Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 3284/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3284/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1166/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3284
Ședința publică din data de 10 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta reclamantă S.C. D. E. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 2625/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. S., DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI ILFOV și S. C. CHIAJNA MEDICAL CENTER SRL având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat A. Ț. cu împuternicire avocațială aflată la dosar, fila 9, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 10.06.2015, intimata M. S. a depus întâmpinare, într-un singur exemplar, după care:
Recurenta reclamantă prin apărător solicită lăsarea cauzei la o a doua strigare pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării depusă la dosar de către intimata pârâtă M. S., înainte de începerea ședinței de judecată.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a acorda posibilitatea recurentei reclamante de a lectura întâmpinarea formulată în cauză de către intimata pârâtă M. S..
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată aceeași prezență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursul în stare de judecată, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta reclamantă prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și în consecință, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în nelegalitatea documentelor ce au stat la baza constatării cazului de boală profesională a d-nei. M. S..
De asemenea, solicită ca instanța de judecată să constate că acțiunea în nelegalitate este admisibilă și, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în speță nu este aplicabil art. 155 din HG nr. 1425/2006 de aplicare a Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, întrucât societății recurente nu i-au fost comunicate actele administrative a căror legalitate o contestă în prezenta cauză. Consideră că acest articol devenea aplicabil și procedura prealabilă trebuia îndeplinită dacă actele în cauză ar fi fost comunicate și în termen de 30 de zile recurenta se adresa Comisiei de experți de medicina muncii. Or, actele nu le-au fost comunicate, ci au luat la cunoștință de acestea abia în cursul judecății, motiv pentru care au contestat, pe cale de excepție, legalitatea lor.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în consecință, desființarea sentinței atacate pentru a se proceda la soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2625/08.09.2014 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a fost admisă exceptia inadmisibilitatii și respinsă pe cale de consecință actiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții M. S., Direcția de S. Publică a Județului Ilfov și S. C. Chiajna Medical Center SRL ca inadmisibila.
Tribunalul a admis excepția inadmisibilității dar pentru alte considerente decat cele expuse in sustinerea acesteia.
Astfel, potrivit art. 7 al. (5) din Legea nr. 554/2004 (forma in vigoare la data introducerii actiunii - 16.10.2012), in cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.
Prin urmare, contrar opiniei exprimate de parata Directia de Sanatate Publica a Judetului Ilfov, prin intampinare, in prezenta procedura nu este necesara parcurgerea procedurii prealabile.
Cu toate acestea, conform art. 4 al. 1 si 2 din legea nr. 554/2004, (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților.
Conform art. 2 al. 1 lit. c) din acelasi act normativ, prin act normativ se intelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achizițiile publice;
In cauza de fata, prin intermediul exceptiei de nelegalitate se doreste a se constata nelegalitatea procesului verbal de cercetare a cazului de boala profesionala (f. 19) si fisa de declarare a cazului de boala profesionala (f. 30).
Potrivit art. 155 din HG nr. 1425/2006, de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, privind securitatea si sanatatea in munca, in situația în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Ministerul Sănătății.
(2) Componența și atribuțiile Comisiei de experți vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.
Conform art. 158 din acelasi act normativ, pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2, denumită în continuare fișa de declarare BP2, care trebuie să aibă ștampila direcției de sănătate publică județene sau a municipiului București și trebuie să cuprindă data declarării, prevăzută în anexa nr. 21.
Prin urmare, pentru atacarea procesului verbal de cercetare a cazului de boala profesionala reclamanta putea uza de procedura instituita de dispozitiile legale enuntate anterior, respectiv se putea adresa Comisiei de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Sanatatii.
Astfel, cum a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie in jurisprudenta sa, nu se poate uza de excepția de nelegalitate în condițiile în care legiuitorul a prevăzut o altă procedură de contestare a actului respectiv, cunoscut fiind faptul că aceasta este un mijloc de apărare supus procedurii specifice reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și nu poate acoperi pasivitatea reclamantei sau necunoașterea legii în ceea ce privește modalitatea de contestare a actelor emise in procedura specifica a sanatatii si securitatii in munca.
Neputand fi analizata legalitatea procesului verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, nu se poate analiza prin aceasta procedura nici fisa de declaraare a cazului de boala profesionala BP2, fiind un act emis subsecvent procesului verbal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal reclamanta S.C. D. E. S.R.L., invocând disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La data de 10.06.2015 intimata M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Tribunalul respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei alte instanțe de judecată pentru considerentul că actele vizate de respectiva excepție puteau fi atacate pe calea acțiunii într-un anumit termen prevăzut de lege, în cadrul unei anume proceduri reglementate. Neparcurgând respectiva procedură specială, neexercitând dreptul la acțiune recunoscut de lege părții, aceasta nu mai poate contesta actele pe calea excepției de nelegalitate întrucât astfel s-ar eluda dispozițiile legale.
În raport de acestea, Curtea consideră incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în conformitate cu care: ... când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Curtea consideră că interpretarea tribunalului nu are nicio susținere în drept.
Astfel, potrivit disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ în forma în vigoare la data introducerii acțiunii:
„(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.
