Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1819/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1819/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1692/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1819
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul M. C., având ca obiect „constatarea calității de colaborator al securității”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă reclamantul, prin consilier juridic M. J., cu delegație de reprezentare la fila 12 din dosar, și pârâtul, personal, legitimat cu CI . nr._.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 09.06.2015, pârâtul a depus la dosar concluzii scrise.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al concluziilor scrise către partea reclamantă.
Nefiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Reclamantul prin consilier juridic solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Pârâtul personal nu propune probe suplimentare și, în același timp, menționează că nu este de acord cu înscrisurile depuse la dosar de partea reclamantă, acestea fiind întocmite în baza unor prevederi legale în vigoare la acel moment.
Curtea învederează că susținerile pârâtului țin de fondul cauzei, fiind necesar să se limiteze la formularea de concluzii asupra probelor. Prin urmare, se solicită pârâtului să indice normele de procedură civilă care nu permit primirea la dosar a înscrisurilor reclamantului.
Pârâtul reiterează aceleași susțineri.
Curtea ia act de faptul că pârâtul nu propune probe suplimentare în apărare și că acesta nu este de acord cu proba cu înscrisuri propusă de reclamant. De asemenea, califică susținerile pârâtului ca fiind apărări de fond, urmând ca acestea să fie avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
În temeiul art. 258 raportat la 255 C.pr.civ., apreciind ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, Curtea o încuviințează și, nemaifiind cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul prin consilier juridic solicită admiterea acțiunii, respectiv să se constate calitatea de lucrător al Securității pentru pârât, observând că acesta, în calitatea sa de ofițer al fostei securități, a luat măsuri informativ-operative față de militarii menționați în probatoriul de la dosar (persoane care ascultau posturile radio interzise sau care-și manifestatu intenția de a trece granițele țării noastre).
Deschiderea dosarelor de urmărire informativă aveau motivație politică. De asemenea, interceptarea corespondenței, ascultarea telefonului nu se justificau deoarece nu se aveau în vedere încălcări ale normelor de siguranță și securitate națională.
Persoanele care erau subiecte ale dosarelor informativ – operative nu aveau manifestări de natură a fi circumscrise legislației care conținea încălcări ale normelor de siguranță și securitate naționale de la acea vreme.
Măsurile luate nu se justificau chiar dacă aveau la baza ordinele, regulamentele și normele de la acea vreme, acestea îngrădind dreptul la viața personală și la libertate al persoanelor.
Pârâtul personal arată că nu a făcut altceva decât să apere patria, cetățenii acesteia și credința în Dumnezeu.
Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia ar fi făcut poliție politică, pârâtul arată că toate măsurile pe care le-a întreprins erau întemeiate pe legislația în vigoare la acel moment și pe ordinele pe care le primea de la organele de poliție locale sau de la inspectoratele județene de securitate.
Toți acesți militari care au făcut subiect al urmăririi informative fuseseră condamnați pentru trecerea frauduloasă a frontierei, lucru care se întâmplă și este pedepsit și în prezent.
Pârâtul recunoaște că era ofițer de contrainformații militare și arată că a asigurat protecție militarilor în privința cărora reclamantul susține că a întreprins măsuri de urmărire informativă.
Măsurile informative pe care pârâtul le-a luat au fost de bun augur și au constat în avertizări făcute respectivelor subiecte de a nu încălca flagrant legea.
Pârâtul învederează că a întreprins activități de poliție politică timp de 3 ani înainte de 1989 și 15 ani după 1989, în cadrul aceleiași structuri.
În două ocazii au fost solicitate de pârât documente de la reclamant referitor la faptul că a desfășurat poliție politică și a primit de fiecare dată aviz negativ.
Ulterior, la momentul la care a candidat pentru o funcție de consilier local în cadrul localității din care aparține a fost formulată acțiunea împotriva lui.
În concluzie, pârâtul solicită respingerea cerererii de chemare în judecată, ca nefondată, deoarece nu a făcut nimic în afara legislației și pentru că dacă s-ar constata calitatea sa de colaborator al securității ar trebui să se constate și calitatea colegilor săi de unitate.
La interpelarea instanței, reclamantul prin consilier juridic susține că nu are cunoștință de faptul că pârâtul ar fi primit un aviz negativ cu privire la calitatea sa de colaborator iar, în prezenta cauză, se solicită constatarea calității de lucrător a pârâtului iar nu a întregii unități din care acesta a făcut parte.
În replică, pârâtul învederează faptul că militarii erau preluați de la organele de poliție locală treceau prin obiectivele militare, erau supravegheați pentru încălcări flagrante ale legii iar apoi se întorceau în unitățile lor.
