciază că nu se mai justifică interesul formulării unei cereri prin care să se constate imposibilitatea punerii în executare a măsurii în cauză.
Astfel, exonerarea la plată s-a realizat ope legis, pe cale de consecință nu mai este necesară o apreciere și un act de dispoziție din partea organului judiciar, subiecții de drept implicați fiind ținuți de măsurile ce decurg din lege, respectiv atât angajatorul - ANRMAP, cât și C. de C. a României.
IV.Privind argumentele invocate de reclamantă în susținerea nelegalității măsurilor dispuse prin Decizia nr.3/2015, în raport de prevederile Legii nr.124/2014, pârâta solicită instanței să le înlăture ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Decizia nr.3/2015 a fost emisă conform dispozițiilor pct.234 lit.c) subpct.ii) din RODAS, în urma verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, pentru valorificarea raportului privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.24/2014.
În Raportul astfel încheiat, echipa de audit a consemnat cu privire la măsura dispusă la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013, faptul că aceasta a fost implementată parțial, constatare urmare a verificării modului de ducere la îndeplinire a acesteia s-a întocmit procesul - verbal de constatare nr._/18.12.2013 a cărui valorificare s-a făcut prin emiterea Deciziei nr.24/2014 în baza
1.Reclamanta apreciază că măsurile dispuse sunt finalizate ca urmare a apariției Legii nr. 124/2014, prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salaríala, care personalul prevăzut la art.l din lege trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.
Conform prevederilor art.l lit.a) din lege, dispozițiile acesteia se aplică și personalului ale cărui venituri de natură salaríala au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, situație în care se regăsec și angajații ANRMAP, în opinia reclamantei.
2.Apreciază pârâta că, în raport de abaterile de la legalitate și regularitate constatate, personalul care a beneficiat de acordarea unor drepturi de natură salaríala nu se încadrează în categoria expres prevăzută la art.l lit.a) din lege, pentru simplu motiv că veniturile încasate de aceștia nu au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, ci dimpotrivă cu încălcarea lor, astfel:
2.1. Legiuitorul a stipulat în mod expres care sunt criteriile (responsabilitățile) ce trebuie îndeplinite de către angajații reclamantei, care beneficiază de majorarea salariului de încadrare cu 10%, în scopul responsabilizării actului de constatare și de sancționare a faptelor prin care se încalcă sau se eludează prevederile legislației în vigoare în domeniul achizițiilor publice, potrivit Anexei 2 din H.G. nr.525/2007, din cadrul A.N.R.M.A.P.
Potrivit actului normativ, sporul de 10% se poate acorda acelor persoane care au responsabilități specifice determinate de supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică și care, în conformitate cu metodologia de supraveghere de către A.N.R.M.A.P. a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, participă la desfășurarea procesului de supraveghere.
În plus, în cazul în care acordarea acestui spor are caracter permanent, atribuțiile și obligațiile de serviciu trebuie trecute în fișa postului, pentru a-i fi aduse la cunoștință angajatului care are atribuții permanente de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, prin participare în mod efectiv la desfășurarea procesului de supraveghere.
Faptul că persoanele care au îndeplinit funcția de director de cabinet (V. D. I. și C. B.) aveau obligația de a prezenta președintelui A.N.R.M.A.P., conform regulamentului de organizare și funcționare al A.N.R.M.A.P., al fișelor posturilor și al ordinelor emise de președintele entității, „note de informare sumare privind desfășurarea procesului de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică,, prin care raportau asupra stadiului îndeplinirii planurilor de supraveghere, a sancțiunilor și altor măsuri dispuse de agenții constatatori, ori că au avut stabilite atribuții de „urmărire a desfășurării procesului de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică,, nu înseamnă că aceste persoane participau în mod efectiv la desfășurarea procesului de supraveghere ori că supravegheau modul de atribuire a contractelor de achiziție publică. Așa cum se înțelege chiar din definiția atribuțiilor de serviciu, această activitate de raportare vizează doar modul în care agenții_constatatori ai A.N.R.M.A.P.și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, nefiind o activitate de supraveghere, în sine, a procedurilor de atribuire, ci una de urmărire a acesteia.
În consecință, acordarea sporului de 10% pentru directorii de cabinet și angajaților din cadrul cabinetului demnitarului s-a făcut fără respectarea criteriului prevăzut de Anexa 2 din H.G. nr. 525/2007.
Nici una dintre aceste persoane nu au participat în mod efectiv la desfășurarea procesului de supraveghere, nu au întocmit rapoarte de control și procese - verbale de constatare a contravențiilor, ci au urmărit și raportat președintelui doar modul de desfășurare al acestui proces, așa cum rezultă din atribuțiile prevăzute în fișele de post.
2.2, Referitor la sporul pentru muncă prestată peste durata normală a timpului
de lucru în procent de 25% aplicat la salariul de bază, precizăm faptul că măsurile instituite
prin Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, au avut ca scop reducerea cheltuielilor de personal în sistemul bugetar și a efectelor crizei economice, precum și îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România.
