Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 5442/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.12
Ședința publică de la 5 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.3643/16.05.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. S. S. și intimatul-chemat în gaanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea invocă excepția inadmisibilității acțiunii.
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării excepției inadmisibilității și a cererii de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentinta civilă recurata s-a admis actiunea si a fost obligata parata sa restituie reclamantei suma de 5340 lei contravaloare taxa poluare, retinandu-se in esenta faptul că taxa a fost perceputa sub imperiul Legii nr. 9/2012, in forma in vigoare in perioada de suspendare a dispozitiilor art. 4 alin. 2, instanta fondului conchizand asupra existentei unei contrarietati intre dispozitiile nationale indicate si prevederile art. 110 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, in lumina jurisprudentei relevante a Curtii de la Luxemburg.
Împotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti cu motivarea cu motivarea, in esență că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal sau a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta critică eronata respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive, invocata la instanta de fond.
Pe fondul cauzei, arata ca in mod gresit prima instanta a dispus restituirea taxei pe poluare, întrucât taxa în cauză nu intra in categoria taxelor vamale la import si la export sau altor taxe cu efect echivalent, taxa aplicandu-se tuturor autoturismelor înmatriculate in România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar. Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistand motive temeinice pentru a se dispune restituirea taxei.
In ceea ce privește dobânda fiscală, arata ca nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acesteia, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 alin. 1 C..
Nu s-a depus intampinare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține:
Apreciază Curtea că în mod incorect a procedat prima instanță la soluționarea acțiunii formulate de partea reclamantă în sensul admiterii acesteia, câtă vreme aceasta era inadmisibilă.
Spre a judeca în acest sens, Curtea observă că partea reclamantă nu administrează nicio probă în sensul că ar fi formulat în mod efectiv o cerere de restituire a taxei de poluare, adresată în prealabil părții pârâte și în raport cu care aceasta din urmă să fi emis un refuz care sa poata fi supus analizei instantei de contencios administrativ.
La dosar se afla doar cererea de stabilire a taxei pentru emisiile poluante formulata de partea reclamanta, iar nu si de restituire a acesteia (fila 33 dosar fond).
Astfel, în mod logic, din moment ce nu rezultă din probele administrate că partea interesată ar fi adresat vreo solicitare de restituire a taxei pe poluare autorității competente, nu poate exista din partea acesteia vreun refuz nejustificat care să fie cenzurat, iar adresarea directă în fața instanței îmbracă forma unei acțiuni inadmisibilă în contencios administrativ.
În acest sens arată Curtea că disp. art. 8 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, prevăd că „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”. Pe cale de consecință, orice acțiune îndreptată în contencios administrativ împotriva unui pretins refuz nejustificat, emanând de la autoritatea publică pârâtă, are ca și premisă, care precede introducerea efectivă a acțiunii, existența unui astfel de refuz cu privire la o cerere concretă a părții reclamante. Deci, asemeni oricărei acțiuni întemeiate pe o pretinsă încălcare a normelor de drept intern, în mod echivalent, și acțiunea prin care se invocă existența unui refuz nejustificat al unei autorități publice, de natură a contraveni normelor de drept ale Uniunii Europene, trebuie să aibă ca premisă preliminară exprimarea de autoritatea publică pârâtă a respectivului refuz.
În plus, nu trebuie a fi confundat refuzul nejustificat cerut expres de art. 8 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 2 alin. 2 din același act normativ cu cerința procedurii administrative prealabile, care ar implica o cerere prin care s-ar solicita remedierea respectivului refuz nejustificat; or, potrivit art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, doar procedura plângerii prealabile nu este obligatorie în cazurile prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, adică actele administrative asimilate, nu și exprimarea însuși a refuzului pretins nejustificat al autorității pârâte, care să fie ulterior dedus cenzurii instanței de contencios administrativ.
Față de cele arătate în precedent, Curtea va admite recursul, modificând sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Relativ la celelalte motive de recurs invocate de partea recurent – pârâtă, Curtea le apreciază ca fiind subsecvente, nemaifiind necesară analiza lor din moment ce recursul se admite potrivit celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.3643/16.05.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. S. S. și intimatul-chemat în gaanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. C.M.F
2ex/………
Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal ---judecător A. C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 171/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1229/2015.... → |
|---|
