Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 477/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 477/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 6429/2/2012*
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 477/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (fostă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI) în contradictoriu cu pârâta C. DE C., având ca obiect „litigii C. de C. – Legea nr. 94/1992 – rejudecare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta reprezentată de consilier juridic C. I. cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de 26.01.2015 reclamanta a depus cerere prin care a solicitat înlăturarea obligației stabilită în sarcina sa, de timbra acțiunea.
C. constată că din eroare s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în cuantum de 4 lei, având în vedere dispozițiile speciale din Legea nr. 92/2011 prin care cererile formulate de către A. sunt scutite de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
În ceea ce privește competența instanței, C. constată că a fost stabilită deja prin sentința prin care a fost trimisă cauza spre rejudecare.
Cât privește estimarea duratei de soluționare a cauzei, consilierul juridic al pârâtei arată că se poate soluționa cauza la acest termen.
C. estimează durata de soluționare a cauzei la o zi.
Consilierul juridic al pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
C. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, reclamanta neadresând până la acest termen o cerere de suplimentare a probatoriului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic al pârâtei solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Arată că A. nu a monitorizat modul de îndeplinire a obligațiilor impuse prin contractul de vânzare cumpărare nr. 33/ 26.09.2003, în special obligațiile cu privire la S.C. R. S.A. B., și anume nu a făcut nici un demers legal ca părțile să-și execute obligațiile. În plus, având în vedere că nu pot fi luate în discuție obligațiile de diligență invocate de reclamantă având în vedere că acestea astfel cum au fosta sumate, țin de rezultat, conform clauzei 10.21 din Actul Adițional 10/2004, motiv pentru care consideră că măsura dispusă la pct. 8 este corectă.
De asemenea, cu privire la măsura dispusă la pct. 10, arată că sunt hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care stabilesc că A. a pierdut dreptul de a solicita restituirea unor datorii înscrise în contractul de privatizare a unor societăți comerciale, întrucât s-a îndeplinit termenul de prescripție, astfel încât cererile A. nu mai pot face obiectul unor noi analize nici de către o instanță de fond și nici de recurs. Față de aceste motive solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La solicitarea instanței, de a aduce precizări cu privire la obligația de la pct. 8, respectiv care ar fi rezultatul pe care A. ar fi trebuit să-l asigure, în opinia sa, consilierul juridic al pârâtei arată că A. trebuia să monitorizeze ca S.C. R. S.A. B. să transfere dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . Consiliul Local B., indiferent de acordul Primăriei, fiind o obligație de rezultat în ceea ce privește ..
Cu privire la demersurile pe care trebuiau făcute de A., la dosar au fost depuse doar niște adrese, care nu pot fi considerate demersuri legale.
C.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 10.08.2012 sub nr._ reclamanta A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI a solicitat anularea Încheierii nr.19/24.07.2012 a Curții de C. admiterea contestației A. nr.P/7466/16.07.2012, formulată împotriva Deciziei nr.X/_/2012 în sensul respingerii constatărilor formulate de C. de C. privind abaterile prezentate la pct 8, pct 10 din Decizia X/_/2012.
În motivare, reclamanta a arătat că în contestația administrativă depusă cu privire la constatările Curții de C., nu au fost luate în considerare argumentele și precizările din Obiecțiunile formulate de A. împotriva Raportului de Control întocmit de C. de C. a României Departamentul X Direcția 1 înregistrat la A. sub nr. P/4009/15.05.2012, având ca tema „Verificarea modului de îndeplinire de către părți a clauzelor cuprinse în contractul de privatizare”.
Astfel, în ceea ce privește constatările de la pct. 8 din Decizia X/_/2012 privind „nerealizarea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de . la . către Consiliul Local B.” arată că în Nota de relații nr. DMCP/1268/05.05.2012 transmisă auditorilor Curții de C., a precizat că până la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, demersurile în vederea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de . la . către Consiliul Local B. au fost realizate de Direcția Clauze Contractuale Speciale (în prezent Direcția Politici Comunitare și Dialog Social din cadrul A.( și că toate actele adiționale la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.33/26.09.2003 au fost întocmite de direcția respectivă.
Art. 10.21 a fost introdus prin Actul Adițional nr.10/29.10.2004 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.33/26.09.2003 și prevede:„Cumpărătorul în calitate de acționar majoritar se obligă să facă toate demersurile necesare în vederea transferării irevocabile a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . către Consiliul Local B., plata acțiunilor de către Consiliul Local B. către Societate, realizându-se prin compensarea tuturor datoriilor pe care Societatea le are către bugetul local, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.115/2003 cu modificările și completările ulterioare”.
Prin adresele nr.VP4/1217/17.02.2006 și nr.P_/29.05.2009 s-au solicitat de la cumpărător documente care să ateste modul de respectare de către aceasta a obligației prevăzute la clauza 10.21.
Prin Hotărârea nr.6/05.12.2003, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor . a hotărât transferul cu plata a filialei . către Consiliul Local B., prin compensare cu toate datoriile . către acesta, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri la bugetele locale.
Prin adresele nr.2708/102/08.12.2003 a . nr.DCS/950/12.02.2004 a A. și nr.3911/23.04.2004 a . B., a fost informată Primăria Municipiului B. cu privire la Hotărârea AGEA . privind aprobarea transferării irevocabile a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de societate la . Consiliul Local B., solicitându-se semnarea Protocolului de transfer.
La dosarul de monitorizare post privatizare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nu se regăsesc:
- documente privind stadiul acțiunii în instanță, în Dosarul nr.2700/2004, aflat pe rolul Tribunalului B. ( care nu are ca parte implicată A. și care, fiind un dosar vechi, nu apare nici pe site-ul Ministerului Justiției(Tribunalul B.);
- alte documente din care să rezulte că . a achitat în totalitate debitele existente către Bugetul Local la data privatizării față de cele puse deja la dispoziție”.
Arată reclamanta că a solicitat . B. și Consiliului Local al Municipiului B. documentele care au fost solicitate de către C. de C. a României și care nu existau la dosarul de monitorizare postprivatizare. În contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.33/26.09.2003 nu au fost prevăzute sancțiuni în sarcina cumpărătorului pentru situația nerespectării obligației prevăzute la clauze 10.21.
Cumpărătorul în calitate de acționar a făcut demersurile conform clauzei 10.21 pentru transferarea irevocabilă a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de societate la . Consiliul Local B., dar realizarea acestui transfer nu a putut fi rezolvată datorită unor condiții independente de voința cumpărătorului și A..
În ceea ce privește constatările de la pct 10 din Decizia nr.X/_/2012 privind „Pierderea unor drepturi de creanță ale instituției cu atribuții în domeniul privatizării”, arată reclamanta că în perioada anterioară anului 2000, creanțele reprezentând dividende și daune erau asimilate creanțelor bugetare, în bugetul de stat aferent fiecărui an era prevăzut un termen pentru vărsarea creanțelor bugetare.
