Pretentii. Sentința nr. 1729/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1729/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 792/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1729
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17 IUNIE 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. J.
GREFIER - G. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. P. G. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiul București și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 03.06.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17.06.2015 când a pronunțat prezenta sentință,
CERERILE
Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia aVIII-a in data de 09.02.2015, reclamanta Societatea P. G. S.R.L., a chemat in judecata pe paratele Direcția Regională a Finanțelor Publice Municipiul București si Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, solicitand instantei, ca prin hotărârea ce veți pronunța, să dispuna:
1.Obligarea paratei Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov la restituirea catre reclamanta a sumei de 1.080.726 lei, în principal.
2.Obligarea pârâtelor la soluționarea cererii de restituire a dobânzilor înregistrată la AJFP Ilfov sub nr. 60.120/04.11.2014, prin emiterea procesului-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite și prin emiterea notei de restituire a sumei de 1.080.726 lei, in subsidiar, in cazul respingerii primului capat.
3.Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamanta a aratat urmatoarele:
I. în fapt,
1.în luna decembrie 2006, P. G. a achiziționat de la Automatica S.A. un imobil (clădiri și terenuri), achiziție care a generat TVA deductibil în sumă de 12.823.892 lei.
2.în perioada 25.01._10 P. G. a solicitat rambursări de TVA în sumă de 1.597.280 lei (soldul de rambursat având în vedere tranzacții efectuate în perioada 01.01._09), depunând la Administrația Finanțelor Publice - Sector 1 următoarele deconturi de TVA cu soldul sumelor negative și cu opțiune de rambursare:
(a)decont numărul_/26.01.2009 aferent trimestrului IV 2008 cu TVA de rambursat în suma de 1.406.486 lei;
(b)decont numărul_/27.07.2009 aferent trimestrului II 2009 cu TVA de rambursat în suma de 28.265 lei;
(c) decont numărul_/25.01.2010 aferent trimestrului IV 2009 cu TVA de rambursat în suma de 162.529 lei.
3.Cererea de rambursare a TVA a fost soluționată prin procedura de rambursare cu control anticipat. Astfel, Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 5 a dispus începerea inspecției fiscale referitoare la taxa pe valoarea adăugată aferentă perioadei 01.01._09.
4.în urma desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție au încheiat Raportul de inspecție fiscală nr._/31.03.2010 (denumit în continuare „Raportul de inspecție fiscală" și depus în Anexa nr. 2 la Cererea de restituire a dobânzilor) în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 91/31.03.2010 (denumită în continuare „Decizia de impunere" și depusă în Anexa nr. 3 la Cererea de restituire a dobânzilor).
5.Prin Decizia de impunere emisă urmare a concluziilor Raportul de inspecție fiscală organele de inspecție au dispus:
(a)neadmiterea la deducere a TVA în valoare de 973.112 lei (suma nerambursată la termen și care generează dobânzile solicitate prin formularea Cererii de restituire);
(b)stabilirea de obligații suplimentare de plată în cuantum total de 1.228.826 lei de 420.508 lei reprezentând TVA și 808.318 lei reprezentând majorări de
întârziere)
6.Obligațiile de plată suplimentare au fost achitate de către P. G., astfel cum rezultă din cuprinsul documentelor depuse în Anexa nr. 4 la Cererea de restituire a dobânzilor.
7.P. G. a contestat Decizia de impunere și Raporttul de inspecție fiscală, însă, prin Decizia nr. 249 din data de 02.07.2010 (denumită în continuare „Decizia de soluționare" și depusă în Anexa nr. 5 la Cererea de restituire a dobânzilor), contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
8.împotriva Deciziei de soluționare, a Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, Societatea a formulat acțiune în anulare în contradictoriu cu (i) Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, (ii) Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București și (iii) Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București (denumite în continuare „Autoritățile fiscale"). Acțiunea în anularea actelor administrativ-fiscale a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub numărul de dosar._ .
