Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 234/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 234/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 6678/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 234
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
GREFIER: A. M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta U. H. S.A. în contradictoriu cu pârâtul G. R. și pârâtul intervenient accesoriu M. E., ÎNTREPRINDERILOR M. ȘI MIJLOCII ȘI MEDIULUI DE AFACERI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile contradictorii ale părților au avut în ședința publică din data de 26.01.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 02.02.2015, când, în aceeași compunere a dispus următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 05.11.2014, reclamanta U. H. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. R. suspendarea executării H.G. nr. 478/11.06.2014, respectiv poziția 7 din Anexa 2 la hotărâre referitoare la reclamantă, dar și Adresele nr._/04.07.2014, nr._/MA/31.07.2014 și nr._/RN/15.10.2014 emise de Departamentul pentru Energie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2008.
La data de 21.11.2014, pârâtul G. R. a formulat întâmpinare prin care a invocat, față de petitele doi și trei ale cererii, excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive, excepția nulității cererii pentru lipsa calității de reprezentant convențional, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă iar pe fond ca neîntemeiată.
La data de 02.12.2014 terțul Departamentul pentru Energie a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului G. R., invocând inadmisibilitatea cererii de suspendare, pentru formularea în mod tardiv a plângerii prealabile în ceea ce privește HG nr. 478/2014, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului G. R. față de petitele doi și trei ale cererii, dar și pentru lipsa caracterului de act administrativ în ceea ce privește Adresa nr._/04.07.2014. Pe fond, terțul a solicitat admiterea cererii de intervenție și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârât solicitând în esență înlăturarea apărărilor formulate de acesta și admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
Reclamanta a formulat deopotrivă în cauză întâmpinare și în raport de cererea de intervenție accesorie, invocând excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință, a lipsei calității procesuale de exercițiu și a lipsei de interes a Departamentului pentru Energie, dar și excepțiile lipsei calității de reprezentant legal al semnatarului cererii de intervenție, a inadmisibilității cererii de intervenție și a tardivității invocării excepției inadmisibilității. Reclamanta a solicitat deopotrivă respingerea excepției inadmisibilității invocată de Departamentul pentru Energie, respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, dar și disjungerea cauzei cu privire la petitele 2 și 3 ale cererii introductive.
La termenul de judecată din 12.01.2015 reclamanta a depus la dosar cerere completatoare a obiectului acțiunii în sensul că înțelege să solicite și suspendarea poziției/mențiunii cu privire la reclamantă din Anexa nr. 3 (nepublicată) la HG nr. 478/2014, arătând verbal că motivele sunt cele menționate în cererea introductivă de instanță, atât cererea completatoare cât și copie a încheierii de ședință fiind comunicate pârâtului G. R..
La data de 21.01.2015 reclamanta a depus la dosar cerere prin care a arătat că înțelege a se judeca în contradictoriu cu M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri, instituție care a preluat atribuțiile de la fostul Departamentul pentru Energie, dar și că înțelege a renunța la cererea de disjungere a cauzei.
Reclamanta a formulat o nouă întâmpinare la data de 23.01.2015 prin care a invocat excepțiile nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, a nulității cererii completatoare sub aspectul nemotivării, menționând că pe fond își menține apărările formulate prin întâmpinarea inițială.
M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut excepțiile ridicate de reclamantă, a reiterat excepțiile deja invocate în cauză, invocând în plus faptul că acțiunea reclamantei nu ar mai avea obiect ulterior datei de 31.12.2014 în raport de împrejurarea că obligațiile ar fi trebuit să fie aduse la îndeplinire până la sfârșitul anului 2014 de către reclamantă.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
La termenul de judecată din 26.01.2015 o parte din excepții au fost soluționate, conform aspectelor menționate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, fiind deopotrivă încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie.
