Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1645/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1645/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 9548/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1645
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și recurentul reclamant D. L., împotriva sentinței civile nr. 5344/10.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea, constatând că recurenta pârâtă și recurentul reclamant prin cererile de recurs au solicitat judecarea în lipsă conform art.411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, sub numărul de mai sus, reclamantul D. L. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Sector 6, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București și Administrația F. pentru Mediu, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei de calcul nr._/22.02.2013, și obligarea la restituirea sumei de 5361 lei plătite, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, la care se adaugă dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că această taxă este nelegal aplicată, în condițiile în care dispozițiile interne contravin legislației Uniunii Europene, astfel că taxa trebuie restituită, cu atât mai mult cu cât aceasta a condiționat înmatricularea autoturismului în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate anterior în România.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, a solicitat respingerea acțiunii și a mai formulat cerere de chemare în garanție
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 5344/10.09.2014, Tribunalul Bucuresti a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Administrația F. pentru Mediu și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. nr._/22.02.2013 în sensul că reține o obligație de plată de 1679 lei, a obligat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București la restituirea către reclamant a sumei de 3637 lei reprezentând taxa de poluare, la care se adaugă dobânda legală în materie fiscală ce va fi calculată de la data de 22.02.2013 până la data restituirii efective, a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 643 lei, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, în sensul că obligă pe chemata în garanție la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
In motivare, prima instanta a aratat ca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 1 este neîntemeiată având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Conform aceluiași raționament aplicat și la DGFPMB și Administrația F. pentru Mediu, aceste entități nu au calitate procesuală pasivă.
Reclamanta a achiziționat dreptul de proprietate asupra unui autoturism second-hand marca Volkswagen, cu nr.de identificare WVGZZZ1TZ9W034101, autoturismul fiind inmatriculat pentru prima data in Germania in data de 01.09.2008 (fila 17).
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de Legea nr.9/2012 in cuantum de 5316 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/22.02.2013 emisa de parata.
Taxa privind emisiile poluante prevăzută de art.3 din Legea nr.9/2012 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
Instanta constata, pe de o parte ca autovehiculul importat de reclamant inmatriculat pentru prima data in Germania in anul 2008, iar pe de alta parte faptul ca la aceasta data in Romania era deja instituita taxa pe poluare (OUG 50/2008), astfel incat autoturismele second-hand de acelasi tip si de aceeasi vechime cu cel al reclamantei, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, au fost suspuse si ele acestei taxe.
Conform paragrafului 47 din cauza T. (C‑402/09) „în această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).”
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Conform unei jurisprudențe consacrate, există o încălcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea Weigel, punctul 67).
Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, taxele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr‑un alt stat membru decât Romania, trebuie comparate efectele taxelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale taxelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Daca vehiculul reclamantului ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data înamtriculării în străinătate atunci taxa de poluare ce trebuia achitată ar fi fost de 1679 lei (fila 47).
În versiunile succesive ale OUG 50/2008 dar și în Legea nr.9/2012 (art.7 alin.2 în ambele acte normative) “Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național”.
În cauza de față valoarea reziduală calculată conform legislației interne este de 5316 lei- suma achitată cu prilejul înmatriculării în România.
Cu toate aceste este de observat că noțiunea de „valoare reziduală” are un înțeles diferit în legislația internă față de interpretarea din jurisprudența CJUE. În acest context, conform celor arătate anterior (T.) taxa inițială este încorporată în valoarea vehiculului neputând fi concepută o valoare reziduală a taxei mai mare decât valoarea inițială – conform jurispudenței indicate („valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul”).
Astfel, prin instituirea taxei achitate de către reclamant într-un cuantum mai mare decât cel al taxei care s-ar fi aplicat dacă vehiculul ar fi fost înmatriculat de nou în România s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite în parte acțiunea, va anula în parte decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/22.02.2013 în sensul că va reține o obligație de plată de 1679 lei, cu consecința obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Sectorului la restituirea sumei de 3637 lei, reprezentând diferența calculată suplimentar.
În ceea ce privește dobânda legală, tribunalul constată că reclamantul pretinde un drept de creanță accesoriu, fundamentându-și pretențiile pe lipsirea sa o perioadă de timp de folosința sumei de bani plătite cu titlu de taxă de poluare și pe întârzierea restituirii acesteia. Încadrarea juridică trebuie realizată de către judecătorul cauzei (iura novit curia), având la dispoziție obiectul și motivele de fapt.
