Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3369/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3369/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 23148/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Decizia civilă nr. 3369
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: A. I. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant DGRFPB împotriva sentinței civile nr. 7417 din 12 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a – contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu intimatul-reclamant D. T. A., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, prin cererea de recurs recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților în temeiul art. 411 alin. 2 C.pr.civ. (2010), după care:
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, urmând a fi analizat prin prisma prescrierii dreptului de a cere restituirea taxei, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsa părților legal citate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7417 din 12 noiembrie 2014 Tribunalul București -Secția a II-a – contencios administrativ și fiscal a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul D. T. A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE. A obligat pârâta AS2FP să restituie reclamantului suma de 6052 lei reprezentând taxă de prima înmatriculare, cu dobânda aferentă de la data plății taxei și până la data restituirii efective. A obligat pârâta AS2FP la plata sumei de 39,3 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant DGRFPB solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurata, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
În motivare, a arătat că hotararea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 488 pct. 8 NCPC). Astfel, arata ca in mod nelegal instanta a admis actiunea, avand in vedere urmatoarele considerente:
Astfel, arata faptul ca aceasta taxa achitata de catre intimatul-reclamant la Trezoreria sector 2 a fost perceputa in baza unei legi aprobata de Parlamentul Romaniei - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv in baza dispozitiilor art. 214, in forma in vigoare la data platii. Mai mult decat atat, arata faptul ca, prin actul normativ, OUG nr. 50/2008 si prin normele sale de aplicare (H.G. nr. 686/2008), legiuitorul a abrogat dispozitiile art. 214 din Codul fiscal (conform art. 14 din OUG nr. 50/2008), aceste dispozitii normative instituind temeiul legal pentru restituirea taxei de prima inmatriculare achitate de contribuabili intre 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, asa cum rezulta din dispozitiile art. 11. " Taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta”.
F. de cele de mai sus, arata ca intimatul-reclamant avea la dispozitie procedura reglementata de H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru a obtine restituirea sumelor rezultate ca diferenta dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule platita in conformitate cu prevederile art. 2141 și art.2143 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule. Astfel, in conformitate cu prevederile cap VI art. 6 din Normele metodologice mai sus mentionate restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule se face dupa urmatoarea procedura:
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art.117 din Ordonanța Guvernului 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia. prevăzut la art. 3 alin. (1 ). ( ... )
(12) Restituirea sumelor reprezentând diferenta de taxă plătită se face de către organul fiscal competent de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma în contul bancar indicat de către solicitant prin cererea sa de restituire."
Trebuie avut in vedere faptul ca adoptarea O.U.G. nr. 50/2008 a avut ca scop asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, necesitatea adoptării acestor masuri asigurand respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Cele de mai sus au fost reținute și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 802 din 19.05.2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, și, în special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgență.
Nu in ultimul rand, prin mai multe decizii (ex.: nr. 499 din 07.04.2009, nr. 137 din 25.02.2010, nr. 239 din 09.03.2010, etc.), Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, ridicate de reclamanti in mai multe dosare aflate pe rolul instantelor judecatoresti, deciziile fiind in sensul ca O.U.G. nr. 50/2008 nu incalca nicio dispozitie din Constitutia Romaniei.
In ceea ce priveste obligarea la restituirea sumei reprezentand taxa de prima inmatriculare, considera ca in mod nelegal instanta a admis actiunea. Astfel, in completarea celor de mai sus, invederează ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Or, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.).
Totodata, mentionează că din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art. 8 din OUG nr. 50/2008. Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art. 9 din G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca intimatul- reclamant nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care a solicitat sa se considere taxa de poluare achitata de intimatul reclamant ca legal datorata.
Referitor la plata dobanzii legale, a invederat urmatoarele: potrivit O.G. nr. 13/2011, ordonanta ce a a abrogat O.G. nr. 9/2000, dobanda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobanda fiscala. In acest sens, potrivit art. 124 alin. 1 din G.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor". Termenul prevazut de art. 117, alin. 2 din G.G. nr.92/2003 se calculeaza de la data formularii solicitarii de restituire in baza titlului care atesta dreptul la restituire. In cauza, nu exista niciun titlu care sa ateste acest drept in favoarea intimatului reclamant. Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este indeplinita conditia prevazuta pentru acordarea acestora.
