Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3021/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 3021/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 68363/3/2011

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 3021

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 mai 2015

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: M. M. P.

JUDECĂTOR: M. D.

JUDECĂTOR: G. A. F.

GREFIER: P. C.

Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta – reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 1667/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a XI-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE V. și DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect contestație act administrativ - pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, a răspuns recurenta – reclamantă prin apărător ales av. D. I., lipsind intimatele – pârâte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată că, la data de 20.04.2015, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice V. a depus întâmpinare la dosar.

Reprezentantul legal al recurentei–reclamante depune la dosarul cauzei dovada achitării taxelor de timbru, în original, și timbrul judiciar și susține că a solicitat dosarul pe lista de amânări pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G..

Curtea dispune comunicarea unui exemplar al întâmpinării depuse de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice V. către recurenta– reclamantă.

Recurenta-reclamantă solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acest termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată ca neîntemeiată dat fiind faptul că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu mai mult de 5 zile anterior termenului de judecată, respectiv la data de 20.04.2015, termenul fiind suficient pentru ca recurentul – reclamant să fi putut să ia cunoștință de conținutul acesteia și să-și pregătească apărările.

La interpelarea instanței, recurenta-reclamantă arată că este de acord să se reia dosarul la o a doua strigare pentru a i se da posibilitatea să lectureze conținutul întâmpinării ce i–a fost comunicată la termen.

La al doilea apel al dosarului, a răspuns recurenta-reclamantă, prin același apărător ales, lipsind intimatele-pârâte.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Recurenta–reclamantă solicită admiterea recursului și casarea sentinței de la fond deoarece prima instanță, cu greșita aplicare a legii, a pronunțat soluția contestată și nu a formulat argumente întemeiate în motivare pentru respingerea cererii de chemare în judecată.

Astfel, hotărârea de la fond contravine unor norme interne/internaționale, principii legale, jurisprudențe așa cum au fost acestea menționate în cererea de recurs.

Se invocă de către recurenta – reclamantă, cu titlu de jurisprudență favorabilă, un litigiu similar, respectiv decizia nr. 5677/25.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un dosar în care se critica soluția dată de Curtea de Apel G., dosarul având aceleași părți cu cele din prezenta cauză.

Ca o concluzie, recurentul-reclamant arată că instanța de fond nu a menționat nici un temei de lege sau jurisprudență care ar fi stat la baza raționamentului pe care l-a avut când a pronunțat soluția pe fond, ci doar s-a limitat a menționa o convenție între părți în care ar fi fost solicitate anumite documente justificative.

Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1667/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a fost respinsă cererea privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V. și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că autoritățile competente au dreptul și, în același timp, obligația pe care o presupune o bună administrare de a aprecia în ansamblu relevanța stărilor de fapt fiscale și de a analiza în profunzime, iar nu în mod formal, toate circumstanțele edificatoare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului.

La rândul său, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ și fiscal are de analizat conținutul și obiectul juridic fiscal prin prisma unui just echilibru între interesul public pe care îl are de îndeplinit autoritatea fiscală și drepturile subiective ori interesele legitime private cu care acesta poate veni în concurs, întrucât măsurile dispuse prin actele administrativ - fiscale nu trebuie să depășească ceea ce este necesar și rezonabil pentru atingerea obiectivelor propuse.

Documentele pe care contribuabilul își fundamentează susținerile trebuie să fie însă de natură să ofere elemente consistente și credibile în conturarea necesității reale a operațiunilor și a unui conținut economic efectiv, care să poată constitui temei al instituirii unui anumit regim fiscal.

Interpretarea logico-sitematica a prevederilor legale incidente releva ca existenta dreptului la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de servicii este subordonata indeplinirii conditiei ca serviciile achizitionate să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile.

Sarcina dovedirii necesitatii achizitionarii serviciilor respective în interesul operatiunilor taxabile, respectiv a prestarii efective a serviciilor achizitionate incumba persoanei impozabile care se pretinde titulara dreptului la deducerea taxei.

În acelasi sens este și jurisprudenta Curtii Europene de Justitie (cauza C-85/95 JR, C-110/94 Inzo și C-268/83 R), potrivit careia este obligatia persoanei care solicita deducere TVA sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii, iar autoritatile fiscale au dreptul sa solicite dovezi obiective care sa sustina intentia declarata a persoanei în cauza de a desfasura activitate economica ce da nastere la activitati taxabile.