9.în data de 03.06.2011, Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 3967/03.06.2010 (denumită în continuare „Sentința" și depusă în Anexa nr. 6 la Cererea de restituire a dobânzilor) a admis în parte cererea, a anulat Decizia de
soluționare și Decizia de impunere cu privire la colectarea TVA suplimentară de 1.033.034 lei și referitor la neacceptarea la deducere a TVA în sumă de 973.112 lei. în ceea ce privește celelalte capetete de cerere, precum și acordarea de cheltuieli de judecată, acestea au fost respinse.
10.Judecând recursurile declarate atât de către Societate cât și de către Autoritățile fiscale împotriva Sentinței, înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4198/17.10.2012 (denumită în continuare „Decizia nr, 4198" și depusă în Anexa nr. 7 la Cererea de restituire a dobânzilor] a modificat Sentința și a respins acțiunea reclamantei P. G. ca neîntemeiată.
11.împotriva hotărârii pronunțate în recurs. P. G. a formulat cerere de revizuire, aceasta fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar_ .
12.în data de 26.09.2013, cererea de revizuire a fost admisă prin pronunțarea deciziei nr. 6394 (denumită în continuare „Decizia nr. 6394"), instanța supremă modificând în parte Sentința, în sensul anulării irevocabile a Deciziei de soluționare și a Deciziei de impunere în ceea ce privește suma de 973.112 lei, reprezentând TVA neacceptată la deducere și majorările de întârziere aferente acesteia (astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 6394, copie depusă în Anexa nr. 8 la Cererea de restituire a dobânzilor).
13.Urmare a pronunțării Deciziei nr. 6394, Inalta Curte de Casație și Justiție a statuat irevocabil că P. G. era îndreptățită la restituirea sumei de 973.112 lei începând cu 14.03.2009 (aceasta fiind cea de-a 46 -a zi următoare depunerii decontului TVA numărul_/26.01.2009).
14.în data de 21 mai 2014, Societatea a formulat cerere de restituire a sumei pentru care au fost anulate irevocabil Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală (i.e. 973.112 lei), aceasta fiind înregistrată sub nr._ la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov (denumită în continuare „Cererea de restituire a sumei de 973.112 lei" și depusă în Anexa nr. 9 la Cererea de restituire a dobânzilor).
15.în soluționarea Cererii de restituire a sumei de 973.112 lei, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov a emis (i) decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 1 prin intermediul căreia a compensat obligații fiscale scadente în data de 25.07.2014 în cuantum de 244 de lei cu o parte din suma de rambursat (denumită în continuare „Decizia de compensare" și depusă în Anexa nr. 10 la Cererea de restituire a dobânzilor) și (ii) nota de restituire nr. 2 prin intermediul căreia a dispus restituirea sumei de 972.868 de lei (denumită în continuare „Nota de restituire" și depusă în Anexa nr. 11 la Cererea de restituire a dobânzilor).
16.Ulterior, în data de 13.08.2014, contul bancar al P. G. a fost creditat cu suma de 972.868 de lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont nr. 41/13.08.2014emis de către Banca Românească (document depus în Anexa nr. 12 la Cererea de restituire a dobânzilor).
17.întrucât organul fiscal a depășit termenul legal de rambursare a sumei admisă irevocabil la deducere prin Decizia nr. 6394 (i.e. 973.112 de lei) cu 5 ani și 5 luni, P. G. a formulat în data de 04.11.2014 Cererea de restituire a dobânzilor.
18.Deși ultima zi în care organul fiscal putea să soluționeze Cererea de restituire a dobânzilor cu respectarea termenului legal imperativ de 45 de zile a fost 22 decembrie 2014, A.J.F.P. Ilfov nu a soluționat cererea P. G. nici până la momentul redactării și depunerii prezentei cereri de chemare în judecată.
II. în drept,
II.1. Chestiuni prealabile
11.1.1. Temeinicia Cererii de restituire a dobânzilor
20.Cererea de rambursare de TVA formulată prin depunerea unui decont de TVA cu soldul sumelor negative și cu opțiune de rambursare se soluționează în termenul legal de 45 de zile prevăzut de articolul 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală și de punctul B.6. din Ordinul nr. 1857/2007 pentru aprobarea metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare (denumit în continuare „Ordinul nr. 1857/2007").
21.întrucât Societatea a depus decontul nr._ în data de 26.01.2009 (document depus în Anexa nr. 1 la Cererea de restituire a dobânzilor), suma de 973.112 lei trebuia să fie restituită P. G. cel mai târziu în data de 13.03.2009.
22.în situația în care organul fiscal nu respectă termenul legal menționat, acesta datorează dobândă pentru perioada de timp cuprinsă între data la care trebuia să restituie (14.03.2009) și data la care a restituit efectiv potrivit prevederilor art. 124 din Codul de procedură fiscală:
„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
23.Așadar, în temeiul dispozițiilor legale invocate și dată fiind întârzierea rambursării TVA (întârziere de 5 ani și 5 luni), Societatea este îndreptățită la acordarea de dobânzi aferente sumei solicitate la restituire potrivit procedurii reglementate în Capitolului II din Ordinul nr. 1899/2004 începând cu cea de - a 46 - a zi calculată de la momentul depunerii decontului de TVA cu soldul sumelor negative și cu opțiune de rambursare (i.e. 14.03.2009).
24.în același sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „CEJ") a statuat că sunt datorate dobânzi pe toată perioada în care contribuabilul a fost lipsit de folosința banilor, subliniind faptul că acestea sunt datorate inclusiv:
(a)pe perioada cât este desfășurat controlul fiscal
„în lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. In schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere." (C-107/10, Enel Maritsa Iztok 3 AD, hotărâre depusă în Anexa nr. 13 la Cererea de restituire a dobânzilor)
(b)pe perioada cât au fost în vigoare actele administrative nelegale emise urmare a efectuării controlului fiscal
„Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de taxă pe valoarea adăugată achitată în amonte din taxa pe valoarea adăugată pe care o datorează să nu poată obține din partea administrației fiscale a unui stat membru dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administrație pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească."[C-431/12, Rafinăria Steaua Română S.A., hotărâre depusă în Anexa nr. 14 la Cererea de restituire a dobânzilor).
25. în ceea ce privește cuantumul dobânzilor solicitate (i.e. 1.080.726 de lei), reclamanta ataseaza un tabel justificativ cu perioada pentru care a fost calculată dobânda si suma datorata.
26.Cererea contribuabilului P. G. se soluționează în termenul reglementat de art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală:
„Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
în același sens sunt și dispozițiile Capitolului I, punctul 2 din Ordinul nr. 1899/2004:
„Cererea de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de art. 199 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată"
11.1.3. Mijlocul legal pentru cenzurarea depășirii termenului legal de 45 de zile
27.în cazul în care organul fiscal nu-și îndeplinește obligația de a soluționa cererea cu care a fost învestit în termenul legal și imperativ de 45 de zile, Legea contenciosul administrativ prevede expres posibilitatea persoanei vătămate de a apela la concursul instanței de judecată.
28.Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ,
„Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
29.Cererea se depune potrivit art. 11 din cuprinsul aceluiași act normativ în termen 6 luni de la:
,,c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii".
30.Având în vedere că termenul legal pentru soluționarea cererii a expirat a în data de 22 decembrie 2014, P. G. este în termen să formuleze prezenta cerere până în data de 23 iunie 2015 inclusiv.
II.l. Temeinicia pretențiilor P. G.
31.Având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, solicită instanței de judecată:
în principal, obligarea Pârâtelor la restituirea sumei de 1.080.726 lei
32.Potrivit art. 52 din Constituția României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, în condițiile legii organice.
