Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 880/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 880/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 1652/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.880
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. N., P. SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚLUI ILFOV, S. R. P. M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că reclamantul a solicitat judecarea în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
P. cererea inregistrata la 27.01.2012, pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, reclamantul M. N. a chemat in judecata pe parații I. de Politie al Județului Ilfov, S. R., prin M. Administrației si Internelor, M. Administrației si Internelor si Ministrul Administrației si Internelor solicitand:
1) constatarea inexistentei Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M. Administrației si Internelor;
2) anularea OMAI 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M. Administrației si Internelor
3) anularea actului administrativ individual emis către parata IP.I Ilfov sub nr._/27.10.2011 prin care s-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinara cu "amânarea promovării in gradul profesional pe o perioada de 2 ani;
- obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este agent de politie la Politia Grasului P.-C. Rutier.
P. Dispoziția paratei IPJ Ilfov cu nr._/27.10.2011, reclamantul a fost sancționat disciplinar eu "amânarea promovării in gradul profesional pe o perioada de 2 ani".
Pentru stabilirea si aplicarea, împotriva reclamantului, a sancțiunii disciplinare susmenționate, s-au invocat de către parata IPJ Ilfov următoarele:
- in drept, prevederi ale Legii 360/2002 privind statutul polițistului completate cu prevederile OMAI 400/2004 si OMAI 600/2005.
- in fapt, s-a imputat reclamantului ca, in calitatea sa de agent IV la Politia Orașului P.-C. Rutier, ar fi săvârșit următoarele fapte, care in viziunea paratei iPJ Ilfov, au constituit abateri disciplinare:
a) in cursul lunii Iulie 2011, reclamantul ar fi intocmit greșit procesele verbale de contravenție . nr._/04.07.2011 si . nr._/16.07.2011, pentru lipsa rovinietei, pe numele conducătorilor auto care nu erau si proprietarii autovehiculelor;
b) la data de 16.06.2011, prin procesul verbal de contravenție . nr._ reclamantul ar fi soluționat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale fara a retine permisul de conducere conducătorului auto vinovat pentru depășire neregulamentara, desi ar fi descris abaterea săvârșita de contravenient, " a depășit iar la revenire a acrosat autoturismul".
Prezintă o deosebita importanta, pentru soluționarea corecta a cauzei, următoarele împrejurări de fapt, care sunt in favoarea reclamantului:
•OMAI 400/2004 si OMAI 600/2005, au natura unor acte juridice cu caracter normativ, nesecrete. In perioada Septembrie - Octombrie 2011, in care s-a desfășurat cercetarea disciplinara a reclamantului, urmata si de sancționarea disciplinara a acestuia, cele doua ordine nu se aflau publicate in Monitorul Oficial si nici nu se aflau in evidenta oficiala a legislației României, ținuta de catre Consiliul Legislativ al Parlamentului in baza arc.79 din Constituția României;
•Nici unul dintre cele trei procese verbale de contravenție, a căror greșita completare i s-a imputat reclamantului de catre parata 1P.I Ilfov, nu au fost contestate, la o instanța de contencios, nici de catre contravenienți si nici de catre parata 1PJ Ilfov, asupra proceselor verbale de contravenție operand o neîntrerupta prezumție de legalitate;
•Parata IPJ Ilfov, in perioada in care, prin organele sale, a desfășurat cercetarea disciplinara a reclamantului si a dispus sancționarea acestuia, nu avea calitate de "angajator" si nici "prerogativa disciplinara" asupra reclamantului.
•Cu privire la capătul de cerere nr. 1, prin care a solicitat sa se constate inexistenta OMAI 400/2004, arata:
•In perioada Septembrie - Octombrie 2011 in care reclamantul a fost cercetat si sancționat disciplinar, parata IPJ Ilfov era ținuta sa acționeze in relația sa juridica cu reclamantul, prin intermediul organelor sale, respectând in cel mai inalt grad principiul legalității, obligație care rezulta in sarcina paratei atat din prevederile art. 1(5) art. 16(2) din Constituția României cat si din prevederile coroborate a!e art. 3 si 4 din Legea 360/2002.
•A se vedea in acest sens ca organele paratei care au acționat asupra reclamantului, atat in cursul cercetării disciplinare cat si la stabilirea si aplicarea sancțiunii asupra reclamantului, aveau calitate de polițiști si erau tinuti explicit, de prevederile art. 3 din Legea 360/2002, sa acționeze "exclusiv pe baza si in executarea legii". De asemenea, in temeiul art.4 din Legea 360/2002, organele de politie ale paratei, implicate in cercetarea si sancționarea reclamantului, erau obligate sa respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Constituția și legile țării, ordinele si dispozițiile legale.
