Anulare act administrativ. Sentința nr. 478/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 478/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 6024/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.478

Ședința publică de la 23.02.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G. D.

GREFIER - C. A.

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta T. L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecția J., având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul prin consilier juridic D. C. S., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 30.12.2014, reclamanta a depus o adresă de răspuns.

Pârâtul, prin consilier juridic, arată că nu mai are de formulat cereri prealabile.

Curtea pune în discuție competența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei.

Pârâtul, prin consilier juridic apreciază că în soluționarea cauzei competența materială de soluționare aparține Curții de Apel București – SCAF

Curtea constată că deține competența materială în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii dedus judecății și în raport de prevederile art.101 din Legea nr.554/2004 și acordă cuvântul pe estimarea duratei procesului.

Pârâtul, prin consilier juridic, estimează durata procesului la un termen.

Curtea estimează durata procesului la un termen, având în vedere obiectul cauzei și probele solicitate.

Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității și excepția lipsei procedurii prealabile.

Pârâtul, prin consilier juridic, precizează că nu mai susține prima excepție a inadmisibilității acțiunii, înțelegând să susțină cea de a doua excepție a lipsei procedurii prealabile. Depune un set de înscrisuri, ce vizează noul dosar format la a doua sesizare a reclamantei, care a fost soluționată și comunicată reclamantei atât la domiciliu cât și la penitenciar. În ce privește referirile cu privire la prematuritate, precizează că reprezintă apărări de fond și nu o excepție propriu-zisă de prematuritate.

Curtea, în temeiul art.248 C.pr.civ. unește excepția cu fondul cauzei, având în vedere necesitatea administrării de probe comune și acordă cuvântul pe probe.

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, arătând că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.

Curtea în temeiul art.255 și urm C.pr.civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, constată administrată această probă și apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a acțiunii, precum și pe excepția unită cu fondul, în măsura în care există susțineri în completare față de cele susținute oral anterior.

Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform motivele și considerentelor expuse pe larg în conținutul întâmpinării, urmând a se avea în vedere și înscrisurile depuse în combaterea acțiunii

Curtea pune în discuție împrejurarea că prin petiția adresată de către reclamantă s-a criticat neredactarea în termen a încheierii.

Pârâtul prin consilier juridic, precizează că în prima petiție reclamanta nu a făcut referire la magistrați, ulterior a formulat o altă petiție în care a făcut referire și la magistrați, pentru care s-a emis Rezoluția din 27.11.2014 emisă de Inspecția J., pe care o depune în copie la dosar.

Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare atât pe excepția lipsei procedurii prealabile, cât și pe fondul acțiunii.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta T. L., în conformitate cu: Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 991 alin.(l) și alin. (2), Legea 317/2004 privind Consiliul Suprem al Magistraturii art. 46 alin.(5) modificată prin Legea 24/2012 (publicată în M. Of. Partea I nr. 51/23.01.2012) și potrivit Deciziei Curții Constituționale a României nr. 397/03.07.2014 (publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014) prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei"rezoluția de clasare este definitivă" din art. 47 alin.(l) lit. b) din Legea 317/2004, potrivit Legii 554/2004 a contenciosului administrativ completată și modificată prin Legea nr. 262/2007, în termenul legal prevăzut de art. 181 alin.(l) pct.2 și alin.(2), art 182, art. 183, art. 184 din Cod procedură civilă, în contradictoriu cu Inspecția J. - Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat CONTESTAȚIE împotriva Rezoluției de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 și solicită admiterea contestației, anularea Rezoluției de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014,obligarea Inspecției judiciare la începerea cercetării disciplinare și sancționarea disciplinară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea 303/2004 art. 99/1 alin.(l) și alin.(2) a celor 3 judecători: Z. L. L., D. A. și B. I. care, cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată de condamnata dr. T. L. împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L., cu cheltuieli de judecată.

Motive:

în fapt. Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 este emisă de un inspector judiciar care semnează doar indescifrabil, fără nume și prenume, fără asumarea răspunderii a ceea ce semnează, din cadrul Inspecției Judiciare pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), comunicată în Penitenciarul Bacău, în data de 17.09.2014, prin Adresa 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 15.09.2014, emisă de inspector - șef C. V. R..

Rezoluție de clasare 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 dispune, în mod ilegal, în temeiul art. 45 alin.1 lit b din Legea nr.317/2014 privind Consiliul Suprem al Magistraturii, republicată:”clasarea sesizării(...) 3113/1]/2058/DI]/2014"prin care solicita cercetarea disciplinară și sancționarea, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99/1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, a judecătorilor Z. L. L., D. A. și B. I. care, cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.

Având în vedere Decizia CCR nr. 397/03.07.2014 dată în dosarul CCR 729D/2013 publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 care admite excepția de neconstituționalitate a sintagmei "rezoluția de clasare este definitivă" din Legea 317/2004, instanța de la Curtea de Apel București-Secția VIII de C. administrativ este competentă să judece contestația formulată împotriva Rezoluției nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 emisă de inspector judiciar din CSM. Decizia CCR nr. 396 din 03.07.2014 motivează la punctul 26: "Curtea constată că dispozițiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin revoluție scrisă și motivată poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin.(4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și revoluția de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, precum și celor convenționale privind dreptul la un proces echitabil".

Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 se bazează pe omisiuni și falsuri, fiind rezultatul unei verificări prealabile extrem de superficiale și extrem de părtinitoare, total subiective, pentru a prejudicia petenta, efectuată cu scopul de a acoperi abaterile disciplinare extrem de grave de care se fac vinovați cei 3 judecători: Z. L. L., D. A. și B. I. care, cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ Înalta Ciute de Casație și Justiție — Secția penală deoarece, datorită gravei neglijențe și relei-credințe a acestora se află în detenție ilegală de 10 luni, în loc ca să fie suspendată executarea Mandatului de executare nr. 296/2012 din 03 februarie 2014 emis de Tribunalul B.-Executări penale în dosar penal_, până la judecarea Contestației în anulare, cerere legală bazată în temeiul prevederilor NCPP, precum și faptul că au respins ca inadmisibilă contestația în anulare, deși a fost formulată în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea deciziei penale 389/31.01.2014 dosar penal_ înalta Curte de Casație și justiție -Secția penală, și au încălcat prevederile legale și au interpretat cu intenție în mod vădit ilegal Noul Cod penal (NCP) și Noul Cod de procedură penală (NCPP) intrate în vigoare la data de 01.02.2014 ora 00:00.

Rezoluția de clasare nr.3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 menționează în fals la pct. 1-2 că s-ar fi adresat Inspecției judiciare și la data de 16.07.2014 și la data de 20.08.2014 pentru a semnala prin 2 memorii diferite abaterile disciplinare săvârșite de cei 3 judecători, cercetarea și sancționarea disciplinară a acelorași judecători, fără a menționa nici un nume de judecător, căci singura sa sesizare privind acest caz a fost cea din 12.08.2014, prin Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014, înscriindu-se în fals aspectele nou sesizate, referitoare la exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, abatere presupus a fi săvârșită cu ocazia soluționarea contestației în anulare, urmează a fi verificate în cadrul noii lucrări înregistrate la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători potrivit dispozițiilor regulamentare", cu scopul de a mă face să cred că ar mai fi putea fi în cauză o nouă verificare "în cadrul noii lucrări înregistrate"", deoarece, în realitate, nu a mai fost înregistrată nici "o nouă lucrare, dar tară a se menționa și numărul, și data înregistrării "noii lucrări înregistrate.

Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 nu menționează absolut nimic despre cei 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I., ci face referire doar Ia magistratul asistent "S. S.", pentru simplul motiv că făcea referire, în finalul sesizării adresate CSM din 12.08.2014 că:" încheierea nr. 1364 din 16 aprilie 2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală, dată de judecătorii Z. L. L., D. A. și B. I. nu menționează data redactării și nu a fost redactată în termenul legal de 30 de zile, fiindu-i comunicată în Penitenciar Bacău după data de 14.07.2014, în schimb conține mențiunea în fals "Pronunțată în ședință publică, azi 16aprihe 2014".

Prin sesizarea din 12.08.2014, adresată CSM, care a trimis sesizarea la Inspecția J. (CSM), solicita să se dispună efectuarea cercetării disciplinare în prezenta cauză, să se dispună sancționarea disciplinară a celor 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea 317/2004 art. 99/1 alin.(l) și alin. (2), reclamând săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 991 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, articol introdus prin Legea nr. 24/2012 publicată în M. Of. Partea I nr. 51 din 23 ianuarie 2012, de membrii completului de judecată care au pronunțat încheierea nr. 1364 din 16 aprilie 2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală, judecătorii Z. L. L., D. A. și B. I. care, cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ înalta Ciute de Casație și Justiție — Secția penală, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă Cererea de contestație în anulare formulată de condamnata dr. T. L. împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L..

Cu rea credință și gravă neglijență, cei 3 judecători, Z. L. L., D. A. și B. I., în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, au încălcat Cod procedură penală (NCPP) art. 13 alin.(l) "Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la . și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii, întrucât au examinat în principiu contestația în anulare potrivit Cod procedură penală din 1968 abrogat la data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală și a Noului Cod penaL la 01 februarie 2014 - art. 391, deși la pagina 1 din încheierea nr. 1364/16 aprilie 2014 pronunțată în ședința din camera de consiliu din dosar penal_ în partea introductivă motivează: "In conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedură penală instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare". Astfel, la pag. 18 din încheierea nr. 1364/16 aprilie 2014, cei 3 judecători motivează că:"Examinând în principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea T. L. conform art. 391 alin. 2 Cod procedură penală instanța constată că aceasta este inadmisibilă", deși condamnata dr. T. L. am formulat contestația în anulate, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, după . Noului Cod de procedură penală, potrivit art. 426 NCPP lit. a) și lit. d) - în data de 07 februarie 2014 (scrisă olograf) și am completat-o la data de 10 februarie 2014 potrivit NCPP art. 426 lit. b) și lit. g) (tehnoredactată).

Prin urmare, cu rea credință și gravă neglijență, cei 3 judecători au examinat "contestația în anulare prin prisma reglementărilor anterioare, întrucât decizia atacată a fost pronunțată la data de 31 ianuarie 2014, deci anterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură penală (1 februarie 2014), iar în prezent noile dispoziții procedurale nu prevăd posibilitatea atacării cu contestație în anulare a deciziilor pronunțate de instanța de recurs", fiind ignorat intenționat de către cei 3 judecători faptul că, în cazul condamnatei dr. T. L., hotărârea definitivă care putea fi atacată cu contestație în anulare este tocmai decizia penală 389/31 ianuarie 2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care a fost respins recursul formulat de recurenta-inculpată dr. T. L. împotriva deciziei penale 38/19 martie 2013 pronunțată în dosar penal_ Curtea de Apel Suceava - Secția penală și împotriva sentinței penale 171/27 iunie 2012 pronunțată în dosar penal_ Tribunalul B. -Secția penală. Potrivit Codului de procedură penală (NCPP) intrat în vigoare la 01 februarie 2014 art. 426 "Centurile de contestație în anulare — împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele caruri (...) ".

Prin rea credință și gravă neglijență, cei 3 judecători, Z. L. L., D. A. și B. I., în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală au judecat admisibilitatea cererii de contestație în anulare potrivit Cod procedură penală din 1968 - Legea 29/1968 art. 391, și s-au pronunțat doar asupra "admisibilității motivului de contestație în anulare prevăzut de art 386 lit. b) Cod procedură penală (corespondent al caicului de contestație în anulare invocat în cerere, art. 426 lit. a) Cod procedură penală/", iar "Referitor la cel de-al doilea caz de contestație în anulare invocat art. 426 lit. d) Cod procedură penală — când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, înalta Curte constată că nici aceste nu este incident în speță, acestea referindu-se fără echivoc la compunerea instanței de judecată, iar nu la participarea procurorului, neavând corespondent în nici unul din cazurile de contestație în anulare reglementate de art. 386 Cod procedură penală".

