Pretentii. Decizia nr. 4104/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4104/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 2272/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.4104
Ședința publică de la 10.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, împotriva sentinței civile nr.26/F/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. A. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare a cauzei, la ordine, cât și la a doua strigare a dosarului, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 26/F/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a fost admisă cererea formulată de reclamantul L. A. împotriva pârâtei DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și chematului în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, fiind obligată pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA către reclamant să-i restituie suma de 2360 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule precum și a dobânzii fiscale calculată de la data de 09.11.2010 până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU formulată de pârâtă și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant prin prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 236 lei, cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2014, sub nr._, reclamantul L. A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2360 lei, încasată nelegal cu titlu de taxă de poluare, împreună cu dobânda legală calculată până la data restituirii efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand și că, pentru a fi înmatriculat din nou în România, i s-a calculat și perceput taxa de poluare auto în sumă de 2360 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta A.F.P., taxă achitată la data de 09.11.2010 cu chitanța . nr._.
Procedând astfel, consideră reclamantul, se încalcă Tratatul Comunității Europene, care interzice instituirea unor taxe discriminatorii asupra unor mărfuri aparținând unor state ale comunității europene fără ca aceste taxe să fie aplicate și mărfurilor naționale, situație în raport de care norma europeană, fiind prioritară față de norma națională potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, urmează a fi aplicată cu consecința constatării nelegalității taxei percepute.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile din Legea 554/2004, C pr. fisc, art. 148 Constituție, art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul CE, C civ.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit înscrisurilor aflate la dosar.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii întrucât taxa achitată de reclamant s-a efectuat în baza OUG 50/2008, instituirea taxei de poluare reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003.
În sfârșit, pârâta solicită chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, considerând că aceasta, în situație în care reclamantului i se admite acțiunea, va trebui să fie obligată la rândul ei să restituie către pârâtă suma solicitată de reclamant și aceasta întrucât taxa pe emisii poluante se face venit la bugetul fondului pentru mediu, buget administrat de Administrația F. pentru Mediu
În drept, art. 205 C.p.c, 135 din O.G. nr. 92/2003.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, neînmatriculat în România, marca Volvo, nr. identificare YV1VS10K31F608912, data primei înmatriculări 24.10.2000 și că, pentru a fi înmatriculat din nou în România, i s-a calculat și perceput taxa pentru emisii poluante în sumă de 2360 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta A.F.P., taxă achitată la data de 09.11.2010 cu chitanța . nr._.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamantă fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art. 110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
De altfel, în mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile O.U.G. nr.50/2008 încalca sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotărâre preliminară a statuat prin hotărârea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucat regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
In vederea recuperării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului, instanța a obligat parata la plata către reclamant si a dobânzii legale menționate in materie fiscala calculata de la data plătii si pana la data restituirii integrale.
In ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscala, instanța, in temeiul principiului prioritarii dreptului comunitar consacrat de Constituția României, a înlăturat de la aplicare dispozițiile art. 124, art. 120 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala. Aceasta întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțata in afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituii unei taxe percepute cu inculcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Prin urmare dobânda fiscală se va calcula de la data plății taxei de poluare.
Întemeiată apare și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. împotriva A.F.M, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 72 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea sa se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
Ori, potrivit O.U.G. nr. 50/2008, cât și potrivit art. 1 alin. 2 din legea nr. 9/2012, taxa încasată se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În această situație, pârâta, cazând în pretenții, ea poate să se îndrepte împotriva chematei în garanție, astfel încât a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. față de chemata în garanție A.F.M. și a obligat-o pe aceasta din urmă să achite pârâtei sumele la care a fost obligată către reclamant.
A admis și cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2360 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule precum și a dobânzii fiscale calculată de la data de 09.11.2010 până la data restituirii efective.
A admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice, împotriva Administrației F. pentru Mediu, fiind obligată chemata în garanție să asigure pârâtei fondurile necesare acoperirii obligațiilor acesteia către reclamant stabilite potrivit prezentei hotărâri .
În baza art. 453 al. 1 Cod pr. civ., a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 236 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Văzând și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004,
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița (fosta AFP Slobozia), in temeiul art.486 s.u., 488 alin (1) pct.8, din Legea nr. 134/2010 privind noul Cod de Procedura Civila coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 privind Legea Contenciosului Administrativ, solicitând admiterea recursului si pe cale de consecința casarea sentinței civile nr.26F/l4.01.2015
In cuprinsul acțiunii, reclamantul face in tot cuprinsul acțiunii referire la obligativitatea respectării tratatelor europene, insa dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeana, concludenta in acest sens fiind Comunicarea către membrii transmisa de Comisia pentru Petiții din C. Parlamentului European» potrivit căreia dispozițiile O.U.G. Nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si care completează dispozițiile O.U.G.nr.50/2008, sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis.
Mai mult decât atat, va aducem la cunoștința ca taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscala unde isi are domiciliul fiscal contribuabilul, in speța L. A.. In aceste condiții, consideram ca incasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima inmatriculare, situație in care consideram inutila referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant cat si de instanța de fond.
In acest sens aduce la cunoștința Curții ca, potrivit art.7 din OUG nr.50/2008:
" Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
In aceste condiții, prin incasarea taxei de poluare de la reclamantul L. A. instituția nu a făcut altceva decât a respectat norma imperativa impusa de legiuitor prin OUG nr.50/2008.
Din Jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
In concluzie, fata de cele prezentate mai sus, solicită a fi admis recursul asa cum a fost formulat, casarea Sentinței civile nr.26F/14.01.2015 pronunțata de Tribunalul Ialomița si in consecința respingerea acțiunii formulate de reclamantul L. A., ca neintemeiata.
In drept dispozițiile art.486 s.u., 488 alin (1) pct.8, din Legea nr. 134/2010 privind noul Cod de Procedura Civil, coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 privind Legea Contenciosului Administrativ.
Deliberând asupra recursului, prin prisma susținerilor recurentei-pârâte, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, criticile vizând fondul cauzei nu pot fi reținute având în vedere în mod judicios prima instanță a reținut prioritatea în aplicare a dispozițiilor art. 110 TFUE în raport de legislația internă care stabilește o astfel de taxă în cazul reclamantei-intimate, având în vedere caracterul direct aplicabil al principiilor consacrate de jurisprudența stabilită în cauzele împotriva României, respectiv T. și N., de generală aplicare atât pentru autoritățile administrative, cât și pentru instanțele de judecată.
În acest context, împrejurarea că instituirea unei asemenea taxe prin OUG nr. 50/2008 a fost justificată de necesitatea înlocuirii unei metodologii de calcul al accizelor, devenită inaplicabilă și evitarea pătrunderii în România a unui mare de autoturisme având o normă de poluare inferioară Euro 3, cu nivel ridicat de poluare, nu poate fi reținută în admiterea recursului și constatarea caracterului conform al normelor interne în raport de dispozițiile art. 110 TFUE, având în vedere că acest articol instituie principiul nediscriminării în stabilirea sarcinilor fiscale de către statele membre pentru aplicarea liberei circulații a mărfurilor în cadrul U.E., principiu constatat a fi încălcat prin OUG nr. 50/2008 conform jurisprudenței CJUE în cauzele anterior menționate.
Nefondate sunt și criticile vizând greșita aplicare și interpretare a disp. art. 148 din Constituția României și a prevederilor legii nr. 157/2005, având în vedere că dispozițiile OUG nr. 50/2008 care a stat la baza calculării în sarcina reclamantei a taxei de poluare încalcă, potrivit aceleiași jurisprudențe, dispozițiile art. 110 TFUE și principiul nediscriminării în materia stabilirii unor asemenea taxe.
În esență, prin cele două decizii pronunțate împotriva României de CJUE, s-au reținut următoarele:
„Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.”
De asemenea, faptul că o . state membre UE practică o asemenea taxă nu conduce la concluzia conformității între dispozițiile OUG nr. 50/2008 și art. 110 TFUE.
Nu vor fi reținute nici criticile privind greșita interpretare și aplicare de către prima instanță a principiului nediscriminării instituit prin disp. art. 110 TFUE, având în vedere că potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008 se instituie o discriminare între cele două categorii de autovehicule, având aceleași particularități și vechime, inclusiv uzură, însă prima incluzând exclusiv autoturismele second-hand provenind din import, neînmatriculate pe teritoriul României, iar secunda, autoturismele second-hand înmatriculate pe teritoriul României, care nu sunt însă supuse obligație de a plăti o asemenea taxă.
Este nerelevantă și împrejurarea potrivit căreia a existat o corespondență între autoritățile din România și Comisia Europeană, finalizată prin concluzia că legislația internă respectă dispozițiile comunitare, nefiind introdusă procedura de infringement, având în vedere că în fapt CJUE a constatat o asemenea încălcare în cadrul cauzelor împotriva României cu referire la formele aflate în vigoare ale OUG nr. 50/2008.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia a fost imposibilă stabilirea unei asemenea taxe de poluare cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior intrării în vigoare a disp. OUG nr. 50/2008 având în vedere că principiul neretroactivității implica exclusiv stabilirea unei asemenea taxe pentru viitor, începând cu operațiunile juridice având ca obiect aceste autovehicule încheiate ulterior intrării în vigoare a noilor prevederi, astfel încât principiul poluatorul plătește să fie pe deplin respectat în sensul reținut în cadrul cauzelor T. și N. împotriva României.
Nefondate sunt și susținerile recurentei privind aplicarea disp. art. 8 din OUG nr. 50/2008 având ca obiect condițiile de restituire a contravalorii taxei reziduale, reclamanta solicitând restituirea taxei de poluare percepută la data înmatriculării autoturismului, iar nu la data scoaterii acestuia din circulație, nefiind dovedită o identitate între cuantumul celor două taxe.
În plus, Curtea reține că deși legislația fiscală internă a instituit obligația plății unei astfel de taxe o asemenea împrejurare nu conduce la înlăturarea încălcărilor principiului instituit de art. 110 TFUE.
Astfel, faptul că dispozițiile OUG nr. 50/2008 au fost adoptate în temeiul procedurii prevăzută de art. 115 alin. 4 din Constituția României și în acest context, pronunțarea Deciziei nr. 802/2009 de Curtea Constituțională a României, nu pot conduce la admiterea recursului, având în vedere necesitatea respectării principiilor stabilite de CJUE în cele două cauze pronunțate împotriva României în temeiul art. 110 TFUE cu referire la dispozițiile OUG nr. 50/2008, cauze ulterioare acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, având o aplicare directă și prioritară față de aceasta, considerente față de care în temeiul art. 496 și 498 C.proc.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, cu sediul în Slobozia, . PECO nr.14, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.26/F/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. A. cu domiciliul ales în Slobozia, ..16, .. Ialomița și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sect.6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex/28.09.2015
Jud. fond:M.I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3051/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 763/2015. Curtea de... → |
|---|
