Pretentii. Încheierea nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 29015/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr. 2103/20.03.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 2 BUCUREȘTI, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 29.01.2015, recurenta-reclamantă a depus completarea la motivele de recurs și că la data de 06.01.2015, intimata-pârâtă a depus întâmpinarea comunicată prin e-mail pentru termenul din 05.01.2015.
Curtea comunică recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă. Totodată, constată că excepțiile invocate în cuprinsul întâmpinării nu vizează calea de atac a recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-reclamantă personal solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea la data de 23.02.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 23.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1061
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr. 2103/20.03.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 2 BUCUREȘTI, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 23.02.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2103/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , s-a dispus respingerea acțiunii formulate de către reclamanta C. E., ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 2 București sub nr._/300/2011, reclamantul Primarul S. 2 București în contradictoriu cu pârâta C. E. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 985 lei și dobânda legală aferentă aplicată până la restituirea efectivă.
Pârâta, legal citată, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să procedeze la eliberarea unei autorizații de renovare a balconului situat la adresa din ., ., în temeiul Legii nr. 50/1991, autorizație pe care a solicitat-o în mai multe rânduri, fiind necesară pentru renovarea și consolidarea balconului.
Prin sentința civilă nr. 656/16.01.2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale a cererii reconvenționale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate în contradictoriu cu P. S. 2 București, în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a (fostă Secția a IX-a) C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Pârâta P. S. 2 București, legal citată, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință, a lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 01.11.2013, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care solicită acordarea de daune materiale și morale în valoare de cinci milioane de Ron.
La termenul de judecată din dezbateri, reclamanta a precizat verbal, în ședință, faptul că solicită obligarea Primarului S. 2 București și a funcționarilor din cadrul Primăriei S. 2 București la plata a câte cinci milioane de Ron.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
In anul 2004, reclamanta a efectuat lucrări de renovare a balconului aferent imobilului situat în București, ., ., ., sector 2. Întrucât P. S. 2 București a constatat în urma unui control, că lucrările efectuate de reclamantă au fost edificate fără autorizație de construire, în baza dispoziției nr. 4451/27.11.2007, autoritatea a dispus desființarea lucrărilor de construcție neautorizate.
În acest sens a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate privată care a desființat lucrările de construire neautorizate edificate de reclamantă. Susținerea reclamantei că autoritatea în mod nelegal nu i-a eliberat autorizația de construire pentru lucrările de construcție efectuate, nu este susținută de nici un mijloc de probă aflat la dosar.
În acest sens, situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, relevă faptul că reclamanta a procedat la efectuarea lucrărilor de construire înainte de a depune documentația necesară eliberării autorizației de construire pentru lucrările de modificare la balconul aferent imobilului menționat anterior.
În aceste condiții, instanța reține că lucrările de construire efectuate de reclamantă au fost edificate fără autorizație de construire, fără ca reclamanta să fi efectuat demersuri înainte de începerea lucrărilor de construire pentru obținerea autorizației de construire și fără ca reclamanta să fi așteptat emiterea autorizației de construire.
Instanța a reținut că numai după depistarea de către autoritate a lucrărilor efectuate de reclamantă, aceasta a început demersurile pentru obținerea autorizației de construire.
Dispozițiile Legii nr. 50/1991 prevăd faptul că pentru orice lucrare de construcție care necesită eliberarea unei autorizații de construire, documentația aferentă acestui act administrativ se depune spre aprobare la autoritatea publică competentă înainte de începerea oricărei lucrări de construire, fapt care în speță nu a fost respectat de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, reclamanta C. E. a formulat recurs, pentru următoarele motive:
Prin două cereri succesive, recurenta a arătat că în tot acest răstimp a suferit mari nedreptăți, are o stare precară de sănătate, iar hotărârea este pronunțată cu ignorarea totală a probelor administrate în cauză. Instanțele au comis erori, solicitând să îi fie comunicată hotărârea.
Prin cererea de la fila 11 dosar recurs, recurenta a arătat că în anul 2002, a depus la arhitectul primăriei de sector, dosarul pentru autorizarea construcției, fapt care i – a fost refuzat, ca urmare a faptului că avea un litigiu cu coproprietarii blocului A tocmai pentru emiterea acordului coproprietarilor în vederea emiterii autorizației de construire.