Pârâtul evidențiază faptul că actele pe care le-a întocmit sunt întotdeauna avizate de un șef și că nu a desfășurat astfel de activități de urmărire informativă din proprie inițiativă.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 394 Noul Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 18.03.2015, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, prin hotărârea se ce va pronunța, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar la această dată, să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul M. C., născut la data de 15.09.1957, în Topliceni/Băbeni, județul B., fiul lui Ș. și Ș., domiciliat în ..
În motivare s-au învederat următoarele:
În fapt, pârâtul este membru al Consiliului Local Ziduri, jud. B.. Conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. 1 teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobi modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h).
Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/1/1981/28.08.2014, precum și al înscrisurilor atașate, pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent major (1984, 1985, 1986, 1987) în cadrul Direcției a IV a, U.M._ Rm. Sărat. Astfel, potrivit documentelor din dosarul nr. I_, pârâtul a inițiat urmărirea informativă a numitului B.G., semnalat că „după încorporare, fiind sub influența posturilor de radio ostile, a difuzat în rândul militarilor în termen din subunitate idei emigraționiste, elogiind modul de viață din Occident, făcând unele afirmații tendențioase cu privire la situația din țara noastră. De asemenea, și-a manifestat intenția de a emigra în S.U.A., afirmând că în acest scop va încerca să folosească toate mijloacele uzând în ultimă instanță de trecerea frauduloasă a frontierei de sfat; propunerea de deschidere a urmăririi este consemnată, ca măsură, pe marginea Notei Informative furnizată de sursa „P. I.", la data de 09.03.1985: „Propun începerea urmăririi informative a soldatului B. G. pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei". Astfel că pârâtul a procedat la dirijarea surselor „G.", „P. I." și „GAROAFA" pe lângă urmărit, pentru a stabili: „care a fost motivul adevărat pentru care a încercat să treacă fraudulos frontiera; cu ce persoane a încercat să treacă frontiera; dacă intenționează să părăsească țara; ce discută referitor la viața din exterior", „dacă posedă literatură străină sau alte bunuri din străinătate; dacă poartă legături cu persoane din exterior și în ce constau aceste legături". Ulterior începerii urmăririi informative, la data de 14.05.1985, a elaborat un Plan de măsuri prin care a propus:
>dirijarea în continuare a rețelei informative pe lângă obiectiv;
>interceptarea corespondenței;
>„în cooperare cu organele de comandă și partid, se vor întreprinde măsuri de supraveghere atentă a obiectivului, în sensul că nu va fi introdus în serviciul de gardă, pentru lucru la armament, muniție sau misiuni izolate." etc.
Urmare a informațiilor obținute despre obiectiv, la propunerea pârâtului, acesta a fost avertizat la data de 02.07.1985. Acest fapt este probat atât prin documentele identificate în dosarul nr. I_ (f. 33 - 34) al cărui titular este obiectivul, precum și prin documentele identificate în dosarul nr. A 7921 - dosar de obiectiv M.. Mecanizat Contrainformații, la filele 77,78,79.
Aceleași măsuri ca cele descrise anterior au fost derulate de către pârât și în cazul altor soldați, titulari ai dosarelor fond informativ nr. I_,1_, I_. Titularii acestora au fost urmăriți pentru motivele de mai jos:
>Dosar nr. I_ - „semnalat că intenționează să treacă fraudulos frontiera de stat pentru a se stabili în Occident, unde afirmă că se trăiește mai bine, că sunt drepturi și libertăți mai multe";
>Dosar nr. I_ - „manifestări negative și intenții de plecare ilegală din țară și stabilire în străinătate";
>Dosar nr. I_ - „a fost luat în S. l. (n.n. - supraveghere informativă) la data de 03.05.1984, pentru intenții de evaziune. La data de 22.04.1985 este luat în lucru în cadrul D.U.I. de către organele de contrainformații militare. în cadrul supravegherii informative, s-a stabilit că cel în cauză își menține poziția și intenția de plecare ilegală din țară, pentru a se
Mai mult, în dosarul nr. A 7921, la filele 134 - 135, se regăsesc documentele care probează faptul că pârâtul a recurs la avertizarea soldatului M.D. pe motiv că acesta era adept al credinței penticostale și a fost semnalat că „se manifestă ca un adept fanatic al sectei
, caută să propage ideile mistico-religioase în rândul altor militari, nu a ținut cont de indicațiile date cu ocazia discuțiilor purtate cu el, atât de organele noastre, cat și cele de partid și comandă".