(4) În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată”.
În raport de această normă și de interpretarea constantă a instanței supreme, Curtea apreciază că instanța sesizată cu litigiul de fond în care este invocată excepția de nelegalitate este în drept a decide asupra relevanței soluției excepției de nelegalitate în speță.
Aceeași instanță va decide asupra admisibilității excepției și respectiv asupra îndeplinirii sau nu a condițiilor legale în vederea sesizării instanței de contencios administrativ.
Instanța de contencios administrativ sesizată nu mai poate face o astfel de analiză, fiind ținută a se pronunța asupra excepției de nelegalitate.
Prin urmare, analiza făcută de tribunal și care a dus în final la respingerea excepției ca inadmisibilă excede cadrului legal, cât timp instanța de fond (instanța competentă a soluționa conflictul de muncă) a apreciat îndeplinite condițiile sesizării (excepția vizează un act administrativ individual, legalitatea actului este necesar a fi stabilită în speță de către instanța de contencios administrativ, aspect relevant pentru soluționarea cauzei).
Dar cele statuate de tribunal sunt deopotrivă neîntemeiate.
Din economia textelor de lege relevante, art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 4 din același act normativ, se observă că legiuitorul a creat posibilitatea contestării unui act administrativ pe cale de acțiune dar și pe calea unei apărări (excepția de nelegalitate).
Legiuitorul a recunoscut posibilitatea contestării pe calea acțiunii a actelor administrative cu caracter normativ oricând.
În cazul actelor administrative cu caracter individual, în ideea de protejare a securității raporturilor juridice, a instituit o . termene, astfel că acțiunea în anulare este temporizată, neputând fi deci promovată oricând.
Reținând însă necesitatea asigurării unei protecții reale principiului legalității, dar și pentru a acorda dreptul la un acces real și efectiv la instanță unei persoane vătămate într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, legiuitorul a creat un mecanism menit a înlătura actul nelegal, respectiv excepția de nelegalitate.
Astfel, respectivul act, cu privire la care instanța a constatat pe calea excepției că este nelegal, nu va mai fi avut în vedere la dezlegarea litigiului de fond.
Reglementarea are aceeași finalitate ca în cazul raporturilor civile în care părțile sau instanța din oficiu relevă un caz de nulitate absolută, iar instanța, găsind fondată respectiva susținere, nu dispune anularea actului (întrucât este nelegal, nul absolut), dar nu va admite nici pretențiile bazate pe respectivul act (respingând acțiunea ca neîntemeiată).
Nu există nicio prevedere legală care să stipuleze că excepția de nelegalitate ar fi admisibilă numai în ipoteza în care actul vizat a și fost atacat în prealabil, în termen, pe cale de acțiune. Prin urmare, soluția recurată restricționează în mod nepermis dreptul de acces la justiție al părții. De altfel, nici nu ar putea fi primită excepția de nelegalitate a unui act pentru același motiv pentru care anterior actul a fost atacat pe cale de acțiune, respectiva acțiune în anulare fiind respinsă pe fond.
În final, este deopotrivă întemeiată susținerea recurentei reclamante referitoare la nemotivarea soluției de către prima instanță în raport de argumentul potrivit căruia reclamantei nu i-au fost comunicate actele vizate de excepția de nelegalitate (procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională și fișa de declarare a cazului de boală profesională), pentru a curge termenul pentru exercitarea dreptului la acțiune, de respectivele documente partea având cunoștință exclusiv în cadrul litigiului inițiat de numita M. S..
Într-adevăr, tribunalul nu a făcut o aplicare la speță a considerațiilor generale formulate. Astfel, nu a arătat data la care cele două acte au fost comunicate reclamantei și respectiv de la care a început să curgă termenul pentru formularea acțiunii în anulare, nefiind desigur indicată nici data la care respectivul termen s-a împlinit. Aceste elemente erau necesare întrucât reclamanta nu este nici emitent și nici beneficiar al acestora, astfel că se prezumă necunoașterea înscrisurilor.
Pentru aceste considerente, reținând că potrivit legii excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual poate fi invocată oricând, nefiind condiționată de contestarea actului pe cale de acțiune în prealabil, dar și faptul că nu s-a făcut dovada comunicării actelor către reclamantă pentru a se putea pertinent susține decăderea din dreptul de a mai contesta pentru nelegalitate cele două acte, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul și va casa sentința civilă recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât nu a fost cercetat fondul excepției de nelegalitate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta reclamantă S.C. D. E. S.R.L. cu sediul ales la SCPA G. și Asociații din București, ., ap. 1, . 5 împotriva Sentinței civile nr. 2625/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. S. cu domiciliul în Voluntari, ., jud. Ilfov, DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în București, .. 46, sector 1 și S. C. CHIAJNA MEDICAL CENTER S.R.L. cu sediul în loc. D., ., jud. Ilfov.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
M. D. G. A. F. M. M. P. E. S.
Red./Dact. MMP
2 ex. – 19.06.2015
Tribunalul Ilfov– Secția Civilă
Jud. fond: A. L. G.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1804/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2664/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
