Conflict de competenţă. Hotărâre din 10-03-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 6054/300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTITA CIVILĂ NR. 657
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 2 București și Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în cauza formulată de reclamantul M. S. SRL, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2014, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. 1/08.11.2013 a ANAF – DGFPMB, anularea procesului verbal întocmit în data de 12.04.2013 de ANAF – DGFPMB și, pe cale de consecință, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise la data de 18.04.2013.
Prin sentința civilă nr. 7570/18.11.2014, Tribunalul București, după disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise la data de 18.04.2013, a admis excepția de necompetență materială cu privire la acesta și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București cauza a fost înregistrată la data de 28.01.2015, sub nr. de dosar_ .
Prin sentința civilă nr. 7570/18.11.2014, s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea M. S. SRL și pe intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în favoarea Tribunalului București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 2 București și Tribunalul București, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a învestit Tribunalul București cu trei capete de cerere, solicitând anularea deciziei nr. 1/08.11.2013 a ANAF – DGFPMB, anularea procesului verbal întocmit în data de 12.04.2013 de ANAF – DGFPMB și, „pe cale de consecință”, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise la data de 18.04.2013.
Tribunalul București s-a considerat competent să soluționeze primele două capete ale cererii, însă a disjuns capătul al treilea și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Din analiza motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, rezultă că partea contestatoare nu a invocat nici un viciu de nelegalitate propriu deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise la data de 18.04.2013, solicitând anularea acesteia, așa cum a și precizat expres, doar drept consecință a anulării celorlalte acte atacate.
Potrivit art. 30 alin. 4 C., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.
Potrivit art. 123 C., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.
Prin urmare, deși în situația în care cel de-al treilea capăt de cerere ar fi fost formulat pe cale principală competentă ar fi fost Judecătoria Sectorului 2 București, din moment ce acest capăt a fost formulat accesoriu celor de competența Tribunalului București, în favoarea acestuia operează prorogarea de competență cu privire la capătul în discuție.
Deși consideră capătul nr. 3 al cererii drept accesoriu, reține că și dacă acesta ar fi calificat drept principal, competența de soluționare a sa ar fi revenit tot Tribunalului București, în temeiul art. 99 alin. 2 C., legătura cu celelalte capete fiind strânsă.
Curtea, cu privire la conflictul de competență constată următoarele:
Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva procesului verbal și a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, contestația fiind respinsă ca tardiv formulată, prin raportare la prevederile art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea deciziei administrative și pe cale de consecință anularea actelor administrativ-fiscale. În atare situație, competența aparține instanței de contencios administrativ, conform art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, deoarece acțiunea vizează anularea unei decizii de soluționare a unei contestații administrativ-fiscale, cu toate consecințele juridice pe care reclamanta le atribuie acestui demers și care nu pot fi analizate decât în mod unitar, de către instanța învestită cu soluționarea capătului de cerere principal. Or, cum capătul de cerere principal este cel privind anularea deciziei administrative, competența soluționării acțiunii, în integralitatea ei, aparține instanței de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența cauzei formulată de reclamantul M. S. SRL, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 Martie 2015.
Președinte, Grefier,
I. RADUMARIANA D.
Red. / Tehnored. R.I. / 5 ex.
. ………………….
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1535/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1974/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