Potrivit dispozițiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget):
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Conform art. 70 din același act normativ (Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor):
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 reprezintă o excepție de la regula instituită de dispozițiile art. 994 C.civ. din 1864 și sunt incidente chiar și în cazul în care sumele de bani de restituit au fost „plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, astfel cum prevede art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, respectiv și atunci când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, cum este cazul Statului român, care prin autoritățile sale – legislativ și executiv – a instituit o taxă neconformă cu Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene.
Având în vedere posibilitatea reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, cu respectarea principiului echivalenței și a principiului efectivității, aceasta presupune aplicarea dispozițiilor legale cu caracter special în materie fiscală.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 13/2011, dobânzile percepute sau plătite de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Dobânda legală în materie fiscală este mai mare decât dobânda legală în materie civilă, astfel că dispozițiile în cauză sunt mai favorabile contribuabilului-creditor, cu condiția ca acesta să fie diligent și să solicite restituirea taxelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În ceea ce privește exigibilitatea dobânzii legale, tribunalul reține că prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C‑565/11 s-a statuat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Curtea a avut în vedere principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale în materie fiscală corespunzătoare sumei de 3637 lei, ce va fi calculată potrivit art. 124 alin. 2 C.pr.fisc. și art. 3712 alin. 2 C.pr.civ., de la data de 22.02.2013 până la data restituirii efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 643 lei.
Asupra cererii de chemare în garanție
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisii poluante se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa pentru emisii poluante de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe pentru emisii poluante - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 5 Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa pentru emisii poluante se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a dispus obligarea acesteia la plata către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București a sumelor ce fac obiectul cererii principale.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, prin Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, aratand ca hotararea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 488 pot. 8 din NCPC ).
1. In mod nelegal instanta a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației sectorului 6 a Finanțelor Publice.
In conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe pentru emisiile poluante achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului.
De asemenea prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1 alin. 2 se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular"este. Administrația F. pentru IVIediu: ilYJaxa se face venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului., organului fiscal revenindu-i numai obligația calcularii taxei de poluare (art. 5 alin. 1) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul ^ dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 9/2012 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume W de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv Legea nr. 9/2012, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 9/2012) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5 - 8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6)în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (5).
(7)Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa pentru emisiile poluante achitata de către intimatul-reclamant nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Sectorului 6 a Finanțelor Publice conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către acesta, intre parata si intimatul- reclamant D. L. nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe pentru emisiile poluante.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanta de fond in mod nelegal a admis acțiunea, avand in vedere considerentele urmatoare:
Astfel, urmare solicitării intimatului-reclamant, in temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Administratia_Sectorului 6 a Finanțelor Publice a procedat, in baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/22.02.2013 taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta. Asa cum s-a observat, intimatul-reclamant nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Insa, prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ mentionat:
Art. 4. - (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a)cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, ! s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de ^6.01.2912, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinatia de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si " proiectelor pentru protectia mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia inmatricularii autovehiculului pentru prima data in Romania, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
Prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s- a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.
Mai mult, prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se inmatriculeaza pentru prima data in Romania, cat si pentru cele pentru care se realizeaza prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare Ii potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 " privind Codul Fiscal.
De asemenea, ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv :". - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mal mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."
Astfel, avand in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de intimatul-reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita.
Si cu privire la obligarea la plata dobânzii fiscale calculata conform art. 124 din OG nr. 92/2003, arata ca sentinta este netemeinica si nelegala.
Potrivit art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita instantei respingerea lui, ca neintemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civîla.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in" culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se încadreaza in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina sa pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
In cauză, intimatul-reclamant nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul a taxei pe emisii poluante nr._/22.02.2013, ci caracterul ilicit al dispozițiilor Legii nr. 9/2012, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției noastre.
Administrația Finanțelor Publice Sector 6 s-a conformat unor dispoziții legale speciale, în vigoare la acea dată, prin emiterea Deciziei de calcul a taxei pe emisii poluante nr._/22.02.2013.
Or, in speța, nu este îndeplinita niciuna dintre aceste condiții, actele atacate de către intimatul-reclamant fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicitam respingerea, ca neîntemeiat, și a acestui capăt de cerere.
In drept, art. 488 pct. 8 din NCPC.
Impotriva aceleasi sentinte civile a mai declarat recurs reclamantul, aratand ca in mod nelegal instanta de fond a apreciat ca taxa de prima inmatriculare achitata pentru inmatricularea unui autoturism second hand provenit dintr-un stat membru al UE trebuie raportata la valoarea taxei de prima inmatriculare care ar fi fost achitata pentru inmatricularea aceluiasi autoturism in Romania, daca era nou. Nu vorbim in aceasta speța de un autoturism nou si de modalitatea in care se aplica Legea nr.9/2012 la un autoturism nou, ci de un autoturism second hand provenit dintr-un stat membru UE, care a fost deja Înmatriculat pentru prima oara . UE, iar acuma se percepe o noua taxa pentru Înmatricularea aceluiași autoturism . membru al UE.