In perioada Septembrie-Octombrie 2011, in care parata IPJ Ilfov a opus reclamantului prevederile OMAI 400/2004, datorita împrejurării ca acest ordin nu era publicat in Monitorul Oficial, nu întrunea condițiile impuse de lege privind publicitatea respectiv . unor acte normative, pentru a fi putea fi perceput, atat de către parata IPJ Ilfov sau de către reclamant, ca o norma in vigoare care ar trebuit respectata si pusa in aplicare.
Astfel, facand o incursiune in legislația incidența, in vigoare in perioada Septembrie-Octombrie 2011 in cursul căreia OMAI 400/2004 a fost opus reclamantului, rezulta următoarele:
a)In lumina prevederilor imperative coroborate ale art. 1(2), art. 11(1) si art. 12 (3) din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, condiția publicării apare ca fiind o condiție de "aplicare" a unui ordin de ministru având caracter normativ si nesecret.
In perioada Septembrie-Octombrie 2011, datorita împrejurării ca OMAI 400/2004 nu era publicat in Monitorul Oficial, acesta nu îndeplinea condițiile prevăzute imperativ de Legea 24/2000, pentru a putea fi "aplicat" cu legitimitate, asupra reclamantului.
b)Din prevederile coroborate ale art. 31 din Constituția României, art. 1, art. 5 (4) si art.6 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, art. I art.5 pct. H) si art.23 din Legea 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, cu observarea art. 100, art. 108 (4) din Constituție si cu aplicarea raționamentului de analogie, rezulta ca, in perioada Septembrie-Octombrie 2011, condiția publicării in Monitorul Oficial a unui ordin cu caracter normativ emis de către ministrul administrației si internelor, era o condiție generala de probatiune a existentei si conținutului unui ordin de ministru cu caracter normativ.
Excepția de la procedura . existentei si conținutului unui ordin de ministru cu caracter normativ o constituie, singular, doar cazul ordinelor de ministru având caracter normativ dar care sunt clasificate in înțelesul Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. In acest sens, va rugam sa observați ca un ordin de ministru cu caracter de norma administrativa si clasificat ca act secret, pe de o parte, in lumina art. 12 din Legea 544/2001 nu va constitui o "informație de interes public" iar pe de alta parte, potrivit art. 11 (2) lit. b) din Legea 24/2000 nu este necesar a se publica, dupa emitere, in Monitorul Oficial, "in vederea intrării in vigoare".
c) Din prevederile art.79(l) din Constituția României rezulta ca Consiliul Legislativ al Parlamentului este organul unic abilitat pentru a tine evidenta oficiala a legislației României.
per a contrario, si având in vedere si prevederile art.31 din Constituția României, un cetățean roman căruia i se opune abuziv, de către un organ public, un act normativ care, prin natura sa, ar face parte "lato sensu" din categoria "legilor" dar care nu se afla înregistrat in evidenta oficiala a legislației României, este îndreptățit, chiar prin Constituția României, sa considere ca actul invocat NU EXISTA in ordinea de drept.
Ordinul MAI 400/2004 nu se afla înregistrat nici in evidenta oficiala a legislației României, ținuta conform legii de către Consiliul Legislativ al Parlamentului.
F. de împrejurarea ca OMAI 400/2004 nu este publicat in Monitorul Oficial si ca nu respecta nici condiția prevăzuta de art.79 din Constituție, neaflandu-se in evidenta oficiala a Legislației României, consideram, din perspectiva art.124 "Infăptuirea justiției" din Constituție, potrivit căruia "Justiția se înfăptuiește in numele legii", ca un judecător care se considera imparțial si care se supune "numai legii", nu ar putea soluționa corect conflictul dedus judecații, luând in considerare OMAI 400/2004 ca izvor de drept. In măsura in care judecătorul fondul înțelege sa dea eficacitate OMAI 400/2004, vor fi înfrânte art. I (5) art. 16 (1) si (2), art.31, art.79, art. 124 din Constituția României.