33.Condițiile la care face referire legea fundamentală se regăsesc în art. 8 din Legea contenciosului administrativ.
34.în interpretarea dispoziției legale menționate, Inalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că „admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată fie de existența unui act administrativ tipic sau asimilat - refuzul nejustificat de a rezolva o cerere - fie de situația nesoluționării în termenul legal al unei cereri." Interpretarea instanței supreme este corectă, date fiind prevederile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ care asimilează nesoluționarea în termenul legal a unei cereri actului administrativ tipic, precum și cele ale art. art. 11 din cuprinsul aceluiași act normativ care stabilesc că termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ este calculat de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile.
35.Prin urmare, în situația în care cererea nu este soluționată în termenul legal, persoana vătămată prin intermediul acestui act administrativ asimilat poate introduce acțiunea de contencios fiscal pentru a obține verificarea pe fond a cauzei (în speță, verificarea temeiniciei Cererii de restituire a dobânzilor).
In exercitarea acestui control, verificările instanței de judecată „ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății (...) instanța putând ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vatămă, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată" .
Astfel, potrivit raționamentului de mai sus, în situația în care persoana vătămată prin nesoluționarea unei cererii în termenul legal se adresează instanței de contencios administrativ, instanța de judecată este învestită a verifica temeinicia cererii cu care a fost învestită autoritatea publică.
O interpretare contrară celei de mai sus este neconformă cu dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului, din Convenție: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale (...), de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care să decidă asupra contestațiilor sale privind drepturi și obligații cu caracter civil."
39.Potrivit jurisprudenței constante a Curții este necesar ca deciziile referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil luate de autorități administrative care nu îndeplinesc cerințele de imparțialitate și independență să fie supuse controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină.
40.Revenind la necesitatea asigurării accesului la justiție persoanei vătămate, dreptul acesteia de a se adresa justiției nu poate fi lăsat la discreția organului fiscal, care nu-și îndeplinește obligațiile în termenele instituite de către lege în acest sens.
In drept, reclamanta a invocat art. 8 din Legea contenciosului administrativ, art. 70, art. 124 din Codul de procedură fiscală, precum și toate celelalte dispoziții legale indicate în cuprinsul actiunii.
Paratele nu au depus intampinari.
In dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar inscrisuri.
CURTEA
Prin contractul de vanzare-cumparare nr.1448/18.12.2006, astfel cum a fost modificat prin actul aditional autentificat sub nr.100/06.02.2007, reclamanta a achizitionat un teren in suprafata de 24.476,7 mp situat in Bucuresti, Calea Floreasca nr.159, sector 1 (in valoare de 17.600.000 euro), precum si cladirile existente pe acest teren (in valoare de 2.100.000 euro).
Pentru cladirile aflate pe teren, s-a calculat un TVA de 973.112 lei.
Reclamanta a sustinut ca achizitia terenului si a cladirilor a fost realizata in scopul edificarii unor alte constructii, deci in folosul operatiunilor taxabile, sens in care a fost eliberat si un certificat de urbanism, motiv pentru care cladirile existente pe teren au fost demolate.
Ca atare, reclamanta a considerat TVA-ul de 973.112 lei aferent constructiilor demolate drept TVA deductibil, astfel incat a fost solicitat la rambursare.
Suma de mai sus a fost inclusa in decontul de TVA cu suma negativa si optiune de rambursare nr._/20 (sau 26).01.2009, aferent trimestrului IV 2008 (f.24), decont in care este mentionata o suma mai mare, respectiv de 1.406.486 lei.
In vederea solutionarii acestei cereri, precum si a inca 2 cereri de rambursare TVA, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 a efectuat o inspecție fiscala, care a cuprins perioada 01.01._09, in urma careia a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr._/31.03.2010 (f.27).