De asemenea, reclamantul a invocat în probațiune și documentele identificate în dosarele nr. A 7921 și A 7922, întocmite de către pârât și care consemnează metodele de supraveghere și urmărire a soldaților semnalați ca fiind „descendenți" sau ca făcând parte din „anturaje de foști legionari", a celor semnalați cu manifestări religioase sau a celor care audiau posturile de radio străine catalogate ca „potrivnice" regimului politic de la București (acțiunea „ETERUL").
Raportat la măsura avertizării în cazurile descrise anterior, s-a învederat că măsura avertizării era una dintre cele mal umilitoare pentru demnitatea individului, deoarece presupunea ca, în fața organelor de Securitate și de cele mai multe ori și a organelor de partid sau a colectivului din care făcea parte, persoana urmărită să fie constrânsă a-și recunoaște „faptele" (diverse „manifestări împotriva regimului comunist") și să se angajeze că nu va mai recurge la astfel de manifestări.
Din documentele de mai sus se poate observa implicarea ofițerului în acțiunile informative deschise asupra titularilor dosarelor invocate. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
Față de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau
Pârâtul, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speța dată, îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofițerul a propus interceptarea corespondenței acestuia, precum și prin dispunerea unor măsuri prin care să se obțină informații despre viața privată și anturajul acestuia.
Față de aceste considerente, practica judecătorească a statuat că încălcarea unor drepturi, în sensul art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, nu presupune în mod obligatoriu existența unor măsuri dure luate împotriva celor urmăriți de Securitate.
Față de cele expuse anterior, s-a precizat: definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau «drepturi și libertăți fundamentale ale omului>. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită anterior, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea religioasă, prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Pentru argumentele prezentate anterior, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității".
Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1.Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece, așa cum am mai precizat, pârâtul a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent major (1984, 1985, 1986, 1987) în cadrul Direcției a IV a, U.M._ Rm. Sărat.
2.În calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior.
Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de către pârât au presupus încălcări grave ale dreptului fundamental la viață privată.
În drept, au fost invocate disp. art. 3 lit. g, art. 2 lit. a, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. 1 și art. 35 alin. 5, lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 194 al Codului de Procedură Civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Ca istoric al activității profesionale in calitate de cadru militar activ a arătat următoarele:
1979-1984 - ofițer pe linie de comanda in cadrul U.M._ Ramnicu-Sarat (Regimentul 321 Mecanizat);
1984-1987 - ofițer de contrainformatii in cadrul Departamentului Securității Statului - Direcția a IV-a;
1987-1989 - elev al Academiei de Studii Militare - Facultatea de arme întrunite si Tancuri;
1990-1995 - ofițer pe linie de comanda in structura de siguranța militară - ofițer de protecție la U.M._ Ramnicu-Sarat;
1995-2000 - sef compartiment analiza sinteza si cifru de stat in structura de Siguranța Mlitara din Comandamentul Armata a Il-a B.;
2000-2005 - sef birou analiza sinteza si cifru de stat in structura de Siguranța Mlitara din Comandamentul Armata a Il-a B.;
2005 - trecerea in rezerva cu gradul de colonel.
În intervalul 1998-2005 Comandamentul Armata a II-a B. a solicitat CNSAS verificări pentru cadrele militare din subordine, iar aceasta instituție a comunicat in 2 rânduri intre altele ca pârâtul nu a desfășurat activități de politie politica, cerința obligatorie pentru a-și putea desfășura activitatea. Nu a fost niciodată sancționat pentru neindeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu, aprecierile de serviciu ale superiorilor au fost de „foarte bine". Întreaga sa activitate profesionala s-a desfășurat cu respectarea legislației in vigoare si a ordinelor de munca, nefiind sancționat in niciun fel cu privire la neindeplinirea atribuțiilor de serviciu, indeplinirea defectuoasa a acestora sau deconspirarea activității in care a fost implicat. In toata activitatea sa, atat in Departamentului Securității Statului, cat si in cadrul Ministerului Apărării Naționale, care a avut un caracter de continuitate, a dovedit buna credința si a respectat cu strictețe dispozițiile legale si ordinele care i-au reglementat munca desfășurata.
Conform art. 3 lit. g coroborat cu art.5 alin. 1 teza II din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.24/2008, C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității verifica, din oficiu, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite in demnitățile prevăzute de art.3 lit b- h, întocmind note de constatare pe care le transmite Curții de Apel București - instanța de contencios administrativ. Notele de constatare se emit atunci cand se identifica documente care atesta incalcarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, C. solicitând instanței constatatea calității de lucrator al Securității.
Procedura de verificare a ofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarelor studiate in temeiul dreptului de acces, prevăzut de art. 1 al Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.24/2008, presupune analizarea documentelor din dosarele instrumentate de ofițerul verificat. Se inițiază corespondenta cu foștii deținători de arhiva pentru obținerea datelor complete de identitate si a datelor profesionale privind activitatea ofițerilor vizați.