Așadar, întrucât a efectuat toate demersurile necesare pentru obținerea autorizației, iar funcționarii de la primăria de sector nu au înregistrat abuziv, solicitarea, dorește ca primăria să îi plătească despăgubiri, fiindu-i necesare pentru renovarea casei care acum este distrusă.
Solicită pentru aceste motive, admiterea recursului.
Ulterior, a depus completare a motivelor de recurs, arătând că desi instanța de fond motivează ca recurenta nu am facut nici un demers la P. sector 2 pentru a obține autorizația de construire și respectiv, a demarat lucrările de renovare a balconului fără autorizația de rigoare, acesta fiind si motivul respingerii cererii sale de obligare a Primăriei sector 2 la emiterea Autorizației de Construire, la dosar exista acte din care rezulta contrariul, astfel:
1.In dosarul de. fond nr._/3/2011, din care s-a disjuns prezentul dosar, la fila 25 există cererea sa pentru emiterea autorizației de construcție, adresată Primăriei sector 2 din 19.01.2000, vizată de arhitect.
2.La pagina 163 din dosarul de fond este avizul Inspectoratului de Stat in Construcții nr. 2388 din data de 13.10.2003 pentru aceeași lucrare, cu schite si planuri anexe.
3.La pagina 40 si 41 se află memoriul tehnic de rezistență si raportul de expertiză.
În concluzie, instanța de fond greșit i-a respins acțiunea pe motiv ca nu a făcut demersurile de rigoare pentru obținerea autorizației de construire, întrucât a făcut toate demersurile înainte de sancțiunile si masurile aplicate de către P. sector 2, astfel cum rezultă din actele din dosar.
Așadar, desi a solicitat autorizația si a depus toate actele si avizele de rigoare, așa cum rezultă din actele din dosar, intimata P. sector 2 nu numai ca nu a eliberat-o, ci a fost hărțuită cu amenzi care au ajuns la suma de peste 5000 de lei care sunt astăzi poprite din pensie, a fost acționată in instanța si i s-au desființat lucrările.
Tot din cauza lipsei autorizației de construire pe care intimata nu i-a eliberat-o abuziv, nu a reușit pana in prezent sa se conecteze la gaze, astfel ca multe ierni la rând nici nu a avut căldura, nu are nici apa calda - nu are cele mai elementare condiții de trai si igiena.
Abuzurile la care a fost supusa, fara ca sa se tina cont de situația si vârsta sa, au determinat-o sa solicit de la intimata si plata daunelor materiale si morale.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond si rejudecand, sa se admită acțiunea asa cum a fost formulata si precizată.
Nu și-a întemeiat în drept recursul. .
Intimata P. S. 2 București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Înțelege să invoce:
1. Excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei S. 2 București.
Prin acțiunea formulată, reclamanta C. E. a solicitat instanței judecătorești, pe calea unei cereri reconvenționale, „obligarea Primăriei S. 2 București să procedeze la eliberarea unei autorizații de renovare a balconului situat la adresa din ., ., etaj 1, . 2, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 50/1991 actualizată".
In acest sens, învederează instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, primăria reprezintă o structură funcțională în cadrul căreia își desfășoară activitate permanentă, conform atribuțiilor specifice prevăzute de lege, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
În consecință, având în vedere prevederile legale sus-menționate, P. S. 2 București nu are capacitate procesuală de folosință și pe cale de consecință, să se admită excepția astfel cum a fost formulată, urmând să se respingă acțiunea formulată împotriva instituției.
2.Excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S. 2 București,
În raport de prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, coroborate cu art. 4 din Legea nr. 50/1991 republicată, cu completările și modificările ulterioare, „Autorizațiile de construire/desființare se emit de către ... primarii sectoarelor Municipiului București”.
In concluzie, întrucât legea stabilește competența de eliberare a autorizațiilor de construire în sarcina Primarului S. 2 București, iar NU a Primăriei S. 2 București, trebuie admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S. 2 București și, pe cale de consecință, respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3.Excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, completată și modificată.
Conform prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
De asemenea, art. 11 alin. 1 din același act normativ stabilește că: „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".
Astfel, întrucât din analiza cererii de chemare în judecată formulată de d-na C. E., nu rezultă faptul că reclamanta a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, rezultă inadmisibilitatea acțiunii formulate de sus-numita, din moment ce nu a fost parcursă procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată.