Cu privire la dispozitia instantei de obligare la plata cheltuielilor de judecata, arata urmatoarele: Potrivit art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, partial sau proportional, la cererea petiționarului, în următoarele situatii: când contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva." In cazul in care institutia nu ar formula prezentul recurs si s-ar conforma hotararii instantei de fond, reclamantul, dupa rămânerea irevocabila a sentintei civile nr. 7417/12.11.2014, ar beneficia, la cerere si de restituirea taxei de timbru, imbogatindu-se fără just temei. Astfel, conform art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire solutionata de catre instanta de judecata va fi depusa in vederea restituirii la unitatea administrativ teritoriala la care a fost achitata taxa, respectiv Directia de Impozite si Taxe Locale Sector 2, organ al administratiei publice locale (Primaria S. 2) - diferit de Administratia Sector 2 a Finantelor Publice, institutie fara personalitate juridica din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala - Ministerul Finantelor Publice. Dupa obtinerea sumei restituita de catre D.I.T.L. Sector 2, reclamantul s-ar putea indrepta si impotriva institutiei prin punerea in executare silita a hotararii instantei de fond si astfel ar obtine inca o data aceeasi suma, imbogatindu-se fara justa cauza.
In drept, s-a întemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, inclusiv a celui de ordine publică invocat la ultimul termen de judecată, potrivit art.489 al.3 Cod Procedură Civilă, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă în referire la art. 6 al.4 din Codul Civil, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 135 din Codul de Procedură Fiscală, “Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire”.
În cauză, taxa a fost achitată la data de 27.09.2007, potrivit chitanței depuse în copie la fila 13 din dosarul de fond, ceea ce însemană prin aplicarea normei juridice expuse, că termenul de prescripție special de 5 ani a început a curge la data de 01.01.2008 și s-a împlinit la data de 01.01.2013.
Or, cererea intimatului adresată recurentei, pentru restituirea acestei sume, având numărul_, a fost înregistrată la data de 03.06.2013, conform adresei de răspuns a instituției publice (fila 10 dosar fond).
De altfel, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E.: ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Or, rațiunile evocate de instanța europeană sunt perfect aplicabile, mutatis mutandis, și în privința taxei de primă înmatriculare percepute recurentului, în temeiul art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, de autoritățile administrative române, astfel încât acesta cel puțin din cursul anului 2009 și până la expirarea termenului legal de 5 ani evocat, avea suficiente motive pentru a solicita restituirea taxei de primă înmatriculare pe care o plătise în cursul anului 2007.
Pe cale de consecință, cererea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție, astfel încât din această perspectivă, cererea de chemare în judecată prezentă va fi respinsă ca nefondată, neinvocându-se și, cu atât mai mult, nedovedindu-se incidența în speță, a vreunui motiv de întrerupere sau de suspendare a cursului acestui termen de prescripție, tot astfel după cum nu s-a solicitat nici repunerea în termenul de prescripție, de către reclamantul intimat.
Întrucât accesoriile, respectiv dobanda la care acesta era indreptatit de art.124 din acelasi act normativ, trebuie sa urmeze regimul obligatiei principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale, rezultă că tot din același considerent, și capătul de cerere accesoriu este nefondat.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat, va casa în parte, sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea ca nefondată, urmare a prescrierii dreptului de a cerere restituirea taxei, devenind în acest context, inutilă analiza celorlalte motive de recurs formulate de parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant DGRFPB împotriva sentinței civile nr. 7417 din 12 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București -Secția a II-a – contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu intimatul-reclamant D. T. A., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxa de poluare”.
Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea ca nefondată, urmare a prescrierii dreptului de a cerere restituirea taxei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
I. M. | M. N. | V. H. |
GREFIER
A. I. B.
Red. și tehnored. HV/2 EX.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3015/2015. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Decizia nr.... → |
|---|