Pe de alta parte, rezulta ca, în ipoteza prestărilor de servicii care determină decontări sau plăți succesive, detinerea unei facturi fiscale nu este suficienta pentru a justifica deducerea TVA, fiind necesara și infatisarea unor situații de lucrări, rapoarte de lucru sau a altor documente similare care sa dovedeasca prestarea efectiva a serviciilor, respectiv necesitatea prestarii lor în interesul operatiunilor taxabile.

În speta, pretinsul drept de deducere a T.V.A. pentru suma de 377.899 lei a fost exercitat de catre reclamanta în baza unor facturi emise de . (societate care are ca acționar o persoană juridică nerezidentă JJ FORESTRY HOLDING AB Suedia, administrată de ERNEST JONAS EINAR JACOBSSON - asociat în cadrul societății reclamante) pentru contravaloarea unor servicii prestate în executarea unui contract de administrare a investitiilor incheiat intre cele doua societati (file 225-256).

Din cuprinsul acestui contract, rezulta ca .., în calitate de manager de investitii, avea obligatia de a intocmi în fiecare trimestru al anului calendaristic situatii prin care sa justifice cheltuielile societatii (reclamanta din prezenta cauza) și cheltuielile pe care le-a suportat în numele societatii și de a prezenta astfel de situatii societatii în termen de 10 zile de la sfarsitul fiecarui trimestru (art. 4. alin. 3 lit. d) din contractul - fila 237).

Reclamanta nu a depus la dosar astfel de situatii justificative, desi în art. 4 alin. 1 din contract se mentioneaza ca, pentru prestarea serviciilor de administrare, . este remunerata cu onorariul de administrare calculat prin raportare la urmatoarele criterii:

- 0,5 $ pe trimestru pentru fiecare hectar din Proprietatea Forestieră Administrată, plus

- 15% din costurile operaționale directe suportate pentru activitățile de administrare a pădurilor cu privire la Proprietatea Forestieră Administrată înregistrate în decursul perioadei relevante, plus

- 0,3% din capitalul angajat de către Societate pentru achiziționarea de proprietăți forestiere, inclusiv onorariile și cheltuielile de achizitie suportate pentru achizitia proprietatii forestiere (file 235-236).

Asa fiind, nu se poate retine ca reclamanta ar fi justificat prestarea efectivă a serviciilor de administrare în folosul operațiunilor sale taxabile.

Apoi, pretinsul drept de deducere a T.V.A. pentru suma de 35.188 lei a fost exercitat de catre reclamanta în baza unor facturi emise de SCA SALANS-MOORE pentru contravaloarea unor servicii de consultanta juridica (file 257-272).

Datele furnizate de facturile prezentate de reclamanta sunt, insa, insuficiente pentru a se putea retine ca documentele care le contin au caracter justificativ sub aspectul prestarii serviciilor în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei.

În concluzie, motivele care au fundamentat emiterea actelor administrative atacate sunt expresia unor aprecieri judicioase ale organului de inspectie fiscala, respectiv ale organului de solutionare a contestatiei cu privire la materialul probator prezentat de reclamanta.

Solutiile adoptate de organele fiscale se intemeiaza pe constatări complete și exacte asupra împrejurărilor edificatoare în cauză, fiind rezultatul aplicarii corecte a dispozițiilor legale incidente asupra starii de fapt fiscale astfel stabilite, iar criticile reclamantei în sensul nelegalitatii actelor administrative atacate sunt nefondate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta ., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării în totalitate a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 230/28.10.2010 și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din data de 28.10.2010 emise de DGFPV, în ceea ce privește respingerea la rambursare a TVA în cuantum total de 413.087 lei; anulării deciziei de soluționare a contestației nr. 139/18.04.2011 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă a subscrisei pentru suma totală de 413.087 lei; recunoașterii dreptului de deducere a TVA în cuantum de 413.087 lei și, în consecință, obligarea intimatelor parate la rambursarea sumei de 413.087 lei reprezentând TVA deductibilă.

În motivare, recurenta a arătat că a ales ca modalitate de operare externalizarea în totalitate a serviciilor de administrare a proprietății forestiere deținute către ., în baza contractului de administrare a investițiilor din 01.12.2004.