Dupa primirea răspunsurilor si după sintetizarea documentelor relevante pentru soluționarea unei cereri, se întocmește o nota de constatare, pe care Direcția Investigații o înaintează Direcției Juridice, pentru viza de specialitate, si ulterior Colegiului Consiliului N. pentru Studierea Arhivelor Securității. Notele de constatare se întocmesc individual, pe numele fiecărui ofițer care face obiectul unei cereri de verificare.
Analiza notei de constatare in ședința de Colegiu. Colegiul Consiliului N. pentru Studierea Arhivelor Securității aproba sau respinge, prin vot, nota de constatare. Daca nota este aprobata, ea sta la baza unei acțiuni in constatare, transmisa de Direcția Juridica in instanța in termen de 30 de zile. In același timp, C. trebuie sa transmită persoanei verificate o copie a notei de constatare, ceea ce in cazul subsemnatului acest fapt nu s-a întâmplat.
Publicarea in Monitorul Oficial, Partea a III-a, a datelor de identitate, a datelor profesionale si a acțiunilor care au constituit încalcari ale drepturilor fundamentale de către ofițerii de Securitate sau Miliție, care se poate face numai dupa soluționarea definitiva a cazului in instanța. Lista nominala a ofițerilor pentru care C. a solicitat Curții de Apel București constatarea calității de lucrator al Securității, conform Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.24/2008, este disponibila si pe site, in Anexa la Rapoartele Anuale de activitate ale instituției.
In aplicarea dispozițiilor Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 24/2008, C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității a identificat dosarele nr. I_, I_, I_, I_, precum si dosarele de obiectiv A 7921 si A 7922, in care au fost consemnate masuri de supraveghere si urmărire a soldaților ca fiind descendenți sau ca facand parte din anturaje de foști legionari, semnalați cu manifestări religioase sau care audiau posturile de radio străine catalogate ca potrivnice regimului politic de la București.
De asemenea, in aceste dosare se afirma ca se regăsesc si documentele care atesta avertizarea titularilor, măsura considerata de CNSAS ca „una dintre cele mai umilitoare pentru demnitatea individului, deoarece presupunea ca persoana urmărita sa fie constrânsa sa-si recunoască faptele si sa se angajeze ca nu va mai recurge la astfel de manifestări".
CNSAS a întocmit Nota de constatare nr. DI/I/1981/28.08.2014, însoțita de documentele anexate: rapoarte si note informativ-operative - olografe sau dactilografiate, din perioada 1984-1987, din studiul cărora a apreciat ca „se poate observa implicarea ofițerului in acțiunile informative deschise asupra titularilor dosarelor invocate, cu sublinierea ca simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de securitate, fara cunoștința si acordul acestora, si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viata privata".
A solicitat pârâtulîn vederea soluționării acțiunii in constatare formulata de C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității sa aprecieze asupra calității de lucrator al Securității in ceea ce îl privește, in sensul masurilor informative pe care acesta le-a luat si care au dus la restrângerea drepturilor si libertăților fundamentale, garantate de legislația din acea vreme fata de titularilor dosarelor informative invocate mai sus.
În speța nu sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art.2 lit.a din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrator al Securității" si anume in calitate de ofițer sa fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a ingradit drepturi si libertăți fundamentale ale omului.
In apărare, a invocat faptul ca in activitatea profesionala desfășurata, a executat sarcinile ce i-au revenit din fisa postului, cu aprobarea superiorilor, nedepasind atribuțiile de serviciu, care presupuneau desfășurarea unei activități de informații, iar indeplinirea acestor atribuții prevăzute de lege nu se putea realiza decât prin intreprinderea unor masuri specifice de cunoaștere, prevenire si contracarare a activităților ostile desfășurate impotriva României.
Aprecierea CNSAS legata de avertizarea titularilor ca „una dintre cele mai umilitoare pentru demnitatea individului, deoarece presupunea ca persoana urmărita sa fie constrânsa sa-si recunoască faptele si sa se angajeze ca nu va mai recurge la astfel de manifestări", a considerat ca nu justifica argumente privind desfășurarea de către pârât a unor activități prin care a suprimat sau ingradit drepturi si libertăți fundamentale ale omului.
Sub acest aspect, a apreciat ca probatoriul administrat in cauza nu conduce la concluzia ca a desfășurat activități in scopul susținerii puterii totalitar comuniste. De asemenea, nu rezulta din probatoriu ca a luat masuri care au afectat grav evoluția profesionala, imaginea persoanelor urmărite, dar si viata personala titularilor dosarelor informative nominalizate.