De asemenea, instanta de judecata s-a referit in mod greșit la valoarea reziduala a taxei, intrucat in prezenta cauza nu este vorba de o taxa reziduala, ci vorbim de o taxa de poluare achitata pentru un autoturism second hand, provenit dintr-un stat membru UE. Situata premisa avuta in vedere de art. 7 alin 2 din Legea nr.9/2012 este aceea a scoaterii din circulație a unui autotursim, si nicidecum de Înmatriculare a unui autoturism.
In conformitate cu art.7 Legea nr.9/2012
"(1) Contribuabilului care a plătit taxa i se restituie valoarea reziduală a acesteia, conform alin. (3), în cazul în care un autovehicul pentru care s-a plătit, în România, taxa pe poluare pentru autovehicule, definită la art. 2 lit. k), sau taxa prevăzută de prezenta lege este ulterior scos din parcul auto național.
(2)Valoareareziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3)Restituirease efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a)documentulcare atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b)dovadaradierii din circulație a autovehiculului.
(4)Cerereade restituire se depune la organul fiscal competent.
(5) In situația în care valoarea reziduală a taxei, calculată conform prezentului articol, este mai mare decât taxa achitată la momentul înmatriculării autovehiculului în România, se restituie valoarea reziduală în limita taxei achitate."
Deci, textul de lege are in vedere situatia autoturismului scos din circulatie, pentru care se restituie valoarea reziduala, la solicitarea contribuabilului. Or, in prezenta cauza nu solicita restituirea valorii reziduale a autoturismului, ci restituirea taxei de poluare.
Prin urmare, instanta de judecata trebuia sa analizeze aplicarea dispozițiilor Legii nr.9/2013 in prezenta cauza, prin raportare la hotararile Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in MO, Partea I, nr.17/10.01.2012, a abrogat OUG nr.50/2008, iar conform art.12 alin 1 din actul normativ „In cazul in care taxa de poluare pentru autovehicule achitata de către contribuabili incepand cu 1 iulie 2008 pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."
Norma in discutie tinde la înlocuirea retroactiva a reglementarii taxei de poluare cu cea cuprinsa in norma legala, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, in vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, in anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrala a taxei, percepute in baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, sa fie limitat, ceea ce echivaleaza cu nesocotirea efectelor hotararii interpretative a Curtii de Justitie a Uniunii Europene in Cauza T. contra Romania.
Desi Legea nr.9/2012 si-a propus sa înlăture efectele discriminatorii indirecte propuse de OUG nr.50/2008 - prin aceea ca taxa prevăzută de OUG nr.50/2008 nu era impusa si vehiculelor similare, puse in vanzare pe piața nationala, cu ocazia înmatricularii / reinmatricularii lor - extinzând obligatia de plata a taxei pentru emisiile poluante si in cazul autovehiculelor instrainate pe piața naționala, tocmai aceasta norma cuprinsa in Legea nr.9/2012 a făcut obiectul OUG nr.1/2012, fiind suspendata de la aplicare.
Pe cale de consecința, efectele discriminatorii continua sa fie prezente, astfel ca exista incompatibilitate intre dispozițiile Legii nr.9/2012 si dispozițiile art. 110 din TFUE, caci nu exista nicio diferența, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, intre OUG nr.50/2008 si normele cuprinse in Legea nr.9/2012. Mai mult. Legea nr.9/2012 nu a fost activata, ci inlocuita printr-o noua reglementare legislativa.
Potrivit art. 110 din TFUE nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
Din dispozițiile Legii nr.9/2012 rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau alt stat membru UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua Înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat tot in Romania. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este Înmatriculat pentru prima oara in Romania.
Recent, in hotararile C. si C. C97/13 si C214/23 CJUE a tratat chiar problema taxei de emisii poluante introdusa prin Legea nr.9/2012 statuand in sensul ca art.110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, prin care un stat membru aplica autovehiculelor o taxa de poluare care este astfel stabiUta incat descurajeaza punerea in circulatie, in acest stat, a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața nationala.
Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca acestea pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art.110 din TFUE interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor nationale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizeaza sa asigure libera circulatie a marfurilor intre state membre, in condiții concurentiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protectie putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatore intre autoturismele second hand deja inmatriculate in Romania si cele cu proveniența din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
Reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, așadar Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleași puteri si obligații pe care le acorda instantelor naționale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C - 198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (CI)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).