Așa cum se poate facil observa din documentația depusa la instanța fondului, de la înființare și până în prezent S. a funcționat și și-a administrat proprietatea silvică fără a avea vreun salariat sau vreun mijloc fix în patrimoniu, Oriolus asigurând întreaga bază materială necesară funcționării S. (sediu, calculatoare, mașini, personal calificat) precum și know-how-ul de specialitate (cunoștințe, experiențe, practici etc.). Mai mult, în calitatea sa de administrator, a intermediat încheierea de contracte cu terți prestatori (ex. avocați, contabili, furnizori de bunuri și servicii necesare administrării pădurii, etc.). În plus, Oriolus a suportat cheltuielile de funcționare ale Ocolului Silvic, singura structură care putea desfășura servicii silvice și de administrare pentru fondul forestier deținut de S., conform prevederilor Codului Silvic, incluzând costuri salariale și costuri materiale (autoutilitare, mașini de teren, combustibil, calculatoare, etc.).

Pentru serviciile de administrare prestate în beneficiul Societății, Oriolus a emis facturi cu TVA conform contractului de administrare a investițiilor încheiat la data de 01.12.2004, în baza cărora Societatea și-a dedus TVA în conformitate cu art. 145 alin. (2) și a art. 146 alin. (1) din Codul fiscal.

Argumentul privind o așa-zisă obligație legală a societății de a prezenta documente din care să reiasă maniera în care au fost prestate serviciile de management este nelegal, prezentarea de documente suplimentare privind recunoașterea dreptului de deducere a TVA nu este impusă de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.

Deși societatea nu avea obligația legală de a prezenta documente justificative din care să reiasă maniera de prestare a serviciilor de management, a îndeplinit și această cerința suplimentară, având în vedere că a prezentat organelor de control inclusiv situații privind serviciile prestate conform contractului încheiate cu societatea prestatoare.

Astfel, este nefondată afirmația în sensul că facturile nu au fost însoțite de o detaliere concretă a acțiunilor care presupun serviciile de management. Facturile emise de Oriolus sunt însoțite de anexe care au fost puse la dispoziția autorităților fiscale.

Dacă, în urma analizării facturilor și a anexelor acestora emise de ., inspectorii fiscali ar fi avut neclarități în ceea ce privește realitatea prestării de către Oriolus a serviciilor de management (administrare) a S., aveau obligația să manifeste rol activ și să solicite reprezentantului societății controlate informații și/sau documente suplimentare referitoare la serviciile prestate de Oriolus. De asemenea, inspectorii fiscali au acționat prin încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, care precizează că înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.

Anexele (situațiile) trimestriale care au fost prezentate inspectorilor fiscali reprezintă documentele de natură contractuală. Așa cum se poate observa, situațiile cuprind o descriere sintetică a serviciilor prestate și a onorariilor facturate de prestator pe suprafață administrată, confirmate de beneficiar și au valoarea juridică (pot fi calificate) drept documente din care rezultă serviciile furnizate de către Oriolus.

Pentru situațiile de lucrări, legislația relevantă nu prevede îndeplinirea unor anumite condiții de formă, astfel încât situațiile prezentate de societate inspectorilor și care îndeplinesc și rol de anexe la facturi, pot fi calificate drept documente care detaliază "modul de desfășurare în timp (lună, trimestru) a acestui management", conform contractelor existente facturile fiind emise trimestrial după confirmarea de către societate a situațiilor privind terenurile forestiere aflate în administrare care, în mod corelativ, erau prezentate trimestrial.

Mai mult, recurenta a susținut că a prezentat copii de rapoarte trimestriale emise de Oriolus SRL pentru trimestrul IV 2008 și trimestrul IV 2009 din care se poate observa fără niciun dubiu că Oriolus a prestat servicii în interesul S..

De asemenea, recurenta a menționat că anterior a beneficiat de acordarea dreptului de deducere a TVA pentru prestările de servicii achiziționate de la Oriolus SRL în temeiul acelorași contracte încheiate în decembrie 2004 și pe baza acelorași înscrisuri și documente justificative, actul administrativ fiind încheiat de DGFP B..

Cu privire la TVA aferentă serviciilor juridice prestate de societatea civilă de avocați Salans Moore, DGFPV nu a acordat drept de deducere a TVA aferentă serviciilor juridice prestate de o societate de avocați, considerând că aceste servicii de consultanță nu ar fi fost necesare activității societății.

