Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1957/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nu este datoare să achite accesorii pentru investiția făcută la imobilul său de către chiriaș, avînd în vedere că respectivul chiriaș nu a notificat-o în legătură cu lucrările care determinau modificarea impozitului pe clădiri.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile legii nr.554/2004, legii nr.571/2003.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, decizie de impunere, dovada îndeplinirii procedurii prealabile și înscrisuri privind lucrările efectuate.

Parata a formulat întîmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, revenindu-i reclamantei sarcina de a achita impozitul pe clădiri suplimentar și majorările în calitate de proprietar al imobilului.

Prin sentinta civila nr._14, Tribunalul Bucuresti a admis acțiunea precizată si a anulat în parte decizia de impunere nr._/23.01.2013 emisă de DVBLS2 cu privire la majorările în sumă totală de 7183 lei.

In motivare, prima instanta a aratat ca prin decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr._/23.01.2013 emisă de DVBLS2 – fila 23, s-a prevăzut în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe clădiri în sumă de 4339 lei și majorări de întîrziere în sumă de 7183 lei, pentru lucrările efectuate la imobilul său din Calea Moșilor nr.225, ., sector 2, de către chiriașul BRD – Groupe Societe Generale.

Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, contestație care a fost respinsă ca nefondată, prin decizia nr._/5.03.2013, soluție pe care tribunalul o consideră eronată.

Avand în vedere că reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că se contestă numai accesoriile, iar nu impozitul principal, tribunalul a analizat în ce măsură sunt întrunite condițiile legale pentru perceperea majorărilor indicate în decizia de impunere.

Astfel, potrivit art.254 alin.6 din legea nr.571/2003, orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

De asemenea, conform art.253 alin.3¹ din legea nr.571/2003, în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligațiasă comunicelocatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

Așa cum recunoaște chiar parata prin întîmpinare – fila 33, locatarul constructor nu și-a îndeplinit obligația de a comunica reclamantei ca proprietar al imobilului executarea lucrărilor, astfel că reclamanta a fost împiedicată în mod obiectiv să depună declarația prev. de art.254 alin.6 C.fisc.

În mod paradoxal, deși se reține lipsa de culpă a reclamantei determinată de neîndeplinirea obligațiilor de către chiriașul său, parata a considerat că lipsa de culpă justifică numai neaplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru depășirea termenului de depunere a declarației, nu și înlăturarea accesoriilor.

Potrivit art.119 alin.1 C.pr.fisc., pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

În condițiile în care proprietarul clădirii nu a fost notificat de către chiriaș cu privire la lucrările efectuate la imobil, acesta nu poate fi considerat în întarziere pentru depunerea declarației prev. de art.254 alin.6 C.fisc., deci nu i se poate reține depășirea scadenței obligației de plată a impozitului pe clădiri. Nefiind depășit termenul de depunere a declarației de impunere și implicit al achitării impozitului suplimentar, nu se poate pretinde reclamantei să achite majorări de întarziere, pentru neîndeplinirea unor obligații ce revin altor persoane.

Avand în vedere că s-a pretins în mod nelegal reclamantei să achite accesorii pentru lucrările de construcții efectuate de către chiriaș fără a comunica această împrejurare reclamantei, tribunalul consideră că cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, este întemeiată și a dispus anularea deciziei de impunere nr._/23.01.2013 emise de DVBLS2 cu privire la majorările de întarziere în sumă de 7183 lei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Direcția V. Buget Local Sector 2, solicitand modificarea sentinței recurate, cu consecința respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamanta .>

In motivare, recurenta parata a aratat ca a emis pe numele reclamantei Decizia de impunere nr._/23.01.2013, act administrativ fiscal prin care au fost stabilite in sarcina acesteia obligatii de plata in cuantum de_ lei.

Actul administrativ fiscal mai sus mentionat, a fost contestat in instanta, reclamanta . critici sub aspectul legalitatii stabilirii obligației fiscale.

Astfel, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ, motivând ca nu ar datora impozit pe valoarea adaugata a clădirii ca urmare a lucrărilor efectuate, intrucat nu ar fi cunoscut existenta lucrărilor efectuate de către chiriaș, acesta omitand sa notifice efectuarea lor.

Pe de alta parte, reclamanta a sustinut ca lucrările efectuate ar profita exclusiv chiriașului sau, fiind cheltuieli voluptorii si nu de natura sa sporeasca valoarea clădirii.