Nu in ultimul rand, pentru numeroase astfel de taxe au existat obligații de restituire, judecatoreste impuse. Legea nr.9/2012 continuând sa discrimineze in favoarea celor care au achitat taxele, dar au obtinut rambursarea acestora pe cale judiciara, discriminare care a fost inlaturata pe cale legislativa abea prin OUG nr.9/2013, privind timbrul de mediu. Prin urmare, desi reclamantul a achitat taxa de poluare pana la . legislației privind timbrul de mediu, poate sa-si recupereze banii pentru a nu fi discriminat in comparatie cu ceilalți romani care si-au recuperat in justitie taxa de poluare.
In drept: art.488 alin. 1 pct.8 C.pr.civ.
Examinand recursurile formulate, Curtea retine ca reclamanta a achiziționat dreptul de proprietate asupra unui autoturism second-hand marca Volkswagen, cu nr. de identificare WVGZZZ1TZ9W034101, autoturismul fiind inmatriculat pentru prima data in Germania in data de 01.09.2008 (fila 17).
La inmatricularea masinii in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite taxa prevazuta de Legea nr.9/2012 in cuantum de 5316 lei, conform deciziei de calcul a taxei pe poluare nr._/22.02.2013 emisa de parata.
In mod legal, prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei parate Administratia Sector 6 a fInntelor Publice deoarece, pe de o parte, aceasta a emis decizia de calcul a taxei de poluare, iar, pe de alta parte, organul fiscal competent sa decida asupra restituirii sumelor nedatorate de catre contribuabili bugetului de stat, prevazute la art. 117 C.proc.fisc., este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare.
Curtea considera ca cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Pe fondul cauzei, Curtea observa ca prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din lege, rezultă că plata taxei de emisii poluante nu se percepe pentru autovehiculele rezultate cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autoturisme reglementată de Codul fiscală sau taxă auto de poluare, prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 .
În atare situație, prin exceptarea acestei categorii de autovehicule de la plata taxei de emisii poluante se instituie o taxă discriminatorie între aceste vehicule și autovehicule rulate provenite de U.E, legea internă intrând din nou în conflict cu normele europene .
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Dispozițiile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 sunt contrare art.110 din T.F.U.E, întrucât această lege este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul că O.U.G. nr.50/2008 și, pentru identitate de rațiune și reglementările Legii nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr.1/2012 s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă de poluare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere. Ca urmare acestui caracter contrar, Legea nr. 9/2012 nu produce nici un efect juridic, nici macar partial, astfel incat intreaga taxa platita este supusa restituirii.
De altfel, prin Ordonanta Marii Camere a CJUE din 3 februarie 2014, s-a constatat ca Legea nr. 9/2012 incalca art. 110 TFUE, aceasta hotarare fiind obligatorie pentru instantele romane.
In mod legal, prima instanta a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata, ca urmare a faptului ca parata a perdut procesul, fiind aplicabil art. 453 alin. 1 C. proc. civ. Acest text prezuma culpa paratei in situatia in care aceasta pierde procesul.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 496 NCPC, Curtea va admite recursul formulat de recurentul reclamant, va casa in parte sentinta civila recurata in sensul ca va admite in parte actiunea, va anula decizia de calcul a taxei de poluare nr._/22.02.2013 emisa de parata, va obliga parata sa restituie reclamantului suma de 5361 lei reprezentand taxa de poluare.
Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Dar, acest text de lege conditioneaza plata dobanzii de formularea unei cereri a contribuabilului in acest sens.
Reclamantul nu a facut dovada ca a solicitat paratei plata dobanzii legale, prin cererea de restituire a taxei de poluare platite.
Din acest motiv, in baza art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentinta civila recurata in sensul ca va respinge capatul de cerere privind obligarea paratei la plata dobanzii fiscale ca nefondat, mentinand celelelate dispozitii ale sentintei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2 și de recurentul reclamant D. L., cu domiciliul ales la SCA „O. și Asociații”, cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5344/10.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp. A, sector 6.
Casează în parte sentința civilă recurată, în sensul că admite în partea acțiunea.
Anulează decizia de calcul a taxei de poluare nr._/22.02.2013 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5361 lei reprezentând taxă de poluare.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București
Secția a II-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond C. M. V.
Red. jud. B.V./2 ex./8.04.2015 |
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3823/2015. Curtea de Apel... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2073/2015. Curtea de... → |
|---|