4.Excepția tardivității acțiunii.
Conform prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată: „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
In continuare, alineatul 2 al aceluiași articol prevede: "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Din analiza cererii de chemare în judecată formulată de doamna C. E., rezultă că aceasta solicită obligarea la eliberarea unei autorizații de construire pentru lucrările de construcții edificate neautorizat de către aceasta încă din anul 2004 la imobilul din ., ., etaj 1, . 2, pentru care a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de contravenție seria_ nr. 124 din 02.08.2004, fără să fi făcut însă - anterior realizării acestor lucrări de construcții - demersurile necesare pentru solicitarea și obținerea unei autorizații de construire în acest sens.
In consecință, având în vedere dispozițiile legale sus-invocate, se impune admiterea excepției invocate și respingerea ca tardivă a acțiunii formulate de doamna C. E..
5. Pe fond, a arătat că în ceea ce privește solicitarea reclamantei privind „obligarea Primăriei S. 2 București să procedeze la eliberarea unei autorizații de renovare a balconului situat la adresa din ., ., etaj 1, . 2, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 50/1991 actualizată, dorește să învedereze instanței de judecată, următoarele:
a. In fapt, în urma unui control efectuat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, cu modificările ulterioare, inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei S. 2 București - Serviciul Disciplina în Construcții, s-au deplasat în ., ., etaj 1, ., București și au constatat că pârâta C. E. a executat fără să dețină o autorizație de construire, lucrări de modificare a fațadei clădirii.
In conformitate cu prevederile actului normativ mai sus indicat, executarea lucrărilor de construire fară a deține autorizație de construire constituie contravenție, astfel că pârâta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal seria_ nr. 124 din 02.08.2004, fiind obligată totodată să intre în legalitate prin obținerea autorizației, iar în caz contrar să procedeze la desființarea acestora.
Întrucât d-na C. E. nu s-a conformat măsurilor suplimentare dispuse prin procesul-verbal, Primarul S. 2 București a formulat în temeiul art. 32 din Legea nr. 50/1991, cerere de chemare în judecată a contravenientei pentru a desființa lucrările de construcții executate fară autorizație de construire.
Soluționând cererea, prin sentința civilă nr. 1491/27.02.2007 pronunțată în Dosarul nr._, rămasă definitivă ca urmare a anulării apelului prin Decizia civilă nr. 749/2007 și irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria S. 2 București a admis acțiunea și a obligat pârâta să desființeze această împrejmuire, iar în caz contrar a autorizat Primarul S. 2 București să aducă la îndeplinire măsura dispusă, pe cheltuiala acesteia.
Deoarece sus-numita nu s-a conformat obligației de desființare dispuse de instanță în termenul stabilit prin dispozitivul sentinței sus-menționate, Primarul S. 2 București a emis Dispoziția nr. 4451/27.11.2007 pentru desființarea lucrărilor de construcții neautorizate, aceasta fiind adusă la îndeplinire prin firma autorizată . SRL, desemnată, prin selecție de oferte, urmare a parcurgerii procedurii legale de licitație publică.
In temeiul acestei dispoziții, precum și al Contractului de prestări servicii nr._/07.12.2007 (încheiat intre P. S. 2 și .) au fost desființate lucrările de construire neautorizate executate de doamna C. E. la imobilul din ., ., etaj 1, ..
Pentru efectuarea acestor servicii, instituția a achitat pentru desființare către societatea sus-menționată, suma de 985 lei astfel cum rezultă din Facturile fiscale nr. 6291/02.07.2008 și nr. 6342/02.07.2008, reclamanta din prezenta cauză fiind somată să achite această sumă.
Întrucât recurenta nu s-a conformat acestei obligații, instituția a promovat acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 2 București sub nr._/300/2011, în cadrul căreia reclamanta din prezenta cauză a solicitat în mod nejustificat, pe calea unei cereri reconvenționale, obligarea instituției la eliberarea unei autorizații de construire pentru renovarea imobilului din ., ., etaj 1, ., în condițiile în care a edificat neautorizat lucrările de construcții pentru care s-a parcurs procedura legală de desființare, fără să fi solicitat anterior emiterea unei autorizații în acest sens de către autoritățile abilitate conform legii.
