Pretentii. Decizia nr. 1101/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1101/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1358/93/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1101
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. I.
JUDECĂTOR P. C.
JUDECĂTOR D. D. M.
GREFIER D. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2083/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. N. A., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere solicitarea părților de judecare a cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra cererii de recurs, inclusiv asupra motivului de recurs de ordine publică, constând în faptul că, anterior sesizării instanței de judecată, intimata-reclamantă nu a adrest organului fiscal o cerere decrestituire a taxei pe rmisiile poluante.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 09.04.2013, reclamanta H. N. A. a chemat in judecata pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV solicitând admiterea acțiunii, restituirea sumei calculate ca fiind taxa pentru emisiile poluante plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei si pana in momentul restituirii ei.
Prin Sentința civilă nr. 2083 din 10.06.2014, Tribunalul Ilfov a admis acțiunea și a obligat parata sa restituie reclamantei suma de 5.096 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, la care se adăuga dobânda fiscala calculata începând cu data când a fost achitată taxa (25.07.2012), pana la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarant recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Biroul Juridic C. 6, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov.
În motivare, referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, recurenta a precizat ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
A preciază că nu sunt incidente in cauza prevederile art.110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
In același sens, a menționat ca potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
De asemenea, a precizat ca principiul" poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Recurenta a arătat că din interpretarea CJUR, rezultă ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
Recurenta a susținut că departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parere ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei
In ceea ce privește dispoziția instanței privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, recurenta a arătat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Totodată, din interpretarea art. 8 și art. 9 din O.U.G. nr. 50/2008, rezulta fara dubii ca reclamanta nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care taxa de poluare achitata este legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neintemeiata.
In ceea ce privește obligarea la plata sumei actualizata cu dobânda fiscala, recurenta a arătat că potrivit art. 124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este indeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, a solicitat instanței respingerea lui, ca neintemeiat, având in vedere ca nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod proc.civila.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate si, in consecința, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de intimatul - reclamant, ca netemeinica si nelegala si respingerea cererii cu privire la restituirea taxei de poluare.
In drept, a invocate art. 483 si urm. din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Deși pentru termenul de judecată a fost citată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada că, anterior înregistrării acțiunii pe rolul instanței, a formulat cerere de restituire a taxei pe emisiile poluante adresată organului fiscal, intimata-reclamantă nu a depus această dovadă.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Instanța de fond a reținut ca motiv de ordine publică faptul că intimata-reclamantă s-a adresat direct instanței de judecată cu cererea de restituire a taxei pe emisiile poluante, fără a parcurge procedura de restituire prin cererea adresată organului fiscal.
Curtea reține că potrivit principiului autonomiei procedurale naționale, astfel cum este reflectat de practica Curții Europene de Justiție, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să reglementeze modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție destinate să asigure salvgardarea drepturilor pe care justițiabilii le întemeiază pe dreptul comunitar, cu condiția ca, pe de o parte, aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern, (principiul echivalenței) și, pe de altă parte, ca acestea să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (principiul eficienței) – Cauza C-228 Aprile SRL v. Amministrazione delle Finanze dello Stato.
Așadar, urmează a se analiza dacă normele dreptului intern constând în prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 117 din OG nr. 92/2003, respectă exigențele impuse de principiul enunțat.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Persoana vătămată . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plangerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat . interes legitim al său prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
În conformitate cu prevederile art. 117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, ținând cont și de Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, singura cale efectivă în dreptul intern accesibilă persoanelor care au achitat taxa pe emisiile poluante care contravine dreptului european, este, în limitele prescripției dreptului la acțiune, cererea de restituire, adresată în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003 organului fiscal, iar în caz de refuz nejustificat, acțiunea în contencios administrativ, fără obligativitatea anulării formale a actului administrativ și a formulării unei plângeri prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește această modalitate procedurală de recuperare a taxei pe poluare, Curtea constată că respectă principiul echivalenței, întrucât nu este mai puțin favorabilă decât procedurile similare prin care se recuperează taxele și impozitele achitate de contribuabili ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în toate situațiile acțiunea în contencios administrativă fiind condiționată de cererea de restituire adresată, în prealabil organului fiscal, instanța competentă cenzurând actul administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat de restituire.
Referitor la principiul eficienței, Curtea constată că este respectat de procedura internă constând în formularea la organul fiscal a unei cereri de restituire, întrucât aceasta nu face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor, practica judiciară confirmând faptul că acțiunile întemeiate pe refuzul nejustificat al organului fiscal de a a restitui contribuabililor taxa pe emisiile poluante contrară dreptului european constituie un remediu efectiv și eficient, soluțiile pronunțate fiind de admitere a acțiunilor formulate.
Dealtfel, în considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 se face distincție dintre procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, pe care instanța supremă a considerat-o ineficientă, în sensul dreptului Uniunii Europene, și procedura prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 (cererea de restituire adresată organului fiscal), reținându-se că nu este necesară plângerea prealabilă împotriva refuzului de restituire, însă premisa esențială pentru existența refuzului nejustificat care este supus cenzurii instanței constă în formularea unei cereri de restituire de către persoana interesată.
În concluzie, Curtea reține că, spre deosebire de procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 care este ineficientă, procedura administrativă care presupune formularea unei cereri de restituire, adresată organului fiscal, în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003, înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă, răspunde pe deplin exigențelor principiului autonomiei procedurale naționale, sub cele două aspecte – echivalența și eficiența.
În aceste condiții, Curtea apreciază că, întrucât intimata-reclamanta s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat, în prealabil, organului fiscal competent, conform dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, restituirea taxei pe emisiile poluante, aceasta constituie un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ, impunându-se respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Se reține că, deși în etapa recursului intimata-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada că, anterior înregistrării acțiunii pe rolul instanței, a formulat cerere de restituire a taxei pe emisiile poluante adresată organului fiscal, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință de la termenul din 26.01.2015, aceasta nu a depus dovada în sensul solicitat.
Din aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată, cu mențiunea că acest fine de neprimire face de prisos analizarea celorlalte motive de recurs formulate de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 2083/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă H. N. A., domiciliată în com. C., .. 13, județ Ilfov.
Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G.-D.
Red./Tehnored. PC
Jud fond A. D., Tribunalul Ilfov
| ← Pretentii. Decizia nr. 863/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 286/2015.... → |
|---|
