Anulare act administrativ. Sentința nr. 2290/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2290/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2825/2/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2290
Ședința publică de la 21.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. M. P.
GREFIER – P. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J., având ca obiect ”anulare act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 11.05.2015,astfel cum a fost precizată la data de 22.05.2015, reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta Inspecția J. a contestat Rezoluția emisă la data de 06.04.2015 în dosarul nr. 1113/_ /2015 de către Inspecția J..
Prin întâmpinare formulată în cauză la data de 12.06.2015, pârâta Inspecția J. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond solicitând deopotrivă respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Legea nr. 554/2004, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Părțile au depus la dosar înscrisuri, pârâta Inspecția J. inclusiv documentația ce a stat la baza emiterii actului contestat.
Analizând actele dosarului, sub aspectul excepției inadmisibilității pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, Curtea reține că, prin rezoluția contestată, inspectorul judiciar a dispus, în temeiul prevederilor art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, în cazul în care Inspecția J. este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din același act normativ „(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.
(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
(6) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:
a) respingerea contestației;
b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
(7) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă”.
Ca atare, din cuprinsul dispozițiilor citate și al prevederilor art. 45 alin. 4 lit. b), rezultă că rezoluția de clasare, dispusă în urma efectuării verificărilor prealabile efectuate de Inspecția J. din oficiu sau la sesizarea persoanei interesate și în cadrul cărora se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, este definitivă.
Este de observat că prin Decizia nr. 397 din 2014 Curtea Constituțională constată că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.
Curtea constată că dispozițiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluție scrisă și motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și rezoluția de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, precum și celor convenționale privind dreptul la proces echitabil.
Prin urmare, Curtea constată că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt, caracterul definitiv al soluției clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condițiilor prevăzute, așa cum a decis instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.66 din 27 ianuarie 2014), în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească.
Ca atare, prin efectul Deciziei nr. 397/2014 pronunțate de Curtea Constituțională este recunoscut dreptul petenților de a ataca rezoluția de clasare emisă în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004, însă accesul la instanța de contencios administrativ este reglementat în condițiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 și nu în condițiile de excepție prevăzute de art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În acest sens, în mod just a arătat pârâta că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, prevederi ce instituie obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabile din moment ce nicio altă dispoziție legală nu dispensează subiectul de sezină de o atare obligație, consfințită cu titlu de condiție de procedibilitate.
Prevederile Legii nr. 317/2004 nu pot constitui „legea specială” în privința regimului contestării rezoluției de clasare în discuție, de moment ce legiuitorul nu a recunoscut posibilitatea contestării unor astfel de rezoluții, calificându-le ca fiind definitive. Faptul că un atare regim a fost constatat neconstituțional prin decizia mai sus amintită nu deschide posibilitatea contestării în cadrul prevăzut de art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 pentru contestarea rezoluției acolo prevăzute, ci naște dreptul persoanei interesate de a ataca rezoluția de clasare în condițiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004.
În acest context, Curtea subliniază că ori de câte ori legea specială nu cuprinde dispoziții contrare exprese (în cauza de față Legea nr. 317/2004 reglementând o cale specială de atac numai în ceea ce privește rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. c) și în ceea ce privește rezoluția inspectorului-șef prin care este infirmată rezoluția inspectorului judiciar și se dispune una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a sau c), este pe deplin aplicabilă norma generală în materie, în cauza de față Legea nr. 554/2004.
Este neîntemeiat argumentul în sensul de a se respinge excepția lipsei procedurii prealabile întrucât acțiunea ar fi fost întemeiată pe dispozițiile art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004, în conformitate cu care rezoluția de clasare poate fi contestată la instanța competentă în termen de 15 zile de la comunicare fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Nu acesta este temeiul legal al acțiunii, ci Decizia Curții Constituționale, iar o dispoziție legală nu poate fi interpretată în mod extensiv, respectiv la situații neprevăzute, mai ales în raport de motivele pentru care s-a constatat neconstituționalitatea normei care restricționa accesul la instanță.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, reținând că reclamantul nu a dovedit că, anterior învestirii instanței, a solicitat autorității pârâte revocarea actului pretins vătămător, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 193 C.pr.civ. rap. la art. 7 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Inspecția J. și va respinge ca inadmisibilă prezenta acțiune.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta Inspecția J..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. V. cu domiciliul în Ghimbav, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. cu sediul în București, .. 40, sector 5, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. P. C.
Red. MMP
2 ex. - 25.09.2015
| ← Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4229/2015.... → |
|---|
