Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1229/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 7999/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1229
Ședința publică de la 26.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
JUDECĂTOR: S. P.
JUDECĂTOR: R. M. V.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă Ș. (I.) M. împotriva sentinței civile nr.4159/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata U. S. Haret București a depus prin serviciul registratură întâmpinări și că recurenta a depus prin poșta electronică copie de pe dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care:
Recurenta, prin avocat, depune, în exemplar original, chitanța prin care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Curtea ia act de timbrarea cererii și comunică recurentei, prin apărător, un exemplar al întâmpinării depuse de U. S. Haret.
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4159/04.06.2014 Tribunalul București – Secția a II-a C. a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș. (I.) M. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca neîntemeiată. Totodată, a respins cererea de chemare în garanție a MECTS, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a arătat că din adeverințele emise de pârâta U. S. Haret și existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat și astfel că în mod justificat s-au eliberat adeverințele din care rezultă că este licențiată în drept.
În acest context, în mod eronat și aplicând greșit legea, instant fondului motivează respingerea acțiunii pe lipsa autorizării privind acreditarea la forma de învățământ. Referitor la specializarea urmată de ea, pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, urmează să se constate că, așa cum rezultă din comunicatul conducerii universității, aceasta informează opinia publică despre faptul că U. S. Haret are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultății sale.
Din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că universitatea S. Haret organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84-1995, în art. 4 din Regulament se definește noțiunea învățământului la distanță, forma de învățământ absolvită de reclamanta din prezenta cauză.
Totodată, organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetărilor. Mai mult, pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul ministerului.
Cererea de chemare în garanție este întemeiată în parte întrucât pentru tipărirea diplomelor de licență instituția are nevoie de avizul Ministerului Educației și Cercetărilor iar din probele administrate rezultă că, cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor.
In cauză, instant fondului trebuia să aprecieze că sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâte-intimate U. S. Haret de eliberare a diplomei de licență obținută în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009. În cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
În prezenta cauză, este de necontestat faptul că ministerul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formularelor de tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.
În drept a invocat art. 304 ind. 1 C. și art. 304 pct. 9 C..
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.
Intimata-pârâtă U. „S. HARET” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul, să se admită și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fost MECTS) pentru următoarele considerente:
U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantei la cursurile USH, o obliga sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității S. Haret și nicidecum pe formele de învățământ.
În baza art. 60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantei) activitatea didactica se putea organiza în următoarele forme: de zi, seral,cu frecventa redusa și la distanta. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță puteau fi organizate de instituțiile de învățământ superior care aveau cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.
În acest sens legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care conduc la o calificare universitară distincta și nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii era cea care susținea calificarea distincta, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenta-reclamantă era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii
b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii" a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art. 29 din OUG nr. 75/2005 cu dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvită cu frecvență redusă învățământ la distanța) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa și urmată.
Mai mult, art. 4 din HG nr. 535/1999 arată că: "Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de nu pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica și Acreditare instituțiilor de învățământ superior".
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ "învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventare poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art. 5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr.1 și 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006,pentru anul Întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute în anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare,care nu se regăsesc în anexa nr.3 la prezenta hotărâre intră în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa în anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența și prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare care funcționează începând cu anul 1, 2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art. 1 din HG nr. 1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze și sa conducă sistemul național de educație, apreciază intimata ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanța pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr. 1405 din 21.05.2009.
Având în vedere aceste considerente, cadrul legal în care a funcționat, faptul că, în vederea eliberării diplomei de licență, a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .., iar acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, a solicitat intimata admiterea cererii de chemare în garanție formulate, fiind în imposibilitatea de a emite reclamantei diploma de licență, atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. intimata a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Recurenta este absolventă a Universității S. Haret, Facultatea de D. și Administrație Publică din București, forma de învățământ FR, promoția iulie 2009, titulară a adeverinței nr. 5034/09.07.2009, obținând titlul de licențiată în D..