În acest context, Direcția Buget Finanțe din cadrul FPS, întocmea pentru fiecare an bugetar „Precizări” în care se stabilea termenul de plată a dividendelor.
Astfel, pentru anul 1996, în Precizările întocmite înregistrare sub nr.302/1003/09.06.1997, s-a prevăzut ca termen de plată a dividendelor aferente anului data de 30.09.1997, dată la care începea să curgă și termenul legal de prescripție de 3 ani pentru dreptul material la acțiune.
Astfel, din documentația existentă s-a constatat că FPS a apreciat că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 30.09.2000 și în consecință, acțiunea formulată la data de 02.05.2000 a fost înregistrată la instanță în interiorul termenului de prescripție.
P. acționarea în judecată a . de specialitate din cadrul FPS de la acea dată, respectiv Direcția Economică a sesizat Direcția Juridică (anexa 5) în vederea acționării în instanță solicitând obligarea la plata sumei de_ ROL reprezentând dividende și daune interese moratorii aferente anilor 1996-1997 (_ ROL dividende aferente exercițiului financiar al anului 1996;_ Rol, daune interese moratorii aferente, 68.974.172 Rol cu titlu de dividende aferente exercițiului financiar al anului 1997, 38.004.692 ROL, daune interese moratorii aferente) Direcția Juridică a formulat cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.1/4585/02.05.2000(anexa 6).
Mai arată reclamanta că dreptul la acțiune s-a născut nu la data de 01.07.2002 (pretinsa scadență a ratei nr.4, cum în mod greșit au reținut instanțele) ci la data de 10.11.2003, data la care instituția a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu de gradul IV inclus în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr.949/27.06.1987, astfel că acțiunea formulată de A. a fost înregistrată la instanță în termenul legal de prescripție.
Față de datele scadente ale ratelor nr.3 și 4 stabilite prin actul adițional nr.3 acțiunea A. a fost introdusă în cadrul termenului de prescripție al dreptului material la acțiune, chiar dacă instanțele investite au respins acțiunea formulată de către A. ca prescrisă.
Arată reclamanta că documentația existentă în arhiva A. atestă, contrar celor reținute de instanțele de judecată, că prin actul adițional nr.3/25.09.2001 (anexa 11) se stabiliseră drept date scadente pentru obligația de plată a ratelor nr.3 și 4 data de 30.06.2002 și data de 30.06.2003, astfel încât acțiunea formulată de A. a fost înregistrată la instanță în termenul legal de prescripție.
Ca atare, așa cum s-a susținut pe tot parcursul soluționării litigiului, acționarea în judecată a . SA pentru recuperarea sumei de 1._ ROL primită cu titlu gratuit conform HG nr.1200/1996 și OG nr.37/1997, la data de 31.10.2005, s-a făcut în termenul legal de prescripție a dreptului la acțiune.
Din apărările făcute pe parcursul judecății în fond rezultă că prin Precizările nr.3836/14.02.2006 (anexa 14) A. a învederat că în mod clar scadența ratelor neachitate, respectiv data de 30.06.2002 și data de 30.06.2003, date la care instanța trebuia să se raporteze. În cuprinsul Precizărilor s-a indicat actul adițional încheiat la data de 26.11.1999 (actul adițional nr.2), deoarece prin acesta a fost introdus pactul comisoriu (art. 3) ce nu fusese prevăzut ca sancțiune în contractul de privatizare inițial. Dintr-o eroare materială în cuprinsul Precizărilor apare sintagma „actul adițional menționat”, deși era evident, din cuprinsul aceleiași fraze, ca referință era la actul adițional nr.3 câtă vreme, așa cum s-a arătat, se vorbea despre scadența ratei nr.3, cu termen la 30.06.2002 și scadența ratei 4 cu termen la 30.06.2003 ( care au fost modificate prin acest act adițional și nu prin actul adițional nr.2)
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta C. de C. a României s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta arată că în perioada 09.01._12 a efectuat o acțiune de control cu tema "Verificarea modului de îndeplinire de către părți a clauzelor cuprinse în contractul de privatizare" la A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Deficiențele constatate ca urmare a controlului au fost consemnate în Raportul de control nr. P/4009/15.05.2012. P. remedierea acestora a fost emisă Decizia nr. X/_/2012.
În privința susținerile reclamantei, arată următoarele:
La pct. 8 din partea constatativă a Deciziei nr. X/_/2012 s-a consemnat, ca și neregularitate, nerealizarea transferului, către Consiliul Local B., a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de S.C. R. S.A. B. la S.C. C. S.A. B..
Arată pârâta că în privința diligențelor depuse pentru a se realiza transferul irevocabil al acțiunilor deținute de această societate comercială la S.C. C. S.A. către Consiliul Local al Municipiului B., trebuie avute în vedere dispozițiile clauzei 3.1.3 din Contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 33/ 26.09.2003 privind privatizarea S.C. R. S.A. B. conform cărora „se transferă irevocabil dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . Consiliul Local B., plata acțiunilor de către Consiliul Local către Societate, realizându-se prin compensarea tuturor datoriilor pe care Societatea le are către bugetul local"
Prin Actul adițional nr. 4/26.02.2004 clauza suspensivă citată anterior a fost transformată în clauza rezolutorie 4.42 cu următorul conținut: "Netransferarea irevocabilă a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . Consiliul Local B., cu plata acțiunilor de către Consiliul Local către Societate realizată prin compensarea tuturor datoriilor pe care societatea le are către bugetul local".
Ulterior, prin actul adițional nr. J 10/29.10.2004 clauza 4.4 este din nou modificată devenind clauza 10.21 a contractului de privatizare și conform căreia "Cumpărătorul în calitate de acționar majoritar se obligă să facă toate demersurile necesare în vederea transferării irevocabile a dreptuluide proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . Consiliul Local B., plata acțiunilor de către Consiliul Local către Societate, realizându-se prin compensarea tuturor datoriilor pe care Societatea le are, către bugetul local, în conformitate cu prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 115/2003 cu modificările și completările ulterioare. "
Astfel, în adresa nr. VP4/1217/17.02.2006 se face vorbire de modul de realizare a obligațiilor asumate prin Contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 33/ 26.09.2003 prevăzute de clauzele 9.5.3, 9.5.4, 9.5.5, precum și la cele prevăzute de clauzele 12.6 și 13.1 din contract, în timp ce prin adresa nr. P/_/29.05.2009 solicită situația modului de respectare a prevederilor clauzei 10.21 din contractul de privatizare.
Arată pârâta că reclamanta nu a prezentat nici auditorilor publici externi, în timpul controlului și nici Comisiei de soluționare a contestațiilor, înscrisuri din care să rezulte că declarațiile pe proprie răspundere ale cumpărătorului, solicitate prin această din ultimă adresă, ar fi supuse atenției conducerii A. și decizia acesteia în legătură cu aceste înscrisuri.