Cei 3 judecători din recurs din dosar_ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, M. C., Sandei L. M. și S. D., erau incompatibili să judece motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală din 1968 art. 385 ind. 9 alin.(l) pct. 3, privind incompatibilitatea judecător T. L. în judecarea dosarului penal_ Tribunalul B. - Secția penală, deoarece și-au spus părerea privind incompatibilitatea judecător T. L., prin sentința penală 74/19.01.2012 din dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală (judecător M. C.) și prin sentința penală nr. 1222/07.09.2012 din dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală (judecător S. D. și Sandei L. M.) prin care mi-au fost respinse cererile de strămutare ale dosarului penal_ Tribunalul B. - Secția penală, instanța motivând: "(...) nu există motive care să știrbească imparțialitatea judecătorilor în soluționarea cauzei, la Tribunalul B. fiind asigurate toate garanțiile procesuale privind desfășurarea procesuluipenal"". în mod nelegal, ne temeinic și nefondat, prin încheierea de ședința Camerei de consiliu din 28 octombrie 2013 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală, au fost respinse cererile de recuzare formulate împotriva celor 3 judecători M. C., Sandei L. M. și S. D..

A fost încălcat Cod procedură penală art. 426 lit. f) deoarece, la data de 31 ianuarie 2014, recursul formulat de recurenta-inculpată dr. T. L. în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală s-a judecat, încălcându-se Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(41), cu avocat de serviciu, T. G., în absența avocat din oficiu desemnat de Baroul București, avocat Z. L. R. care mi-a asigurat asistența juridică obligatorie la termenele de judecată din 18.10.2013, din 15.11.2013, din 13.12.2013 și în absența recurentei-inculpate T. L. care a solicitat amânarea judecării cauzei din motive medicale, având viroză respiratorie, iar condițiile atmosferice din România, cu temperaturi de minus 20 grade Celsius și instituirea de cod roșu de viscol și ninsori, drumurile fiind închise, au împiedicat-o să se deplaseze pe distanță de 500 de km, ruta D.-București, fiind și persoană cu handicap accentuat permanent. Potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(41) cei 3 judecători aveau obligația să acorde "un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării" avocatului nou numit de către instanță, contrar legii, și nu de către Baroul București, la data de 31.01.2014, în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală, av. T. G., întrucât potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin. (6) "Dacă la judecarea cauzei, apărătorul lipsește și nu poate fi înlocuit în condițiile alin. 41, cauza se amână".

Din jurisprudență, Decizia penală nr. 595/2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală consideră că "neacordarea timpului necesar apărătorului din oficiu desemnat la un termen de judecată pentru a studia dosarul și pentru a lua legătura cu inculpatul, echivalează cu lipsa asigurării asistenței juridice efective, în cazurile în care este obligatorie", or, av. T. G. nu a luat legătura cu recurenta-inculpată dr. T. L., eu nefiind informată de schimbarea avocatului din oficiu, și nici nu mi-am dat acordul, iar infracțiunea de luare de mită este pedepsită potrivit Cod penal din 1968 cu pedeapsa închisorii între 3 ani și 12 ani, era obligatorie asistența juridică pentru recurenta-inculpată dr. T. L. potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(3) "în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare".

Recursul s-a judecat la data de 31 ianuarie 2014, cu încălcarea Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(41) și art. 6 și, când instanța a pronunțat decizia penală 389/31.01.2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare al recurentei-inculpate dr. T. L., drept garantat de art. 24 din Constituția României, de art. 6 § 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Cod procedură penală din 1968 art. 6 alin.(l) "Dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penat" și alin. (2) "în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare, întrucât "instanțele judiciare au obligația să se asigure că asistența acordată inculpatului de un apărător din oficiu este efectivă și nu formală, aceasta incluzând și obligația de a acorda unui apărător din oficiu, nou numit în cauză, un timp rezonabil pentru studierea dosarului" cauza Ártico. C. Italiei sau Kamasinski c. Austriei (jurisprudență C.E.D.O).

Avocat T. G. desemnată de instanța de recurs la termenul de judecată din 31.01.2014 din dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală nu a menționat motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 3 privind incompatibilitatea judecător T. L. în judecarea pe fond a dosar penal_ Tribunalul B. -Secția penală și privind incompatibilitatea judecător G. loan A. în judecarea apelului din dosar penal_ Curtea de Apel Suceava- Secția penală și nici motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală din 1968 art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 12 - nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și pct. 17M72 - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, pct. 6 modificat prin Legea 2/ 2013, menționând doar motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală din 1968 art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 1 (modificat), pct. 2 (abrogat) și parțial pct. 3 - instanța nu a fost compusă potrivit legii. De asemenea, avocat de serviciu T. G. nu a menționat motivele de recurs invocate de recurenta-inculpată dr. T. L., dar abrogate prin Legea 2/2013 art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 10 - instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, pct. 17 - când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și pct. 21 - judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți.

În concluzie, solicită:

1.Admiterea contestației.

2.Anularea Rezoluției de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 care este emisă de un inspector judiciar care semnează doar indescifrabil, fără nume și prenume, emisă de un inspector judiciar care nu își asumă identitatea, cu acordul tacit al inspector-șef C. R. V.; din cadrul Inspecției Judiciare pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), rezoluție comunicată în penitenciarul Bacău la data de 17.09.2014 prin Adresa 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 15.09.09.2014 emisă de C. V. R..

3.Obligarea intimat Inspecția J.-CSM să îi comunice numele și prenumele inspectorului judiciar care a semnat Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014.

4.Obligarea intimat Inspecția J.-CSM să îi comunice numărul și data înregistrării "noii lucrări înregistrate" la care se face referire în pct. 2 din Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014.

5.Obligarea intimat Inspecția J.-CSM să îi comunice modul de soluționare a "noii lucrări înregistrate*"" la care se face referire în pct. 2 din Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09..2014.

6.Obligarea intimat Inspecția J.-CSM la începerea cercetării disciplinare a celor 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea 317/2004 art. 99/1 alin.(l) și alin.(2), membrii completului de judecată care au pronunțat încheierea nr. 1364 din 16 aprilie 2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, care, cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și au judecat potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 386-392- abrogate la 01.02.2014 ora 00:00, odată cu . Noului Cod de procedură penală și Noului Cod penal, și au încălcat NCPP art. 13 și art. 108 din Legea 255/2013, respingând ca inadmisibilă Cererea de contestație în anulare formulată în temeiul NCPP art. 426-432 la data de 07.02.2014 și respectiv, la 10.02.2014, de condamnata dr. T. L. împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L..

7.Obligarea intimat Inspecția J.-CSM la sancționarea disciplinară a celor 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea 317/2004 art. 99/1 alin.(l) și alin.(2) membrii completului de judecată care au pronunțat încheierea nr. 1364 din 16 aprilie 2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală care, cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, și au judecat potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 386-392- abrogate la 01.02.2014 ora 00:00, odată cu . Noului Cod de procedură penală și Noului Cod penal, și au încălcat NCPP art. 13 și art. 108 din Legea 255/2013, respingând ca inadmisibilă Cererea de contestație în anulare formulată în temeiul NCPP art. 426-432 la data de 07.02.2014 și respectiv, la 10.02.2014, de condamnata dr. T. L. împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L..

8.Obligarea intimat Inspecția J.-CSM la efectuarea de cercetări privind data redactării deciziei penale 389/31.01.2014 dată în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală și a încheierii 1364/16.04.2014 dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală și comunicarea acestor date de redactare a deciziei penale și a încheierii sus-menționate.

9.Obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face în prezenta cauză.

în temeiul art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, completată și modificată prin Legea nr. 262/2007, solicită obligarea intimat Inspecția J.-CSM să depună toată documentația cate a stat la baza emiterii Rezoluției de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014.

Solicită să fie obligat intimat Inspecția J.-CSM să depună în instanță Borderoul de corespondență predare-primire pe care figurează comunicarea Adresei 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 15.09.2014 a Inspecției Judiciare către contestator T. L.-Peniteniciarul Bacău, și cel privind primirea confirmării de predare, deoarece pe plicul în care i-a fost comunicată aceasta nu există niciun fel de stampilă a Poștei Române.

În drept, Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 991 alin.(l) și alin.(2); Legea 317/2004 privind consiliul Suprem al Magistraturii art. 46 alin. (5) modificată prin Legea 24/2012; Decizia Curții Constituționale a României nr. 397/03.07.2014 publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei"revoluția de clasare este definitivă" din art. 47 alin.(l) lit. b) din Legea 37/2004; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ completată și modificată prin Legea nr. 262/2007.

În dovedire au fost atașate înscrisuri în fotocopie:Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 care este emisă de un inspector judiciar care semnează doar indescifrabil, fără nume și prenume, din cadrul Inspecției Judiciare pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), comunicată în Penitenciarul Bacău la data de 17.09.2014, prin Adresa 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 15.09.2014 emisă de C. V. R., P. în care a fost comunicată Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014, 3. Sesizarea din 12.08.2014 trimisă către CSM, încheierea nr. 1364/16 aprilie 2014 pronunțată în ședința din camera de consiliu din dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, contestație în anulare cu suspendarea executării, scrisă olograf, din Penitenciar Bacău în 07.02.2014 împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 -dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală, Cererea de contestație în anulare, tehnoredactată.formtilată împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală la data de 10 februarie 2014, Completare II la contestația în anulare din 10.04.2014, pentru termenul de judecată din 16 aprilie 2014 din dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.

Reclamanta a fost scutită de obligația de a plată a taxei judiciare de timbru.

La data de 20.11.2014-fila 63, reclamanta a precizat că pârât este Inspecția J..

Pârâta INSPECȚIA J. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii pentru următoarele considerente:

In fapt, prin acțiunea formulată contestatoarea T. L. și-a exprimat nemulțumirea față de rezoluția de clasare din data de 05 septembrie 2014, emisă de Inspecția J. în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014, solicitând instanței admiterea contestației, anularea rezoluției atacate și obligarea pârâtei la începerea cercetării disciplinare și sancționarea disciplinară a membrilor completului de judecată care a soluționat dosarul penal nr._ al înaltei Curți de Casație și Justiție în care contestatoarea a fost parte.

I. Chestiune prealabilă referitoare la admisibilitatea acțiunii formulate de contestatoare

Inspectorul judiciar din cadrul Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, desemnat să soluționeze lucrarea înregistrată la data de 16.07.2014, sub nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petiționară pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, republicată, de către magistratul redactor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție reclamat că ar fi redactat cu întârziere încheierea nr. 1364/16.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ în termenul prevăzut de lege.

în urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că în speță nu se conturează indiciile de săvârșire a vreunei abaterile disciplinare dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistratului reclamat, astfel încât, în temeiul art. 45 alin. 4 lit. b din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, sesizarea a fost clasată prin rezoluția emisă la data de 5 septembrie 2014, iar rezultatul s-a comunicat direct persoanei care a formulat sesizarea, precum și magistratului vizat.

Apreciază că rezultatul verificărilor prealabile, comunicat contestatoarei în data de 15 septembrie 2014 cu adresa de înaintare emisă în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi calificat drept un act administrativ, care să fie supus controlului instanței de contencios administrativ.

