Pretentii. Decizia nr. 3320/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3320/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 886/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3320
Ședința publică de la 11 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă M. T. SRLîmpotriva sentinței civile nr.515/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. ÎN NUMELE DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE POLIEȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă M. T. SRL, prin avocat N. R. C., în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul G. aflate la fila 11 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare de este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă M. T. SRL, prin avocat, învederează că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta-reclamantă M. T. SRL, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se constate faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra OUG nr.50/2008, normă neconstituțională invocată în cererea introductivă, instanța s-a pronunțat pe OUG nr.9/2013. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, Curtea reține că reclamanta a achiziționat din Spania în anul 2012 un autovehicul Iveco second-hand (an fabricație 1998). Pentru înmatricularea acestui autoturism în România, reclamanta a plătit o taxă de emisii poluante în cuantum de 8170 lei, calculată conform dispozițiilor Legii nr. 9/2012.
Curtea reține că art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe precum cea reglementată de Legea nr. 9/2012, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin Ordonanța în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13 (C. și C.). În aceste condiții, nu se poate susține concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE și, drept urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, există obligația de restituire a contravalorii taxei pentru emisii poluante, întrucât, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. Curtea apreciază că este lipsită de relevanță adoptarea OUG nr. 9/2013, atâta timp cât taxa auto a fost plătită de recurenta reclamantă sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, acest act normativ este contrar dreptului comunitar.
Având în vedere că prin decizia pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 (M. I.) s-a statuat că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, acel stat este obligat să plătească dobânzile aferente cuantumului taxei începând cu data plății sale de către contribuabil, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei și dobânda legală în materie fiscală, în condițiile menționate.
În temeiul art. 72 alin. 1 NCPC, Curtea va admite cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată de către pârâtă, reținând că potrivit art. 1 din Legea 9/2012, taxa de emisii poluante se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 496 alin. 2 și art. 498 alin. 2 NCPC, Curtea va admite recursul, va casa sentința și rejudecând, va admite acțiunea, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8170 lei, reprezentând contravaloare taxă emisii poluante, plus dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective, va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei sumele menționate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă M. T. SRL, cu sediul în ., sat Sadina, ., jud. G., împotriva sentinței civile nr.515/20.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. ÎN NUMELE DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE POLIEȘTI, cu sediul în G., ., jud. G. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, sector 6.
Casează sentința și rejudecând:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8170 lei, reprezentând contravaloare taxă emisii poluante, plus dobânda legală de la data plății până la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei sumele menționate mai sus.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DV/5ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2664/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3823/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