Urmare a clarificărilor solicitate de Comisia de soluționare a contestațiilor, entitatea controlată a arătat, în adresa nr. P/7466/16.07.2012, că în dosarul de monitorizare post privatizare nu se regăsesc documente din care să rezulte stadiul soluționării dosarului 2700/2004, precum și alte documente prin care să se probeze plata, de către S.C. R. S.A., a tuturor datoriilor la bugetul local la data privatizării.
Împrejurarea că în timpul controlului reclamanta a solicitat, de la cumpărătorul susnumitei societăți comerciale, documentele care, după cum chiar aceasta a recunoscut, lipseau din dosarul de postprivatizare, nu este de natură să înlăture o situație de fapt și anume că dacă ar fi realizat o monitorizare adecvată a contractului de privatizare, ar fi fost în măsură să întreprindă și diligentele necesare pentru realizarea transferului acțiunilor de la R. SA la Consiliul Local B..
Arată pârâta că obligația realizării transferului irevocabil al dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de R. S.A. la S.C. C.A.F. S.A. la autoritatea publică locală este o obligație legală, reglementată prin norme imperativă, respectiv de art. 13 din OUG nr. 115/2003 privind privatizarea Societății Comerciale "R." - S.A. B. si constituirea parcului industrial pe platforma Societății Comerciale "R." - S.A.
În privința celei de-a doua nereguli constatate, respectiv neurmărirea debitelor devenite prescrise, pârâta arată că . a fost privatizată prin încheierea contractului de vânzare de acțiuni nr. 749/1998.
Prin clauza înscrisă la art. 8.7 lit. c) din contract părțile au convenit ca datoriile societății către instituția cu atribuții în domeniul privatizării, respectiv dividende restante pe anii 1996 și 1997, să fíe achitate până la data de 31.03.1999.
Prin sentința civilă nr. 1652/PI/24.10.2000 Tribunalul T. a dispus obligarea S.C. KANDIA S.A. Timișoara la plată sumei 6.897, 42 lei reprezentând dividende datorate pentru exercițiul financiar al anului 1997 și a respins capătul de cerere având ca obiect plata dividendelor datorate pentru exercițiul financiar al anului 1996 ca fiind prescris dreptul la acțiune, pretențiile referitoare la plata daunelor interese fiind respins ca neîntemeiat.
Apelul declarat de A. a fost respins ca nemotivat, întrucât cererea de apel nu a fost motivată în termenul prevăzut de codul de procedură civilă (decizia civilă nr. 137/A/l 5.02.2001).
Dividendele aferente anului 1997, în sumă de 6.897, 42 lei, au fost achitate de societatea comercială cu O.P. nr. 1503/29.11.2001.
In anul 2009, Direcția Generală de Relații Instituționale a propus, prin Nota cu privire la regularizarea diferențelor valorice apărute în procesul de recuperare a creanțelor A., respectiv stornarea din evidența contabilă a sumei de 35.107,41 Iei reprezentând dividende neachitate pe anul 1996 de către . ce a fost aprobată de Colegiul Director prin Hotărârea nr. 38/10.11.2009,
Ulterior, în baza acestei hotărâri, Direcția Economică cu Nota contabilă nr. 14/ 01.11.2009 a procedat la scăderea din evidența contabilă a creanței estimată la suma de 35.107,41 lei.
Referitor la S.C. ORGANE DE ASAMBLARE S.A. B., acesta s-a privatizat prin vânzarea unui pachet de acțiuni în bazacontractului de vânzare-cumpărare nr. 949/27.06.1997, părțile contractante convenind, la art. 4 din contract, asupra modalităților de plată a prețului pachetului majoritar de acțiuni, respectiv 20% din prețul contractului urmând a fi achitat până la data de 26.08.2007 (160.000 lei), iar restul de 80% în 8 rate anuale în intervalul de timp cuprins între 30.06._05 (639.800,705 lei).
În consecință, Comitetul de Direcție, prin Hotărârea nr. 41/2003, a dispus efectuarea demersurilor necesare în vederea recuperării de la societate a sumei de 157.967,6205 lei primită cu titlu gratuit în temeiul art. 8 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, a H.G. nr. 100/1996 privind aprobarea Normelor metodologice pentru determinarea, virarea și controlul respectării destinației sumelor ce se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societăților comerciale, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.
Prin sentința civilă nr. 6824/29.11.2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
În esență, C. a reținut că în mod corect Comitetul de Direcție, prin Hotărârea nr. 41/2003, a dispus efectuarea demersurilor necesare în vederea recuperării sumei primită cu titlu gratuit în temeiul art. 8 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, a H.G. nr. 100/1996 privind aprobarea Normelor metodologice pentru determinarea, virarea și controlul respectării destinației sumelor ce se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societăților comerciale, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare.
C. a considerat că intra în atribuțiile Curții de C. să efectueze controalele menționate și de a dispune măsuri, iar în speță nu au rezultat date temeinice privind nulitatea actelor atacate, ci o expunere de fapte care își pierde din coerență.
A reținut instanța că pârâta are competență să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 sunt supuse controlului său în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor.
Prin verificările sale la persoanele prevăzute la art. 23 și 24, C. de C. urmărește, în principal:a) exactitatea și realitatea situațiilor financiare, așa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de management și control la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice;c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinației stabilite;d) calitatea gestiunii economico-financiare;e) economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.
C. de C. exercită controlul cu privire la respectarea de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum și asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare. C. de C. exercită controlul respectării dispozițiilor legale privind modul de administrare și întrebuințare a resurselor financiare rezultate din acțiunile de privatizare.
C. de C. poate exercita controlul în cazul prevăzut la alin. (2), indiferent de momentul în care s-a desfășurat procesul de privatizare, prin vânzarea acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale, până la clarificarea tuturor aspectelor.
Prin Decizia nr. 3582/02.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. pentru Administrarea Activelor Statului, dispunându-se casarea sentinței civile nr. 6824/29.11.2012 a Curții de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A reținut Înalta Curte că în cauză sunt incidente prevederile art. 312(5) Cod procedură civilă și a dispozițiilor art. 20(3) ultima teză din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că hotărârea fondului nu este motivată.
Astfel, judecătorul fondului se rezumă la concluzia că potrivit Legii nr. 94/1992 C. de C. avea competența de a exercita controlul cu privire la respectarea de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum și a modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare.
În considerentele sentinței recurate nu se regăsește însă nicio referire concretă la argumentele și contraargumentele părților prin raportare la probele administrate în cauză, nerezultând raționamentul pe baza căruia s-a concluzionat că acțiunea este nefondată, fiind respinsă ca atare.
Reține Înalta Curte de Casație și Justiție că au fost ignorate dispozițiile art. 261(1) pct.5 Cod procedură civilă în conformitate cu care hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
În cauză, cu ocazia rejudecării, nu au fost administrate probe noi, în afara înscrisurilor atașate deja la dosarul cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma argumentelor invocate și în considerarea ansamblului materialului probator, C. reține următoarele:
În urma controlului privind „Verificarea modului de îndeplinire de către părți a clauzelor cuprinse în contractele de privatizare”, realizat la A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, pârâta a întocmit la 15.05.2012 Raportul de control (atașat în copie la dosarul de fond la filele 167- 227), prin care s-au reținut în sarcina reclamantei mai multe abateri de la legalitate și regularitate, expuse pe larg în cuprinsul actului menționat.