Prin sentinta civila nr. 6438/14.10.2014, instanta de judecata a admis acțiunea precizata formulata de reclamanta . in parte decizia de impunere nr._/23.01.2013 cu privire la majorarile in suma totala de 7183 lei.

Pentru a dispune in sensul celor de mai sus, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei recurate, faptul ca "locatarul constructor nu si-a îndeplinit obligația de a comunica reclamantei ca proprietar al imobilului executarea lucrărilor, astfel ca reclamanta a fost împiedicata in mod obiectiv sa depună declarația prevăzută de art. 254 alin. 6 cod fiscal".

Totodata, in motivarea soluției pronuntate, instanta de fond a mai retinut ca "in condițiile in care proprietarul clădirii nu a fost notificat de către chiriaș cu privire la lucrările efectuate la imobil, acesta nu poate fi considerat in întârziere pentru depunerea declarației prevăzută de art. 254 alin. 6 cod fiscal, deci nu i se poate retine depasirea scadentei obligației de plata a impozitului pe clădiri".

F. de cele aratate mai sus, criticam legalitatea sentintei civile nr. 6438/14.10.2014, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, obligațiile fiscale stabilite in sarcina reclamantei, prin actul administrativ fiscal contestat, respecta exigentele legislației fiscale in vigoare.

In acest sens, ca la emiterea deciziei de impunere contestate, organul fiscal a avut in vedere dispozițiile art. 249 alin. (1) din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit".

De asemenea s-au avut în vedere dispozițiile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare:

-art. 23 alin. (1): "Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează" iar la alin. (2): "Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată",

- art. 119 alin. (1) din Codul de Procedură Fiscală: "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere", motiv pentru care, în mod temeinic și legal, organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului și majorările de întârziere aferente.

Potrivit prevederilor aceluiași Cod de procedură fiscală, art. 91 alin. (1), dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel, iar alin. (2) statuează că termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.

Considerând cele expuse în Raportul de inspecție fiscală, întocmit de serviciul competent din cadrul Direcției V. Buget Local sector 2, precizăm, în arătarea temeiurilor ce au stat la baza emiterii Deciziei atacate, următoarele aspecte:

In urma controlului efectuat de către Biroul Inspecție Fiscală la S.C. U. S.A. a fost întocmit procesul-verbal de control nr._/23.01.2013 și emisă Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr._/23.01.2013.

Temeiul legal, precum și constatările faptice care au condus la stabilirea obligațiilor de plată înscrise în Decizia atacată și care fac obiectul contestațiilor contribuabilului sunt precizate în procesul verbal de control nr._/23.01.2013.

Fată de criticile formulate de reclamanta, face următoarele precizări:

-In conformitate cu prevederile art. 253, alin. 3¹ din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale punctului 54, alin. 4 si S din H.G. 44/2003, privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în valoarea de impunere a clădirilor proprietate a contribuabililor persoane juridice se include și valoarea lucrărilor de reconstruire, consolidare, modernizare sau extindere executate de către locatarii acestor clădiri, sarcina fiscală revenind proprietarului clădirii;

-Stabilirea obligațiilor fiscale nu este influentată de cunoașterea de către locator a respectivelor modificări, acestea ținând de raporturile aferente contractului de locatiune, neîmpietând în vreun fel asupra raportului de drept obliqational fiscal existent între contribuabil si organul fiscal, în speță Direcția V. Buget Local sector 2.

Obligațiile fiscale înscrise în Decizia de impunere contestată au fost stabilite în baza prevederilor art. 253, alin. 3¹ - „Calculul impozitului datorat de persoanele juridice" din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, cu următorul cuprins: ,,In cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de câtre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația sa comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

Obligațiile fiscale înscrise în Decizia de impunere atacată au fost stabilite ca urmare a executării, la o clădire proprietate a contribuabilului, a unor lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, aceste lucrări fiind executate de locatar în baza autorizației de construire nr. 691/60"M" din data de 28.06.2005.

Prin emiterea autorizației amintite, BRD - Group Societe Generale, în calitate de chiriaș al imobilului situat la adresa poștală Calea Moșilor nr. 225, ., sector 2, proprietatea contestatoarei, a fost autorizată să execute lucrări de amenajări interioare pentru destinația de sediu bancă la parterul blocului de locuințe de la adresa arătată. Lucrările autorizate au constat în recompartimentari (pereți din gips carton, partitii sticla), desfacere plafoane existente si montare plafoane noi si refacere fațade (tencuieli, placaje ceramice si tamplarie aluminiu), autorizația de construire a avut perioada de valabilitate de 12 luni.