In speță, statul Român a pus în aplicare o soluție pentru a identifica încălcarea unor drepturi si libertăți fundamentale și avea obligația de a aplica cu claritate și coerență rezonabilă în scopul evitării pe cât posibil a incertitudini și ambiguității. Pe logica textului incriminator, C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității identifica actele legitime de urmărire in secret a persoanelor pretabile de abuzarea normelor de apărare, ca fiind fapte prin care erau încălcate drepturi si libertăți, fara sa tina seama de art.53 din Constituție, care prevede restrângerea unor drepturi si libertăți in cazul apărării siguranței naționale.
In cauza S. c. România Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că "reclamanții, ca oricare alt cetățean, au avut dreptul la un proces echitabil pentru stabilirea pretențiilor lor civile, iar dreptul la un proces echitabil include dreptul la certitudinea juridică. In acest sens, Curtea reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia principiul certitudinii juridice este indicat în Convenție și constituie unul din elementele de bază ale statului de drept [a se vedea B. (nr. 1), citată anterior, pct. 39]." (pct. 31). Mutatis mutandis dispozițiile pct. 32 din cauza Ș. c. România sunt aplicabile și în cazul în speță „de îndată ce un stat adoptă o soluție pentru a reglementa concedierea colectivă a sute de persoane de la companiile de stat, aceasta trebuie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabilă în scopul evitării, pe cât posibil, a incertitudinii și a ambiguității pentru persoanele interesate de măsurile de punere în aplicare a acesteia. In acest context, ar trebui să se sublinieze că incertitudinea - fie legislativă, administrativă sau rezultată din practicile aplicate de către autorități - este un factor important care trebuie luat in considerare în evaluarea conduitei statului [a se vedea Broniowski împofriva Poloniei (GC), nr._/96, pct. 151, CEDO 2004 V; P. împotriva României, nr._/00, pct. 92, CEDO 2005 XII (extrase) și B. împotriva României (nr. 1), citată anterior, pct. 33]".
Acuzațiile Consiliului N. pentru Studierea Arhivelor Securității legitimate acum juridic, anulează si incalca flagrant, abuziv, retroactiv, dreptul si libertatea, obligația sacra de onoare a cetățenilor de a apară tara in forma specifica a unui ofițer de informații sau prin colaborarea cu organismele specializate pe frontul secret al luptei, asa cum se procedează in toate tarile lumii.
Este necesar sa se demonstreze raportul de cauzalitate intre fapta legitima a ofițerului de securitate si efectul produs concret asupra presupusului prejudiciat în drepturi. Astfel, modul de configurare a sintagmei „lucrător al Securității”, conform OUG nr. 24/2008, induce faptul că este vorba de toți lucrătorii Securității, o generalizare gravă cu consecințe asupra întregii activități de informații.
A solicitat pârâtul să se facă o apreciere corectă a probelor administrate, pe baza documentelor transmise de reclamant și aplicând corect legea, cu consecința respingerii acțiunii întrucât nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008, acesta nedesfășurând activități care au suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut punctul apărările pârâtului și a reiterat solicitarea de admitere a acțiunii pentru argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.
În drept, a invocat disp. art. 201 alin. 2 C.pr.civ., art. 1 alin. 7, 8, art. 2 lit. a și art. 11 din OUG nr. 24/2008.
La data de 09.06.2015 pârâtul a depus la dosar concluzii scrise prin care și-a menținut poziția procesuală, solicitând deci respingerea cererii de chemare în judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul disp. art. 258 rap. la ar. 255 C.pr.civ., nota de constatare și înscrisurile anexate, acte depuse de reclamant odată cu acțiunea introductivă de instanță.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că prezenta acțiune este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008 prin sintagma de lucrător al Securității se înțelege ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.
Din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă că pentru a se putea reține calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.
Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de locotenent major (1984, 1985, 1986, 1987) în cadrul Direcției a IV-a, UM_ Rm. Sărat. Într-adevăr, din înscrisurile existente la dosar, respectiv documentele aprobate și semnate de către pârât, reiese că acesta a avut gradul și funcția menționate.
2. În calitatea menționată la punctul 1, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Și această condiție este evident asigurată în cauză, prin acțiunile expuse pe larg în cererea de chemare în judecată și respectiv prin nota de constatare.
Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse sau încuviințate de către pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de pârât au presupus grave imixtiuni în viața privată.