De asemenea judecătorul fondului va acționa si în contra jurisprudentei consacrate a CEDO in viziunea căreia noțiunea "prevăzut de lege" înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern dar și calitatea "legii" în cauză, care trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă. De menționat că CEDO are în vedere legea în sens material (orice act normativ emis de autoritățile statului) nu în sens formal (act emis de Parlament).
Precizări necesare
a.In cadrul cererii de chemare in judecata, prin capătul nr. 1 de cerere, a solicitat instanței sa constate INEXISTENTA si nu anularea OMAI 400/2004, intemeindu-ne pe considerentul ca atat condiția publicării normei in monitorul oficial si cat si condiția "înregistrării ordinului in evidenta oficiala a legislației României, sunt formalități care trebuiau fi îndeplinite ulterior emiterii ordinului. Din punctul sau de vedere, neregularitatea actului criticat in raport de cele doua condiții susmenționate, ulterioare emiterii acestuia, nu reprezintă un motiv de nulitate a OMAI 400/2004.
b.In cazul unei cereri de chemare in judecata având ca obiect constatarea pe cale judecătoreasca a inexistentei unui act administrativ normativ, nu exista prevăzuta de lege, o eventuala obligație a reclamantului de a îndeplini o procedura administrativa prealabila.
c.Posibilitatea unei instanțe de contencios administrativ, investita fiind printr-o acțiune directa, de a constata inexistenta unui act normativ, nu este o simpla creație doctrinara ci are un izvor de drept expres in prevederile art.100 din Constituție (in ceea ce privește Decretele Președintelui României, nepublicate), art.108(4) din Constituție (in ceea ce privește Hotărârile de Guvern, nepublicate) precum si in prevederile art.l9(2) din Legea 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor (in ceea ce privește Deciziile primului-ministru nepublicate);
d.Dreptul reclamantului de a pretinde pe calea unei acțiuni directe precum si posibilitatea unei instanțe de a aplica sancțiunea inexistentei (si nu a nulității) si asupra unui ordin de ministru cu caracter normativ, nesecret, rezulta:
•pe de o parte, virtual, din dispozițiile coroborate ale art.21 (1) si (2) "Accesul la justiție" din Constituție, art.79 din Constituția României, art.l(2) si art.ll din Legea 24/2000, art. 1 art.5 si art.23 din Legea 202/1998, art. 1 art;5(4) si art.6 din Legea 544/2001, cu observarea art.126 (6) din Constituția României;
•pe de alta parte, din prevederile art.21 si art. 108 (4) din Constituția României, cu aplicarea raționamentului de analogie in baza art.l6(l) din Constituție potrivit căruia " Cetățenii sunt egali în fața legiiși"a autorităților publice, fărăprivilegii și fără discriminări, cu observarea art,126(6) din Constituția României.
Este de opinie ca art.21 "Accesul liber la justiție" coroborat cu art.124 si art.126 alin.(6) din Constituție, garantează reclamantului dreptul sau ca o instanța de judecata sesizata prin acțiune sa controleze OMAI 400/2004 cu privire la toate neregularitatile fata de lege, incluzând si acele forme grave de neregularitate care atrag inexistenta juridica a normei administrative in cauza.
f) Nu in ultimul rand, reclamantul are un interes legitim si actual sa solicite instanței de judecata sa constate inexistenta ca izvor de drept a OMAI 400/2004 întrucât in perioada Septembrie-Octombrie 2011, reclamantul a fost sancționat disciplinar, prin act administrativ, de către parata IPJ Ilfov, invocandu-se ca pretins temei juridic OMAI 400/2004. De altfel prin capătul de cerere nr.3 reclamantul a solicitat instanței de judecata sa anuleze actul administrativ prin care a fost sancționat disciplinar in baza OMAI 400/2004.
F. de cele de mai sus, in temeiul:
•art. 1(5) coroborat cu art. 16 (1) si (2) din Constituție;
•art.31 din Constituția României;
•art.79 coroborat cu art.124 din Constituție;
•art.21 "Accesul liber Ia justiție" coroborat cu art.124 si 126 (6) din Constituția României potrivit căruia citam: "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar";
•art.108 (4) din Constituție, cu aplicarea raționamentului de analogie si observarea art. 16(1) Si (2), art.124 si art. 126(6) din Constituție;
•art. 1, art.5(4) si art.6 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informai ii de interes public;
•art. 1(2) coroborat cu art. 11 si art. 12 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa;
•art.1, art.5 si art.23 din Legea 202/1998 privind organizarea si funcționarea Monitorului Oficial al României;
Trebuie admis primul capat de cerere.