Recurenta a susținut că activitatea avocaților și obiectul serviciilor care pot fi prestate de avocați nu constă doar în dreptul de a reprezenta clienții în fața instanțelor de judecată, precum și faptul că serviciile prestate de societatea de avocați SALANS către societate au constat, de exemplu, în furnizarea de servicii de consultanță juridică cu privire la valabilitatea titlurilor de proprietate ale persoanelor de la care S. intenționa să achiziționeze suprafețe de pădure și redactarea clauzelor contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafețe de pădure. Aceste servicii juridice de analiză erau premergătoare achiziției efective a terenurilor împădurite și în baza constatărilor societății de avocați, societatea lua decizia în sensul de a cumpăra sau nu o anumită parcelă de teren împădurit.

Este evident că aceste servicii au fost achiziționate în scopul realizării de venituri taxabile.

Recurenta a arătat că instanța de fond este . sau pur și simplu ignora faptul ca ne situam în ipoteza justificării deductibilității TVA, și nu în ipoteza recalificării unor operațiuni economice ori a justificării realității unor operațiuni.

Serviciile prestate de Oriolus au caracter de continuitate, sunt activități de zi cu zi necesare desfășurării activității oricărei societăți comerciale operaționale. Astfel, în susținerea realității prestării serviciilor respective s-au depus documente din care rezultă implicarea Oriolus, fără de care, în condițiile în care S. nu are niciun angajat, activitatea Societății nu s-ar fi putut desfășura.

Prima instanță nu reține ca, prin natura lor, serviciile prestate de Oriolus sunt direct legate de activitatea taxabilă a societății și anume exploatare forestieră. Mai mult, serviciile achiziționate de la Oriolus au fost capitalizate în valoarea activelor S., fiind o componentă a costului acestor active, deci incluse în valoarea masei lemnoase tranzacționate.

În concluzie, reclamanta a arătat că serviciile achiziționate de la Oriolus au fost efectiv prestate și sunt în directă legătură cu operațiunile taxabile desfășurate de S., iar societatea a justificat necesitatea achiziției acestor servicii prin capitalizarea lor în valoarea activelor. Astfel, condițiile legale prevăzute la art. 145, alin. 1 și alin. 2, lit. a) și art. 146, alin. 1, lit. a) din Codul fiscal, pentru ca solicitarea de rambursare de TVA să fie admisă erau îndeplinite, contrat aspectelor reținute de instanța de fond.

Soluția instanței de fond contravine și normelor europene în materie, respectiv încalcă principiul neutralității TVA.

Soluția instanței de fond este criticabila și din perspectiva nerespectării principiului proporționalității, reținut de CEJ în cazurile reunite C-286/94, C-340/95, C-401/95, C-47/96 „Garage Molenheide" la punctele 46-48, precum și în cazul Bulves AD v Bulgaria (case ECHR 3991/03) - prin refuzarea dreptului de rambursare a TVA pe motiv că nu există situații de lucrări, în ciuda faptului că organele de inspecție fiscală aveau la dispoziție suficiente documente pentru acceptarea deductibilității TVA, contrar jurisprudentei europene în materie, care a reținut ca atunci când autoritățile fiscale dețin toate informațiile necesare pentru a stabili că respectiva persoană impozabilă, beneficiar al operațiunilor efectuate, este îndreptățită să deducă TVA, acestea nu pot stabili condiții suplimentare care să îngrădească acest drept.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Codului civil și de procedura civila, Codului fiscal și legislația fiscala subsidiara.

Intimata Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata a arătat că nu s-a recunoscut deductibilitatea serviciilor facturate de SCA SALANS -M. în suma de 162.048 lei nu doar pentru faptul ca nu au existat litigii și nu au existat acte doveditoare care sa arate implicarea efectiva în activitatea firmei, ci s-a motivat și prestarea unor servicii în folosul personal al administratorilor și a serviciilor fara legătura cu activitatea firmei.

Prestările de servicii nu au fost justificate cu alte documente decât anexele la facturi, iar în acestea nu rezulta legătura serviciilor cu realizarea de venituri astfel incat sa poată fi considerate cheltuieli aferente veniturilor realizate.

Referitor la susținerea ca serviciile acestora au privit verificarea viabilității titlurilor de proprietate ale persoanelor de la care . sau a intenționat sa cumpere suprafețe de pădure, intimata a menționat ca nici în timpul controlului și nici în susținerea contestației administrative nu s-a prezentat corespondenta SCA SALANS - M. cu oficiul de cadastru, cu primarii, cu serviciul de urbanism, cu prefectura, cu comisia județeană pentru restituirea terenurilor, eventual pentru verificarea existentei și nicidecum a valabilității titlurilor de proprietate, intrucat odată emise acestea sunt valide.