Astfel, sunt dovedite susținerile reclamantului potrivit cărora, în calitatea menționată, potrivit documentelor din dosarul nr. I_, pârâtul a inițiat urmărirea informativă a numitului B.G., semnalat că „după încorporare, fiind sub influența posturilor de radio ostile, a difuzat în rândul militarilor în termen din subunitate idei emigraționiste, elogiind modul de viață din Occident, făcând unele afirmații tendențioase cu privire la situația din țara noastră. De asemenea, și-a manifestat intenția de a emigra în S.U.A., afirmând că în acest scop va încerca să folosească toate mijloacele uzând în ultimă instanță de trecerea frauduloasă a frontierei de sfat.
Propunerea de deschidere a urmăririi este consemnată, ca măsură, pe marginea Notei Informative furnizată de sursa „P. I.", la data de 09.03.1985: „Propun începerea urmăririi informative a soldatului B.G. pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”.
Astfel, pârâtul a procedat la dirijarea surselor „G.", „P. I." și „GAROAFA" pe lângă urmărit, pentru a stabili: „care a fost motivul adevărat pentru care a încercat să treacă fraudulos frontiera; cu ce persoane a încercat să treacă frontiera; dacă intenționează să părăsească țara; ce discută referitor la viața din exterior", „dacă posedă literatură străină sau alte bunuri din străinătate; dacă poartă legături cu persoane din exterior și în ce constau aceste legături".
Ulterior începerii urmăririi informative, la data de 14.05.1985, pârâtul a elaborat un Plan de măsuri prin care a propus:
>dirijarea în continuare a rețelei informative pe lângă obiectiv;
>interceptarea corespondenței;
>„în cooperare cu organele de comandă și partid, se vor întreprinde măsuri de supraveghere atentă a obiectivului, în sensul că nu va fi introdus în serviciul de gardă, pentru lucru la armament, muniție sau misiuni izolate." etc.
Urmare a informațiilor obținute despre obiectiv, la propunerea pârâtului, acesta a fost avertizat la data de 02.07.1985. Acest fapt este probat atât prin documentele identificate în dosarul nr. I_ (f. 33 - 34) al cărui titular este obiectivul, precum și prin documentele identificate în dosarul nr. A 7921 - dosar de obiectiv M.. Mecanizat Contrainformații, la filele 77,78,79.
Aceleași măsuri ca cele descrise anterior au fost derulate de către pârât și în cazul altor soldați, titulari ai dosarelor fond informativ nr. I_,I_, I_. Titularii acestora au fost urmăriți pentru motivele de mai jos:
>Dosar nr. I_ - „semnalat că intenționează să treacă fraudulos frontiera de stat pentru a se stabili în Occident, unde afirmă că se trăiește mai bine, că sunt drepturi și libertăți mai multe";
>Dosar nr. I_ - „manifestări negative și intenții de plecare ilegală din țară și stabilire în străinătate";
>Dosar nr. I_ - „a fost luat în S.I. (n.n. - supraveghere informativă) la data de 03.05.1984, pentru intenții de evaziune. La data de 22.04.1985 este luat în lucru în cadrul D.U.I. de către organele de contrainformații militare. În cadrul supravegherii informative, s-a stabilit că cel în cauză își menține poziția și intenția de plecare ilegală din țară, pentru a se
Mai mult, în dosarul nr. A 7921, la filele 134 - 135, se regăsesc documentele care probează faptul că pârâtul a recurs la avertizarea soldatului M.D. pe motiv că acesta era adept al credinței penticostale și a fost semnalat că „se manifestă ca un adept fanatic al sectei
, caută să propage ideile mistico-religioase în rândul altor militari, nu a ținut cont de indicațiile date cu ocazia discuțiilor purtate cu el, atât de organele noastre, cat și cele de partid și comandă".
Curtea reține deopotrivă ca relevante și documentele identificate în dosarele nr. A 7921 și A 7922, întocmite de către pârât și care consemnează metodele de supraveghere și urmărire a soldaților semnalați ca fiind „descendenți" sau ca făcând parte din „anturaje de foști legionari", a celor semnalați cu manifestări religioase sau a celor care audiau posturile de radio străine catalogate ca „potrivnice" regimului politic de la București (acțiunea „ETERUL").
În raport de acestea, instanța apreciază că pârâtul a urmărit și a obținut în consecință date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.
Analiza documentelor depuse de reclamant în probațiune conduce la concluzia categorică a întrunirii ambelor condiții.
Cu privire la prima condiție nu s-a contestat semnătura existentă pe înscrisurile atașate de reclamant în dovedire, fiind dovedită deci calitatea specială cerută de lege, iar cu privire la cea de-a doua condiție se reține că măsurile dispuse au avut ca scop în esență de a depista poziția ostilă/atitudinea dușmănoasă a celor urmăriți față de politica partidului și statului, a conducerii acestora, față de regimul comunist, vădind interesul pentru opiniile celor vizați relativ la aspectele menționate, pentru anturajul acestora, pentru opiniile și opțiunile religioase ale acestora.