Conform prevederilor art.ll din Legea nr.329/2009 (publicată în Monitorul Oficial nr.761 din 9 noiembrie 2009); "prin derogare de la prevederile art. 119 din Legea nr.53/2003 -Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, de la data intrării în vigoare a prezentei legi (24.09.2009) până la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la data de 31 decembrie 2010, pentru activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal în cursul anului 2009, și până la data de 31 martie 2011, pentru activitatea suplimentară prestată în anul 2010".
Urmare a acestei prevederi legale este că „sporul pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru", prevăzut în ordinele de încadrare ale personalului contractual angajat în cadrul Cabinetului președintelui nu putea fi acordat în luna decembrie 2009.
Pe cale de consecință, având în vedere prevederile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și cele ale OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar la reîncadrarea personalului la data de 01.01.2010, acest spor pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu putea fi preluat nici în salariul de încadrare stabilit cu această ocazie.
Deci, în cazul personalului angajat după data de 01.01.2010, la stabilirea salariilor de încadrare prin echivalare cu cele aflate în plată nu se puteau prelua în salariile de încadrare sume compensatorii cu caracter tranzitoriu care reprezintă în cazul angajaților aflați în plată „sporul pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în procent de 25%". Ori, entitatea a procedat contrar prevederilor legale și a inclus în categoria sume compensatorii inclusă în salariile de încadrare stabilite la data de 01.01.2010 pentru personalul contractual menționat, angajat în cadrul Cabinetului președintelui, și sporul pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru, în loc să procedeze la compensarea prin ore libere plătite a muncii prestate suplimentar de către aceștia.
Astfel, la stabilirea salariilor de încadrare pentru personalul angajat după data de 01.01.2010, prin echivalare cu salariile aflate în plată, s-a procedat în mod greșit la includerea în salariile de încadrare (în salariul de bază, respectiv în suma compensatorie cu caracter tranzitoriu) și a drepturilor salariate mai sus consemnate, care au fost nelegal acordate.
Drepturile salariale acordate în anul 2011 personalului Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice s-au stabilit prin majorarea cu 15%, potrivit Legii nr.285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a cuantumului brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului pentru luna octombrie 2010.
Însă, majorarea a fost aplicată asupra unei baze de calcul (din luna octombrie 2010) care depășește nivelurile legal stabilite, urmare a includerii nelegale a unor drepturi salariale necuvenite, la data de 01.01.2010, respectiv prin echivalarea salariilor de încadrare cu cele aflate în plată, așa cum s-a arătat mai sus, reprezentând:
-drepturi salariale necorespunzătoare cu atribuțiile de serviciu,
-spor pentru munca prestată peste durata normala a timpului de lucru (în loc de compensarea orelor suplimentare cu timp liber corespunzător), contrar prevederilor legale în vigoare.
Deficiențele constatate în modul de stabilire a salariilor de încadrare în cazul persoanelor menționate mai sus au continuat s-au menținut și în anul 2012.
în drept, pârâta a invocat dispozițiile art.244 alin.(2) din C.pr.civ., Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art.33 alin.(3), art.43 lit.c) și art.64 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a României, republicată, pct.32 lit.d) coroborat cu pct.210 și pct.234 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C. a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.832 din 13 decembrie 2010, precum și pe celelalte prevederi legale invocate. Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe pertinente și utile cauzei.
Analizând cu prioritate conform art.248 NCPC excepția inadmisibilității petitului 2 al cererii privind "constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la punctul II.6 din Dec. nr. 2/2013 și reluată în Dec. 24/2014", C. reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității petitului 2 al cererii de chemare în judecată privind constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la punctul II.6 din Dec. nr. 2/2013 și reluată în Dec. 24/2014, C. o apreciază ca fiind întemeiată în raport de dispozițiile art.1 din Legea nr. 554/2004 cât și de dispozițiile art.35 Cod procedură civilă potrivit cu care, constatarea existenței sau inexistenței unui drept se poate solicita de cel care are un interes, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege.
Astfel, prin cererea înregistrată cu nr. de dosar_ aceeași reclamantă a solicitat în contradictoriu cu C. de C. a României anularea măsurilor dispuse la pct.II.6 din Decizia nr.2/2013, dosar ce se află în prezent în faza recursului.