Referitor la susținerea ca serviciile casei de avocatura au constat în redactarea hotărârilor cu privire la actele constitutive și actele de cumpărare, intimata a precizat ca actele se întocmesc și se redactează la notariatele publice (așa cum au fost prezentate la control) cu numere de înregistrare de la aceste notariate, semnate și stampilate de notarii publici.

Practic, orice prestare de serviciu trebuie justificata nu doar cu contracte și facturi ci și în conformitate cu HG nr. 44/2004- pct. 48 -serviciile trebuiesc justificate cu situații, corespondenta efectiva dintre prestator și alte entități - în favoarea entității verificate, alte materiale corespunzătoare; în timpul controlului și în susținerea contestației administrative societatea neprezentând astfel de documente ci doar o detaliere în anexe la facturi din care rezulta: pregătirea e-mailurilor, legături telefonice, pregătirea comentariilor, revizuirea contractelor în legătura cu terenuri forestiere, revizuiri ale proiectelor și chiar aspecte fiscale în legătura cu TVA - în condițiile în care pentru serviciile fiscale și de contestații . apelează la o societate de audit (KPMG TAX SRL).

Deși contestatoarea susține ca achizițiile de terenuri au un sens mai larg decât autentificarea la notariat și ca presupune mai multe operațiuni, acestea nu au fost dovedite prin prezentarea de documente nici în timpul controlului, nici în susținerea contestației administrative.

Cu privire la neadmiterea ca deductibila a sumei totale de 256.500 lei facturata de Ocolul Silvic Oriolus (42.500 lei în anul 2009 și 214.000 lei în anul 2010), organele de control au motivat ca sumele nu au fost detaliate pe suprafețele păzite astfel incat sa poată fi separate de cele păzite de RNP, cheltuielile nefiind justificate pe unitate de timp și pe suprafețele efective.

La respingerea deductibilității cheltuielilor în suma totala de 4.203.905 lei s-a avut în vedere faptul ca în mod eronat entitatea verificata a înregistrat o cheltuiala din diferențele de curs pe seama unei majorări a capitalului social pentru o diferența de curs aferenta unui aport în valuta la capitalul social din anul 2008.

Referitor la TVA -ul aferent serviciilor de management facturate de ., în suma de 377.899 lei, intimata a arătat că facturile nu au fost insotite de o detaliere concreta a acțiunilor care presupun managementul firmei. Din contractul pus la dispoziția organului de control rezulta ca obligațiile prestatorului presupun consultante, analize, linii directoare legate de politica de achiziții, detalierea suprafețelor de pădure deținute (...). Din anexele puse la dispoziția controlului și care însoțesc facturile emise de către ., serviciile nu s-au justificat ca fiind în interesul operațiunilor taxabile atât în ceea ce privește valoarea acestora pe unitatea de timp, cat și ca necesitate în folosul operațiunilor taxabile.

Referitor la TVA-ul aferent serviciilor de consultanta juridica în suma de 35.188 lei, intimata a precizat că prestări de servicii efectuate de către SCA SALANS MOORE care nu pot fi considerate ca fiind necesare societății. Astfel, în perioada verificata nu au existat spre soluționare litigii legate de achizițiile de terenuri care sa solicite implicarea societății civile de avocați SALANS MOORE. Mai mult decât atât, în perioada verificata, achizițiile de terenuri s-au efectuat prin birourile notariale - respectiv prin notarii publici; din traducerile facturilor emise în limba engleza de către . a rezultat modul concret de implicare în actele încheiate de către . (din descrierea serviciilor rezultând pregătirea comentariilor, revizuirea contractelor în legătura cu ..."terenuri forestiere", pregătirea e-mailurilor, revizuiri ale proiectelor, legături telefonice, analiza aspectelor privind TVA-ul, traduceri în limba engleza pentru asociați...".

S-a menționat ca pentru analiza aspectelor fiscale și a implicațiilor fiscale urmarea unor tranzacții, . a apelat la . București, care prestează servicii pentru audit, de consultanta fiscala.

În ceea ce privește pregătirea e-mailurilor, traducerile în limba engleza pentru asociați sunt doar cheltuieli în favoarea acționarilor și nu în favoarea societății.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Curtea reține că potrivit art. 21 alin. 4 lit. m) C. fiscal „(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: (…) m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;”, iar pct. 48 din HG nr. 44/2004 stabilește că „Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare; - contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.”