Acest interes, pus în practică prin măsurile dispuse, coroborat cu urmările pe care le antrena împotriva celor vizați probează un mecanism specific de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți și o grevare a dreptului la viață privată, a exercitării libertății de exprimare, de opinie și de conștiință, a libertății religioase, adică exact a acelor libertăți care conturează personalitatea unui om, care dau măsura demnității acestuia, grevare care – în raport de sistemul de valori al fiecăruia dintre cei vizați – poate echivala cu o suprimare efectivă a acestor libertăți.
Toate aceste acțiuni ale pârâtului vizând urmărirea îndeaproape a întregii vieți a unor persoane dar și opiniile acestora persoane constituie activități prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, și anume: dreptul la viață privată consacrat la acea dată în art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă exprimare consacrat la acea dată în art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Așa cum reiese din toate documentele anexate, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată, acțiunile pârâtului fiind grave și constituind acte de poliție politică în accepțiunea legii, adică vizează „instaurarea și menținerea puterii totalitar comuniste, precum și suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
Cu privire la susținerile pârâtului, în combaterea acțiunii reclamantului, acestea nu vor fi reținute de prezenta instanță.
Referitor la faptul că anterior ar mai fi fost verificată situația sa de către reclamant, la solicitarea Comandamentului Armata a II-a B., statuându-se de către CNSAS că pârâtul nu ar fi desfășurat activități de poliție politică, susținerea este nedovedită.
În al doilea rând, pentru a se reține un fine de neprimire, pârâtul ar fi trebuit să dovedească faptul că CNSAS ar fi stabilit că acesta nu este lucrător al Securității în raport de dosarele și de actele efectiv executate ce fac obiectul prezentei pricini. Or, această dovadă nu a fost făcută.
Referitor la nelegala sesizare a instanței în raport de modalitatea de comunicare a notei de constatare pe care este întemeiat prezentul demers judiciar, Curtea constată că prevederile art. 10 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, referitoare la comunicarea notelor de constatare și adeverințelor emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea Constituțională.
Restul alegațiilor formulate la acest punct al întâmpinării nu vor fi analizate de instanță în lipsa unui motiv de nelegalitate ori de netemeinicie în raport de cererea dedusă judecății.
Pe fondul cauzei, pârâtul invocă executarea obligațiilor ce-i reveneau conform fișei postului și legislației vremii.
Apărarea este vădit neîntemeiată. Ordinele superiorilor și normele interne care reglementau activitatea Securității și Miliției nu pot constitui temei legal pentru săvârșirea de abuzuri, pentru încălcarea drepturilor constituționale și a drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute în tratatele internaționale asumate de România. Prin urmare, un angajat al Ministerului de Interne care, respectând instrucțiunile și regulamentele în vigoare, a participat direct la instrumentarea unui dosar de urmărire încălcând, din motive politice, drepturi și libertăți fundamentale garantate de Constituție cât și de tratate internaționale ratificate de România, corespunde definiției lucrătorilor Securității, în sensul disp. OUG nr. 24/2008.
Într-adevăr, este lipsit de relevanță dacă încălcarea avea susținere legală sau regulamentară. În fapt, angajatul Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, a instrumentat un dosar încălcând pe motive politice drepturi și libertăți fundamentale stipulate în Constituția de la acea dată și în normele internaționale la care România era parte, este lucrător al Securității, în sensul prev. art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008.
În raport de acestea, este vădit nefondată și susținerea pârâtului în sensul că nuar fi suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Mai mult, Curtea consideră că este lipsit de importanță dacă informațiile obținute cu ajutorul informatorilor, sau prin contactarea efectivă, duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit. Legiuitorul nu face vorbire despre posibile efecte ale îngrădirii sau încălcării vreunui drept, importantă fiind din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității imixtiunea arbitrară a autorităților în viața personală a celui urmărit. Prin această supraveghere exercitată de pârât, prin măsurile dispuse, acesta a încălcat în mod neechivoc dreptul la viață privată consacrat la acea dată în art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, dreptul la liberă exprimare consacrat la acea dată în art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Contrar opiniei pârâtului și în acord cu poziția reclamantului, Curtea consideră că avertizarea era una dintre cele mal umilitoare pentru demnitatea individului, deoarece presupunea ca, în fața organelor de Securitate și de cele mai multe ori și a organelor de partid sau a colectivului din care făcea parte, persoana urmărită să fie constrânsă a-și recunoaște „faptele" (diverse „manifestări împotriva regimului comunist") și să se angajeze că nu va mai recurge la astfel de manifestări.
Din documentele de mai sus se poate observa implicarea ofițerului în acțiunile informative deschise asupra titularilor dosarelor invocate. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora si pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
Sunt deopotrivă neîntemeiate și apărările întemeiate pe disp. art. 53 din Constituție și pe considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ș. c. României.
La acest punct al apărării formulate, Curtea arată că nu va reține nici apărările pârâtului prin care acesta încearcă a legitima activitatea întreprinsă prin invocarea dreptului și a obligației de a apăra țara.
Contrar opiniei pârâtului, nu se observă ca acțiunile întreprinse să fi fost justificate de necesitatea protejării ordinii publice și siguranței naționale, persoanele urmărite nereprezentând un pericol pentru România.
Altfel spus, activitățile întreprinse nu au avut și nici nu puteau avea drept finalitate prevenirea, descoperirea și lichidarea unor acțiuni îndreptate împotriva orânduirii sociale și de stat.
Ingerințele în exercițiul drepturilor și libertăților individuale sunt de principiu justificate doar în cazurile în care siguranța națională sau interesele colective ar fi amenințate, ceea ce nu este cazul în speță însă cu privire la persoanele urmărite, despre care nu se poate vorbi de acțiuni contrare intereselor colectivității sau ale statului român.
Cu privire la faptul că nu s-ar fi făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta ofițerului și efectul produs asupra presupusului prejudiciat în drepturi, Curtea consideră că legea nu prevede producerea în fapt de efecte, importantă fiind din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității imixtiunea arbitrară a autorităților în viața personală a celui urmărit.
Prin bogata activitate întreprinsă de pârât, descrisă în cele ce preced, constând în supraveghere și măsuri concrete dispuse, astfel că a participat nemijlocit la instrumentarea de acțiuni motivate exclusiv politic, acesta a încălcat în mod neechivoc drepturi și libertăți fundamentale.
Neîntemeiate sunt, în sfârșit, și alegațiile pârâtului formulate prin concluzii scrise.
Împrejurarea că numitul BG ar fi fost condamnat definitiv pentru trecere frauduloasă a frontierei, iar cu privire la numitul MD secta invocată ar fi fost interzisă de lege, acestea sunt aspecte care nu pot legitima urmărirea și deci imixtiunea în viața unei persoane private, pentru argumentele anterior redate.
Tot astfel, este lipsită de importanță distincția făcută și anume că măsurile erau dispuse într-o unitate militară, iar menținerea ordinii și disciplinei era obligatorie. În plus, unele dintre măsurile represive dispuse de pârât au vizat persoane care nu se aflau într-o unitate militară.
Cu privire la justul echilibru între interesul general și imperativul protecției drepturilor fundamentale ale persoanelor, echilibru ce nu este respectat când o persoană trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, precum și la necesitatea înlăturării inechităților decurgând din legislația adoptată de stat dar fără a se aduce atingere drepturilor persoanelor care și-au desfășurat activitatea în limitele legii în calitate de militari activi, supunându-se rigorilor specifice vieții militare, Curtea consideră că această apărare este mult prea generic formulată și fără o susținere în drept.
Demersul reclamantului se întemeiază pe dispozițiile OUG nr. 24/2008, act ce nu a fost declarat neconstituțional și care este în vigoare, fiind pe deplin incident speței.
Legea, respectiv OUG nr. 24/2008, este cea care impune calificarea activității care se încadrează în ipoteza normei de lucru ca fiind activitate prestată de un colaborator / lucrător al Securității.
Pe de altă parte, pârâtul nu a invocat dreptul sau interesul legitim pretins vătămat prin promovarea prezentei acțiuni și respectiv prin admiterea acesteia.
Se mai susține în final obligația instanței de a interpreta și aplica cu prioritate pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Promovarea de către reclamant a acestei acțiuni este expresia unei legislația menite să asigure aplicarea cu prioritate a normelor privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
În ceea ce privește aplicarea acestor principii din perspectiva poziției pârâtului, Curtea constată că nicio normă legală internă nu a fost contestată pentru neconvenționalitate, pârâtul neindicând nici prevederea din Constituție, din pacte sau din tratate la care România este parte și cărora să contravină vreo dispoziție legală internă pe care este întemeiat acest litigiu.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite toate condițiile legale evocate anterior, inclusiv aceea a existenței unei situații în care CNSAS efectuează verificări din oficiu sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, Curtea apreciază că prezenta acțiune este întemeiată, urmând a o admite în temeiul art. 11 rap. la art. 2 lit. a din OUG 24/2008.
În consecință, va constata calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul M. C. cu domiciliul în ..
Constată existența calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. P. P. C.
Red. MMP
2 ex. – 02.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3013/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 682/2015. Curtea de... → |
|---|