Cu privire la capătul de cerere nr 2 prin care a solicitat anularea OMAI 400/2004, arata:
a) Formula introductiva a OMAI s-a întocmit cu încălcarea prevederilor coroborate ale art. 1 (2), art.40 (4) si art.75 din Legea 24/2000 (in forma in vigoare la 28.10.2004);
b) Art.64 (1) din ordinul 400/2004 a fost întocmit cu încălcarea art. 268 (3) din Codul Muncii (in forma in vigoare la 28.10.2004), cu observarea art. 1(2) Codul Muncii;
c) Art.130 din ordin este lovit de nulitate fiind întocmit cu incălcarea prevederilor art. 53 (1) din Legea 24/2000 (in forma in vigoare la 28.10.2004).
d) Ordinul a încălcat prevederile art. 53 (1) din Legea 24/2000 întrucât dispozițiile finale ale ordinului nu au cuprins si masurile necesare pentru aplicarea ordinului, indicate de legiuitor prin art. 1(2) si art. 10 din Legea 24/2000.
Pe larg
a) Cu privire la neregularitatea fata, de lege, a formulei introductive a ordinului
,,Din prevederile art.31 (2) din Constituția României, rezulta: "Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal."
Potrivit art. 1 (2) din Legea 24/2000, "Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept."
Potrivit art. 38 din Legea 24/2000 (in forma in vigoare Ia 28.10.2004), formula introductiva este o "parte constitutiva" a actului normativ, alături de titlu, preambul, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului.
Potrivit art. 40 (4) din Legea 24/2000 (in forma in vigoare la 28.10.2004), formula introductivă cuprinde: "autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcție de natura sa juridică, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis".
In lumina celor de mai sus, formula introductiva a OMAI 400/2004 a fost întocmita nelegal fara a se indica, in conținutul acesteia, si prevederile art. 1(2) art. 10 (1) art.11 (3) si art. 53 (1) din Legea 24/2000 (in forma in vigoare la 28.10.2004), in condițiile in care Legea 24/2000 era un act normativ de nivel superior care reglementa direct si imperativ tehnicile de elaborare, emitere si aplicare a actelor normative, inclusiv OMAI 400/2004.
F. de împrejurarea ca emitentul ministrul administrației si internelor a omis nejustificat sa menționeze, in conținutul formulei introductive a Ordinului 400/2004, prevederile art. 1(2) art. 10(1) art.11(3) si art. 53(1) din Legea 24/2000 (in forma in vigoare la 28.10.2004), la emiterea OMAI 400/2004, s-au incalcat atat prevederile imperative ale art. 1(2), art. 40 (4) si art.75 din Legea 24/2000 cat si prevederile art.9(4) din OUG 63/2003, potrivit cărora ministrul emite ordine si instrucțiuni "in aplicarea prevederilor legale" si deci nu in mod arbitrar.
Nu in ultimul rand, Legea 360/2002, Legea 80/1995, Legea 218/2000, au fost referite in formula introductiva a OMAI 400/2004, in mod nejustificat, doar ca temeiuri juridice generice, facand imposibil un control judecătoresc ulterior si efectiv de legalitate al OMAI 400/2004, in raport de eventualele temeiurile juridice care ar fi stat in mod concret la baza emiterii OMAI 400/2004.
In lipsa indicării temeiurilor juridice concrete care au stat la baza emiterii OMAI 400/2004, judecătorul fondului nu se poate substitui ulterior, in cadrul cercetării judecătorești, voinței emitentului actului administrativ si nu poate "ghici" acele temeiuri juridice, pe baza cărora, posibil, emitentul ar fi acționat la emiterea actului contestat.
De asemenea, ministrul administrației si internelor, prin omisiunea sa nejustificata de a indica in formula introductiva a ordinului, temeiurile juridice concrete incidente din Legea 24/2000 si prin indicarea generica a Legii 360/2002, Legii 80/1995, Legii 218/2002 a produs si vătămarea dreptului constituțional al reclamantului, cu sediul in art.31 (2) din Constituție si cu reflexie in art.l1 din Legea 544/2001, de a fi informat "corect" de către ministru, ca autoritate publica emitenta a OMAI 400/2004, cu privire la temeiurile juridice concrete pe baza si in executarea actul OMAI 400/2004 a fost emis.