In baza acestui raport, a fost emisa Decizia de impunere nr. 91/31.03.2010, prin care au fost respinse de la rambursare toate sumele solicitate de reclamanta si s-a retinut in sarcina acesteia si obligatia de plata a unui TVA suplimentar de inca 420.508 lei, precum si a unor majorari de intarziere.
Reclamanta a formulat contestatie administrativa impotriva deciziei de impunere, aceasta fiind insa respinsa prin decizia nr.249/02.07.2010 emisa de Directia Generala a Finaantelor Publice a Municipiului Bucuresti (f.54).
Prin aceste decizii, s-a retinut ca TVA-ul de 973.112 lei aferent constructiilor demolate nu poate fi dedus, apreciindu-se ca reclamanta nu a vut niciodata intentia de a folosi acele cladiri in folosul operatiunilor taxabile, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art.145, alin.3 C.fiscal pentru deducere.
Reclamanta a introdus actiune in anulare impotriva celoe doua decizii si a raportului de inspectie fiscala.
Prin sentința civilă nr. 3967/03.06.2010, pronuntata in dosarul_, Curtea de Apel București-sectia a VIII-a a admis în parte cererea, a anulat Decizia de soluționare și Decizia de impunere cu privire la colectarea TVA suplimentară de 1.033.034 lei și referitor la neacceptarea la deducere a TVA în sumă de 973.112 lei (f.77).
In cadrul recursului, prin decizia nr. 4198/17.10.2012, Inalta Curte de Casație și Justiție a modificat Sentința și a respins acțiunea reclamantei P. G. ca neîntemeiată (f.90).
Impotriva hotărârii pronunțate în recurs. P. G. a formulat cerere de revizuire, aceasta fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar_ .
Prin decizia nr.6394/26.09.2013, pronuntata in dosarul nr.1402/1/_, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea de revizuire, a schimbat decizia atacata, in sensul admiterii recursurilor si a modificat în parte sentința instantei de fond, în sensul anulării irevocabile a Deciziei de soluționare și a Deciziei de impunere în ceea ce privește suma de 973.112 lei, reprezentând TVA neacceptată la deducere și majorările de întârziere aferente acesteia (f.109).
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de revizuire a retinut ca decizia de impunere emisa de organul fiscal contravine intepretarii date de Curtea de Justitie a Uniunii Europene articolelor nr.167, 168 si 185 din Directiva nr.2006/112/CE, in cauza C-257/2011 Gran Via Moinesti.
Cu alte cuvinte, s-a statuat implicit ca reclamanta era îndreptățită la restituirea sumei de 973.112 lei începând cu 14.03.2009 (aceasta fiind cea de-a 46 -a zi următoare depunerii decontului TVA numărul_/26.01.2009).
Urmare a acestei decizii, prin cererea nr._/21.05.2014 reclamanta a solicitat inca o data rambursarea TVA-ului de 973.112 lei (prima cerere fiind formulata prin decontul TVA cu suma negativa si optiune de rambursare nr._/26.01.2009)-f.126.
In soluționarea Cererii de restituire a sumei de 973.112 lei, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov a emis:
- decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 1/12.08.2014, prin intermediul căreia a compensat obligații fiscale scadente în data de 25.07.2014 în cuantum de 244 de lei cu o parte din suma de rambursat (f.132)
-nota de restituire nr. 2/12.08.2014 prin intermediul căreia a dispus restituirea sumei de 972.868 de lei, reprezentant restul pana la 973.112 lei (f.134).
Suma de mai sus a fost virata in contul reclamantei in data de 13.08.2014, dupa cum rezultă din extrasul de cont emis de către Banca Românească (f.136).
Prin cererea inregistrata sub nr._/04.11.2014, reclamanta a solicitat paratei Administratia Județeană a Finanțelor Publice Ilfov acordarea dobanzilor fiscale aferente sumei de mai sus (973.112 lei), in cuantum de 1.080.726 lei, calculate de la data de 13.03.2009 (expirarea termenului de 45 de zile de la data depunerii decontului TVA negativ nr._/26.01.2009) pana la data platii debitului (244 lei in data de 25.07.2014 prin compensare si 972.868 lei in data de 13.08.2014 prin restituire efectiva)-f.16.