Astfel, actul administrativ este definit de legiuitor ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". Pornind de la această definiție legală, cu ușurință se observă că una dintre condițiile pentru ca un act să aibă natură administrativă și să poată fi supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este ca acesta să producă efecte juridice proprii, respectiv să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Or, rezultatul verificărilor prealabile efectuate de inspectorul judiciar din cadrul Direcției de inspecție judiciară pentru judecători, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004, nu este de natură a produce efecte juridice, întrucât nu dă naștere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, ci reprezintă un act prin care se comunică constatarea inexistenței indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare.

Astfel, atât față de natura actului care face obiectul prezentei cauze, cât și față de prevederile legale care reglementează atribuțiile inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, solicită a fi respinsă cererea formulată de contestatoarea T. iu L. ca inadmisibilă.

II. Excepția lipsei procedurii prealabile

În subsidiar, în situația în care s-ar considera de către instanță că rezoluția de clasare emisă de Inspecția J. este un act administrativ, a arătat următoarele:

Ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 03 iulie 2014, în cadrul Comisiilor de lucru din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au fost dezbătute și analizate consecințele respectivei decizii, ocazie cu care a fost solicitat și punctul de vedere al Curții de Apel București, propunerile de modificare și completare a Legii nr. 317/2004, republicată, fiind transmise spre dezbatere Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. în ședința din data de 06.11.2014 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât sesizarea Ministerului Justiției cu propunerea de modificare și completare Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2014.

Contestatoarea T. L. a înregistrat acțiunea la registratura Curții de Apel București la data de 02 octombrie 2014, fără a parcurge procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.

Astfel, articolul 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Dispozițiile legale menționate se completează cu prevederile din Codul de procedură civilă, care la art. 193 alin. 1, stabilesc în mod expres că: „Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. "

De asemenea, în doctrină este unanim admis că parcurgerea procedurii prealabile este o etapă obligatorie în orice litigiu de contencios administrativ și că efectuarea acesteia este o condiție de admisibilitate a acțiunii de contencios administrativ (T., Ed. 2009, pg. 328; P., Ed. 2009, pg. 463; T., Ed. 2010, pg. 346).

Legea actuală a contenciosului administrativ a optat pentru soluția menținerii caracterului obligatoriu al procedurii administrative prealabile, instituirea recursului grațios sau ierarhic reprezentând o modalitate simplă, rapidă și lipsită de cheltuieli prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul administrativ.

Condiționarea accesului la justiția de contencios administrativ de parcurgerea procedurii prealabile este o soluție impusă și de realitățile juridice din alte țări ale Uniunii Europene, dar mai ales ca urmare a includerii dreptului cetățeanului la o bună administrare în textele Tratatului de la Lisabona. Or, existența unui asemenea drept presupune și recunoașterea posibilității pentru organul administrativ emitent sau ierarhic superior, acolo unde acesta există, de a asigura această "bună administrare", inclusiv de a putea revoca actul care nu întrunește condițiile de legalitate.

Această procedură, astfel privită, nu a fost concepută ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiție și nici ca mijloc de tergiversare a soluționării cauzelor, fapt confirmat și de Curtea Constituțională în deciziile pronunțate asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate cu privire la art. 7 din Legea nr. 554/2004 (ex: Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2005 publicată în M. Of. nr. 165 din 24 februarie 2005, Decizia nr. 184 din 06 martie 2007 publicată în M. Of. nr. 237 din 05 aprilie 2007).

Față de caracterul imperativ al normei citate, doctrina administrativă și practica judiciară actuală subliniază în mod constant caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, neîndeplinirea acestei condiții de exercitare a dreptului la acțiune fiind sancționată prin respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. 1 din Noul Cod proc. civ.

In ceea ce privește corelația dintre normele Legii nr. 554/2004 și cele cuprinse în legi speciale, trebuie avut în vedere principiul aplicabil în cazul concursului dintre o normă generală și o normă specială, conform căruia acolo unde norma specială "tace", se aplică norma generală.

În concret, regula prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind caracterul obligatoriu al plângerii prealabile administrative este incidență ori de câte ori prin legea specială nu sunt stabilite expres alte condiții derogatorii de sesizare a instanței de contencios administrativ.

În legătură cu problema în discuție, reține și faptul că, potrivit regulii de interpretare logică exprimată prin adagiul latin exceptio est strictissimae interpretationis . câte ori o normă juridică instituie o excepție de la regulă, această excepție nu trebuie extinsă la alte situații, pe care norma juridică respectivă nu le prevede.

Pornind de la aceste premise, constată că prin dispozițiile art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este instituită o normă derogatorie de la caracterul obligatoriu al procedurii recursului administrativ, potrivit acestui text de lege persoana interesată putând contesta doar rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. 1 lit. c) și alin. 4 la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Norma derogatorie menționată are un domeniu strict de aplicare, și anume situația contestațiilor formulate împotriva rezoluției de respingere a sesizării prevăzute la alin. 1 lit. c) și alin. 4, când "se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii".

In ce privește rezoluțiile de clasare a sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b), norma specială nu stabilește nicio condiție derogatorie de la dreptul comun, situație față de care, având în vedere considerentele expuse anterior, se impune concluzia caracterului obligatoriu al procedurii administrative prealabile, procedură care în cauza de față nu a fost parcursă.

Astfel, față de lipsa procedurii administrative prealabile, a solicitat a fi respinsă cererea formulată de contestatoare, ca inadmisibilă.

III. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulată de contestatoare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

La data de 11.07.2014 petiționara T. L. a adresat o sesizare Consiliului Superior al Magistraturii care a fost transmisă spre competentă soluționare Inspecției Judiciare, unde a fost înregistrată a data de 16.07.2014 sub nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014, prin care reclama faptul că încheierea pronunțată la data de 16.04.2014 în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost redactată cu depășirea termenului legal.

Verificările prealabile determinate de sesizarea petiționarei T. L. au fost efectuate de inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 11 alin. 3 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară de către Inspecția J., aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802/29 noiembrie 2012.

Prin rezoluția emisă în data de 5 septembrie 2014 în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014, în baza art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, s-a dispus clasarea sesizării formulate de petiționară, întrucât a constatat că nu există indicii care să releve comiterea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor reclamați.

Potrivit art. 74 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări ale sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar conform art. 72 alin. 1 din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.

Totodată, în cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare.

Contestatoarea, prin prezenta acțiune, înțelege să critice rezoluția din data de 5 septembrie 2014 emisă în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare, despre care afirmă că ar fi netemeinică și nelegală.

În situația în care instanța consideră rezoluția de clasare ca fiind un act administrativ, normele cuprinse în art. 1 alin. 1 și 2 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, incidente în lipsa unor dispoziții legale speciale în materie, oferă subiectelor de drept privat un mecanism de contencios administrativ subiectiv, în cadrul căruia sancțiunea juridică a anulării unui act administrativ dovedit ca fiind nelegal, poate fi aplicată numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant. Rezultă, astfel, că sancțiunea nulității ar putea fi aplicată numai cu condiția existenței și probării vătămării care a fost produsă reclamantului de actul contestat, într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat. Prin urmare, atât existența vătămării afirmate de contestatoare cât și a legăturii de cauzalitate dintre actul atacat și așa-zisa vătămare a drepturilor reclamantei, urmează să fie stabilită de instanța de judecată în baza probelor care vor fi administrate.

In ceea ce privește aspectul semnalat de contestatoare referitor la modalitatea în care i-a fost comunicată rezoluția de clasare emisă de Inspecția J., dispozițiile art. 18 alin. (3) și alin. (4) din Hotărârea nr. 1027/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară, stabilesc în mod expres faptul că:

"Rezoluția de clasare, semnată de inspectorii judiciari, este supusă verificării și avizării de către șeful direcției de inspecție judiciară corespunzătoare și inspectorul-șef. " - alin. (3);

"După avizare, rezoluția de clasare se comunică petiționarului, persoanei vizate prin sesizare și, după caz, instituțiilor care au transmis sesizarea, prin adresă semnată de inspectorul-șef." - alin. (4).

Față de aspectele menționate, se poate constata faptul că rezoluția din data de 5 septembrie 2014 emisă în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare a fost comunicată în data de 15 septembrie 2014 petiționarei T. L. cu respectarea tuturor prevederilor legale speciale în materie.

Totodată, toate verificările prealabile care au fost efectuate în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare s-au realizat cu respectarea dispozițiilor art. 14 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J. adoptat prin Hotărârea nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 802 din 29 noiembrie 2012, astfel încât aprecierile contestatoarei referitoare la "așa zisele" superficialitate și subiectivism al verificărilor prealabile efectuate sunt total neadevărate și nedovedite.

Astfel cum s-a menționat și în cuprinsul rezoluției contestate, la data de 12.08.2014 petiționara T. L. a adresat o noua sesizare Consiliului Superior al Magistraturii, care a fost transmisă Inspecției Judiciare unde la fost înregistrată Ia data de 20.08.2014 și prin care a solicitat sancționarea disciplinară a judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție care au soluționat dosarul nr._, pentru exercitarea funcției cu rea credință și gravă neglijență, constând în faptul că au făcut o aplicare greșită a normelor procedurale și i-au încălcat dreptul la apărare.

Prin Referatul din data de 26.08.2014 emis în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare inspectorul judiciar a constatat că noua sesizare visează aspecte noi care nu au fost invocate în sesizarea inițială astfel că, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 5 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J. a propus înregistrarea separată la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători a sesizării din data de 20.08.2014, pentru a fi efectuate verificări prealabile față de aspectele nou sesizate.

Acest lucru s-a și realizat, iar noua sesizare a petiționarei T. L. a fost înregistrată separat, sub nr.3746/IJ/3145/DIJ/2014, lucrare care se află în lucru la inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor prealabile referitoare la exercitarea funcției cu rea credință și gravă neglijență de către magistrații din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au soluționat dosarul în care petiționara a fost parte. Abia după finalizarea respectivelor verificări prealabile, răspunsul conținând rezultatul verificărilor efectuate și concluziile argumentate ale inspectorului judiciar va fi comunicat petiționarei cu respectarea dispozițiilor legale speciale în materie.

In aceste condiții toate criticile contestatoarei referitoare la "așa zisa" omisiune a inspectorului judiciar de a verifica modul de îndeplinire a responsabilităților judiciare de către magistrații reclamații, apar ca fiind premature și total neavenite în condițiile în care verificările prealabile care se efectuează în dosarul nr.3746/IJ/3145/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare, având ca obiect a doua sesizare a contestatoarei, nu au fost finalizate.

De asemenea, faptul că cercetarea disciplinară a magistraților se poate realiza doar în condițiile Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competența Inspecției Judiciare și atribuțiile inspectorilor judiciari, cât și procedura cercetării disciplinare. Astfel o cerere de obligare a Inspecției Judiciare la începerea cercetării disciplinare față de un magistrat excede dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și Legii nr. 303/2004, nefiind posibilă transformarea dreptului de petiționare într-un drept care să permită petiționarului să ceară angajarea, în mod direct, a răspunderii disciplinare a magistratului care a soluționat o cauză în care petentul a figurat ca parte, doar pentru că acesta apreciază, într-o manieră personală, că membrii completului de judecată și-ar fi exercitat funcția cu gravă neglijență.

Or, în cazul de față, în urma verificărilor prealabile care au fost efectuate în dosarul nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 s-a constatat, în mod întemeiat, că întârzierea în redactarea încheierii penale a fost determinată de cauze obiective, neimputabile magistratului asistent, reprezentate de un volum excesiv de dosare raportat Ia numărul de magistrați și atribuțiile pe care aceștia le au de îndeplinit.

In ceea ce privește aspectele menționate de către petiționară, referitoare la reaua - credință și grava neglijență a membrilor completului de judecată care au soluționat dosarul nr._ al înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum și anterior a precizat, acestea nu au făcut obiectului dosarului nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 al Inspecției Judiciare, fiind analizate separat în cadrul lucrării înregistrate sub nr. 3746/IJ/3145/DIJ/2014 la Inspecția J..

Astfel, se constată că prin rezoluția contestată s-au explicitat și argumentat de către inspectorul judiciar aspectele analizate și rezultatul verificărilor prealabile efectuate, ca urmare a petiției contestatoarei.

Față de aceste considerente, ținând cont de faptul că Inspecția J. a analizat și verificat sesizarea în termenele și limitele impuse de lege, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoarea T. L. în contradictoriu cu Inspecția J..

În drept, invocă dispozițiile art. 205-208 Cod proc. civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Legea nr. 554/2004, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.

Din dispoziția instanței a fost atașată și documentația care a stat la baza emiterii rezoluției atacate-filele nr. 76-129.

Reclamanta a formulat și răspuns la întâmpinare, arătând următoarele:

Privind admisibilitatea acțiunii formulată la data de 30 septembrie 2014 de reclamanta - contestatoare în dosar civil nr._ Curtea de Apel București-Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal privind Contestație formulată împotriva Rezoluției de clasare nr. 3113/U/2QS8/DO/2014 din. 05.09.2014 comunicată la data de 17 septembrie 2014 în Penitenciar Bacău, emisă de intimata-pârâta Inspecția judiciară pentru judecători din cadrul Consiliului Superior ai Magistraturii, având în vedere faptul că prin Decizia CCR nr. 397/03.07.2014 pronunțată în dosarul CCR 729D/2013 publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 este admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "revoluția de clasare este definitivă" din art. 45 alin.(4) lit.b) din Legea 317/2004, fapt ce permite contestarea în instanța de contencios administrativ a acestei rezoluții de clasare potrivit art. 1 și art 6 din. Legea nr. 554 /2004 actualizată.

Rezoluția de clasare nr. 3113/1J/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 s-a pronunțat privind abaterea disciplinară prevăzută de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor si procurorilor art. 99 lith) "nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile", ce ar fi fost săvârșită de magistratul asistent S. S. în dosar penal nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, schimbând astfel obiectul sesizării și este emisă cu superficialitate și subiectivism de către un inspector judiciar care nu are curajul să-și dezvăluie identitatea din cadrul Inspecției judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, probabil din cadrul Inspecției judiciare pentru judecători, având în vedere faptul că sesizarea din 11 iulie 2014 a vizat abateri disciplinare săvârșite de judecătorii Z. L. L., D. A. si B. I. ui dosar penal_ Înalta Curte de Casație si Justiție- Secția penală, prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor st procurorilor art. 99 lit.f)"refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu" si lit. r) "lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, în condițiile Iegii", fapt menționat "și în Rezoluția de clasare nr. 3113/1J/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 la pct.l "Data și modalitatea de sesizare" .

Dovada este reprezentată de întâmpinarea formulată de intimata- pârâtă Inspecția judiciară pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în dosar civil nr._ Curtea de Apel București- Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal, în care se menționează faptul că Inspecția judiciară "a procedat la efectuarea verificărilor prealabile a aspectelor semnalate de petiționară pentru a stabili dacă există indicii de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzute de art 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată, de către magistratul redactor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție reclamat că ar fi redactat cu întârziere încheierea nr. 1364/16.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ în termenul prevăzut de lege", inspectorul judiciar schimbând astfel în mod nelegal obiectul sesizării, dar chiar și în aceste condiții acesta era obligat să constate faptul că magistratul redactor S. S. a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de Legea 303/2004 art. 99 alin.(l) și alin.(2), întrucât cu rea credință și gravă neglijență a încălcat NCPP art. 406 alin.(2) :" Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunțare și se semnează de toți membrii completului și de grefier", întrucât în mod nelegal întrucât nu avea competență magistratul asistent S. S., a redactat și tehnoredactat, (dar fără a menționa și data redactării și tehnoredactării), încheierea penală nr.1364/ 16.04.2014 pronunțată în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, de cei 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I., care aveau obligația să o redacteze personal.

D. urmare instanța de contencios administrativ poate constata vătămarea intereselor legale prin Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DI J/2014 din 05.09.2014, întrucât inspectorul judiciar nu a cercetat sesizarea din 11 iulie 2014 privind abaterile disciplinare săvârșite de judecătorii Z. L. L.. D. A. si B. I. în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 99 lit.f) și lit.r), prin încălcarea de către aceștia a N.C.P.P. art. 406 alin.(l) și alin.(2) și art. 407 alin.(l), sesizarea fiind completată la data de 12.08.2014 și înregistrată la 20.08.2014 ia Inspecția judiciară din C.S.M. privind abaterea disciplinară pe care cei 3 judecători au săvârșit-o în judecarea dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, abatere disciplinară prevăzută de Legea 303/2004 art. 991 alin.(l) și alin.(2), întrucât cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună-știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și au judecat Contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 389/31.01.2014 pronunțată m dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală, potrivit vechi Cod procedură penală din 1968 art. 386-392, articole abrogate la 01.02.2014 ora 00:00, odată cu . Noului Cod de procedură penală și Noului Cod penal, întrucât prin art. 108 din Legea 255/2013 este abogat vechi Cod de procedură penalăl968 și au încălcat NCPP art. 13, penală 1968 art. 391, Contestația în anulare formulată în temeiul NCPP art 426-432 de condamnata dr. T. L. din Penitenciar Bacău, Ia data de 07.02.2014 și completată la data de 10.02.2014, împotriva deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L., care prin Contestația în anulare solicita și suspendarea executării potrivit NCPP art.430.

Solicită respingerea excepției lipsei procedurii prealabile invocate în mod netemeinic și nefondat de intimata- pârâtă Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosar civil nr._ Curtea de Apel București- Secția a VIII-C. Administrativ și Fiscal, întrucât legislația în vigoare nu reglementează procedura în cazul rezoluției de clasare emisă de Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere Decizia Curții Constituționale a României nr. 397/03.07.2014 (publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014) prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "rezoluția de clasare este definitivă" din art. 47 alin.(l) 3it. b) din Legea 317/2004.

Abia în data de 06 11.2014 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii "a hotărât sesizarea Ministerului Justiției cu propunerea de modificare șt completare a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2014"-vezi pagina 2 din întâmpinarea formulată de intimata- pârâtă Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosar civil nr._ Curtea de Apel București- Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal

Legea nr. 554/2004 cu modificările aduse prin Legea nr. 262 /2007 art.l alin.(l)"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate public, printr-un act administrative sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrative competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."

Legea nr. 554/2004 cu modificările aduse prin Legea nr. 262 ¡2001 art. 6 alin.(3)"Actul administrativ- jurisdicțional pentru care, prin lege organică special, se prevede o cale de atac în fața unei alte jurisdicții administrative speciale poate fi atacat direct: la instanța de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înțelege să renunțe Ia calea administrative- jurisdicțională de atac.

Prin urmare chiar dacă Legea nr. 317/2004 ar fi prevăzut o cale de atac la organul jurisdicțional superior inspecției judiciare din cadrul Consilului Superior al Magistraturii, împotriva Rezoluției de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 emisă de inspector judiciar anonim din cadrul Inspecției Judiciare din Consiliul Superior al Magistraturii, tot s-ar fi putut adresa direct instanței de contencios administrativ pentru anularea acestei rezoluții în termen de 15 zile de la comunicare.

Ori reclamanta - contestatoare s-a adresat instanței de contencios administrativ de la Curtea de Apel București în data de 30 septembrie 2014 și prin urmare a respectat termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004 -art. 6 alin.(3), de la data comunicării în Penitenciar Bacău în data de 17 septembrie 2014 a Rezoluției de clasare nr. 3113/1J/2058/D1 J/2014 din 05.09.2014 emisă de Inspecția J. din Consiliul Superior ai Magistraturii.

"Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite" potrivit Constituției României art. 21 alin.(4) și art. 6 alin.(l) din Legea nr. 554/2004, drept pentru care nu există obligativitatea procedurii prealabile împotriva Rezoluției de clasare nr.3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05,09.2014 emisă de Inspecția J. din Consiliul Superior al Magistraturii

D. dovadă stă chiar întâmpinarea depusă în dosar civil nr._ Curtea de Apel București- Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal de Inspecția J. din C.S.M care confirmă la pagina 4 că "prin dispozițiile art. 47 alin.5 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este instituită o normă derogatorie de la caracterul obligatoriu al procedurii recursului administrativ, potrivit acestui text de lege persoana interesată putând contesta doar rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. 1 lit.c si alin.4 la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile", ori există similitudine între rezoluția de respingere a sesizării și rezoluția de clasare, astfel încât în ambele situații contestatorul se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 47 alin.(3) din Legea 317/2004: "Rezoluția Inspectorului judiciar este supusă confirmării Inspectorului- șef. Inspectorul șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul șef.

Într-adevăr Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/D1J/2014 din 05.09.2014 emisă de Inspecția J. din Consilul Superior al Magistraturii este semnată de Inspector șef-judecător R. V. C., deci a fost supusă unei jurisdicții administrative superioare care a confirmat-o, drept pentru care singura cale de atac era în termen de 15 zile la instanța de contencios administrativ, în conformitate cu Legea nr. 554/2004 actualizată art. 6 alin.(3).

Pe fondul cauzei după respingerea excepțiilor a solicitat admiterea contestației cu anularea Rezoluției de clasare nr. 3113/1J/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, pentru următoarele motive:

În fapt inspectorul judiciar au a soluționat sesizarea din 11 iulie 2014 privind abaterile disciplinare săvârsite de judecătorii Z. L. L.. D. A. și B. I. în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală, prevăzute de Legea nr 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 99 lit.f) și lit.r), pentru încălcarea de către aceștia a NC.P.P. art. 406 alin.(l) și alin.(2) și art. 407 alin.(l), sesizarea fiind completată la data de 12.08.2014 și înregistrată la 20.08.2014 la Inspecția judiciară din C.S.M. privind abaterea disciplinară pe care cei 3 judecători au săvârșit-o în judecarea dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală prevăzută de Legea 303/2004 art. 99" alin.(l) și alin.(2), întrucât cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală Si au judecat Contestația în anulare împotriva deciziei penale nr. 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție-Secția penală, potrivit vechi Cod procedură penală din 1968 art. 386-392, articole abrogate Ia 01.02.2014 ora 00:00, odată cu . Noului Cod de procedură penală și Noului Cod penal, întrucât prin art. 108 din Legea 255/2013 este abrogat vechi Cod de procedură penală și au încălcat NCPP art, 13,

Astfel în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă potrivit vechi Cod proc. penală 1968 art. 391» Contestația în anulare formulată în temeiul NCPP art. 426-432 de condamnata dr. T. L. din Penitenciar Bacău, Ia data de 07,02.2014 și completată la data de 10.02.2014, împotriva deciziei penate 389/31.01.2014 pronunțata în dosar penal_ înalta Curte de Casație și justiție - Secția penală, producând astfel o grava vătămare condamnatei dr. T. L., care prin Contestația în anulare solicitam și suspendarea executării potrivit NCPP art.430.

Întrucât Ia data de 11 iulie 2014 nu i se comunicase încă motivarea încheierii penale nr. 1364/16.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală în dosar penal_, (deși trecuseră aproape 90 de zile de la pronunțarea acesteia), a fost nevoită să sesizeze Inspecția judiciară din CSM pentru săvârșirea de către cei 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I. a abaterilor disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 99 lit f)"refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu" și lit r) "lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, în condițiile legii"- sesizarea fiind înregistrata sub nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 16.07.2014.

La data de 12 august 2014 după ce a primit încheierea penală nr. 1364/16.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casafie și Justiție- Secția penală în dosar penal_ . redactată în mod nelegal de magistrat asistent S. S., am sesizat din nou Inspecția judiciară din C.S.M., sesizarea fiind înregistrată sub nr. 3746/I1/3145/DIJ/2014 din 20.08..20Î4. pentru săvârșirea de către cei 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I. a abaterilor disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 99/1 alin.(l) și alin.(2). întrucât au încălcat cu rea credință și gravă neglijență, norme de drept material și procesual, respectiv au încălcat pe lângă NCPP art. 406 alin.(t) și alin.(2) și art. 407 alin.(l) și NCPP art. 426-432 și art 108 din Legea 255/2013, art. 13 NCPP în judecarea admisibilității în principiu a Contestației în anulare din dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală pe care am formulat-o în data de 07 februarie 2014 și am completat-o în data de 10 februarie 2014. întrucât au judecat acțiunea potrivit-vechi Cod procedură penală 1968 art. 391, care a fost abrogat prin art. 108 din Legea nr. 255/2013.începând cu data de 01 februarie 2014 prin . Noului Cod de procedură penală .

Noul Cod de procedură penală art 406 alin, (li "Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare, și se semnează de toți membrii completului de judecată" și alin.(2)" Hotărârea se redactează de unul dintre judecătoria care au participat la soluționarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunțare și se semnează de toți membrii completului și de grefier", și art. 407 alin1)"După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căilor de atac (... ).După redactarea hotărârii, acestora li se comunică hotărârea în întregul său".

Legea nr. 255/2013 - Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " art. 108 "La data intrării în vigoare a prezentei Ieși se abrogă Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997 cu modificările și completările ulterioare, și art. III din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală șt a unor legi speciale, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003 ".

NCPP art. 13 "Aplicarea legii procesuale în timp și spațiu" alin.(l)"Legea procesual penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la . și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute m dispozițiile tranzitorii".

Hotărâre nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, actualizat publicat în Monitorul Oficial al României Partea 1, art.83 alin.(l) "Pentru evidența activității instanțelor se întocmesc și se păstrează" pct. 12 "Registrul de evidență a redactării hotărârilor"- "în acest registru se trec în ordinea numerică, separat pe materii, după caz, toate sentințele, deciziile sau încheierile pronunțate și se notează :numărul dosarului, numele judecătorului care a redactat hotărârea, data predării de către judecător a conceptului pentru tehnoredactare, data redactării (care se consideră data depunerii la mapă a hotărârii tehnoredactate, făcându-se, când este cazul, mențiune separată despre data predării de către judecător a conceptului pentru tehnoredactare)".

Prin urmare cei 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I. și magistratul asistent S. S. au săvârșit abaterile disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 99 lit. f) și lit r) și art. 99/1 alin.(l) și alin.(2), întrucât au încălcat norme de drept material și procesual, respectiv au încălcat NCPP art, 406 alin.(l) și alin.(2) și art 407 alin.(l) și Hotărâre nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instanțelor judecătorești art.83 alin.(l) pct. 12 care prevede că redactarea hotărârii mu a încheierii trebuie să fie efectuată de unul din judecătorii care au pronunțat-o în termen de 30 de zile, dar contrar prevederilor legale, încheierea penală nr. 1364/16.04.2014 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din dosar penal 578//1/2014 înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, a fost și redactată și tehnoredactată de magistratul asistent S. S. fără a fi menționată data și fără a fi redactată de unul din cei 3 judecători care au pronunțat-o și fără a-mi fi comunicată în termen de 30 de zile de la pronunțare.

De asemenea cei 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I. au judecat potrivit vechi Cod proc. penală 1968 art. 391 (abrogat începând prin art. 108 din Legea 255/2013 intrată în vigoare începând cu 01 februarie 2014), admisibilitatea în principiu a Contestației în anulare formulată la data de 07 februarie 2014 de, condamnata dr. T. L. potrivit Nou Cod de procedură penală art. 426 împotriva deciziei penale nr. 389/31.01.2014 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală în dosar penal_, încălcând cu rea credință și gravă neglijență norme de drept material și procesual prevăzute de art* 426-432 din NCPP, art. 108 din Legea 255/2013, art. 13 NCPP.

Astfel, la pag. 18 din încheierea nr. 1364/16 aprilie 2014, magistrat asistent S. S. motivează nelegal ca „Examinând în principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea T. L. conform art. 391 alin. 2 Cod procedură penală instanța constata că aceasta este inadmisibilă", deși condamnata dr. T. L. a formulat contestația în anulare în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație si Justiție — Secția penală, după . Noului Cod de procedură penală, potrivit art. 426 NCPP lit. a) și lit. d) - în data de 07 februarie 2014 (scrisă olograf) și a completat-o la data de 10 februarie 2014 și 10 aprilie 2014 potrivit NCPP art. 426 lit. b). lit.f) și lit. g) (tehnoredactată). în timp ce la pagina 1 din încheierea nr, 1364/16 aprilie 2014 pronunțată în ședința din Camera de consiliu din dosar penal_ în partea introductivă magistrat asistent S. S. motivează: "în conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedură penală instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare"".

În judecarea admisibilității in principiu a cererii de contestație in anulare potrivit vechi Cod procedură penală din 1968 - Legea 29/1968 art. 391, deși era abrogat, judecătorii s-au pronunțat doar asupra inadmisibilității motivului de contestație in anulare prevăzut de art. 386 lit.b Cod procedura penală corespondent al cazului de contestație în anulare invocat în cerere, art. 426 lit. a) Cod procedură penala)", iar "Referitor la cel de-al doilea caz de contestație în anulare invocat art. 426 lit. d) Cod procedura, penala — când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, înalta Curte constată că nici aceste nu este incident în speță, acestea referindu-se fără echivoc la compunerea instanței de judecată, iar nu ia participarea procurorului, neavând corespondent în nici unul din cazurile de contestație în anulare reglementate de. art 386 Cod procedură penală".

Cei 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I. nu au judecat admisibilitatea în principiu a Contestația în anulare formulată potrivit NCPP art, 426 lit.d) "când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate" deoarece cei 3 judecători din recurs din dosar_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, M. C., Sandei L. M. și S. D., erau incompatibili să judece motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală din 1968 art. 385 ind. 9 alin.(l) pct. 3, privind incompatibilitatea judecător T. L. în judecarea dosarului pena!_ Tribunalul B. - Secția penală, deoarece și-au spus părerea privind incompatibilitatea judecător T. L., prin sentința penală 74/19.01.2012 din dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală (judecător M. C.) și prin sentința penală nr. 1222/07.09.2012 din dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală (judecător S. D. și Sandei L. M.) prin care mi-au fost respinse cererile de strămutare ale dosarului penal_ Tribunalul B. - Secția penală, instanța motivând: "(...) nu există motive care să știrbească imparțialitatea judecătorilor în soluționarea cauzei, la Tribunalul B. fiind asigurate toate garanțiile procesuale privind desfășurarea procesului penal. în mod nelegal, ne teme inie și nefondat, prin încheierea de ședința Camerei de • consiliu din 28 octombrie 2013 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală, au fost respinse cererile de recuzare formulate împotriva celor 3 judecători M. C., Sandei L. M. și S. D.. De asemenea instanța nu a fost legal compusă întrucât Ministerul Public trebuia să fie repprezentat de Procuror DNA- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere obiectul infracțiunii de luare de mită de 60.000 lei(peste 10.000 euro), pentru care am fost urmărită penal în dosar 290/P/2011 P. de pe lângă Tribunalul B., dar procurorul a refuzat să-și decline competența potrivit OUG nr. 43/2002 art.15 și OUG art. L3 alin.(l) lit.a) și alin.(2).

Cei 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I. nu au judecat admisibilitatea în principiu a Contestația în anulare formulată potrivit NCPP art. 426 lit.f) "când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii", deoarece la data de 31 ianuarie 2014, recursul formulat de recurenta-inculpată dr. T. L. în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a fost judecat. încălcându-se Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(4") cu avocat de serviciu, T. G., în absența avocat din oficiu desemnat de Baroul București, avocat Z. L. R. care i-a asigurat asistența juridică obligatorie la termenele de judecată din 18.10.2013, din 15.11.2013, din 13.12.2013, care a solicitat amânarea judecării din motive medicale și în absența recurentei-inculpate T. L. care a solicitat amânarea judecării cauzei clin motive medicale, având viroză respiratorie, iar condițiile atmosferice din România, cu temperaturi de minus 20 grade Celsius si instituirea de cod rosu de viscol și ninsori, drumurile fiind închise, m-au împiedicat să mă deplasez pe o distanță de 500 de km, ruta D.-București, fiind șt persoană cu handicap accentuat permanent.

Potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(4!) cei 3 judecători aveau obligația să acorde "un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării" avocatului nou numit de către instanță, contrar legii, și nu de către Baroul București, la data de 31.01.2014, în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală, av. T. G.» întrucât potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(6) "Dacă la judecarea cauzei, apărătorul lipsește și nu poate fi înlocuit în condițiile art. 4", cauza se amâna".

Decizia penală nr. 595/2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală consideră că "neacordarea timpului necesar apărătorului din oficiu desemnat la un termen de judecată pentru a studia dosarul și pentru a lua legătura cu inculpatul, echivalează cu lipsa asigurării asistenței juridice efective, în carurile în care este obligatorie", or, av. T. G. nu a luat legătura cu recurenta-inculpată dr. T. L., eu nefiind informată de schimbarea avocatului din oficiu, și nici nu și-a dat acordul, iar infracțiunea de luare de mită este pedepsită potrivit Cod penal din 1968 cu pedeapsa închisorii între 3 ani și 12 ani, drept pentru care era obligatorie asistența juridică pentru recurenta-inculpată dr. T. L. potrivit Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin. (3) "în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Recursul a fost judecat la data de 31 ianuarie 2014 de judecători incompatibili, cu încălcarea Cod procedură penală din 1968 art. 171 alin.(4") și art. 6, fiind pronunțată decizia penală 389/31.01.2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție -Secția penală, prin încălcarea dreptului la apărare al recurentei-inculpate dr. T. L., drept garantat de art. 24 din Constituția României, de art 6 § 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Cod procedură penală din 1968 art. 6 alin.(l) "Dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal și alin. (2) "în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților depăna exercitare a drepturilor procesuale in condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare", întrucât "instanțele Judiciare au obligația să se asigure că asistența acordată inculpatului de un apărător din oficiu este efectivă și nu formală, aceasta incluzând și obligația de a acorda unui apărător din oficiu, nou numit în cauză, un timp rezonabil pentru studierea dosarului" cauza Ártico, C. italiei sau Kamasmski c. Austriei (jurisprudența C.E.D.O).

Avocat T. G. desemnară de instanța de recurs la termenul de judecată din 31.01.2014 din dosar penal_ înalta, Curte de Casație și Justiție - Secția penală nu a menționat motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 3 privind incompatibilitatea judecător T. L. în judecarea pe fond a dosar penal_ Tribunalul B. - Secția penală și privind incompatibilitatea judecător G. loan A. în judecarea apelului din dosar penal_ Curtea de Apel Suceava- Secția penală și nici motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală din 1968 art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 12 — nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și pct 7X-172 - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, pct. 6 modificat prin Legea 2/ 2013, menționând doar motivul de recurs prevăzut de Cod procedură penală din 1968 art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 1 (modificat), pct. 2 (abrogat) și parțial pct. 3 — instanța nu a fost compusă potrivit legii. De asemenea, avocat de serviciu T. G. nu a menționat motivele de recurs invocate de recurenta-inculpată dr. T. L., dar abrogate prin Legea 2/2013 art. 385 indice 9 alin.(l) pct. 10 — instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garantele drepturile lor și să influențeze soluția procesului, pct. 17 — când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică pct. 21 — judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți și art. 6 CEDO.

De asemenea, cu rea-credință și gravă neglijență, cei 3 judecători Z. L. L., D. A. și B. I., în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție nu se pronunță privind admisibilitatea motivelor de contestație în anulare invocate de contestatoarea condamnată dr. T. L. la data de 10 februarie 2014 potrivit NCPP art. 426 Kt, b)"când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal", având în vedere faptul că la data de 01 februarie 2014 ora 01:11 minuta nesemnată de cei 3 judecători care au pronunțat decizia penală nr. 389/31.01.2014 în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție a fost transmisă Tribunalului B.-Executări penale în vederea emiterii Mandatului de executare nr. 296/2012 din 03 februarie 2014, care a fost emis nelegal, întrucât infracțiunea de luare de mită " în vederea îndeplinirii actului de serviciu" pentru care a fost condamnată medicul T. L. era dezincriminată începând cu 01 februarie 2014, data intrării în vigoare a Nou Cod penal prin art. 289 alin.(2) care nu mai încriminează infracțiunea de luare de mită "în vederea îndeplinirii actului de serviciu" săvârșită de persoanele prevăzute de NCP art. 175 alin.(2), care exercită un serviciu de interes public, așa cum era cazul medicului primar expert asigurări sociale, care nu exercitam o funcție public, nefiind funcționar public, ci îmi exercitam profesia liberală în baza Autorizației de liberă practică nr._/20.04.1999 emisă de Direcția de Sănătate Publică a județului B., la Cabinetul nr.1 B. de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă B.,, fiind personal contractual cu funcție de execuție angajată la Casa Județeană de Pensii B..

Încheierea penală nr. 1364 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu din 16 aprilie 2014 in dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, de judecătorii Z. L. L., D. A. și B. I. nu menționează data redactării și nu a fost redactată în termenul legal de 30 de zile, fiindu-i comunicată în Penitenciar Bacău după data de 14.07.2014, în schimb conține mențiunea în fals "Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2014".

D. urmare instanța de contencios administrativ în dosar civil nr._ Curtea de Apel București-Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal trebuie să dispună desființarea Rezoluția de clasare nr. 3113/U/2058/D1 J/2014 din 05.09.2014 emisă de inspector judiciar anonim din cadrul Inspecției Judiciare din Consiliul Superior al Magistraturii, cu trimitere la Inspecția judiciară pentru continuarea procedurii disciplinare, în vederea cercetării abaterilor disciplinare săvârșite de cei 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I. și magistratul asistent S. S. în dosar penal_ înalta Curte de Casație si justiție- Secția penală, întrucât Inspecția judiciară din C.S.M. nu a soluționat până în prezent nici sesizarea din 11 iulie 2014 înregistrată sub nr. 3113/IJ/2058/DI1/2014 din 16.07.2014 si nici sesizarea din 12.08.2014 înregistrată sub nr. 3746/IJ/3145/DIJ/2014 din 20.08.2014 . sesizări care vizează abateri disciplinare săvârșite de cei 3 judecători Z. L. L.. D. A. și B. I. în judecarea dosar penal_ înalta Curte de Casație si Justitie-Secția penală, dosar în care și magistratul asistent S. S. a săvârșit abateri disciplinare prevăzute de art. 991 alin.(l) și alin.(2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistratului și procurorului, întrucât a încălcat NCPP art. 406 alin.(2) și Hotărâre nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, actualizat publicat în Monitorul Oficia! al României Partea I, art.83 alin.(l), când a redactat în mod nelegal Încheierea penală nr.1364/16.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție – Secxția Penală, care trebuia redactată de unul din cei 3 judecători, nefiind menționată nici data redactării.

Inspecția judiciară din CSM a încălcat prevederile art.45 alin.3 teza finală din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și art. 11 al in.4 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția judiciară, întrucât a depășit de mult termenul de 45 zile și prelungirea de 45 de zile, pentru soluționarea sesizării înregistrată sub nr. 3746/II/3145/Dl)/2014 din 20.08.2014. întrucât în data de 15 decembrie 2014 s-au împlinit 117 zile de la înregistrarea sesizării în 20.08.2014.

1.Solicită respingerea excepțiilor invocate în mod netemeinic prin întâmpinare de intimata-pârâtă Inspecția judiciară din Consiliul Superior al Magistraturii.

2.Solicită obligarea intimat Inspecția-J.-CSM .să îi comunice numele și prenumele inspectorului judiciar care a semnat Rezoluția de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 05.09.2014.

3.Solicită obligarea intimat Inspecția J.-CSM la efectuarea de cercetări privind data redactării deciziei penale 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și justiție-Secția penală și a încheierii 1364/16.04.2014 dosar penal_ înalta Curte de Casație și justiție-Secția penală și comunicarea acestor date de redactare a deciziei penale și a încheierii sus-menționate, având în vedere faptul că până în prezent Inspecția judiciară nu a soluționat sesizarea pe care a formulat-o la data de 08.08.2014 privind abaterile disciplinare săvârșite de magistrații care au pronunțat decizia penală nr. 389/31.01.2014 în dosar penal 8322/40/20Î1 înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală- judecătorii M. Cobzariua, Sandei L. M. și S. D. .

4.Solicită ca în temeiul art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, completată și modificată prin Legea nr. 262/2007, obligarea intimat —pârât Inspecția J.-CSM să depună toată documentația care a stat la baza emiterii Rezoluției de clasare nr. 3113/IJ/2058/DIJ /2014 din 05.09.2014.

5.Solicită instanței să oblige intimat Inspecția J.-CSM să depună în instanță Borderoul de corespondență predare-primire pe care figurează comunicarea Adresei 3113/IJ/2058/DIJ/2014 din 15.09.2014 a Inspecției Judiciare către contestator T. L.- Peniteniciarul Bacău, și cel privind primirea confirmării de predare, deoarece pe plicul în care i-a fost comunicată aceasta nu există niciun fel de stampilă a Poștei Romane.

6.Solicită admiterea contestației cu anularea Rezoluției de clasare nr. 3113/1J/2058/D1J/2014 din 05.09.2014 care este emisă de un inspector judiciar din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii care semnează doar indescifrabil, fără nume și prenume și care nu își asumă identitatea, cu acordul tacit al inspector-șef Cavalos R. V. din cadrul Inspecției Judiciare pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (GSM), rezoluție comunicată în Penitenciarul Bacău la data de 17.09.2014 prin Adresa 3113/1J/2058/DIJ/20Î4 din 15.09.09.2014 emisă de C. V. R. și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare împotriva celor 3 judecători Z. L. L.. D. A. si B. I. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea 303/2004 art. 99 lit.f) și lit.r) și art. 99/1 alin.(l) și alin.(2), și împotriva magistratului asistent S. S. pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de Legea 303/2004 art. 99 alin.(l) și alin.(2), magistrați care cu rea-credință și gravă neglijență, au încălcat intenționat și cu bună știință și au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosar penal_ Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală încălcând NCPP art. 406 al.(i) și alin.(2) ȘJ art. 407 alin.(l) a au încălcat NCPP art. 13 șa art. 108 din Legea 255/2013, judecând potrivit vechi Cod procedura penală din 1968 art. 386-392- abrogat la 01.02.2014 ora 00:00, odată cu . Noului Cod de procedura penală și Noului Cod penal și respingând ca inadmisibilă Cererea de contestație în anulare formulată în temeiul NCPP art. 426-432 la data de 07.02.2014 și completată la data de 10.02.2014 și 10.04.2014, de condamnata dr. T. L. împotriva deciziei penale nr. 389/31.01.2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.

Astfel încheierea penală nr. 1364/16 aprilie 2014 a fost redactată în mod nelegal de magistratul asistent S. S. cu încălcarea de către judecătorii Z. L. L.. Pragne A. și B. I. ( care au semnat) și de magistratul asistent S. S. (care a redactat încheierea penală care trebuia redactată de unul din cei 3 judecători) a normelor de drept material și procesual prevăzute de NCPP art. 406 alin.(l) și (alin.(2) și art. 407 alin.(l) producând astfel o gravă vătămare condamnatei dr. T. L., întrucât a fost respinsă ca inadmisibilă potrivit vechi Cod proc. penală art. 391 (care era deja abrogat) Contestația în anulare formulată potrivit Nou Cod de procedură penală art. 426 împotriva deciziei penale nr. 389/31 ianuarie 2014 pronunțata în dosar penal_ înalta Curte de Casație și Justiție- secția penală. 7. Solicit plata cheltuielilor de judecată.

În drept. Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor art. 99 lit.i) și lit.r) și art. 991 alin.("l) și alin.(2) și Legea 317/2004 privind Consiliul Suprem al Magistraturii, modificate prin Legea 24/2012; Decizia Curții Constituționale a României nr. 397/03.07.2014 publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei"revoluția de clasare este definitivă* din art. 47 alin.(l) lit b) din Legea 511/2004; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ completată și modificată prin Legea nr. 262/2007 art.l și art. 6 și Constituția României art. 21 .

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri: Sesizarea formulată în data de 11 iulie 2014 privind abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și lit r) săvârșite de judecătorii Z. L. L., Pragne A. și B. I.. întrucât au încălcat NCPP art. 406 alin.fl) și alin.(2) și art. 407 alin.(l) deoarece nu au redactat în termen de 30 de zile încheierea penală nr. 1364/16 aprilie 2014 pronunțată în dosar penal_ înalta Curte de Casape și Justiție- Secția penală. care a fost redactată de magistrat asistent S. S. și nu au comunicat-o decât după 90 de zile, copia plicului poștal prin care în data de 05.12.2014 i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosar civil nr._ Curtea de Apel București-Secția a VIII- C. Administrativ și Fiscal.

Deliberând asupra prezentei cereri, precum și a excepției lipsei procedurii prealabile, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:

În fapt prin rezoluția emisă de pârâta Inspecția J. nr.3113/IJ/2058/DIJ/2014/5.09.2014- In temeiul dispozițiilor art.45 alin.4 lit.b) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, s-a dispus clasarea sesizării formulată de către reclamanta-petiționară T. L., înregistrată la Inspecția J. sub numărul 3113/IJ/2058/DIJ/2014.

În considerentele acestei rezoluții s-au reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la Inspecția J., Direcția de Inspecție judiciară pentru judecători, la data de 16.07.2014 sub numărul de mai sus, petiționara T. L., deținută în Penitenciarul Bacău, a solicitat luarea măsurilor care se impun împotriva judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, care au soluționat, prin încheierea nr.1364 pronunțată la data de 16.04.2014 în dosarul nr._, contestația în anulare pe care a formulat-o, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit.f) și r) din Legea nr.303/2004, constând în neredactarea încheierii menționate.

Prin sesizarea înregistrată la Inspecția J., Direcția de inspecție judiciară pentru judecători sub numărul de mai sus la data de 20.08.2014 petiționara a solicitat cercetarea și sancționarea disciplinară a acelorași judecători, care au soluționat contestația în anulare ce a constituit obiectul dosarului menționat în prima sesizare, pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.

Întrucât prin noua sesizare a petiționarei se invocă aspecte noi, distincte de cele învederate inițial, s-a dispus înregistrarea separată a sesizării, urmând a fi efectuate verificări prealabile în cadrul respectivei lucrări.

În cuprinsul sesizării inițiale din 16.07.2014, petiționara a arătat în esență că judecătorii instanței supreme nu și-au îndeplinit obligația de a motiva în termenul legal de 30 de zile încheierea penală menționată, iar copia dispozitivului încheierii ce i-a fost comunicată la locul de detenție nu a fost semnată de către judecători.

Aspectele nou sesizate, referitoare la exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, abatere presupus a fi săvârșită cu ocazia soluționării contestației în anulare, au fost verificate în cadrul noii lucrări înregistrate la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători potrivit dispozițiilor regulamentare.

Verificările efectuate în limitele de competență prevăzute de dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată au fost finalizate la data de 29.08.2014 și au constat în consultarea sistemului informatic Ecris cu privire la dosarul menționat și solicitarea de relații de la instanță.

Dosarul nr._ având ca obiect contestația în anulare formulată de petiționară împotriva deciziei penale nr.389/31.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în dosarul nr._, a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 11.02.2014 și repartizat în sistem informatic la completul de judecată nr.8.

Prin încheierea penală nr.1364 din 16.04.2014 cererea de contestație în anulare formulată de petiționară a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Din registrul de evidență a redactării hotărârilor ținut la nivelul Secției penale rezultă că încheierea menționată a revenit spre redactare doamnei magistrat asistent S. S., care a procedat la tehnoredactarea acesteia la data de 10.06.2014, încheierea fiind definitivată la data de 23.06.2014.

Argumentarea soluției și dispozițiile legale aplicabile.

Prin sesizarea adresată Inspecției judiciare se solicită cercetarea și sancționarea disciplinară a redactorului încheierii penale pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art.99 lit.h) teza a Il-a, constând în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

In conformitate cu dispozițiile legale menționate, existența abaterii disciplinare este condiționată de caracterul imputabil sau nu al întârzierii în efectuarea lucrărilor.

Întrucât legea nu prevede criterii în funcție de care să se stabilească culpa judecătorului/magistratului asistent, pentru a se putea aprecia, în cazul de față, asupra conduitei magistratului asistent, este necesară examinarea tuturor aspectelor ce țin de activitatea profesională a acestuia și în raport de care să se constate dacă a avut loc o încălcare a responsabilităților judiciare.

Astfel, în primul semestru al anului 2014, doamna magistrat asistent S. S. a participat la 9 ședințe de judecată, în care au fost rulate 251 dosare și soluționate 145, revenindu-i spre redactare 88 de recursuri, 4 recursuri în casație, 6 apeluri, 37 de fonduri și o contestație de 2 judecători.

De asemenea, doamnei magistrat asistent i-au fost repartizate spre redactare 40 de dosare în care au fost pronunțate încheieri intermediare.

Din verificări a rezultat că, numărul dosarelor rulate în cadrul ședințelor la care a participat doamna magistrat asistent a fost în medie de peste 40 de dosare pe ședință, iar gradul de complexitate al ședințelor de judecată, calculat de sistemul cauzelor cu care este învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și faptul că la nivelul instanței supreme există, de mai mult timp, un deficit de judecători și magistrați asistenți, care a determinat supraîncărcarea celor prezenți în activitate peste limitele unei activități de judecată normale la acest nivel de jurisdicție.

In situația analizată, care relevă un volum excesiv de dosare raportat la numărul de judecători și magistrați asistenți și atribuțiile pe care aceștia le au de îndeplinit, este evident că întârzierea în redactarea încheierii penale a fost determinată de cauze obiective, neimputabile magistratului asistent.

Nu în ultimul rând, se reține și faptul că, în speță, întârzierea în motivarea încheierii este una relativ mică. In ceea ce privește copia dispozitivului ce i-a fost comunicat petiționarei la locul de detenție, se impune precizarea că, obligativitatea semnării hotărârii de către judecători și magistratul asistent se referă la exemplarele existente la dosarul cauzei și mapa de hotărâri a instanței și nu la celelalte exemplare ce se comunică părților.

In concluzie, constatând că în speță nu au fost identificate indicii de săvârșire a vreunei abateri dintre cele prevăzute de dispozițiile art.99 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus clasarea acestei sesizări.

Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile astfel cum a fost formulată și motivată de către pârâtă, Curtea apreciază că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele motive:

Rezoluția care constituie obiectul prezentei acțiuni a fost emisă de către pârâtă în temeiul disp. art. art.45 alin.4 lit.b) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, potrivit cărora „Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția J. a fost sesizată în condițiile alin. (2).”

Totodată, Curtea reține că potrivit art. 47 din același act normativ „(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă.”

În continuare, Curtea reține că prin 397 din 3 iulie 2014 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, constatându-se că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În cadrul acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut în esență următoarele:

„31.Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, cu titlu general, că art. 6 paragraful 1 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul de a aduce în fața unei instanțe orice pretenție referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Marii Britanii, paragraful 36, și Hotărârea din 20 decembrie 2011, pronunțată în Cauza Dokic împotriva Serbiei, paragraful 35).

32. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări sau condiționări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

33. În sensul considerentelor expuse mai sus, în jurisprudența instanței europene s-a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective", în acest sens fiind Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-A. II de Liechtenstein împotriva Germaniei și Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României.

34. Prin urmare, Curtea constată că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt, caracterul definitiv al soluției clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condițiilor prevăzute, așa cum a decis instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 27 ianuarie 2014), în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească.”

Aplicând aceste considerente general obligatorii prezentei cauze, Curtea reține că excepția lipsei procedurii prealabile a fost motivată în esență pe disp. art. 7 din legea nr. 554/2004, în sensul că reclamantei i-ar fi revenit obligația de a solicita autorității pârâte revocarea prealabilă a acestei rezoluții, anterior introducerii acțiunii, ignorându-se însă considerentele deciziei menționate anterior care consacră dreptul persoanelor care se pretind vătămate de aceste rezoluții să atace direct aceste acte administrative în fața Curții de Apel, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că soluția privind obligativitatea parcurgerii acestei proceduri anterior introducerii prezentei acțiuni este excesivă și formală în contextul în care în prezent legiuitorul nu și-a îndeplinit întocmai obligația prevăzută de art. 147 alin. 1 prima teză din Constituția României, respectiv de a pune în acord aceste prevederi declarate neconstituționale cu prevederile constituționale, perioadă în care dispozițiile legale în cauză sunt suspendate de drept.

Din această perspectivă, aprecierea pârâtei în sensul ar fi aplicabile în lipsa reglementării speciale, dispozițiile Legii nr. 554/2004, deși în drept este întemeiată, totuși în fapt ar conduce, în raport de decizia CCR menționată anterior și nepusă în executare de către legiuitor, dispozițiile respectiv fiind în prezent suspendate de drept, la lipsirea reclamantei de dreptul de acces liber la justiție conform art. 6 din CEDO, având în vedere că la data formulării prezentei cereri legea specială nu reglementa procedura de atacare a acestei rezoluții, precum este cazul celorlalte tipuri de rezoluții adoptate conform art. 45 și 47 din Legea nr. 317/2004, context în care, în absența instituirii unei proceduri speciale, nu poate fi reținută aplicarea disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată în privința reclamantei, în absența aducerii la îndeplinire de către legiuitor a obligațiilor constituționale menționate anterior, astfel încât să se constate în concret dacă eventualele noi prevederi din Legea nr. 317/2004 vor face o trimitere la art. 7 din Legea nr. 554/2004 sau vor institui o nouă procedură administrativă/jurisdicțională de atacare a acestor rezoluții de clasare, considerente față de care va fi respinsă această excepție ca neîntemeiată.

Cu privire la criticile de nelegalitate invocate asupra acestei rezoluții, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Astfel este neîntemeiată susținerea potrivit căreia rezoluția este nelegală întrucât nu este semnată și nu este menționată persoana emitentă-în fapt inspectorul judiciar-având în vedere că aceste elemente esențiale sunt menționate în finalul acestei rezoluții, fiind indicate atât numele și prenumele inspectorului judiciar căruia i-a fost repartizată această sesizare, cât și semnătura olografă a acestuia-fila 127 a dosarului, înscris parte din documentația administrativă care a stat la baza emiterii acestui act administrativ și comunicată de asemenea reclamantei-filele 130-131, elemente avizate atât de către inspectorul-șef, cât și de șeful Direcției de inspecție judiciară pentru judecători, toate acestea nefiind contestate sub aspectul veridicității de către reclamantă, urmând a se reține prezumția de legalitate a rezoluției din această perspectivă.

Totodată este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia pârâta nu a analizat sesizarea acesteia formulată de către reclamantă la data de 11.07.2014 și înregistrată la data de 16.07.2014 sub nr._-fila 77 a dosarului, sesizare care conține plângerea împotriva magistraților din dosarul nr._ în care a fost pronunțată încheierea penală nr. 1304/16.04.2014 prin care a fost soluționată contestația în anulare formulată de către reclamanta-contestatoare, în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.

În acest context, Curtea constată că în cadrul acestei sesizări, reclamanta a susținut în esență că ar fi fost încălcate prevederile art. 13 din Codul Deontologic al judecătorilor și al procurorilor, precum și art. 406 din C.p.p. privind obligația de îndeplinire a lucrărilor în termenul prevăzut de lege, respectiv de redactare a acestei încheieri penale în termenul de 30 de zile de la data pronunțării acesteia.

În consecință, reclamanta a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 99 lit. r din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora „ Constituie abateri disciplinare: r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, în condițiile legii;”, precum și disp. art. 99 lit. f din același act normativ, potrivit cărora „Constituie abateri disciplinare: f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; ”, imputând persoanelor vizate de această sesizare faptul că deși potrivit disp. art. 400 alin. 1 din CPP minuta pronunțată cu ocazia soluționării se semnează de către membri completului de judecată, ori minuta încheierii menționată anterior nu a fost semnată de către cei trei judecători, fiindu-i comunicată reclamantei în Penitenciar, dar pe care nu ar fi primit încheierea redactată până la data formulării sesizării.

În finalul sesizării, având în vedere aspectele de fapt și de drept menționate, reclamanta a solicitat pârâtei cercetarea disciplinară a membrilor completului de judecată care au pronunțat încheierea în cauză, respectiv judecătorii Z. L. L., A. D. și I. B..

Ulterior acestei sesizări, la data de 12.08.2014-fila 121 a dosarului- reclamanta s-a adresat din nou pârâtei cu o nouă sesizare, îndreptată împotriva acelorași judecători, imputând acestora săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 ind. 1 din Legea nr. 303/2004 privind exercitarea funcției cu rea-credință/gravă neglijență, astfel încât a apreciat că ar fi încălcat intenționat și au nesocotit din culpă, în mod grav, în mod neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material și procesual în dosarul penal nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția Penală, respingând ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către reclamantă împotriva deciziei penale nr. 389/31.01.2014 pronunțată de aceeași instanță în dosarul penal nr._ .

Cu privire la această nouă sesizare, conform înscrisului parte din documentația administrativă-fila 122 a dosarului, Curtea constată că pârâta a reținut că privește aspecte noi care nu au fost invocate în sesizarea inițială astfel încât în temeiul art. 17 alin. 5 și 6 din Hotărârea nr. 1027/2012 de aprobare a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția J., potrivit cărora „(5) Dacă noua sesizare cuprinde și aspecte noi, care nu au făcut obiectul verificărilor anterioare, aceasta se înregistrează sub număr nou și se efectuează verificări prealabile cu privire la aspectele nou-sesizate, conform dispozițiilor art. 11 - 14.

(6) În cazul prevăzut la alin. (5), după soluționarea lucrării, titularului acțiunii disciplinare i se comunică și rezultatul verificărilor anterioare.”

Prin urmare, se constată că pârâta a dat curs acestor dispoziții regulamentare, menționând în cuprinsul rezoluției atacată în prezenta cauză faptul că sub aspectul noii sesizări descrisă anterior, a fost înregistrată sub un număr nou, urmând a fi efectuate verificările prealabile cu privire la noile aspecte sesizate, conform disp. art. 11-14 din același regulament.

În acord cu aceste prevederi legale și practică administrativă urmată de către pârâtă, Curtea constată că într-adevăr sesizarea adresată în cursul lunii august de către reclamantă viza aspecte noi, nemenționate în cuprinsul sesizării din cursul lunii iulie 2014, solicitând cercetarea acelorași membrii completului de judecată însă pentru alte abateri disciplinare, sub alte aspecte de fapt și de drept decât acelea care au făcut obiectul sesizării inițiale, astfel încât rezoluția nr. 3113/05.09.2014 atacată în prezenta cauză este legal emisă sub acest aspect.

Mai mult, Curtea reține că cea de-a doua sesizare menționată anterior a făcut într-adevăr obiectul unei noi proceduri administrative de verificări din partea pârâtei, fiind emisă în acest sens rezoluția nr. 3476/3145/27.11.2014 atașată cauzei la data de 23.02.2015, odată cu adresa de comunicare a acesteia către reclamanta din prezenta cauză din 19.12.2014.

În cadrul acestei noi rezoluții, care nu constituie însă obiectul prezentei acțiuni, pârâta a reținut în esență faptul că se impune clasarea acesteia conform art. .45 alin.4 lit.b) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, avându-se în vedere sesizarea adresată Inspecției Judiciare și înregistrată la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători la data de 26.08.2014 sub nr.3746/IJ/3145/DIJ/2014, petiționara T. L. prin care a solicitat efectuarea de verificări sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art.99/1 din Legea nr.303/2004 de către judecătorii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, care, în opinia petiționarei, și-ar fi exercitat funcția cu rea-credință și gravă neglijență, soluționând cauza ce a format obiectul dosarului nr._ prin încălcarea intenționată și nesocotirea din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil a normelor de drept material și procesual.

Ca urmare, în raport de cele constatate, s-a constatat că în legătură cu aspectele semnalate de petiționară nu au rezultat indicii privind existența unor fapte de natură disciplinară, astfel că s-a dispus clasarea acestei noi sesizări.

În plus, se constată că reclamanta are posibilitatea, ulterior comunicării efective a acestei rezoluții, să poată solicita instanței competente verificarea legalității acesteia prin prisma aspectelor de fapt și de drept imputate persoanelor reclamate, demers care însă nu poate fi efectuat în prezenta cauză având în vedere că obiectul acesteia, astfel cum a fost ulterior precizat și dezvoltat, vizează în esență legalitatea rezoluției privind soluționarea sesizării din cursul lunii iulie 2014 și pretinsul refuz nejustificat al pârâtei de a soluționa și cele sesizate în luna august 2014, iar ulterior de a comunica acest răspuns la noua sesizare adresată acesteia din urmă.

Din această perspectivă, se constată că susținerile reclamantei cu privire la refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa inclusiv noua sesizare adresată în luna august 2014 pârâtei nu sunt întemeiate, având în vedere considerentele menționate anterior, în fapt pârâta respectând procedurile legale și regulamentare de soluționare a sesizărilor adresate acesteia, fiind emisă în acest sens și Rezoluția nr. 3746/27.11.2014 cu privire la noua sesizare înregistrată de către reclamantă, rezoluție atașată cauzei la ultimul termen de judecată.

Totodată, se constată sub aspectul legalității Rezoluției nr. 3113/05.09.2014, faptul că sunt neîntemeiate aspectele invocate de către reclamantă în sensul că pârâta ar fi analizat faptele imputate membrilor completului de judecată prin sesizarea înregistrată la data de 16.07.2014 prin prisma unor alte dispoziții legale decât acelea invocate de către petentă cu privire la abaterile disciplinare imputate acestor persoane.

Astfel, instanța constată că în fapt reclamanta a invocat în sesizarea menționată faptul că membrii completului de judecată au încălcat prevederile legale privind termenul legal de redactare și comunicare a încheierii penale prin care i-a fost soluționată contestația în anulare, iar în plus, minuta aferentă acestei încheieri penale i-ar fi fost comunicată fără semnătura membrilor completului de judecată.

Cu referire la primul aspect imputat de către reclamantă membrilor completului de judecată, Curtea constată că în mod corect pârâta a constatat că nu se impune verificarea aplicării disp. art. 99 alin. 1 lit. f și r din Legea nr.303/2004 în sensul lipsei totale a motivării hotărârilor judecătorești-aspect care nu a fost menționat în cuprinsul sesizării în fapt, respectiv a refuzului nejustificat al membrilor completului de judecată de a-și îndeplini o îndatorire de serviciu-nefiind indicată în concret care îndatorire de serviciu nu ar fi fost îndeplinită de către persoanele vizate de această sesizare, ci exclusiv a disp. art. 99 alin. 1 lit. h, teza a II-a din același act normativ, privitor la „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile”, prin prisma aspectelor fapt imputate în esență membrilor completului de judecată, enunțate anterior, pârâta fiind ținută să analizeze aspectele de fapt imputate prin sesizare de către petenta-reclamantă, iar ulterior să dispună verificarea încadrării juridice și continuarea acestor verificări prin prisma dispozițiilor care reglementează abaterile disciplinare raportat exclusiv la această situație de fapt, iar nu exclusiv în raport de susținerile din sesizarea adresată acesteia.

Totodată, pe fondul motivelor de fapt și de drept care au condus la clasarea sesizării adresată de către reclamantă, Curtea constată că actul administrativ atacat este legal întocmit având în vedere motivele de fapt și de drept reținute în cuprinsul acestei rezoluții.

Astfel, se reține că pârâta a constatat că nu s-au conturat indiciile săvârșirii abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h teza a II-a din legea nr. 303/2004 constând în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Din această perspectivă, pârâta a învederat conținutul verificărilor administrative efectuate în vederea soluționării celor sesizate de către reclamantă, constatând că redactarea și comunicarea cu depășirea termenului prevăzut de lege a încheierii penale prin care a fost soluționată contestația în anulare formulată de către reclamantă, nu poate fi reținută ca imputabilă vreunuia dintre membrii completului de judecată, în special magistratului asistent căruia potrivit art. 71 din Legea nr. 303/2004(Magistrații-asistenți care participă la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție redactează încheierile, participă cu vot consultativ la deliberări și redactează hotărâri, conform repartizării făcute de președinte pentru toți membrii completului de judecată.)îi revenea în concret obligația administrativă și legală de a redacta o astfel de încheiere, în raport de atribuțiile judiciare și administrative care i-au fost repartizate în sarcină în perioada de referință vizată de sesizare.

Astfel, în raport de aceste împrejurări de fapt redate în conținutul rezoluției atacate-fila 125 a dosarului, se poate constata faptul că redactarea și comunicarea cu întârziere a acestei încheieri penale nu poate fi imputabilă magistratului-asistent căruia i-a revenit potrivit legii o astfel de atribuție, raportat atât la încărcătura medie de dosare pe ședință, gradul de complexitate al ședințelor de judecată la care aceasta a participat în această perioadă calculat de sistemul Ecris raportat la volumul optim de activitate stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii, datele statistice din această perioadă, fiind depășită de două ori limita maximă de complexitate aferentă unui an calendaristic astfel cum aceasta a fost stabilită prin Hotărârea nr. 161/2013 a CSM.

De asemenea în mod întemeiat s-a constatat că magistratului asistent nu îi revenea exclusiv atribuția de a redacta în această perioadă încheieri penale, ci în vederea participării la actul de judecată, avea nevoie de timp pentru participarea efectivă -care necesita o durată de câte 10-12 ore-, studiul dosarelor aferente ședințelor de judecată, întocmirii și verificării lucrărilor ulterioare ședințelor de judecată, precum și redactarea corespunzătoare a hotărârilor pronunțate.

În plus, magistratul asistent în cauză a avut atribuții administrative ulterioare ședințelor de judecată, îndeplinind și alte atribuții decât acelea implicând participarea la ședințele de judecată, fiind desemnată să participe la Comisia de organizare a concursului pentru ocuparea a 16 posturi vacante de magistrat asistent la ÎCCJ, în perioada noiembrie 2013-aprilie 2014.

Totodată, s-a mai reținut că magistratul asistent în cauză își tehnoredactează în integralitate hotărârile care îi sunt repartizate spre redactare, iar calitatea jurisprudențială deosebită a hotărârilor redactate s-a reflectat în publicarea acestora în Buletinul Jurisprudenței, precum și alte tomuri jurisprudențiale elaborate de instanța supremă.

De asemenea s-a mai ținut cont și de faptul că de mai mult timp instanța supremă, în special secția penală, este afectată de un deficit constant de judecători și magistrați-asistenți, împrejurare care în mod obiectiv și direct a generat supraîncărcarea celor prezenți în activitate peste limitele unei activități de judecată normale la acest nivel de jurisdicție.

Mai mult, s-a avut în vedere că întârzierea imputată acestui membru al completului, în calitate de magistrat asistent a fost una relativ mică, constatându-se în final motivele obiective, iar nu imputabile, acestuia,care au generat depășirea termenului prevăzut de lege.

Cu privire la fondul celei de-a doua abateri disciplinare imputată membrilor completului de judecată care au soluționat contestația în anulare formulată de către reclamantă, Curtea constată că nu se impunea comunicarea unei fotocopii a dispozitivului încheierii penale la locul de detenție în forma cuprinzând și semnăturile olografe ale membrilor completului, această semnătură fiind obligatorie exclusiv pentru exemplarele existente la dosarul cauzei și în mapa de hotărâri a instanței, nefiind identificate indiciile săvârșirii uneia dintre abaterile disciplinare reglementate de art. 99 din Legea nr. 303/2004, sub acest aspect.

Având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată se impune menținerea rezoluției atacate, aceasta fiind legală și temeinică, precum și respingerea ca neîntemeiată a capetelor de cerere privind obligarea pârâtei să efectueze cercetarea disciplinară și totodată să procedeze la promovarea acțiunii disciplinare în vederea sancționării persoanelor vizate de această sesizare, dar și acelora vizând obligarea pârâtei să îi comunice reclamantei modul în care a fost soluționată sesizarea adresată în cursul lunii august 2014-menționată la pct. 2 din Rezoluția nr. 3113/2014, precum și datele care constituie obiectul capetelor de cerere de la pct. 3-5 din finalul cererii introductive, aceste date și elemente fiindu-i comunicate în fapt reclamantei în conformitate cu documentația administrativă depusă de către pârâtă și atașată dosarului cauzei.

Totodată, capetele de cerere vizând sancționarea disciplinară a membrilor completului de judecată cu privire la pretinsa săvârșire a abaterilor disciplinare care au constituit obiectul sesizării adresată de către reclamantă ulterior și soluționată de către pârâtă prin Rezoluția nr. 3746/3145/27.11.2014 urmează a nu fi analizate pe fond, având în vedere că obiectul cauzei nu îl constituie legalitatea acesteia, ci exclusiv a Rezoluției nr. 3113/2014 care a vizat soluționării sesizării din luna iulie 2014 și în cuprinsul căreia reclamanta a făcut referire la alte abateri disciplinare imputate membrilor completului de judecată în cauză, astfel încât analizarea legalității și a temeiniciei rezoluției din 27.11.2014 urmează eventual a constitui obiectul unei alte cauze având acest obiect(pct. 6-8 din cererea introductivă-fila 6 verso a dosarului).

În temeiul art. 451-453 C.proc.civ. va fi respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta aflându-se, urmare a respingerii prezentei contestații, în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiată.

Respinge contestația formulată de reclamanta T. L. cu domiciliul în D., ..5, ., ., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J. – Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în București, ..40, sect.5, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

G. D. C. A.

Red. GD/AC

2 ex/

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 299/2015....		Despăgubire. Sentința nr. 87/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 478/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 478/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI