Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1368/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 34307/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1368
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta pârâtă PRIMĂRIA M. IAȘI, împotriva sentinței civile nr.5827/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.411 alin.(1) Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 24.10.2013, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria M. Iași, anularea dispoziției nr. 422/30.04.2013 emisă de Primăria M. Iași și anularea deciziei de impunere privind stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, în cazul persoanelor juridice pentru anul 2013, nr._/22.02.2013.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta a emis la data de 30.04.2013 Dispoziția nr. 422/30.04.2013 prin care a soluționat contestația sa împotriva Deciziei de impunere nr._/22.02.2013, prin care i s-a refuzat dreptul de a include în categoria de construcții care nu se impozitează a elementului „copertină” din stațiile de distribuție carburanți L. deținute în Iași: stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți .. 36, stația de distribuție carburanți .. 2B,. stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburnați ..
Reclamanta a susținut că prin adresa nr._/16.09.2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice a fost informată că elementul „copertină” nu este supus impozitului pe clădiri, întrucât nu îndeplinește elementele constitutive ale unei clădiri, astfel încât în mod greșit pârâta a stabilit impozitul pe clădiri aferent elementului copertină, cu încălcarea art. 249 alin. 5 din Codul Fiscal și art. 250 alin. 2 din Codul Fiscal.
S-a mai învederat instanței că faptul că această copertină se sprijină sau se învecinează magazinul stației nu constituie în sine un element care să conducă la impozitare, motivat de caracteristicile constitutive ale acesteia, respectiv lipsa pereților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 92/2003, Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, HG nr. 44/2004.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17.03.2014, pârâta Primăria M. Iași a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că organul fiscal nu a impozitat copertinele ca fiind clădiri, ci valorile de inventar ale acestor mijloace fixe au fost avute în vedere în sensul prevederilor art. 253 Cod fiscal și pct. 52 alin. 1 din HG nr. 44/2004.
Prin sentinta civila nr. 5827/25.09.2014, Tribunalul Bucuresti a admis în parte cererea, a anulat Dispoziția nr. 422/30.04.2013 emisa de Primarul M. Iași si a anulat în parte Decizia de impunere nr._/22.02.2013 emisa de Primăria M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale, în ceea ce privește impozitarea copertinelor aferente celor 6 stații de distribuție carburanți menționate în contestația nr._/28.02.2013.
In motivare, prima instanta a aratat ca prin Dispoziția nr. 422/30.04.2013 emisă de Primarul M. Iași s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr._/22.02.2013 privind stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2013.
Prin decizia de impunere nr._/22.02.2013 s-a stabilit impozitul pe clădiri datorat de reclamantă pentru anul 2013, inclusiv pentru clădirile situate în Iași: ., ., .. 36, .. 2B,. ., ..
Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Potrivit alin. (3) al art. 253 alin Codul fiscal, valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, înregistrata in contabilitatea proprietarului.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin sintagma "valoare de inventar a clădirii", în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, înregistrata in contabilitatea proprietarului clădirii si care, după caz, poate fi:
a) costul de achiziție, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de producție, pentru clădirile construite de persoana juridică;
c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ținându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice și economice similare sau apropiate, pentru clădirile obținute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;
e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale.
La stabilirea impozitului pe clădiri aferent stațiilor de distribuție carburanți din Iași, ., ., .. 36, .. 2B,. ., ., s-au avut în vedere prevederile art. 253 din Codul fiscal, precum și ale pct. 52 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare ale art. 253 din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora, „La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalații de iluminat instalații sanitare, instalațiile de încălzire, instalații de telecomunicații prin fir, si altele asemenea”.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri aferent copertinelor în cadrul stațiilor de distribuție carburanți L. din în Iași (stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți .. 36, stația de distribuție carburanți .. 2B,. stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți ., (pozițiile nr. 1-5 și 14 din decizia de impunere) impozitul pe clădiri se stabilește conform art. 249 al. 1 si art. 253 al. 1-3 din Legea nr. 571/2003.
Copertinele nu reprezintă clădiri pentru că nu au elementele structurale de bază ale acesteia, pereții și acoperișul, ci au numai rol de protecție împotriva intemperiilor atât pentru pompe, cât și pentru autoturismele care alimentează la pompe. În unele cazuri copertina este atașata de clădirea stației respective prin anumite elemente de legătura, iar in unele cazuri este total independenta de clădirea respectivei stații. Aceste copertine sunt construcții de sine stătătoare, cu structura de rezistenta proprie, fiind independente de clădirea reprezentând pavilion comercial din cadrul stației de distribuție.
Tribunalul apreciază că esențială pentru a stabili dacă valoarea copertinelor se include sau nu în valoarea clădirii, este destinația copertinei, dacă aceasta este accesorie clădirii, menită să folosească clădirii. Or, din planșele foto depuse la dosar rezultă că nici în cazul copertinelor care au puncte de contact cu clădirea pe care se sprijină, acestea nu se întind asupra clădirii, ci au destinația de a proteja doar pompele de carburant și persoanele care alimentează, caz în care nu se poate considera că sunt elemente sau instalații funcționale ale clădirii.
Conform art. 250 al. 2 din Legea nr. 571/2003: „Nu intra sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri". Aceste copertine nu intră sub incidența pct. 52 din HG nr. 44/2004, întrucât copertina nu este un element sau o instalație funcțională a clădirii.
În consecință, copertinele sunt exceptate de la impozitare, conform art. 250 al. 2 din Legea nr. 571/2003.
Pentru aceste considerente, întrucât decizia de impunere contestată privește și alte clădiri decât cele pentru care reclamanta contestă impozitul, Tribunalul a admis în parte cererea, a anulat Dispoziția nr. 422/30.04.2013 emisa de Primarul M. Iași și a anulat în parte Decizia de impunere nr._/22.02.2013 emisa de Primăria M. Iași – Direcția Economică și Finanțe Publice Locale, în ceea ce privește impozitarea copertinelor aferente celor 6 stații de distribuție carburanți menționate în contestația nr._/28.02.2013 - stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți .. 36, stația de distribuție carburanți .. 2B,. stația de distribuție carburanți ., stația de distribuție carburanți ..
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata PRIMĂRIA M. IAȘI, reiterând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI M. IAȘI, motivat de următoarele:
Potrivit normelor juridice în vigoare și a literaturii juridice de specialitate (pag. 149-150 din Noul Cod de Procedură civilă - comentariu pe articole, coordonator prof.univ.dr. G. B.) primăria nu reprezintă o persoană juridică cu capacitate procesuală de folosință drept pentru care nu poate sta parte în judecată.
Potrivit prevederilor art.56 C. ca regulă, poate sta în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. De la această regulă, legiuitorul instituie excepția aplicabilă entităților juridice prevăzute la art.56 alin.(2) NCPC.
Având în vedere caracterul de excepție de la regulă, fiind de strictă interpretare și aplicare, pot sta parte în proces numai entitățile juridice dacă sunt constituite potrivit legii, iar nu oricare altă entitate juridică lipsită de capacitate de folosință.
Potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar potrivit prevederilor art.23 din același act normativ, autoritățile publice locale prin care se realizează autonomia locală sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.
Prin urmare, primăria nu este o entitate juridică constituită printr-un act normativ ci, potrivit art..77 primăria este denumirea unei structuri funcționale cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Având în vedere faptul că litigiul dedus judecății vizează un raport juridic de drept material fiscal, invocăm și prevederile OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora:
Alt. 17
"Subiectele raportului juridic fiscal
(1)Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.
(2)Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
(3)Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
(4)Unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective.
(5)Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale".
Motivarea primei instanțe potrivit căreia "capacitatea de drept administrativ a autorității publice constă în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică" nu poate justifica decât admiterea excepției lipsei capacității de folosință a primăriei și nicidecum respingerea acesteia, având în vedere prevederile legale sus arătate.
Concluzionând, neîntrunind condițiile legale pentru a dobândi personalitate juridică, lipsindu-i capacitatea de folosință și implicit de exercițiu, considerăm că excepția invocată este temeinică și legală motiv pentru care solicităm admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 5827 din 25.09.2014 in sensul admiterii excepției și în consecință anularea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
În ce privește fondul acțiunii dedusă judecății, recurenta arata că organul fiscal local a procedat la stabilirea impozitului aferent clădirilor -spații comerciale aflate în stațiile de distribuție a carburanților, la valoarea cărora a fost adiționată valoarea de inventar a copertinelor - ca element funcțional, potrivit prevederilor art.253 Cod fiscal și pct.52 alin.2 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora: „La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea...".
De necontestat este faptul că aceste copertine nu se încadrează în categoria clădirilor în sensul Codului Fiscal care să fie supuse impozitării în mod individual ci, așa cum a precizat și organul fiscal local în adresa de răspuns nr._ din 22.02.2013 precum și M.A.I. Direcția pentru politici fiscale și bugetare locale în adresa nr._ din 04.02.2010, valoarea acestora trebuie avută în vedere la determinarea valoarii de inventar a clădirii - spațiu comercial.
Așadar, organul de inspecție fiscală nu a impozitat copertinele ca fiind clădiri așa cum afirmă intimata în mod tendențios și în scopul de a denatura situația de fapt și de drept dedusă judecății ci, valorile de inventar a acestor mijloace fixe au fost avute în vedere în sensul prevederilor art.253 Cod fiscal și pct.52 alin.2 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Adresa de răspuns emisă de MFP pentru reclamantă, nu poate fi luată în considerare câtă vreme aceasta se referă la o situație de fapt și de drept - alta decât aceea avută în vedere de către organul fiscal local în momentul stabilirii impozitului pe clădiri aferent anului 2013.
In susținerea legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal invocă și punctul de vedere formulat de către MAI prin adresa de răspuns înregistrată sub nr._/2010 la solicitarea organului fiscal local prin adresa nr._/2010.
Pentru a stabili dacă valoarea copertinelor din stațiile de distribuție carburanți se adiționată sau nu la valoarea clădirii, prima instanță apreciază ca fiind esențială destinația copertinei și din planșele foto apreciază faptul că „au destinația de a proteja doar pompele de carburant și persoanele care alimentează, caz în care nu se poate considera că sunt elemente sau instalații funcționale clădirii."
Consideră că prima instanță în mod nejustificat a apreciat, din punct de vedere tehnic, copertinele sunt construcții aflate în prelungirea clădirilor (spațiilor comerciale) supuse impozitării. Acestea nu sunt independente, nu funcționează independent ci formează un corp comun. Dată fiind alcătuirea lor structurală, ele pot funcționa doar împreună. Prezența stâlpilor comuni ai structurilor de rezistență ale pavilioanelor tehnico - comerciale și respectiv copertinelor, face ca, din punct de vedere constructiv, să nu fie independente, având fundație și structură de rezistență comună.
Cu titlu de practică judiciară invocă hotărârile judecătorești date în soluționarea litigiului similar între . PRODUCTS SRL și MUNICIPIUL IAȘI, instanțele de judecată considerând legal și temeinic actul administrativ fiscal emis în aplicarea prevederilor art.253 Cod fiscal și pct.52 alin.2 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice respectiv, valoarea de inventar a copertinelor situate în stațiile de distribuție carburanți, trebuie avută în vedere la determinarea valorii de impunere a clădirilor - cu destinație de spații comerciale și tehnico administrative.
In drept, invocă prevederile art.253 Cod fiscal și pct.52 alin.2 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Examinand recursul formulat de parata, Curtea considera ca recurenta parata are capacitate procesuala de folosinta deoarece:
- are capacitate de drept administrativ de vreme ce actioneaza in regim de putere publica;
- potrivit art. 56 alin. 2 NCPC, pot sta in judecata entitatile fara prersonalitate juridica daca sunt constituite potrivit legii. Chiar daca s-ar admite ca recurenta parata nu are personalitate juridica, poate fi parata . a fost constituita potrivit legii.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca prin Dispoziția nr. 422/30.04.2013 emisă de Primarul M. Iași s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr._/22.02.2013 privind stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2013.
Prin decizia de impunere nr._/22.02.2013 s-a stabilit impozitul pe clădiri datorat de reclamantă pentru anul 2013, inclusiv pentru clădirile situate în Iași: ., ., .. 36, .. 2B,. ., ..
Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Potrivit alin. (3) al art. 253 alin Codul fiscal, valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, înregistrata in contabilitatea proprietarului.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin sintagma "valoare de inventar a clădirii", în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, înregistrata in contabilitatea proprietarului clădirii si care, după caz, poate fi:
a) costul de achiziție, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de producție, pentru clădirile construite de persoana juridică;
c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ținându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice și economice similare sau apropiate, pentru clădirile obținute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;
e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale.
La stabilirea impozitului pe clădiri aferent stațiilor de distribuție carburanți din Iași, ., ., .. 36, .. 2B,. ., ., s-au avut în vedere prevederile art. 253 din Codul fiscal, precum și ale pct. 52 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare ale art. 253 din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora, „La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalații de iluminat instalații sanitare, instalațiile de încălzire, instalații de telecomunicații prin fir, si altele asemenea”.
Conform art. 250 al. 2 din Legea nr. 571/2003: „Nu intra sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri".
Curtea considera ca aceste copertinele nu reprezintă clădiri pentru că nu au elementele structurale de bază ale acesteia, pereții și acoperișul, ci au numai rol de protecție împotriva intemperiilor atât pentru pompe, cât și pentru autoturismele care alimentează la pompe.
Copertinele au destinația de a proteja doar pompele de carburant și persoanele care alimentează, astfel incat nu se poate considera că sunt elemente sau instalații funcționale ale clădirii.
Din aceste motive, in baza art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul de recurenta pârâtă PRIMĂRIA M. IAȘI, împotriva sentinței civile nr.5827/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București
Secția a II-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond A. M. P.
Red. jud. V.B./2 ex./18.03.2015
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Pretentii. Decizia nr. 2532/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