Dintre aceste abateri constatate, ceea ce prezintă relevanță în situația de față sunt abaterile menționate la punctele 2.10, 2.12 și 2.13 din Cap.II al Raportului – „Constatări”, respectiv:
2.10 – Nerealizarea transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de . . către Consiliul Local B.
2.12 – Neurmărirea, de către instituția cu atribuții în domeniul privatizării, în termenul legal de prescripție, a încasării dreptului de creanță, reprezentând dividende
2.13 – Neacționarea în instanță, de către A., în termenul legal de prescripție, în vederea recuperării sumelor acordate societății privatizate, cu titlu gratuit, în baza Legii nr. 55/1995.
În susținerea abaterii de la pct. 2.10, organele de control au avut în vedere (filele 206,207 din Raportul de control) modalitatea de executare a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.33/26.09.2003, privind privatizarea ..
S-a constatat că la încheierea contractului a fost inserată o clauză, 3.1.3, potrivit căreia „se transferă irevocabil dreptul de proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . Consiliul Local B., plata acțiunilor de către Consiliul Local către societate realizându-se prin compensarea tuturor datoriilor pe care societatea le are către bugetul local”.
Ulterior, prin modificări succesive, clauza a fost modificată, astfel că la 29.10.2004 aceasta a devenit clauza 10.21, cu următorul conținut: „cumpărătorul, în calitate de acționar majoritar, se obligă să facă toate demersurile necesare în vederea transferării irevocabile a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de Societate la . Consiliul Local B., plata acțiunilor realizându-se prin compensarea tuturor datoriilor pe care societatea le are către bugetul local, în conformitate cu art. 13 din OUG nr. 115/2003, cu modificările și completările ulterioare”.
Au constatat organele de control, cu ocazia analizei modalității de executare a contractului de privatizare, că transferul de proprietate al acțiunilor nu a mai avut loc, toate documentele prezentate echipei de control atestând acest lucru, iar reclamanta recunoscând că acest transfer nu s-a produs.
Referitor la abaterea de la pct. 2.12 și 2.13, organele de control au reținut prin raport (filele 209 – 226) că, în privința contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni privind privatizarea ., . și . SA BRASOV, reclamanta nu a urmărit, în termenul de prescripție, încasarea unor drepturi de creanță reprezentând dividende aferente anului 1995, 1995 și daune moratorii, a acționat în instanță pentru recuperarea creanțelor reprezentând dividende în afara termenului de prescripție, nu a luat măsuri în vederea analizării condițiilor în care s-a produs prescrierea drepturilor și nu a înregistrat în contabilitate drepturile de creanță anulate. De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu a acționat în instanță, în interiorul termenului de prescripție, în vederea recuperării unor sume plătite în baza legii nr. 55/1995 și nu a înregistrat debitul în evidențele contabile.
În baza Raportului de Control din 15.05.2012, C. de C. Departamentul X a emis la data de 13.06.2012 Decizia nr. X/_/2012, prin care la punctele 8 și 10 s-au reținut în sarcina reclamantei, pe lângă alte abateri, și cele constând în:
-8 .Nerealizarea transferului către Consiliul Local B. a dreptului de
proprietate asupra acțiunilor deținute de . la .
-10. Pierderea unor drepturi de creanță ale instituției cu atribuții în domeniul
privatizării.
Aceste două abateri sunt singurele contestate de reclamantă în prezenta cauză, astfel că doar la acestea urmează a se face referire în continuare. De asemenea, în privința constărilor de la pct. 10, reclamanta a dus critici doar cu privire la abaterile și măsurile dispuse în cazul contractelor de privatizare ale . . SA B..
Anterior sesizării instanței de judecată, în legătură cu cele două abateri de la legalitate menționate anterior, reclamanta a formulat contestație administrativă la data de 04.07.2012, aceasta fiind soluționată prin Încheierea nr. 19/24.07.2012 a Curții de C..
Cu privire la abaterea constatată la pct. 8 din Decizia nr. x/_/2012, C. de C. a reținut prin Încheiere că, în privința neîndeplinirii obligației de transfer a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de . la ., culpa îi aparține reclamantei.
Astfel, s-a reținut că analiza modului de îndeplinire a obligației contractuale s-a realizat abia în anul 2012, prin Nota de analiză aprobată prin Hotărârea nr. 7/2012 a Consiliului Director al A., când s-a constatat că realizarea transferului nu este posibilă, urmare a refuzului Consiliului Local B. de a prelua în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra acțiunilor.
S-a mai constatat că, la nota de relații solicitată cu ocazia controlului, a fost atașată o cerere de chemare în judecată nr.196/2004, prin care . B. a solicitat obligarea Consiliului Local B. la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare acțiuni.
A mai reținut C. de C. că, atunci când s-au analizat documentele prezentate de reclamantă cu privire la stadiul acțiunii în instanță, aceasta a comunicat că „nu se regăsesc în dosarele de urmărire a contractului (…) stadiul acțiunii în instanță”, A. nefiind parte în dosar.
Pe cale de consecință, C. de C. a concluzionat prin Încheiere că A. nu a monitorizat cu atenție realizarea clauzei din contractul de privatizare, ceea ce face necesară aplicarea măsurii, constând în: „Analiza modului de îndeplinire, de către partenerii din contractele de vânzare-cumpărare acțiuni, a obligațiilor asumate prin acestea și inițierea măsurilor legale ce se impun, pentru aducerea lor la îndeplinire, având în vedere stadiul realizării unor clauze contractuale”.
Cu privire la abaterea constatată la pct. 10, în legătură cu contractele de privatizare a . . SA, prin Încheierea Curții de C. s-au reținut următoarele:
1/ În privința contractului privind privatizarea ., la art. 8.7 lit. c din contract s-a inserat obligația cumpărătorului „de a asigura plata de către societate a datoriilor către FPS reprezentând dividende restante pe anii 1996 și 1997 până la 31.03.1999”. Reține C. de conturi că valoarea totală a acestor dividende era de 42.004,83 lei. Urmare a solicitării prin intermediul instanței a îndeplinirii obligației de plată a dividendelor pentru exercițiul financiar 1996, acțiunea a fost respinsă ca prescrisă. D. urmare, în baza Hotărârii Colegiului Director nr.38/2009, s-a aprobat propunerea de stornare din evidența contabilă a A. a sumei de 35.107,41 lei, reprezentând dividende aferente anului 1996.
2/ În privința contractului privind privatizarea . SA BRASOV, părțile au prevăzut în contract reeșalonarea termenelor de plată a prețului contractului, începând cu rata a II-a, prevăzându-se că „contractul va fi desființat de drept, fără nicio somație, dacă cumpărătorul nu plătește la scadență 2 rate succesive”.