În această calitate s-a adresat intimatei U. “S. Haret” cu cererea de eliberare a diplomei de licență.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului - chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. Intimatul-chemat în garanție a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
Curtea constată că recursul formulat este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificare a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentei i-a fost eliberată adeverință de licențiată, necontestată, aceasta are dreptul la a-i fi eliberată diploma de licențiată și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru recurentă, respectiv pârâtei U. S. Haret obligația de eliberare în favoarea sa a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României, în care s-au reținut următoarele:
„37. (…), divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul securității juridice care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În plus, Curtea de Apel mai reține că în cauza D. împotriva România, hotărârea din 21 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut prin prisma jurisprudenței divergente a instanțelor interne o încălcare a art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că «37. În lumina articolului 14 din Convenție, o discriminare constată în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile. (…) lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ.». Cum articolul 14 din Convenție, drept subiectiv substanțial, nu are o existență independentă în sistemul de protecție european a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, ci trebuie invocat prin raportare la acestea, Curtea reține că prin art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție s-a consacrat și dreptul la instruire.
De altfel, în speța de față, forma de învățământ urmată de recurentă, respectiv FR, a fost recunoscută prin înscrierea acesteia în cuprinsul anexelor nr. 3 (pct. 6.2 din anexe) la HG nr. 635/2008 și HG nr. 676/2007.
OG nr.10/12.08.2009 publicată în M.O. la data de 20.09.2009, nu poate produce efecte cu privire la situația reclamantei – aceasta, la acea dată deja susținuse și promovase examenul de licență, nemaifiind deci în procesul continuării studiilor. Prin urmare, apare evident ca MEN nu are argumente de natura legala sa împiedice USH sa-si valorifice dreptul derivat din „Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ” aprobat prin Ordinul nr.2284/2007 M.Of.716/23.10.2007, art. 7, si ca atare, trebuie sa aprobe formularele, sens in care MEN trebuie sa respecte dreptul absolvenților din anul 2009.
În acest context, dată fiind și jurisprudența citată mai sus a instanței supreme, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Întrucât obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantei adeverință că este licențiată și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat M. Educației Naționale (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În ceea ce privește solicitarea de aplicare a penalităților, aceasta nu poate fi admisă față de dispozițiile art. 24 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/2004: „(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate, instanța de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 905 din Codul de procedură civilă.”
De asemenea penalitățile nu pot fi aplicate nici în temeiul art. 18 alin. 6 din lege, textul referindu-se numai la amendă.
Față de admiterea cererii de chemare în garanție, va fi obligat chematul în garanție la plata către pârâta USH a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată aferente fondului, constând în onorariu avocat redus conform art. 273 alin. 3 C., având în vedere actele de procedură necesar a fi întocmite de către avocat (întâmpinare), ca și faptul că litigiul nu prezintă elemente de noutate.
Se va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei-pârâte U. S. HARET de obligare a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât fundamentul acordării cheltuielilor îl constituie culpa procesuală. Or, în speță, s-a admis recursul reclamantei, prin urmare căzuți în pretenții sunt ambii intimați, USH și MEN. Iar admiterea cererii de chemare în garanție nu poate reprezenta un motiv al acordării cheltuielilor de judecată din calea de atac a recursului (onorariu avocat), dat fiind că este vorba despre o situație deosebită, un caz particular de chemare în garanție, după cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă Ș. (I.) M. cu domiciliul procesual ales în București, sect. 2, . nr. 31, . civile nr.4159/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI cu sediul în București, sect. 3, .. 13, și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București, sect. 1, .. 28-30, și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în București, sect. 1, .. 28-30.
Modifică în tot sentința recurată și în rejudecare:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la aprobarea tipăririi formularului tipizat pentru diploma de licență și suplimentului de diplomă în termen de 30 zile de la pronunțarea prezentei decizii.
Obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să plătească pârâtei U. S. HARET suma de 200 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond, cu aplic.art.274 alin.3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. E. G. S. P. R. M. V.
GREFIER,
C. O.
Red. și tehnored. jud. S.P./2 ex./05.03.2015
Jud. fond: S. G., Tribunalul București - SCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 12/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
