Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1462/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1462/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 25222/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 1462
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: A. I. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă I. T. COMPANY SRL împotriva sentinței civile nr. 6294 din data de 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a (fosta a IX-a)– C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE - ORGANISMUL INTEMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA CENTRU, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă, prin avocat A. A., lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La solicitarea instanței, recurenta, prin avocat, prezintă dovada de comunicare a sentinței de fond, conform căreia data comunicării a fost 19.12.2014, având în vedere că la dosarul de fond au fost atașate dovezile de comunicare din dosarul nr._/2/2014 (filele 249-251).
Curtea constată că recursul a fost declarat de către recurentă în termenul legal și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului. În ceea ce privește cazul bine justificat instanța de fond a reținut că motivele invocate prin cererea de chemare în judecată nu au caracterul unor indicii aparente de natură să răstoarne prezumția de nelegalitate. Motivarea primei instanțe este eronată, autoritatea administrativă având cunoștință despre cheltuieli, acceptându-le și rambursându-le, fiind descrise pe larg anterior efectuării lor, autoritatea putând cunoaște care este finalitatea cheltuielilor. Cheltuielile au fost făcute în scopul desfășurării proiectului, așa cum s-a reținut prin însuși actul administrativ a cărui suspendare se solicită. Prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de recurs s-a arătat că nu există un temei legal în baza căruia autoritatea să poată determina ce parte din cădire este utilizată în scopul proiectului și ce parte nu este utilizată. Motivul invocat de autoritate a fost acela că sunt spații folosite pentru centrul de consiliere a femeilor din grupul țintă, restul fiind utilizate pentru activități în scopul proiectului. Cheltuielile au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale cuprinse atât în legislația națională, cât și în cea europeană. Într-adevăr instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a executării nu se poate pronunța asupra fondului, însă trebuie să facă o analiză sumară a elementelor de nelegalitate ale actului administrativ invocate.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, arată că din întregul material probator depus la dosarul cauzei consideră că rezultă în mod cert faptul că reclamanta și-a respectat obligațiile, depunând cererile de finanțare conform contractului, descrierile cheltuielilor pe care urmează să le efectueze și mai mult, autoritatea a constatat că aceste cheltuieli pot fi antrenate de reclamantă, considerându-le eligibile. Instanța de fond a considerat că valoarea contribuției private în acest proiect este superioară sumei imputate, or, acesta nu poate fi un argument în respingerea cererii, întrucât suma care se impută prin acest act administrativ este comparabilă cu cifra de afaceri pe anul 2013. Mai mult, instanța trebuia să aibă în vedere situația financiară a societății la momentul la care se pune problema executării actului administrativ. Contribuția privată a existat, însă trebuia avut în vedere faptul că ea a fost infuzată în proiect atât anterior derulării acestui proiect pe o perioadă de 3 ani, cât și ulterior. În plus, cheltuielile au fost avansate cu dificultate în baza unor credite bancare pe care societatea le achită. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, depunând dovada acestora.
Curtea, în raport de solicitarea recurentei, prin avocat, acordă cuvântul și asupra admisibilității cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în procedura cererii de suspendare a executării.
Recurenta, prin avocat, apreciază că cererea este admisibilă.
Curtea reține spre soluționare cererea de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6294 din data de 8 octombrie 2014, Tribunalul București- Secția a II-a (fosta a IX-a)– C. Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta I. T. COMPANY SRL în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE - ORGANISMUL INTEMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA CENTRU, prin care s-a solicitat suspendarea executării procesului – verbal nr.3139/12.06.2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de parat, pana la pronunțarea instantei de fond asupra cererii în anularea aceluiași act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I. T. COMPANY SRL, solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ.
Este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. (2010), când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, se arată că, în analiza existenței cazului bine justificat, instanța de fond s-a referit sumar și superficial numai la unul dintre argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, respectiv la faptul că autoritatea pârâtă a avut cunoștință despre efectuarea de către recurenta-reclamantă a cheltuielilor pentru achiziționarea unui sediu încă de la momentul formulării cererii de finanțare. Chiar și asupra acestui aspect, motivarea instanței de fond este eronată, ignorând cu desăvârșire că îndatorirea OIRPOSDRU este de a veghea la buna absorbție a fondurilor europene și de a îndruma beneficiarii în procesul de investire eficientă a acestor fonduri, iar în exercitarea acestei îndatoriri a avut cunoștință de cheltuielile pe care reclamanta intenționa să le antreneze pentru achiziționarea unui imobil, le-a acceptat și le-a rambursat, fără nicio obiecție. Faptul că, astfel cum a reținut instanța de fond, neeligibilitatea cheltuielilor privind sediul a fost constatată post factum nu reprezintă o justificare pentru autoritatea pârâtă, ci o dovadă de rea-credință a acesteia.
Pe de altă parte, nu există nici un temei legal în baza căruia autoritatea emitentă a actului administrativ contestat să poată împărți spațiile din imobil în spații utilizate pentru centrul de consiliere și ajutor femei din mediul rural și spații utilizate pentru derularea altor activități specifice proiectului. Ceea ce trebuia și putea să analizeze cu ușurință instanța de fond era dacă cheltuielile antrenate de achiziția imobilului au fost făcute cu respectarea dispozițiilor legale.
Hotărârea recurată este criticabilă și pentru că instanța de fond nu a analizat celelalte critici de nelegalitate a actului administrativ, cu motivarea că acestea ar implica o analiză a fondului disputei dintre părți, incompatibilă cu procedura suspendării executării actului administrativ. Or, în aprecierea cazului bine justificat trebuie avute în vedere de către instanță aspectele de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar neprejudecarea fondului nu presupune ignorarea cu desăvârșire a motivelor invocate. Nu putea fi trecut cu vederea că însăși autoritatea pârâtă a reținut (prin procesul-verbal contestat) că recurenta-reclamantă a respectat normele legale în materie, respectiv Ghidul solicitantului, Ordinul nr. 1117/2010, HG nr. 759/2007, Regulamentul CE nr. 1083/2006. Astfel, cheltuielile privind imobilul achiziționat au fost efectiv plătite, fiind justificate prin documente contabile, costul de achiziție a fost certificat de un evaluator independent autorizat, cheltuielile au fost conforme cu prevederile contractului de finanțare și sunt necesare derulării proiectului. În concluzie, în mod eronat instanța de fond a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.
Cât privește condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond, de asemenea, a reținut că nici aceasta nu este întrunită, omițând să remarce diligența reclamantei în derularea proiectului, lipsa de previzibilitate și predictibilitate a OIRPOSDRU în modul de desfășurare a activităților privind fondurile europene, precum și împrejurarea că suma imputată societății este comparabilă cu cifra de afaceri aferentă anului 2013. Prima instanța nu s-a raportat la situația actuală a societății recurente. Executarea actului administrativ presupune retragerea din conturile societății, deodată, a unei sume de bani aproape egală cu suma investită în proiect în decursul a trei ani de implementare, ceea ce va conduce la blocarea activității și chiar la insolvență.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât OIRPOSDRU Regiunea Centru solicită respingerea recursului, arătând că recurenta nu aduce nici un element în plus care să justifice admiterea cererii de suspendare. Instanța de fond a analizat fiecare element de presupusă nelegalitate a actului, argumentând prin sentința recurată asupra fiecărui aspect sesizat și ajungând corect la concluzia că motivele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
De asemenea, recurenta susține necesitatea măsurii suspendării pe motiv că suma imputată este net superioară cifrei de afaceri realizată în anul 2013, executarea ducând la blocarea activității societății. Afirmațiile recurentei nu pot fi acceptate câtă vreme aceasta, potrivit contractului de finanțare, s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere. Or, măsura suspendării executării actului este una de excepție, care nu se justifică a fi dispusă în prezenta cauză
În etapa procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Recurenta susține în mod nefondat că prima instanță nu ar fi analizat motivele cererii de suspendare subsumate cazului bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Astfel instanța de fond s-a referit la împrejurările invocate de recurenta-reclamantă, și anume: pe de o parte, la aducerea la cunoștința OIRPOSDRU încă de la momentul formulării cererii de finanțare a intenției reclamantei de a achiziționa un sediu pentru derularea corespunzătoare a activităților presupuse de proiect și, respectiv, aprobarea de către autoritate în bugetul aferent proiectului a contravalorii imobilului achiziționat și, pe de altă parte, la respectarea prevederilor legale și a celor contractuale în cheltuirea fondurilor alocate.
Recurenta susține aprecierea greșită de către prima instanță asupra primului rând de argumente, care, în opinia sa, constituie caz bine justificat. Curtea confirmă poziția primei instanțe, în sensul că împrejurarea aprobării bugetului din care s-a efectuat cheltuiala cu achiziția imobilului nu împiedica controlul ex post asupra cheltuirii fondurilor nerambursabile și că principiile previzibilității și predictibilității acțiunilor autorității îndrituite cu gestionarea acestor fonduri nu împiedică nici controlul post factum și nici eventuala constatare a neeligibilității cheltuielilor.
Pe de altă parte, toate celelalte aspecte invocate de către reclamantă sunt argumente specifice acțiunii în anulare, pe care prima instanță, în mod legal și temeinic, le-a socotit incompatibile cu procedura suspendării executării actului administrativ, întrucât analiza lor ar conduce la prejudecarea fondului. În concluzie, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod legal și temeinic că nu este îndeplinită condiția cazului bine justifica cerută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Nefiind îndeplinită această primă condiție cerută de lege, nu se mai impune controlul și asupra celei de-a doua condiții privitoare la existența pagubei iminente.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ. (2010), Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă I. T. COMPANY SRL împotriva sentinței civile nr. 6294 din data de 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a (fosta a IX-a)– C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE - ORGANISMUL INTEMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA CENTRU.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. VEC/Tehnored. B./4 ex./.>
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4229/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 4227/2015.... → |
|---|