Având în vedere că cumpărătorul Asociația PAS Organe de Asamblare B. nu a achitat ratele 3 și 4, prin Nota aprobată de Comitetul de Direcție prin Hotărârea nr. 41/2003 s-a propus efectuarea demersurilor în vederea recuperării de la . SA a sumelor primite în temeiul art. 8 din legea nr. 55/1995, HGR 100/1996 și OUG 37/1997.
Reclamanta a acționat în instanță . SA pentru recuperarea sumei, în cuantum de 157.967,6205 lei, dar acțiune a fost respinsă ca prescrisă, în condițiile în care reeșalonarea ratelor 3 și 4 au modificat datele de scadență a acestora la 30.06.2001, respectiv 30.06.2002.
Constată C. de C., prin Încheiere, că dreptul de creanță în sumă de 157.967,6205 lei nu a fost înregistrat în evidențele contabile ale A..
De asemenea, se mai constată că în ambele situații reclamanta, în condițiile anulării drepturilor de creanță din evidența A., nu a dispus măsuri pentru analizarea împrejurărilor în care s-a produs pierderea lor și nici nu a stabilit eventuale răspunderi pentru situația creată, în sensul întreprinderii de măsuri în vederea recuperării prejudiciilor cauzate. Totodată, sumele anulate nu au fost înregistrate în evidența contabilă în contul „Decontări din operații în curs de clarificare”, până la clarificarea răspunderii cu privire la situația creată.
S-a reținut așadar încălcarea art. 3 și 7 din decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă dar și a art. 6/1 din Legea contabilității nr. 82/1991.
C. de C., prin Încheierea nr.19/24.07.2012, a înlăturat toate apărările reclamantei referitoare la aceea că prescripția constatată de instanțele judecătorești se datorează unor erori judiciare. C. de C. a reținut, în raport de această apărare a reclamantei, că ambele hotărâri judecătorești, pronunțate în ambele situații, sunt definitive și irevocabile, astfel că orice argumente contrare celor constate de instanță trebuiau prezentate pe parcursul desfășurării proceselor, prezentarea lor ulterioară neavând nici un efect juridic.
A mai reținut C. de C. că, în cazul ., hotărârea cu privire la prescripție a fost pronunțată de Tribunal, în primă instanță, iar cererea de apel promovată de A. a fost anulată ca nefiind motivată în termenul legal de 15 zile de la comunicare și nici până la termenul de judecată stabilit.
Într-o acțiunea ulterioară, promovată de reclamantă în anul 2002, prin care s-au solicitat inclusiv dividendele aferente anului 1996, a fost de asemenea respinsă acțiunea cu privire la acestea, ca prescrisă, hotărârea fiind atacată cu apel și mai apoi cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar soluția fiind menținută în mod irevocabil.
A remarcat C. de C. că, invocarea în contestație a altor argumente de natură a înlătura concluziile cu privire la prescripția dreptului material la acțiune nu prezintă relevanță, câtă vreme acestea argumente nu au fost prezentate anterior și instanțelor de judecată, cu ocazia analizării acțiunilor în pretenții.
De asemenea, în cazul . SA, Tribunalul B. a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea acestei societăți la restituirea sumei de 157,967,6205 lei. Sentința Tribunalului a fost menținută în apel, iar cererea de recurs promovată de A. a fost anulată, pentru nemotivare. De asemenea, în mod irevocabil a fost respinsă și contestația în anulare promovată de A..
Remarcă C. de C. că, în situația litigiilor privind pe . SA B., instanțele au înlăturat susținerile A. potrivit cărora la data de 25.09.2001 s-ar fi încheiat un act adițional prin care scadențele ratelor 3 și 4 au fost modificate la datele 30.06.2002 și 30.06.2003, câtă vreme actul adițional invocat nu a fost depus la dosar ca probă, neputând fi avut în vedere.
C. va reține că, prin acțiunea în anularea Încheierii nr. 19/24.07.2012 a Curții de C. și, implicit, a Deciziei nr. X/_/2012 a Departamentului X al Curții de C., ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a invocat faptul că, la soluționarea contestației administrative, C. de C. nu a luat în calcul toate argumentele și precizările expuse prin contestație, în ceea ce privește constatarea abaterii de la pct. 8 din Decizie și, totodată, a înlăturat nefondat argumentele invocate cu privire la abaterea de la pct. 10 din Decizie.
a/ Cu privire la criticile aduse soluției din Încheierea Curții de C., referitoare la abaterea constatată la pct. 8 din Decizia nr. X/_/2012, C. urmează a le înlătura, ca nefondate:
Astfel, din motivarea contestației administrative formulată împotriva Deciziei, se poate observa că reclamanta a făcut referire la Nota de relații nr. DMCP/1268/05.05.2012 prin care s-au justificat demersurile făcute de cumpărător pentru respectarea obligației din contractul de privatizare, având ca obiect „efectuarea (de către cumpărător) a tuturor demersurilor necesare în vederea transferării irevocabile a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute la . Consiliul Local B., plata acțiunilor de către Consiliul Local B. către societate realizându-se prin compensarea tuturor datoriilor pe care societatea le are către bugetul local, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2003 cu modificările și completările ulterioare.”
Această Notă de relații nr.1268 din 05.05.2012 a fost depusă de reclamantă la solicitarea organelor de control, cu ocazia verificărilor întreprinse de A. în privința ducerii la îndeplinire a clauzei menționate anterior. Acest aspect este evidențiat de conținutul Raportului de control (fila 41 a Raportului), din care rezultă că la momentul controlului, reclamanta a prezentat organelor de control Nota de confirmare a realizării investițiilor (..) a respectării clauzelor asumate de cumpărătorul . B. prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 33/26.09.2003, aprobată prin Hotărârea Colegiului Director al A. nr.7/02.04.2012 (fila 290).
Din cuprinsul Notei, prezentată echipei de control, se remarcă faptul că în privința executării clauzei 10.21 (astfel cum a devenit aceasta prin modificări succesive), s-a constatat la data de 02.04.2012, că prin Hotărârea nr.6/05.12.2003 A. . hotărât transferul cu plată a filialei . Consiliul Local B., prin compensare cu datoriile pe care . are la bugetele locale, iar prin 3 adrese diferite, datate decembrie 2003, a fost informată Primăria Municipiului B. cu privire la această Hotărâre A.. S-a mai constatat că, potrivit declarației pe proprie răspundere a reprezentantului legal al . din 23.02.2007, cumpărătorul a făcut demersuri în vederea transferului dreptului, acționând în instanță Consiliul Local B. pentru a-l obliga la preluarea dreptului de proprietate a acțiunilor, iar prin adresa 3666/17.09.2009 . B. a comunicat că există o hotărâre a Consiliului Local B. prin care s-a decis să nu se aprobe transferul cu plată a filialei . cadrul . Municipiul B., cu compensarea cu datoriile . și faptul că . mai înregistra datorii la bugetul local. Tot în cuprinsul Notie, în justificarea stadiului executării clauzei contractuale, s-a menționat că la data de 13.01.2012 reprezentanții legali ai . al . B. au declarat pe proprie răspundere că au efectuat toate demersurile pentru transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor către Consiliul Local B., dar acest transfer nu a putut fi realizat, fără a exista vreo culpă a cumpărătorului în acest sens. S-a concluzionat că obligația de transfer nu a putut fi îndeplinită urmare a refuzului Consiliului Local al Municipiului B. să aprobe transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor de la . Municipiul B., prin compensarea cu datoriile .>
Având în vedere aceste constatări din data de 02.04.2012, aprobate prin Hotărârea nr.7 a Consiliului director al A., echipa de control a solicitat cu adresa nr. P/3685/04.05.2012 o Notă de relații Directorului Direcției de Monitorizare Contracte Postprivatizare (fila 328), prin care a solicitat să se motiveze neîndeplinirea obligației de transfer a dreptului de proprietate asupra acțiunilor . de . Consiliul Local B. și să se prezinte documente care fac dovada modului în care reclamanta a urmărit îndeplinirea obligației.
D. răspuns a fost comunicată Nota de relații 1268/05.05.2012 (fila 335), prin care reprezentantul reclamantei a înștiințat, în esență, că prin două adrese, din 17.02.2006 și din 29.05.2009, s-au solicitat de la cumpărător documente care să ateste modul de respectare a obligației contractuale, s-a făcut referire la Hotărârea A. . 05.12.2003 prin care s-a decis transferul acțiunilor și la faptul că prin 3 adrese, datate decembrie 2003, februarie și aprilie 2004 a fost informată Primăria B. cu privire la această hotărâre A. privind transferul acțiunilor. S-a arătat că toate documentele menționate în Nota aprobată la 02.04.2012 au fost anexate Notei și, suplimentar, s-au mai anexat și adresele A. 1217/17.02.2006 și nr. 1721/29.05.2009 prin care s-a solicitat de la cumpărător să se prezinte stadiul transferului acțiunilor, adresa nr. 3666/2009 a . B., Hotărârea Consiliului Local B. conform căreia nu s-a aprobat transferul cu plată a filialei . Municipiul B., Hotărârea 44/2002 a Consiliului Local B., Hotărârea nr. 6/2003 a A. . 445/2004 a Consiliului Local B., adresa nr. 2708/102/08.12.2003 emanând de la ., adresa Direcției Clauze Contractuale Speciale nr. DCS/950/12.02.2004 către Direcția Fiscală B. – Primăria Municipiului B., adresa 3911/23.04.2004 a . B. către Consiliul Local B., adresa nr. 7322/26.08.2004 a . către Consiliul Local B., cerere de chemare în judecată din 11.06.2004 a Consiliului Local B., formulată de ., adrese din 2004 către Judecătoria B., adrese din anul 2005 ale . a Direcției Administrare Domeniu Public Privat, cerere de ordonanță președințială adresată Tribunalului B. în anul 2005 și Ordonanța de admitere pronunțată în cauză, plângerea adresată Consiliului Local în luna aprilie 2004, cu privire la Hotărârea Consiliului prin care nu s-a aprobat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor și acțiune în anulare Hotărâre Consiliu Local din 30.06.2005.
Din toate aceste înscrisuri, menționate în cuprinsul Notei de relații comunicată la 05.05.2012 și atașate la dosarul cauzei, C. va reține că în privința respectării obligației asumate inițial prin contractul de privatizare, și anume transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor către Consiliul Local B., reclamanta a întreprins majoritatea demersurilor în cursul anului 2004, anterior modificării contractului de privatizare prin actul adițional nr. 10/29.10.2004, respectiv anterior inserării clauzei 10.21 (în vigoare începând cu data de 29.10.2004) privind obligația cumpărătorului de a întreprinde toate demersurile necesare în vederea transferării irevocabile a dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute la . Consiliul Local B., prin compensarea prețului acestora cu datoriile . către Consiliul Local.
După introducerea acestei clauze în contract, activitatea de supraveghere exercitată de A. s-a rezumat la obținerea unor informări succinte cu privire la existența unui refuz al Consiliului Local B. de a prelua, cu plata prin compensare cu datoriile la bugetul local, dreptul de proprietate asupra acțiunilor și asupra existenței unei acțiuni în anularea Hotărârii Consiliului Local prin care s-a adoptat acest refuz de preluare, fără însă a fi întreprinse demeesuri efective în vederea realizării acestui transfer.
De asemenea, tot ulterior anului 2004 A. a mai primit informări referitoare la existența unei ordonanțe președințiale prin care s-a solicitat suspendarea unor măsuri de executare dispuse de Consiliul Local B. în vederea recuperării debitelor . înregistrate la bugetul local.
Astfel cum a constatat și organul de control, au mai fost apoi atașate, la nivelul anului 2012, declarații pe proprie răspundere, autentificate, provenind de la reprezentanții . și ., conform cărora cumpărătorul a realizat toate demersurile pentru a transfera dreptul de proprietate asupra acțiunilor, dar a fost refuzat de Consiliu, precum și o informare cu privire la introducerea unei acțiuni în contradictoriu cu Consiliul Local B., fără alte documente în susținerea acesteia.
Toate aceste documente însă, la care reclamanta face referire în contestația administrativă și în cererea de chemare în judecată și despre care susține că nu au fost avute în vedere de organele de control, nu reprezintă însă dovada unor demersuri reale și eficiente în privința atingerii rezultatului urmărit la încheierea contractului de privatizare nr. 33/26.09.2003.
Mai mult, în privința adreselor emanând de la reclamantă referitoare la stadiul acțiunii în instanță în dosarul 2700/2004, prin care se susține că s-a solicitat obligarea Consiliului la respectarea prevederilor art. 13 din OUG nr. 33/26.09.2003, C. va constata că acestea sunt datate 17.07.2012 și 20.07.2012, ulterior finalizării Raportului de Control și emiterii Deciziei Curții de C., Departamentul X, astfel că nu au putut fi avute în vedere cu ocazia controlului, fiind în mod corect au fost înlăturate la pronunțarea Încheierii Curții de C. nr. 19/24.07.2012, fiind demersuri ulterioare actului administrativ contestat și neputând conduce la nelegalitatea acestuia.
C. va reține însă, că esența discuției se conturează, nu în jurul demersurilor realizate de reclamantă în monitorizarea îndeplinirii obligațiilor din art. 10.21 din contractul de privatizare, astfel cum a fost acesta introdus prin act adițional, ci în jurul demersurilor întreprinse de reclamantă în vederea atingerii scopului urmărit la încheierea acestui contract.
Din acest punct de vedere, se va observa că, de-a lungul timpului, clauzei nr. 3.1.3 din contract i-a fost modificată natura juridică, contrar prevederilor exprese ale OUG nr. 115/2003, art. 13.
Astfel, C. va constata că potrivit textului de lege enunțat, care privește în mod restrictiv privatizarea Societății Comerciale "R." - S.A. B. și constituirea parcului industrial pe platforma Societății Comerciale "R." - S.A., legiuitorul a instituit o obligație legală (astfel cum corect a arătat și pârâta), de transfer cu plată a acțiunilor deținute de . la . Consiliul Local B., plata constând în compensarea prețului acestor acțiuni cu toate datoriile Societății Comerciale "R." - S.A. B., reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri la bugetele locale”.
Din modul de redactare a alin 2 al art. 13 din OUG nr. 115/2003 rezultă că intenția legiuitorului a fost ca, între momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni la . momentul transferului efectiv al dreptului de proprietate asupra acțiunilor cumpărate, filiala . devină proprietatea Consiliului Local B., astfel încât la momentul final al transferului de acțiuni ale . cumpărător, acesta să nu dobândească în proprietate și acțiunile deținute de . Filiala ., în același timp, nici să nu preia în patrimoniul datorii ale . „impozite, taxe, contribuții și alte venituri la bugetele locale”.
Așadar, în mod corect părțile au stabilit, inițial, în contract o clauză suspensivă cu privire la transferul dreptului de proprietate al acțiunilor . cumpărător, acest transfer urmând a se produce abia după ce din patrimoniul . fi ieșit dreptul de proprietate al acesteia asupra filialei . s-ar fi stins datoriile . bugetul local.
Fiind vorba despre o obligație stabilită prin act normativ, cu privire la realizarea transferului dreptului de proprietate, C. va constata că în mod corect pârâta a apreciat că asupra acesteia și asupra rezultatului urmărit nu se puteau aduce modificări prin convenția părților, de natura celor aduse prin actele adiționale succesive la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, prin care obligația de rezultat, prevăzută expres de lege în sarcina reclamantei și redată întocmai în contractul de privatizare în forma lui inițială, a fost transformată în obligație de diligență, transferată în sarcina cumpărătorului, astfel cum a devenit aceasta prin inserarea art. 10.21 din contract, odată cu modificările aduse prin acte adiționale succesive.
Așadar, C. va înlătura toate alegațiile reclamantei privitoare la aceea că obligația de transfer a dreptului de proprietate a acțiunilor este o obligație de diligență și nu de rezultat și aceasta ar cădea în sarcina cumpărătorului, iar nu în sarcina APAS, atâta timp cât obligația legală impusă reclamantei prin OUG nr. 115/2003 a subzistat în tot acest timp, nu a fost modificată prin act normativ de același rang ori de rang superior și privește transferul efectiv al acțiunilor din patrimoniul . către Consiliul Local B., iar nu întreprinderea unor diligențe în acest sens, de către altul decât titularul obligației legale.
Existența obligației legale în sarcina reclamantei este atestată de art.13 alin 1 din OUG nr. 115/2003, potrivit căruia A. (anterior APAPS) este cea care are obligația de a asigura realizarea transferului, în calitate de reprezentant/ mandatar al Statului în organul de conducere al . realizării transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor . cumpărător.
Toate actele adiționale ulterioare, prin care părțile au adus modificări clauzei contractuale 3.1.2 și 3.1.3 din contract, nu sunt de natură a produce efecte asupra obligației legale impuse reclamantei în calitate de reprezentant al statului, motiv pentru care se va reține că măsurile dispuse de pârâtă prin Decizie și, ulterior confirmate prin Încheiere, sunt legale și temeinice.
Abaterea constatată, reprezentând nerespectarea obligației legale de a asigura transferul acțiunilor . la . Consiliul Local B., a fost corect determinată de pârâtă și urmează a fi menținută așadar de instanță.
Toate adresele, declarațiile, înscrisurile la care reclamanta a făcut referire în contestația administrativă și, ulterior, în fața instanței de judecată, nu susțin decât ceea ce s-a concluzionat anterior, și anume că reclamanta a încercat transferarea responsabilității stabilită prin lege în sarcina sa către un terț, respectiv către cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, ceea ce contrazice intenția legiuitorului, exprimată expres prin OUG nr. 115/2003.
Din acest motiv, se va aprecia că în mod corect pârâta C. de C. a înlăturat de la analiză toate actele reprezentând demersuri ale reclamantei în îndeplinirea unei obligații legale și nu le-a analizat prin Încheierea nr. 19/24.07.2012, ele privind de fapt executarea unei alte obligații, anume a unei obligații contractuale, care încearcă în mod nepermis a modifica obligația legală.
b/ Cu privire la criticile aduse soluției din Încheierea Curții de C., referitoare la abaterea constatată la pct.10 din Decizia nr. X/_/2012, C. urmează a le înlătura și pe acestea, ca nefondate
Reține instanța că 2 sunt contractele de privatizare în raport de care s-a constatat săvârșirea de către reclamantă a unor abateri și cu privire la care s-a formulat contestație și anume: contractul de privatizare al societății KANDIA SA și contractul privind privatizarea . SA.
În privința contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 749/1998, privind privatizarea .>, organele de control au reținut că, prin contract, cumpărătorul de acțiuni s-a obligat să asigure plata datoriilor către FPS reprezentând dividende ale . anii 1996 și 1997, până la data de 31.03.1999.
P. recuperarea dividendelor aferente anului 1996, reclamanta a chemat în judecată însă, la data de 02.05.2000, nu pe cumpărător, în executarea clauzei contractuale menționate, ci pe societatea supusă privatizării și care a distribuit dividendele, ., cererea fiind respinsă ca prescrisă.
Apelul reclamantei împotriva acestei soluții a Tribunalului T. a fost respins, ca nemotivat, pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de a motiva cererea de apel în 15 zile de la comunicarea hotărârii și nici ulterior acestui moment, până la primul termen de judecată. În acest sens a fost pronunțată Decizia nr.137/2001 a Curții de Apel Timișoara.
Ulterior, la 27.11.2002, reclamanta a chemat în judecată și cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni (inițial Rivta Handelsges Mbh și mai apoi . urmare a cesiunii contractului), solicitând obligarea acestuia la executarea clauzei 8.7 lit. c din contract, respectiv la plata dividendelor aferente anului 1996.
Prin sentința comercială nr.3716/16.03._ a Tribunalului București cererea privind dividendele aferente anului 1996 a fost respinsă ca prescrisă. Apelul declarat de reclamanta A. a fost respins ca nefondat, ulterior fiind respinsă și cererea de recurs.
Acestea sunt motivele pentru care, cu privire la dividendele aferente anului 1996 provenind de la . de control au reținut existența unei abateri, constând în pierderea unor drepturi de creanță ale instituției cu atribuții în domeniul privatizării, ceea ce impune înregistrarea drepturilor de creanță în evidența contabilă, stabilirea întinderii prejudiciilor și asigurarea măsurilor pentru recuperarea lor.
Reclamanta a arătat că respingerea ca prescrisă a acțiunii în recuperarea dividendelor aferente anului 1996 este rezultatul unei erori judiciare, iar nu al neîndeplinirii propriilor obligații, astfel că nu se poate reține vreo culpă a sa sau existența vreunei abateri.
C., așa cum în mod corect a procedat și pârâta prin Încheierea nr. 19/24.07.2012, urmează a înlătura aceste susțineri ale reclamantei, având în vedere că pe aspectele constatate de C. de C. există dezlegări irevocabile ale instanțelor judecătorești, astfel că orice alte discuții suplimentare, contrare acestor dezlegări ce au intrat în puterea lucrului judecat, nu prezintă relevanță.
Realitatea juridică ce va fi avută în vedere relevă faptul că reclamanta a rămas în pasivitate, cu privire la recuperarea unor drepturi de creanță constând în dividendele aferente anului 1996 de la . că măsurile impuse, de evidențiere a acestor drepturi nerecuperate în evidențele contabile și de identificare a măsurilor în vederea recuperării prejudiciilor sunt legale și temeinice și se impune a fi menținute.
În privința contractului de vânzare/cumpărare de acțiuni ale . SA nr.949/1997, organele de control au reținut că părțile au inserat clauza din contract referitoare la preț în următoarea formulare: „prețul convenit de părți este de 2,313 lei pentru fiecare acțiune vândută, în total 799.800,705 lei”.
În privința modalității de plată s-a stabilit că suma reprezentând 20% din prețul contractului se plătește până la 26.08.1997, iar suma reprezentând restul de 80% din prețul contractului se plătește în 8 rate anuale, eșalonate până la 30.06.2005.
Prin mai multe acte adiționale au intervenit eșalonări și reeșalonări ale ratelor contractuale, organele de control constatând conform situației depuse la 12.03.2012 că ratele 1 și 2 de preț, precum și avansul, toate în valoare de 263.279,3675 lei au fost achitate până la 16.01.2001.
Ratele 3 și 4 însă, scadente la 30.06.2002, respectiv 30.06.2003, nu au fost achitate de cumpărător până la scadență, astfel că potrivit actului adițional încheiat la 26.11.1999, organele de control au concluzionat că a operat pactul comisoriu de ultim grad inserat în contract, astfel că contractul a fost desființat de plin drept.
Cumpărătorul Asociația PAS Organe de Asamblare B. a fost notificat cu privire la desființarea contractului la 10.11.2003, urmând ca reclamanta să procedeze la recuperarea de la societatea supusă privatizării a beneficiilor primite de societate cu ocazia privatizării, cu titlu gratuit, în baza art. 8 din legea nr. 55/1995 și OUG nr. 37/1997.
A constatat echipa de control că în acest sens s-a formulat acțiune la data de 31.10.2005, iar prin sentința nr.231/15.03.2006 a Tribunalului B. acțiunea A. (fosta APAPS) a fost respinsă ca prescrisă, instanța având în vedere doar actele depuse la dosar de reclamantă, constând în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni și actul adițional din 26.11.1999, prin care ratele de scadență pentru ratele 3 și 4 erau stabilite pentru 30.06.2001 și 30.06.2002, astfel constatând că pactul comisoriu de ultim grad și-a produs efectele la 01.07.2002, dată de la care contractul a fost de drept desființat. D. fiind faptul că acțiunea s-a introdus la 01.11.2005, s-a constatat intervenirea termenului de prescripție.
Apelul promovat a fost respins, pentru aceea că, deși reclamanta a invocat o modificare prin act adițional nr. 3 la contract a ratelor de scadență, devenite 30.06.2002 și 30.06.2003, acest act adițional nu a fost depus la dosarul cauzei nici în fond și nici în apel.
Recursul promovat de reclamantă a fost anulat pentru nemotivare prin Decizia nr. 340/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, și contestația în anulare promovată de reclamantă a fost respinsă irevocabil.
Acestea sunt motivele pentru care organele de control ale Curții de C. au apreciat că reclamanta A. a săvârșit o abatere prin aceea că nu a acționat în instanță în termenul de prescripție în vederea recuperării creanței în sumă de 157.967,6205 lei, nu a înregistrat în evidența contabilă debitul, motiv pentru care se impune adoptarea de măsuri în vederea recuperării prejudiciului.
Și cu privire la acest aspect reclamanta a invocat existența unei erori judiciare și lipsa oricărei culpe a sa, motivat de aceea că datele de scadență a ratelor erau altele decât cele avute în vedere de instanțele de judecată, fiind atestate prin actul adițional nr. 3/25.09.2001 la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.
C. va reține că, astfel cum a constatat și pârâta prin Încheierea contestată, existența unui act adițional care nu a fost prezentat niciodată instanțelor de judecată, nu este de natură a înlătura efectele hotărârilor judecătorești promovate în speță, prin care s-a constatat intervenită prescripția.
Potrivit art. 129 C., reclamanta avea obligația de a urmări desfășurarea procesului și de a dovedi propriile susțineri, iar nedepunerea la dosar a înscrisului doveditor al reeșalonării ratelor, respectiv a actului adițional întocmit în acest sens, reprezintă o neîndeplinire culpabilă a acestor obligații procesuale, ce a condus la respingerea ca prescrisă a acțiunii.
De asemenea, se poate constata existența unei culpe exclusive a reclamantei și în ceea ce privește modalitatea în care acesta a înțeles să trateze, din punct de vedere procesual, calea de atac a recursului, ocazie cu care ar fi avut posibilitatea de a îndrepta hotărârile instanțelor inferioare prin depunerea actului adițional nr. 3 la contractul de privatizare.
Cu toate acestea, reclamanta a înțeles să promoveze o cale de atac informă (nemotivată) ceea ce a condus la anularea acesteia.
Toate aspectele invocate de reclamantă prin contestația administrativă formulată împotriva Deciziei nr. X/_/2012 și mai apoi prin cererea de chemare în judecată, cu privire la existența unui act care atestă alte date de scadență a ratelor, nu prezintă relevanță în prezent, situația juridică a contractului și a ratelor restante fiind determinată irevocabil prin hotărâri judecătorești, care au intrat în circuitul civil și care nu mai pot fi contestate.
În ceea ce privește culpa reclamantei, aceasta este evidentă, având în vedere că pe parcursul a trei grade de jurisdicție nu a fost în măsură să depună unicul înscris care ar fi modificat în mod substanțial percepția instanței de judecată asupra momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție.
În consecință, C. va reține că în mod legal și temeinic prin Raportul de control s-a reținut existența abaterii în sarcina reclamantei și s-a dispus evidențierea debitului în evidențele contabile și realizarea demersurilor în vederea recuperării prejudiciului.
Față de toate aceste aspecte, C., constatând că actele administrative contestate sunt legale și temeinice, prin raportare la prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 26-28 din Legea nr. 94/1992 a Curții de C., urmează a respinge acțiunea în anularea în parte a Deciziei nr. X/_/2012 și a Încheierii nr. 19/24.07.2012, ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea de reclamanta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI (fostă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI) cu sediul în București . Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. cu sediul în București .. 22-24, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,23.02.2015.
PreședinteGrefier
A. POHRIBMARGA P.
Red. ..04.2015
| ← Pretentii. Încheierea nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