Reclamanta nu a primit raspuns la aceasta cerere.
Potrivit art.70 C.pr.fiscala, termenul general de solutionare a unei cereri administrativ-fiscale este de 45 de zile de la depunerea ei la organul fiscal.
In speta, acest termen a expirat, fara ca reclamanta sa fi primit vreun raspuns.
Potrivit art.2, alin.2 din Legea nr.554/2004, nesolutionarea unei cereri in termenul legal este asimilata unui act administrativ unilateral.
Ca atare, in temeiul art.1, alin.1 si al art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamanta este indreptatita sa se adreseze instantei de judecata, in vederea „recunoasterii dreptului pretins” si „repararii pagubei”, obiective care nu se pot realiza decat in urma unei analize pe fond a cererii adresate organului fiscal, adica in urma analizarii pe fond a existentei sau inexistentei dreptului subiectiv a carui recunoastere sau realizare s-a solicitat prin cererea administrativa.
Analizand deci, pe fond, temeinicia cererii reclamantei de acordare a dobanzilor fiscale, curtea constata:
Potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Cum cererea privind „sumele de rambursat”, adica cererea privind debitul principal de 973.112 lei, a fost formulata prin decontului TVA negativ nr._/26.01.2009, va rezulta ca dreptul la dobanzi s-a nascut la expirarea a 45 de zile de la depunerea acestei cereri, adica in data de 13.03.2009.
Debitul principal de mai sus a fost achitat cu intarziere, cu depasirea termenului de 45 de zile de mai sus, astfel:
-244 lei in data de 25.07.2014 prin compensare si
-972.868 lei in data de 13.08.2014 prin restituire efectiva
Potrivit calculelor reclamantei, necontestate de parate, cuantumul dobanzilor fiscale datorate pentru perioada 13.03.2009-data achitarii efective a debitului, este de 1.080.726 lei.
Cererea privind acordarea dobanzilor a fost depusa in data de 04.11.2014, deci in interiorulul termenului de prescriptie de 5 ani, care a inceput sa curga la 01.01.2010.
Ca atare, tinand seama si de prevederile Ordinului MFP nr.1899/2004, reclamanta este indreptatita la incasarea dobanzilor fiscale de mai sus, astfel incat, in baza art.18 din Legea nr.554/2004, instanta va admite capatul principal de actiune si va obliga parata Administratia Județeană a Finanțelor Publice Ilfov la plata catre reclamanta a sumei de mai sus.
Cum aceasta parata a cazut in pretentii, instanta, in baza art.453 NCPC, o va obliga si la plata cheltuielilor de judecata efectuate si pretinse de reclamanta in cuantum de 350 lei, reprezentand taxa de timbru.
Ca urmare a admiterii solicitarii principale, curtea constata ca ramasa fara obiect solicitarea subsidiara din cererea de chemare in judecata, privind obligarea paratei Directia Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București la solutionarea cererii de resituire a dobanzilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. P. G. S.R.L., cu sediul ales la SCA P. N. & Asociații, în București, Calea D. nr. 239, etaj 6, Sector în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiul București cu sediul în București, ., sector 2, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București cu sediul în București, .. 10, sector 3.
Obliga parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov la restituirea către reclamanta a sumei de 1.080.726 lei, reprezentând dobânzi fiscale.
Obliga parata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov la plata către reclamanta a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa de timbru.
Respinge acțiunea împotriva paratei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca rămasa fără obiect.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel București-secția a VIII-a, sub sancțiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
A. J. G. P.
Red.AJ- 4 ex/2015
Comunicat 2 exemplare la data de
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4201/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 746/2015. Curtea de... → |
|---|