Lucrările executate de către BRD - Groupe Societe Generale au fost recepționate de către acesta prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 93/12.08.2005 incheiat intre constructor si beneficiar, valoarea acestora fiind de_,62 lei, conform înregistrărilor din registrul numerelor de inventar pentru mijlocul fix cu nr._ din evidentele contabile ale BRD- Groupe Societe Generale.

Pentru perioada supusă verificării, art. 253 - "Calculul impozitului datorat de persoanele juridice" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completările ulterioare, prevede următoarele:

"(1) In cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2)C. de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.

(3)Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(3¹) In cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

[...] (5) In cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică. [...]".

A.. (3¹) al art. 253 a fost introdus de pct. 224 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006, și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Punctul nr. 54 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, a avut următorul conținut în perioada supusă verificării:

•varianta în vigoare în perioada 01.01._12:

"54. (1) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință se calculează pe baza cotei stabilite între 5% și 10%, care se aplică la valoarea de Inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se înțelege reevaluarea cea mai apropiată de anul fiscal 2002.

(2)In cazul clădirilor a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii, potrivit prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, cu modificările și completările ulterioare, impozitul pe clădiri se calculează pe baza cotei stabilite între 0,25% și 1,50% inclusiv, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, redusă cu 15%.

(3)Cotele prevăzute la alin. (1) si (2) se stabilesc de consiliile locale prin hotărâre, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. în cazul municipiului București această atribuție se^îndeplinește de către Consiliul General al Municipiului București.

(4)In cazul clădirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de închiriere, valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art. 253 alin. (3¹) din Codul fiscal, este valoarea reală declarată a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizației de construire.

(5)Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o nouă declarație fiscală în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepție, după cum acesta este persoană fizică sau juridică, după caz."

•varianta în vigoare în perioada 31.01._12 (ca urmare a modificărilor aduse prin HG nr. 50/2012)

"54. (1) Prin lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, astfel cum sunt menționate la art. 253 alin. (3^1) din Codul fiscal, se înțelege acele lucrări care au ca rezultat creșterea valorii clădirii respective cu cel puțin 25%.

(2) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal de referință se calculează pe baza cotei stabilite, prin hotărâre a consiliului local, între 10% și 20%, respectiv 30% și 40%, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, conform reglementărilor contabile în vigoare."

•varianta în vigoare începând cu data de 13.07.2012 (ca urmare a modificărilor aduse prin HG nr. 670/2012)

"54. (1) Prin lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, astfel cum sunt menționate la art. 253 alin. (3^1) din Codul fiscal, se înțelege acele lucrări care au ca rezultat creșterea valorii clădirii respective cu cel puțin 25%.

(1¹) In cazul în care valoarea lucrărilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere nu depășește 25% din valoarea clădirii, locatarul nu are obligația să o comunice locatorului.

(1²) In cazul în care în cursul unui an fiscal se efectuează mai multe lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, a căror valoare individuală este sub 25%, dar cumulat depășește 25%, locatarul are obligația de a comunica locatorului valoarea totală, în termen de 30 de zile de la data la care se atinge acest nivel.

(2) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal de referință se calculează pe baza cotei stabilite, prin hotărâre a consiliului local, între 10% și 20%, respectiv 30% și 40%, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, conform reglementărilor contabile în vigoare."

Având în vedere prevederile alin. 3¹ al art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale punctului 54, alin. (4) și (5) din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în forma aplicabilă în perioada 01.01._12, în valoarea de impunere a clădirilor proprietate a contribuabililor persoane juridice se include și valoarea lucrărilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere executate de către locatarii acestor clădiri, sarcina fiscală revenind proprietarului clădirii.

Astfel, în valoarea de impunere a clădirii situate la adresa poștală .. 225, ., sector 2, București, se include și valoarea lucrărilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere executate de către BRD - Group Societe Generale în baza autorizației de construire nr. 691/60"M" din data de 28.06.2005 emisă de către Primăria sectorului 2 București, iar sarcina fiscală revine proprietarului clădirii, S.C. U. S.A.

In valoarea de impunere a clădirii situate la adresa poștală Calea Moșilor, nr. 225, ., sector 2, București declarată la organul fiscal de către S.C. U. S.A. nu a fost inclusă și valoarea lucrărilor executate de către BRD - Group Societe Generale.

In cazul construcțiilor executate în baza unor autorizații de construire, pentru stabilirea obligațiilor fiscale sunt aplicabile prevederile punctului 62 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare:

"62. (1) Atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a)pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

b)pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizația de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepție în termenul prevăzut de lege;

c)pentru clădirile ale căror lucrări de construcții nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității autorizației, în condițiile legii, la data expirării acestui termen și numai pentru suprafața construită desfășurată care are elementele structurale de baza ale unei clădiri, în speță pereți șl acoperiș. Procesul- verbal de recepție se întocmește la data expirării termenului prevăzut în autorizația de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum și suprafața construită desfășurată în raport de care se stabilește impozitul pe clădiri."

Incepând cu data de 01.01.2012, prevederile alin. (1) al punctului 62 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, se regăsesc la alin. (8) al art. 254 - "Dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere cele de mai sus, în sarcina contribuabilului S.C. U. S.A. au fost stabilite diferențe de impozit pe clădiri pentru valoarea de impunere de_,62 lei aferentă perioadei 01.01.2007, momentul inregistrarii in evidentele contabile a primei reevaluari efectuate. Prima reevaluare a clădirii a fost efectuata prin raportul de evaluare nr. 548/31.12.2007, inregistrarea rezultatelor acesteia fiind efectuata in evidentele contabile la data de 31.12.2007.

In drept, invoca dispozițiile art. 486 si urmatoarele cod procedura civila, dispozițiile legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, rep,, cu modificările si completările ulterioare.

Examinand cererea de recurs formulata de parata, Curtea retine ca prin decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr._/23.01.2013 emisă de DVBLS2 – fila 23, s-a prevăzut în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe clădiri în sumă de 4339 lei și majorări de întîrziere în sumă de 7183 lei, pentru lucrările efectuate la imobilul său din Calea Moșilor nr.225, ., sector 2, de către chiriașul BRD – Groupe Societe Generale.

Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, contestație care a fost respinsă ca nefondată, prin decizia nr._/5.03.2013.

Potrivit art. 253 alin. (3¹) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:

"In cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile "de la data terminării lucrărilor respective.”

Curtea constată că, în situația în care locatarul execută lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere a unei clădiri, acesta are obligația de a comunica proprietarului clădirii în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale. Întrucât locatarul nu a îndeplinit această obligație de comunicare, proprietarul clădirii, S.C. U. S.A., a fost impiedicat sa-și îndeplini obligația legală ce îi revenea, de a declara la organul fiscal modificarea valorii de impunere a clădirii la care au fost executate lucrările de construire sus-menționate.

Obligația locatarului de a-l informa pe locator cu privire la executarea respectivelor lucrări este doar de natură a stabili relațiile dintre locator si locatar, nicidecum nefiind un temei legal pentru neplata obligatiilor fiscale de către contribuabilul în sarcina căruia legea Ie-a stabilit.

Necomunicarea, de către locatar, în condițiile art. 253 alin. 3¹ a lucrărilor, nu este de natură sa exonereze de la plată pe locator.

Sarcina plații impozitului pe clădire calculat la valoarea de impunere stabilita de art. 253 alin. 3¹ Cod fiscal, revine proprietarului imobilului, chiar daca locatarul nu si-a îndeplinit obligația de a-l instiinta cu privire la lucrările efectuate.

Potrivit art. 119 alin. (1) din O.G. 92/2003, ,,pentru neachitarea la termenul de scadenta a obligațiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen majorari de întârziere".

Acest text de lege nu distinge in functie de vinovatia contribuabilului. Cu alte cuvinte, daca nu s-a platit impozitul pe cladire la data scadenta vor curge majorarile de intarziere, indiferent daca neplata impozitului pe cladire se datoreaza culpei reclamantei sau nu.

Raporturile de locatiune in cadrul carora proprietarul invoca neindeplinirea unor obligații de către locatar nu pot fi o cauza exoneratoare de plata a impozitului pe clădire la valoarea de impunere ce include valoarea lucrărilor executate si nici pentru neplata majorarilor de intarziere.

Faptul ca locatarul nu a adus la cunostinta proprietarului realizarea unor lucrări privește raporturile dintre cele doua parti ale contractului de locatiune, proprietarul putandu-se îndrepta împotriva locatarului, in cazul in care considera ca a fost vatamat prin acțiunile sau inacțiunile acestuia.

Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 488 alin.1 pct. 8 si art. 496 NCPC, Curtea va admite recursul, va casa in tot sentinta civila recurata si va respinge cererea ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE V. ȘI BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6438/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă .>, cu sediul în București, .-4, ..