In consecință, pentru motivele de fapt și de drept arătate mai sus, se impune respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentă împotriva sentinței civile.
In dovedirea temeiniciei susținerilor, a precizat că solicită proba cu înscrisuri, în drept, întemeindu-se pe art. 115 Cod proc.civ., precum și toate celelalte temeiuri invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3, art. 299 și urm. Cod de procedură civilă.
Referitor la excepțiile lipsei capacității de folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S. 2 București, inadmisibilității acțiunii și tardivității recursului, Curtea constată că sunt neîntemeiate, respingându-le în consecință, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare .
Astfel, în ceea ce privește excepțiile lipsei capacității de folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S. 2 București, Curtea are în vedere, pe de o parte, că în materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a entității chemate în judecată, în sensul de a emite acte administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, aspect prioritar personalității juridice, iar pe de altă parte în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, primăria reprezintă o structură funcțională în cadrul căreia își desfășoară activitate permanentă, conform atribuțiilor specifice prevăzute de lege, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, astfel că entitatea chemată în judecată include atât titularul dreptului de a emite autorizația de construire în discuție, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 50/1991 republicată, cu completările și modificările ulterioare, potrivit cărora „Autorizațiile de construire/desființare se emit de către ... primarii sectoarelor Municipiului București”, cât și organismul care contribuie la emiterea autorizației, situație în care se apreciază că P. S. 2 București poate sta în judecată în prezenta cauză și are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, completată și modificată, Curtea reține că din analiza acestui text de lege rezultă, fără echivoc, în conformitate cu o jurisprudență constantă în acest sens, că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie doar în cazul în care se atacă un act administrativ propriu-zis, ceea ce nu este cazul în speță.
Conform art.1 alin.1, art.2alin.1lit.f) și art.8alin.1 din Legea nr.554/2004, modific. și compl.(versiunea în vigoare la data introducerii acțiunii):
,,ART. 1
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
,, ART. 2
Semnificația unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
...............................................................................................................
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”;
,,ART. 8
Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă, fără echivoc, că pe calea contenciosului administrativ (recurenta reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ, întemeindu-și, deci, acțiunea pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar nu pe codul de procedură civilă sau Codul civil), spre deosebire de dreptul comun, pot fi soluționate doar trei categorii de litigii: cele prin care se atacă un act administrativ propriu-zis; cele care privesc nesoluționarea în termen a unei cereri; cele care privesc un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.
Cauza prezentă se încadrează, indubitabil, în ultima categorie de litigii, invocându-se prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr._/300/2011 al Judecătoriei S. 2 București, cerere în privința căreia s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea instanței de contencios administrativ, refuzul intimatei pârâte de a realiza pretențiile recurentei reclamante privind emiterea autorizației de construire în discuție. Cel mult, s-ar putea susține că recurenta invocă nesoluționarea în termen a cererii de emitere a autorizației de construire, dar nici în acest caz nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, după cum s-a demonstrat anterior.
Referitor la excepția tardivității recursului, Curtea apreciază că este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, termenul de recurs, inclusiv termenul pentru motivarea recursului, curge doar de la comunicarea legală a hotărârii instanței de fond, conform art. 301 și art.303 alin.2 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, în cauză se constată că hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată în mod legal recurentei reclamante, fiind afișată pe ușa principală a clădirii, deși recurenta locuiește într-un apartament, situație în care trebuia afișată pe ușa locuinței, respectiv a apartamentului, potrivit art.92 alin.4 Cod procedură civilă, astfel că nu se poate reține tardivitatea formulării recursului.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul situației de fapt, este necontestat că recurenta reclamantă a efectuat lucrări de renovare a balconului aferent imobilului situat în București, ., ., ., sector 2. Întrucât P. S. 2 București a constatat în urma unui control, că lucrările efectuate de recurentă au fost edificate fără autorizație de construire, a sancționat-o contravențional, la data de 02.08.2004, pe recurentă, obligând-o totodată să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 26.10.2004, iar în baza sentinței civile nr.1491/27.02.2007 a Judecătoriei S. 2 București, irevocabilă, prin care s-a dispus ca recurenta C. E. să desființeze lucrările efectuate fără autorizație de construire, în caz de neexecutare fiind autorizată autoritatea să desființeze lucrările pe cheltuiala recurentei, autoritatea a dispus desființarea lucrărilor de construcție neautorizate, fiind emisă în acest sens dispoziția nr. 4451/27.11.2007.
În continuare, autoritatea intimată a încheiat un contract de prestări servicii cu o societate privată, care a desființat, în cursul anului 2008 (conform facturilor de la dosar, emise în luna iulie 2008), lucrările de construire neautorizate, edificate de recurentă.
Totodată, anterior desființării efective a lucrărilor de construire neautorizate, cu cererea înregistrată la autoritatea intimată sub nr.l8145/10.03.2008 (fila 81 dosar fond), recurenta a solicitat emiterea unui nou certificat de urbanism „și a actelor pentru autorizație de construire”, fiind emis certificatul de urbanism nr.1286/76”A”/14.04.2008 (act cu caracter pur informativ), în care se menționează la punctul nr.2 – regim economic propus- „. amenajări interioare și mansardarea parțială a podului”.
La data de 29.06.2009, recurenta C. E. formulează un memoriu către autoritatea intimată, înregistrat sub nr._/29.06.2009, la care i s-a răspuns cu adresa nr._/06.07.2009(fila 22 dosar fond), comunicându-i-se, referitor la emiterea autorizației de construire pentru . amenajări interioare și mansardarea parțială a podului, că „documentația depusă este incompletă, nu respectă conținutul cadru al Documentației Tehnice pentru Autorizarea lucrărilor de construire (D.T.A.C.), lipsind următoarele: cererea pentru emiterea autorizației de construire (evident, cererea tip, cuprinzând anumite date sau mențiuni necesare - n.n.) și anexa acesteia; - devizul sau evaluarea lucrărilor; taxa pentru timbru de arhitectură: 0,05% din valoare…”, taxa pentru autorizația de construire, lista cu toate semnăturile proiectanților, dovada de luare în evidență a proiectului, avizul Inspectoratului în Construcții al Municipiului București, avizul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Municipiului București- faza D.T.A.C., avizul de energie electrică, avizul Distrigaz, certificat fiscal pe anul în curs, copia legalizată a actului de proprietate, titlul de proprietate pentru cota indiviză de teren, contract cu o firmă de salubritate, expertiza tehnică a clădirii, acordul autentificat al celorlalți coproprietari, planul de situație, memoriu de rezistență și planuri anexă, memorii și scheme de instalații, referate de verificare pentru exigențele prevăzute de Legea nr.10/1995. În aceeași adresă se arată că „lucrările executate ilegal în balcon nu sunt cuprinse în certificatul de urbanism, urmând ca acestea să fie desființate, deoarece acestea aduc un prejudiciu clădirii din punct de vedere estetic”.
În raport de această situație de fapt, este evident, pe de o parte, că solicitările recurentei și documentele privind lucrările efectuate fără autorizație de construire, pentru care a fost sancționată contravențional la data de 02.08.2004, nu mai pot fi avute în vedere pentru prezenta solicitare de emitere a unei autorizații de (construire) renovare, întrucât în privința lor s-a pronunțat sentința civilă nr.1491/27.02.2007 a Judecătoriei S. 2 București, irevocabilă, prin care s-a dispus desființarea lucrărilor indicate, iar pe de altă parte, că nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de emitere a unei autorizații de (construire) renovare în sensul art.2 alin.1 lit.i și alin.2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, completată și modificată (versiunea în vigoare la data pretinsului refuz), în privința unor eventuale alte lucrări efectuate fără autorizație sau pretins a se efectua în viitor, în baza autorizației, întrucât, potrivit adresei nr._/06.07.2009(fila 22 dosar fond), „documentația depusă este incompletă”, recurenta nefăcând dovada complinirii tuturor lipsurilor menționate în această adresă sau, după caz, demonstrația faptului că nu este necesară complinirea lor..
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că reclamanta recurentă a procedat la efectuarea lucrărilor de construire fără autorizație de construire și înainte de a depune documentația necesară eliberării autorizației de construire pentru lucrările de modificare la balconul aferent imobilului menționat anterior, acțiunea prezentă fiind neîntemeiată.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr. 2103/20.03.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 2 BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: VH
Tehnored:VH/PBB/2 ex.
Tribunalul București Secția a II-a C.A. F.
Judecător: S. V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 900/2015.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