b) In ceea ce privește art.64(1) din ordin, pe care il considera nelegal, art.64 (1) infrange prin conținutul sau:
1.dreptul subiectului pasiv destinatar al actului administrativ de sancționare disciplinara de a i se comunica un exemplar al actului sancționator, in materialitatea sa, drept prevăzut expres de art. 268(3) din Codul Muncii (in forma in vigoare la emiterea OMAI 400/2004;
2.dreptul constituțional al destinatarului actului administrativ, prevăzut de art.31 (2) din Constituție, de a fi informat "corect" cu privire la treburile de interes personal, cu reflexie in art.28 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public si art.42 lit.c) din Legea 360/2002 privind statutul polițistului. In acest sens nu se poate retine ca, printr-o adresa succinta de informare al cărui model este prevăzut de anexa 4 la ordin si la care face trimitere art. 64(1) din ordin, ar fi respectat dreptul reclamantului de a fi informat "corect" cu privire la o problema de interes personal intrucat modelul de adresa prevăzut in anexa 4 a ordinului nu cuprinde informațiile care se regăsesc obligatoriu in conținutul actului juridic de sancționare disciplinara, potrivit art.268 (2) Codul Muncii;
3.dreptul reclamantului de acces la justiție in condițiile prevăzute de art.1 si art.7 din Legea 554/2004, intrucat reclamantul, fiindu-i anulat prin art.64(1) din ordin, dreptul prevăzut de art. 268(3) din Codul Muncii, este impiedicat, pe de o parte, sa exercite procedura prealabila intrucat plângerea prealabila se depune doar dupa comunicarea actului administrativ către reclamant si, pe de alta parte, reclamantul este impiedicat sa formuleze o acțiune efectiva in fata instanței de judecata, necunoscand conținutul actului administrativ pe care are interes sa-l atace;
4.dreptul la apărare al reclamantului prevăzut de art.6 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului. Este evident ca dreptul la apărare al reclamantului este lipsit de orice substanța in condițiile in care reclamantul nu are un acces neîngrădit la conținutul actului juridic pe care îl considera vătămător si pe care are interes sa-l conteste.
c) In ceea ce privește forma art.130 (1) din ordin, potrivit căruia: "Dispozițiile prezentului ordin intra in vigoare la 01.01.2005", datorita împrejurării ca in mod abuziv, data intrării in vigoare a ordinului nu a fost relationata de către ministrul emitent, asa cum era obligat de lege, fata de momentul publicării normei in Monitorul Oficial, va rugam sa observați ca conținutul art.130 incalca prevederile art. 53 (1) din Legea 24/2000 (informa in vigoare la 28.10.2004), potrivit cărora "dispozițiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia conform art. 11 (...) ".
(3) Actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca . se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.
Reclamantul a formulat si a depus contestație împotriva dispoziției de sancționare care a fost înregistrata la IPJ Ilfov sub nr._/31.10.2011.
La 28.02.2012, paratul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a depus intampinare, solicitand respingerea cererii.
In motivare, paratul a aratat ca OMAI 400/2004 a fost emis în temeiul OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, care prevede că: ,,In exercitarea atribuțiilor legale ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni". Totodată, Legea 360/2002, privind Statutul polițistului stabilește în art. 59 alin. 2 că procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne.
In acest sens, a fost emis la nivelul M.A.I. Ordinul nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., acesta fiind un act normativ cu caracter intern prin care se stabilește procedura cercetării prealabile, existența acestuia fiind recunoscută de instanțele judecătorești și de Curtea Constituțională.
Răspunderea disciplinară a polițiștilor este reglementată de acte normative specifice profesiei de polițist, nefiind aplicabile dispozițiile Codului Muncii și legislația ce reglementează raporturile de muncă din dreptul comun.
Solicitarea polițistului de anulare a dispoziției prin care a fost sancționat cu amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani ,este motivată de faptul că dispoziția a fost emisă de IPJ Ilfov cu încălcarea principiului specialității de folosință, această prerogativă aparținând doar persoanei juridice sau fizice cu calitatea de angajator.
Unitatea angajatoare a polițiștilor este M. Administrației și Internelor, conducerea acestei autorități publice fiind abilitată să stabilească, prin reglementări de nivel inferior, competențele de gestiune a resurselor umane, fapt pentru care anumite prerogative specifice angajatorului sunt repartizate către structurile din subordine .
Ordinul M.A.I. nr.400/2004 stabilește competența de a aplica agenților din subordine sancțiunea disciplinară a amânării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de la 1-3 ani, șefilor inspectoratelor de poliție județene.
In acest sens, dispoziția în baza căreia a fost sancționat polițistul a fost emisă cu respectarea prevederilor legale incidente, și nu este lovită de nulitate, putând fi considerată un act administrativ perfect valabil emis în condiții de legalitate .
Dispoziția de sancționare a fost emisă în conformitate cu art.art.57 lit. b din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin 1 lit. b din OM AI 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului MAI, ambele cu modificările și completările ulterioare, faptele reținute în sarcina polițistului întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare de neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
P. Dispoziția nr._/27.10.2011, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani", deoarece în cursul lunii iulie 2011 a întocmit greșit procesele verbale de contravenție . nr._/04.07.2011, . nr._/16.07.2011 și . nr._/31.07.2011 - pentru lipsa rovinietei, pe numele conducătorilor auto care nu erau și proprietarii autovehiculelor, iar la data de 16.06.2011 a soluționat un . eveniment rutier soldat cu pagube materiale prin procesul verbal de contravenție . nr._, neaplicând măsura reținerii permisului de conducere conducătorului auto vinovat pentru depășire neregulamentară, deși a descris abaterea săvârșită de contravenient ca fiind o depășire, dar la încadrarea juridică a faptei a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct.3 din OUG 195/2002, corespunzătoare Ia neasigurarea direcției de mers, faptă pentru care nu se aplică sancțiunea reținerii permisului de conducere.
Polițistul, prin faptele sale,a încălcat prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și art.101 alin 1 lit. a din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
Apărarea formulată de agentul de poliție în fața Consiliului de disciplină constând în aceea că nu a cunoscut faptul că pentru lipsa rovinietei se sancționează numai deținătorul autovehiculului, iar la soluționarea accidentului rutier a făcut încadrarea juridică a faptei de neasigurare la schimbarea direcției de mers datorită apariției unui pericol iminent, mai exact, un câine în carosabil, a fost respinsă pe considerentul că avea obligația de a cunoaște legislația aplicabilă, așa cum prevede și art. 41 lit c din Legea 360/2002"polițistul este dator să își perfecționeze continuu nivelul de pregătire profesională și generală".
În urma judecării în Consiliul de Disciplină, pentru polițistul în cauză s-a propus, în unanimitate, aplicarea sancțiunii de " mustrare scrisă" sancțiune schimbată de Inspectorul Șef prin rezoluție, în temeiul art.54 alin.2 din Ord. M.A.I. 400/2004.
Aplicarea sancțiunii de amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani, a fost fundamentată luând în considerare pe lângă caracterul și gravitatea faptelor comise și activitatea desfășurată anterior de polițist, respectiv faptul că polițistul a mai fost sancționat disciplinar de trei ori: în anul 2006 cu amânarea promovării în gradul professional pe o perioadă de 2 ani:
-în anul 2008 a fost sancționat cu mustrare scrisă ;
-în 2011 a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de o lună;
În urma aplicării sancțiunii de amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani, polițistul a contestat dispoziția de sancționare a șefului I.PJ. Ilfov la I. General al Poliției Române invocând motive de nelegalitate a cercetării/judecării sale, contestație respinsă prin Decizia Motivată a Inspectoratului General al Poliției Române nr.5213 din data de 16.11.2011.
La 1.03.2012, paratul M. Administrației și Internelor a depus intampinare, solicitand respingerea cererii.
In motivare, paratul a aratat ca:
I. Cu privire la capătul 1 al acțiunii prin care reclamantul solicită instanței să constate inexistența O.m.a.i. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., învedereaza următoarele:
1. Capătului 1 de cerere este inadmisibil deoarece:
In cazul în care instanța ar constata că formalitatea publicării O.m.a.i. nr. 400/2004 în Monitorul Oficial, era obligatorie, deși la momentul emiterii lui exista o prevedere explicită în sensul scutirii de la această obligație, rezultatul ar fi ca aceasta să nu țină seama de prevederile acestuia, întrucât nepublicarea echivalează cu inexistența.
Solicitarea privind constatarea inexistenței O.m.a.i. nr.400/2004 a fost invocată chiar în litigiul având ca obiect anularea aceluiași act normativ, astfel încât, date fiind natura litigiului și obiectul acțiunii, nici nu se poate pune în discuție faptul că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, pentru că însuși controlul legalității actului face obiectul litigiului.
Mai mult se pune problema efectelor pe care le-ar produce admiterea acestei excepției. Instanța învestită să se pronunțe cu privire la „anularea" unui act administrativ considerat că a produs o vătămare drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane, deci în fond un act nelegal, ar fi pusă în situația de a soluționa fondul cauzei Iară a ține seama de actul a cărui inexistență a fost constatată, ceea ce e inadmisibil.
P. incheierea de sedinta din 15.02.2013, Curtea de Apel Bucuresti a scos cauza de pe rol si a trimis-o la Tribunalul Bucuresti.
P. sentinta civila nr. 3049/23.04.2014, Tribunalul Bucuresti a declinat competenta solutionarii cauzei la Tribunalul Ilfov.
P. sentinta civila nr. 2276/23.06.2014, Tribunalul Ilfov a declina competenta solutionarii primelor doua capete de cerere la Curtea de Apel Bucuresti.
Curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii deoarece legea permite instantelor de judecata sa verifice daca s-a respectat cerinta publicarii unui act administrativ normativ, in conditiile in care aceasta cerinta este impusa. Efectele neindeplinirii unei asemenea cerinte, inexistenta sau inopozabilitatea actului administrativ, nu determina ca o asemenea cerere sa fie inadmisibila.
Pe fondul cererii de constatare a inexistentei OMAI nr. 400/2004, Curtea observa ca potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, „actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele care au caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate" se exceptează de la regimul de publicare în Monitorul Oficial al României.
Pe de alta parte, potrivit art. 27 alin. 3 din HG nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial, daca legea nu dispune altfel, instructiunile si alte acte cu caracter normativ care ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
Ordinul nr. 400/2004, atacat in prezenta cauza, face parte din actele normative exceptate de la publicare in Monitorul Oficial.
Pe de alta parte, reclamantul nu poate invoca necunoasterea acestuia (caracterul imprevizibil al reglementarii) deoarece potrivit art. 26 alin. 3 din Regulamentul privind normele metodologice organizatorice, termenele si circulatia proiectelor de acte normative in M., aprobat prin Ordinul nr. 533/2003, actele normative interne, nesecrete, se multiplica si se difuzeaza unitatilor din subordine de catre comandamentele de arma, inspectoratele si directiile generale.
In al treilea rand, chiar daca ar fi intemeiata, omisiunea necuprinderii in formula introductiva a Ordinului nr. 400/2004 a unor texte de lege dintr-o anumita lege, asa cum afirma reclamantul, nu atrage nulitatea acestuia. Important este ca un act administrativ sa nu incalce dispozitiile imperative ale unor acte cu o forta juridica superioara (inclusiv Legea nr. 24/2000).
De asemenea, Curtea considera ca normele speciale din acest ordin, care completeaza dispozitiile Legii nr. 360/2002, sunt norme speciale derogatorii de la dispozitiile Codului Muncii. De aceea, nu se pune problema incalcarii unor dispozitii din Codul muncii, de vreme ce acestea au caracter general si nu se vor aplica. Actele normative speciale mentionate, se vor completa cu dispozitiile din Codul muncii, in masura in care nu deroga de la acestea si diospozitiile din Codul Muncii ju sunt incompatibile cu specificul raporturilor reglementate de aceste norme speciale.
Din acest motiv nu este intemeiata afirmatia ca art. 64 alin. 1 din Ordin incalca art. 268 alin. 3 din Codul muncii.
Pe de alta parte, politistul sanctionat are posibilitatea de a cunoaste continutul actului administrativ de sanctionare in masura in care il ataca in fata instantei de contencios administrativ, fiind obligatorie, potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, depunerea actului administrativ atacat si a intregii documentatii care a stat la baza emiterii acestuia. In acest fel, dreptul la aparare consacrat de CEDO in fata unei instante de judecata este respectat.
Curtea considera ca art. 130 din Ordin nu incalca art. 53 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, de vreme ce, dupa cum s-a mentionat anterior, ordinul atacat nu era supus publicarii in Monitorul Oficial.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. N., P. SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA, cu domiciliul ales în București, ..17A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚLUI ILFOV, cu sediul în București, . nr.5-7, sector 2, S. R. P. M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 1, Piața Revoluției nr.1A, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 1, Piața Revoluției nr.1A, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./6 ex./8.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 3387/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 858/2015. Curtea de... → |
|---|