În contextul amânării pronunțării, au depus la dosar concluzii scrise reclamanta și intervenientul accesoriu.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
În fapt, pe calea prezentului demers judiciar reclamanta U. H. S.A. a solicitat suspendarea HG nr. 478/2014 privind stabilirea nivelului stocurilor minime și aprobarea modului de transpunere a obligațiilor de constituire și menținere a stocurilor de urgență pentru țiței și/sau produse petroliere pe operatori economici în anul 2014, și anume poziția 7 din Anexa 2 la hotărâre referitoare la reclamantă, dar și poziția/mențiunea cu privire la reclamantă din Anexa nr. 3 (nepublicată) la HG nr. 478/2014.
Deopotrivă, reclamanta a solicitat suspendarea și a actelor emise în executarea hotărârii de guvern amintite, Adresele nr._/04.07.2014 și nr._/31.07.2014 (filele 28 și 27), respectiv în ceea ce privește executarea obligației instituite în sarcina reclamantei de a constitui și de a menține cantitatea de 4554,24 tone motorină ca stoc de urgență, până la data de 31.12.2014.
Reclamanta a mai solicitat și suspendarea Adresei nr._/15.10.2014 (fila 14), prin care a fost soluționată plângerea prealabilă promovată împotriva HG nr. 478/2014 și a obligațiilor trasate în consecință în ceea ce o privește.
În continuare, Curtea va analiza și se va pronunța asupra excepțiilor ridicate în cauză, nesoluționate la data de 26.01.2015, având în vedere deopotrivă și ordinea de soluționare a acestora, conform disp. art. 248 alin. 1 și 2 C.pr.civ.
1. Excepții ridicate de pârâtul G. R.
Cu prioritate se invocă prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive față de petitele doi și trei ale cererii, cerere de suspendare a trei acte emise de Departamentul pentru Energie.
Curtea, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciază că emitentul actului administrativ contestat poate avea în primul rând calitate de pârât, acesta fiind primul interesat în menținerea actului pe care l-a emis și respectiv pentru obținerea respingerii pretențiilor promovate de reclamant împotriva acestuia.
Altfel spus, calitate de pârât are emitentul actului, iar cele trei adrese sunt emise de Departamentul pentru Energie.
În plus, nu se justifică sub nicio formă calitatea procesuală pasivă a pârâtului G. R. cu privire la acest capăt de cerere.
În consecință, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. R..
Va respinge prin urmare cererea de suspendare a executării Adreselor nr._/04.07.2014, nr._ MA/31.07.2014 și nr._/RN/15.10.2014 formulată în contradictoriu cu pârâtul G. R. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin întâmpinare pârâtul G. R. a mai invocat în ceea ce privește aceleași pretenții ale reclamantei, suspendarea executării Adreselor nr._/04.07.2014, nr._/MA/31.07.2014 și nr._/RN/15.10.2014, și excepția inadmisibilității motivat în esență de împrejurarea că cele trei acte nu ar constitui acte administrative în sensul disp. art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Întrucât conform celor ce preced Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, respectând ordinea de soluționare a excepțiilor, nu se va mai analiza excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării acelorași acte, invocată de pârâtul G. R., fiind la acest moment în prezenta unei excepții invocate de un terț.
2. Excepții ridicate de pârâtul intervenient accesoriu
Prealabil analizării excepțiilor ridicate de intervenient, se observă faptul că reclamanta a invocat excepția tardivității invocării excepției inadmisibilității, prin întâmpinare la cererea de intervenție accesorie.
Cu privire la pretinsa invocare tardivă a excepției inadmisibilității de către terțul intervenient, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât excepția reprezintă o apărare formulată de intervenient pe calea cererii de intervenție accesorie iar, potrivit disp. art. 63 alin. 2 C.pr.civ. „Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac”, intervenientul conform disp. art. 65 alin. 2 C.pr.civ. preluând procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției, dar putând solicita administrarea de probe prin cererea de intervenție sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenție.
Observând că excepțiile în raport de cererea reclamantei au fost invocate prin cererea de intervenție, iar aceasta a fost formulată anterior acordării primului termen de judecată în cauză, Curtea va respinge excepția tardivității invocată de reclamantă cu privire la excepția inadmisibilității invocată de intervenientul accesoriu ca neîntemeiată.
Cu privire la pretinsa inadmisibilitate a cererii de suspendare a HG nr. 478/2014, pentru formularea tardivă a plângerii prealabile atât la pârâtul G. R., cât și la Departamentul pentru Energie, Curtea constată următoarele:
Potrivit disp. art. 193 C.pr.civ.:
„Procedura prealabilă
(1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
(2) Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
(3) La sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanță, din oficiu, sau de către pârât”.
În raport de acest text de lege, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile (inclusiv pentru ipoteza formulării în mod tardiv a plângerii prealabile) este în această materie de ordine privată, putând fi prin urmare invocată conform art. 193 alin. 1 și 2, respectiv numai prin întâmpinare și numai de către pârât.
Terțul intervenient invocă inadmisibilitatea cererii de suspendare a hotărârii de guvern pentru formularea tardivă a plângerii prealabile, atât la Departamentul pentru Energie, cât și la G. R..
În măsura în care excepția nu este invocată de pârâtul însuși, fiind vorba de o excepție de ordine privată, care se invocă numai prin întâmpinare, formulată în condițiile legii, Curtea nu poate admite această excepție.
În plus, excepția este invocată de intervenientul accesoriu, care are poziție subordonată părții pentru care intervine, sprijinind poziția acesteia, iar nu formulând apărări suplimentare și care exced deci cadrului procesual stabilit de parte.
Curtea va respinge pentru aceste considerente excepția inadmisibilității pentru formularea tardivă a plângerii prealabile invocată de terțul intervenient ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. R. în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Adreselor nr._/04.07.2014, nr._ MA/31.07.2014 și nr._/RN/15.10.2014, excepție invocată de intervenientul accesoriu, aceasta nu va mai fi analizată în raport de împrejurarea că aceeași excepție ridicată de a pârât a fost deja admisă de instanță.
Susține deopotrivă intervenientul accesoriu inadmisibilitatea cererii de suspendare pentru lipsa calității de act administrativ a Adresei nr._/04.07.2014.
Într-adevăr, nu prin acest act s-au stabilit certe obligații în sarcina reclamantei, ci prin Adresa nr._/31.07.2014, act emis în baza disp. art. 8 alin. 6 din Legea nr. 360/2013.
Analizând conținutul Adresei nr._/04.07.2014 și temeiul de drept ce a stat la baza emiterii acesteia, Curtea apreciază că respectiva adresă nu constituie decât un răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, fără a fi deci un veritabil act administrativ (act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice).
În consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității pentru lipsa calității de act administrativ a Adresei nr._/04.07.2014.
Va respinge cererea de suspendare a executării Adresei nr._/04.07.2014 ca inadmisibilă.
Intervenientul accesoriu solicită deopotrivă respingerea cererii de suspendare pentru lipsa cererii de obiect.
Potrivit disp. art. 6 din Legea nr. 360/2013 privind constituirea și menținerea unui nivel minim de rezerve de țiței și de produse petroliere:
„(1) Obligația constituirii și menținerii stocurilor de urgență revine operatorilor economici care introduc pe piață cantități mai mari de 1.000 tone țiței și/sau produse petroliere pe an.
(2) Departamentul pentru Energie, denumit în continuare autoritatea competentă, se desemnează ca autoritatea care are atribuții de coordonare, constituire, menținere, control și supraveghere a stocurilor minime.
(3) Autoritatea competentă alocă în mod nediscriminatoriu stocurile de urgență tuturor operatorilor economici care introduc pe piață cantități mai mari de 1.000 tone țiței și/sau produse petroliere pe an.
(4) Modul de transpunere a obligațiilor către operatorii economici, nivelul stocurilor de urgență, structura sortimentală, defalcarea și nominalizarea pe operatori economici potrivit prevederilor alin. (3) se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității competente.
(5) Termenul de constituire a stocurilor de urgență este 31 decembrie și obligația menținerii acestora este de 365 de zile de la data constituirii.
(6) Finanțarea stocurilor de urgență constituite de operatorii economici menționați în hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (4) se realizează din sursele proprii ale acestora”.
Conform disp. art. 8 alin. 6 din același act normativ:
„Autoritatea competentă notifică operatorii economici cu privire la modalitatea care a fost utilizată pentru calculul obligațiilor de stocare care le sunt impuse cu cel puțin 200 de zile înainte de începerea perioadei la care se referă obligația în cauză, iar aceștia își pot exercita dreptul de delegare a obligațiilor de stocare către o entitate centrală de stocare cu cel mult 170 de zile înainte de începutul perioadei la care se referă obligația de stocare în cauză”.
În executarea acestor dispoziții și a prevederilor HG nr. 478/2014 privind stabilirea nivelului stocurilor minime și aprobarea modului de transpunere a obligațiilor de constituire și menținere a stocurilor de urgență pentru țiței și/sau produse petroliere pe operatori economici în anul 2014, prin Adresa nr._/31.07.2014 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a constitui și de a menține cantitatea de 4554,24 tone motorină ca stoc de urgență, în termen de 200 de zile de la notificarea din 04.07.2014 (fila 27).
Cum termenul de constituire a stocurilor de urgență este 31 decembrie 2014, astfel că obligația reclamantei trebuia executată până la sfârșitul anului 2014, în mod corect susține intervenientul accesoriu că după expirarea acestui moment nu mai poate fi primită cererea reclamantei de suspendare a executării obligației.
La acest moment, ulterior datei de 31.12.2014, numai o cerere în anulare a actelor mai poate fi judecată, pentru a se stabili caracterul legal sau nelegal al obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei, dar nu și o cerere de suspendare de moment ce a expirat termenul până la care obligația trebuia efectiv îndeplinită.
Susținerea reclamantei în sensul că cererea sa ar mai avea obiect (interes) în raport de Adresa nr._/12.01.2015 emisă de M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri (fila 210) nu poate fi primită în combaterea susținerii intervenientului.
Respectiva adresă face vorbire de o eventuală obligație a reclamantei de constituire a stocurilor minime de produse petroliere pentru anul 2015, solicitând în consecință comunicarea cantităților și a sortimentelor de produse petroliere importate și comercializate pe piața internă în cursul anului 2014.
Este deci vorba de eventuale obligații (de constituire stocuri de urgență și de menținere a acestora) ce ar reveni reclamantei pentru anul 2015, problemă distinctă de cea pe care o presupune soluționarea prezentei cauze.
Prin urmare, nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că ar avea în continuare obiect prezenta cerere de suspendare motivat de faptul că urmează a fi sancționată pentru neîndeplinirea obligației trasată în sarcina sa, iar adresa depusă ar reprezenta o dovadă în acest sens.
În primul rând, adresa în discuție nu confirmă interpretarea reclamantei.
În al doilea rând, împrejurarea că ar urma a fi sancționată nu constituie un argument pentru soluționarea pe fond a cererii de suspendare a executării obligațiilor de moment ce a expirat termenul până la care respectivele obligații ar fi trebui executate.
În sfârșit, nici solicitarea formulată pe verso Adresei nr._/12.01.2015 nu poate conduce la o altă concluzie, specificându-se numai împrejurarea că în vederea unei raportări corecte se consideră necesară și se solicită o declarație pe propria răspundere privind regimul juridic la zi al stocurilor deja constituite și menținute.
Deci, dacă un act prevede anumite obligații de executat în sarcina reclamantei până la o anumită dată, nu se mai justifică pronunțarea unei soluții de suspendare a executării acelui act ulterior acelei date (întrucât obligațiile trebuia să fie executate numai până la acea dată). Eventuale consecințe ale respectivei neexecutări nu justifică pronunțarea unei alte soluții.
Deci, argumentul referitor la eventuala amendă aplicată reclamantei pentru neîndeplinirea obligațiilor trasate în sarcina sa prin actele contestate nu justifică soluția de respingere a incidentului invocat de intervenientul accesoriu. Așa cum s-a susținut deja, nu se mai justifică pronunțarea unei soluții de suspendare a executării unei obligații cu termen în contextul expirării termenului în care respectiva obligație trebuia adusă la îndeplinire. Pe de altă parte, ipotetica măsură sancționatorie este susceptibilă la rândul său de suspendare în măsura în care s-ar proceda la executarea acesteia, fiind deopotrivă îndeplinite și celelalte condiții generale pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Cu alte cuvinte, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia acțiunea nu ar fi rămas fără obiect pentru considerentul că există posibilitatea sancționării reclamantei pentru neîndeplinirea unor obligații până la data de 31.12.2014.
În ceea ce privește susținerea că ar subzista și la acest moment obligația de menținere a stocurilor pe toată durata anului 2015, această obligație este strâns legată de prima, aceea de constituire a stocurilor până la sfârșitul anului 2014. Or, în măsura în care prima obligație nu a fost îndeplinită, evident că nu se pune problema executării în mod distinct a celei de-a doua obligații, respectiv de menținere a stocurilor (în condițiile în care acestea nu au fost constituite).
În consecință, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect, soluție justificată de împrejurarea că la data sesizării instanței cererea de chemare în judecată avea obiect, 05.11.2014, acesta nemaisubzistând la momentul pronunțării hotărârii în primă instanță, 02.02.2015, față de considerentele mai sus expuse.
Totodată, în temeiul disp. art. 61 și urm. C.pr.civ., având în vedere că a fost respinsă cererea principală, Curtea va admite cererea de intervenție accesorie formulată de terțul intervenient în sprijinul poziției pârâtului.
În raport de susținerile reclamantei, în sensul că nu ar putea fi primită o apărare sau o excepție invocată de intervenientul accesoriu pentru considerentul că nu a fost formulată și de pârât, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Este adevărat că intervenientul accesoriu are o poziție subordonată părții pentru care intervine, soluție care se desprinde împrejurarea că acesta este un terț față de litigiul inițial, intervenind în cauză pe parcurs și fără a fi chemat de părțile inițiale, dar și din prev. art. 67 alin. 2 C.pr.civ. în conformitate cu care „Intervenientul accesoriu poate să săvârșească numai actele de procedură care nu contravin interesului părții în favoarea căreia a intervenit”.
Instanța a respins acțiunea principală în baza unei apărări formulată de terțul intervenient.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că terțul ar putea fi invoca și susține numai excepțiile și apărările invocate de pârât. Dacă ar fi primită o astfel de interpretare, nu s-ar mai justifica lărgirea cadrului procesual de moment ce instanța ar avea de analizat aceleași probleme de drept. Altfel spus, oricum se va analiza apărarea pârâtului, astfel că nu ar mai exista interesul a fi reiterată respectiva apărare și de către un terț.
Prin urmare, trebuie admis că intervenientul poate propune probe și invoca excepții de ordine publică distinct de cele ridicate de partea pentru care acesta intervine, intervenientul preluând procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției.
Lipsa obiectului cererii principale ori rămânerea fără obiect constituie o chestiune de ordine publică întrucât se referă la una dintre condițiile generale de exercitare a dreptului la acțiune, putând fi invocată și din oficiu de instanță.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. R. și respinge, în consecință, cererea de suspendare a executării Adreselor nr._/04.07.2014, nr._ MA/31.07.2014 și nr._/RN/15.10.2014 formulată în contradictoriu cu pârâtul G. R. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge excepția tardivității invocată de reclamantă cu privire la excepția inadmisibilității invocată de intervenientul accesoriu ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității pentru formularea tardivă a plângerii prealabile invocată de terțul intervenient ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității pentru lipsa calității de act administrativ a Adresei nr._/04.07.2014 invocată de intervenientul accesoriu și respinge, în consecință, cererea de suspendare a executării acestui act ca inadmisibilă.
Respinge în rest cererea de suspendare formulată de reclamanta U. H. S.A. cu sediul în Voluntari, .. 125/9, ., în contradictoriu cu pârâtul G. R. cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1 și pârâtul intervenient accesoriu M. E., Întreprinderilor M. și Mijlocii și Mediului de Afaceri cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 202 E, sector 6, astfel cum a fost modificată ca fiind rămasă fără obiect.
Admite cererea de intervenție accesorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la prezenta instanță, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 04.02.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 640/2015. Curtea de Apel... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 233/2015.... → |
|---|