În fapt, măsurile dispuse prin Decizia nr.2/2013 au rămas fără obiect ca urmare a dispozițiilor legii nr.124/2014, astfel încât nu se justifică o cerere prin care să se constate imposibilitatea punerii în executare a măsurii în cauză și prin coroborare prin dispozițiile art.1 din Legea nr. 554/2004, o astfel de acțiune în constatare pe calea contenciosului administrativ fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește petitul 1 al cererii de chemare în judecată de anulare în parte a Deciziei nr.3/14.01.2015, C. reține următoarele:
În perioada 5-19.12.2014 s-a efectuat la ANRMAP o acțiune de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.24/6.05.2014 ce face obiectul cererii de față și prin care s-a dispus prelungirea până la data de 31.03.2015 a termenelor pentru aducerea la îndeplinire a Măsurilor nr.I.4 și I.7 și nr.II.1 dispuse prin Decizia nr.24/6.05.2014.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, solicitând anularea parțială a acesteia, cu motivarea că, aceste măsuri sunt finalizate ca urmare a adoptării Legii nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
În urma acțiunii de verificare s-a întocmit Raportul de audit financiar – Departamentul IV nr._/19.12.2014.
Prin decizia contestată s-a dispus prelungirea termenelor pentru ducerea la îndeplinire a Măsurilor din Decizia nr.24/6.05.2014 până la 31.03.2015. Prin Măsurile dispuse prin decizia mai sus menționată s-a stabilit în sarcina ANRMAP să comunice trimestrial Curții de C. stadiul Măsurilor nr.II.1, II.2, II.3, II.5, II.6, II.7, II.8 din decizia nr.2/2013 care au fost contestate în instanță și modul de îndeplinire a noilor măsuri dispuse cu termen final la 30.09.2014.
De fapt, prin emiterea deciziei contestate în cauză nr.3/2015 autoritatea a constatat că măsurile dispuse prin deciziile anterioare nr.2/2013 și nr.24/2014 nu au fost aduse la îndeplinire și s-a dispus prelungirea termenelor acordate.
Reclamanta susține în principal că măsurile dispuse prin decizia contestată au fost finalizate ca urmare a adoptării Legii nr.24/2014 prin care s-a probat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul prevăzut la art.1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau a altor instituții cu atribuții de control ca urmare a constatării a unor prejudicii. În Legea menționată sunt stabilite criteriile ce trebuie îndeplinite de angajații ANRMAP care beneficiază de majorări salariale cu 10%, potrivit Anexei 2 din H.G. nr. 525/2007. Potrivit acestui act normativ sporul de 10% se poate acorda acelor persoane care au responsabilități specifice determinate de supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică și care participă la desfășurarea procesului de supraveghere, iar în cazul în care acordarea acestui spor are caracter permanent, atribuțiile și obligațiile de serviciu trebuie trecute în fișa postului.
Urmare a acestor dispoziții legale s-a acordat de către reclamantă sportul de 10% pentru directorii de cabinet și angajații din cadrul Cabinetului, constatându-se că aceasta s-a făcut fără respectarea criteriului prevăzut de Anexa II din H.G. nr. 525/2007 astfel cum s-a arătat mai sus, angajații respectivi nefăcând dovada că au participat efectiv la desfășurarea procesului de supraveghere, nu au întocmit rapoarte de control sau procese verbale de constatare, ci au raportat președintelui modul de desfășurare a procesului de supraveghere, astfel cum rezultă din fișele postului.
De asemenea, din raportul de control rezultă că s-a acordat un spor pentru muncă prestată peste durata normală a timpului de lucru de 25% aplicat la salariul de bază, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.329/2009 care au avut drept scop reducerea cheltuielilor de personal în sistemul bugetar, iar potrivit dispozițiilor art.11 din lege până la data de 31.12.2010 munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite acordate până la 31.12.2010 pentru activitatea prestată peste durata normală a timpului de lucru în cursul anului 2009 și până la 31.03.2011 pentru activitatea prestată pentru anul 2010.
Având în vedere aceste dispoziții legale se constată că acest spor pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu putea fi acordat, ori reclamanta a inclus în categoria sume compensatorii începând cu 1.01.2010 pentru personalul contractual menționat angajat în cadrul cabinetului președintelui și sporul pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru.
Pentru drepturile salariale din anul 2011, astfel cum rezultă din actul de control, pentru personalul ANRMAP s-a stabilit o majorare de 15% potrivit Legii nr.285/2010 în care a fost calculat ca urmare a includerii nelegale a unor drepturi salariale astfel cum s-a arătat mai sus, contrar dispozițiilor legale menționate și care au fost menținute și pentru anul 2012.
În consecință, în raport de cele ce preced, urmează a se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în privința petitului 1 raportat și la dispozițiile art.1 din Legea nr. 554/2004 cât și la dispozițiile legale menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității petitului 2 al cererii privind "constatarea imposibilității punerii în executare a măsurii dispuse la punctul II.6 din Dec. nr. 2/2013 și reluată în Dec. 24/2014" și îl respinge ca inadmisibil.
Respinge cererea de anulare în parte a Deciziei nr. 3/14.01.2015, emisă de C. de C. a României, formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE, cu sediul în sector 1, București, .. 38, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, .. 22-24, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se va depune la C. de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. U. D. N.
Red./tehnored./D.U./D.N/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1995/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 760/2015. Curtea de... → |
|---|