Conform prevederilor art. 145 alin. 2) lit. a) și art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal „orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile”; „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5”.

În dovedirea acestor condiții, reclamanta a prezentat contractul de administrare a investiților încheiat cu . (filele 111-133 din dosarul Tribunalului).

De asemenea, pentru a dovedi realitatea prestării serviciilor, reclamanta a susținut că este suficient să se prezinte facturile fiscale emise.

Spre deosebire de reclamantă, Curtea apreciază că, pentru a se justifica realitatea serviciilor prestate, aceasta trebuia să depună la dosar dovezi clare și inechivoce din care să rezulte serviciile efectiv prestate atât de ., cât și de SCA Salans-Moore, respectiv înscrisuri care să ateste modalitatea efectivă în care s-a concretizat activitatea de administrare a afacerii și de consultanță juridică, precum și înscrisuri care dovedesc că reclamanta a realizat operațiuni taxabile în urma activității prestate de cele două societăți cu care a încheiat contracte de prestări servicii.

În ceea ce privește descrierea serviciilor prestate de SCA Salans prezentate de reclamantă organului fiscal rapoartele trimestriale Q4 2009 și Q4 2008, Curtea reține că acestea nu pot fi apreciate ca reprezentând justificări ale prestării efective a serviciilor în sensul pct. 48 din HG nr. 44/2004 întrucât cuprind mențiuni ce au un caracter general, nefiind făcută dovada prestării efective a activităților ce au făcut obiectul contractelor de prestări servicii, ci persoana care le-a întocmit s-a limitat la enumerarea unor activități despre care s-ar presupune că au fost efectuate.

Astfel, spre exemplificare, Curtea constată că în descrierea serviciilor prestate în luna octombrie 2009 de SCA Salans este consemnat că această societate a analizat reglementările aplicabile privind achiziția de teren forestier de la asocierile proprietarilor de păduri private; corespondență cu părțile în legătură cu pregătirea semnării din data de 9 octombrie; revizuirea versiunii în limba română a SPA; analiza a diferite aspecte legate de SPA; actualizarea procesului de negociere; corespondența cu avocații cumpărătorilor; analiza riscurilor în legătură cu procedura neapostilată a cumpărătorilor; întocmirea documentației pentru încheierea tranzacției; corespondența referitoare la faza prealabilă încheierii tranzacției; discuții cu avocații cumpărătorilor în legătură cu forma finală a documentelor; întâlnire încheierea tranzacției; analiza aspectelor ulterioare întâlnirii; ; analiza documentelor necesare în legătură cu majorarea de capital prevăzută pentru S. și numirea noului administrator al S.; analiza preliminară a avocaților cumpărătorilor în legătură cu forma finală a documentelor; analiza comentariilor avocatului cumpărătorului; revizuirea versiunilor în română și engleză a SPA; schimb de e-mail-uri și legături telefonice cu clientul și avocatul cumpărătorului; analiza modificărilor aduse SPA și revizuirea suplimentară a SPA; schimb de e-mail-uri și legături telefonice cu clientul; întocmirea documentației pentru încheierea tranzacției, fără ca acest raport să fie însoțit de înscrisuri care să constate în mod concret și efectiv în ce a constat activitatea prestată, precum și faptul că aceasta este direct legată de operațiunile taxabile realizate de ., iar activitatea prestată de SCA Salans a fost esențială și determinantă în desfășurarea acestor activități.

În același context, Curtea constată că în mod corect instanța de fond s-a raportat la prevederile contractului de administrare a investițiilor încheiat de reclamantă cu . pentru a observa dacă au fost depuse dovezi în dovedirea realității și necesității serviciilor prestate de managerul de investiții, voința părților, astfel cum a fost manifestată la momentul încheierii contractului, reprezentând un element esențial în analiza îndeplinirii condiției realității serviciului facturat.

Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., reținând și considerentele sentinței civile recurate, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul recursului promovat de recurenta – reclamantă ., cu sediul procesual ales în București, G. C. nr. 46, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1667/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a XI-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚEANE FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Focsani, ., județ V., și DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. M. P. M. D. G. A. F.

GREFIER

P. C.

Red./thred. MD - 2 ex./09.09.2015

Tribunalul București – Secția a IX-a de C. administrativ și fiscal

Jud. fond C. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3021/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI