Pretentii. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 29343/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 5
Ședința publică din 12.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă S. „C. CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Ferovoar de Călători București împotriva sentinței civile nr.4917/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă. SRL, având ca obiect „pretenții – obligația de a face” și a cererii de intervenție formulată de intervenienta . SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 05.02.2015 și apoi pentru azi, 12.02.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II A C. Administrativ și Fiscal la data de 02.09.2013 sub nr._ reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta S. „C. CALATORI” SA – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCURESTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 17.135.431,77 lei reprezentând debit principal datorat în baza contractului de furnizare produse petroliere nr.541/17.10.2008 și a facturilor emise în baza acestuia (factura fiscala nr. 1865/14.09.2010 și factura fiscala nr.1866/14.09.2010), 8.324.910, 18 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 26.06.2013 în temeiul art.15.1 din contractul de furnizare produse petroliere nr.541/17.10.2008, plata în continuare a penalităților de întârziere de 0,05 %/zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate la scadenta, de la data de 27.06.2013 și până la data plății efective și în întregime a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4917/09.07.2014, Tribunalul București Secția a II a C. a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.135.431,77 lei reprezentând debit restant precum și la plata penalităților de întârziere de 0,5% calculate de la data de 14.12.2010 până la data plății efective, a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.334,61 lei, din care 1.334,61 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 3.000 lei onorariu avocat redus.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
S. „C. CALATORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, în calitate de achizitor si . SRL, în calitate de furnizor, în temeiul OUG 34/2006, au fost încheiat contractul de furnizare produse petroliere nr.541/17.10.2008, având ca obiect stabilirea drepturilor si obligațiilor ce revin părților în legătură cu furnizarea și cumpărarea cantității de 6.000 tone motorină Euro Diesel (Euro 4), încheierea contractului fiind rezultatul unei proceduri de achiziție publică organizata de B. Română de Mărfuri.
La data de 14.01.2010, între C., în calitate de achizitor cedat, . Srl, în calitate de furnizor cedent și . Srl, în calitate de furnizor cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune a contractului de furnizare produse petroliere nr.541/17.10.2008.
La data de 30.07.2010, între C., în calitate de achizitor cedat, . Srl, în calitate de furnizor cedent și ., în calitate de furnizor cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune nr.2116 a contractului de furnizare produse petroliere nr.541/17.10.2008.
În baza comenzii C. nr.402/30.07.2010 emisa de pârâta C. si a procesului verbal de recepție cantitativa și calitativa nr.216/30.08.2010 încheiat cu privire la cantitatea de 4.698 tone motorina, . a emis către pârâtă doua facturi fiscale cu privire la cantitatea de motorina comandata de către C., respectiv factura nr. 1865/14.09.2010 în valoare de 12.526.951,13 lei reprezentând valoarea unei cantități de 2.348,697 tone motorina și factura nr.1866/14.09.2010 în valoare de 12.530.183,28 lei reprezentând valoarea unei cantități de 2.349,303 tone motorină.
La data de 18.03.2013 între ., în calitate de cedent și . Srl, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr.528 având ca obiect o creanță în cuantum de 20.808.072,23 lei, din care suma de 17.135,77 lei reprezentând debit principal și suma de 3.672.640, 46 lei reprezentând penalități, datorate în baza contractului de furnizare produse petroliere nr.541/17.10.2008.
La data de 25.07.2013 pârâta a fost notificata prin intermediul B. D. P. V., cu privire la cesiunea de creanță intervenită.
Tribunalul a reținut că reclamanta a invocat neexecutarea de către pârâtă a obligației contractuale, aceea de a plăti contravaloarea serviciilor prestate.
În cauză, reclamanta a făcut dovada existenței obligației contractuale a pârâtei, prin depunerea la dosar a contractului de furnizare produse petroliere, a contractelor de cesiune de creanță încheiate la datele de 14.01.2010 si 30.07.2010 și, în final a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 18.03.2013, prin care creanța ce face obiectul cererii introductive, a fost cesionata către reclamanta . Srl. Însă pârâta nu a făcut dovada contrară, respectiv că și-a îndeplinit obligația sau că neexecutarea s-a datorat unor cauze străine neimputabile, conform art. 1082 și art. 1083 Cod civil.
Tribunalul a reținut că prin actul adițional nr. 1/03.12.2012 la contractul de cesiune de creanța încheiat între . și . Company Srl, s-a stabilit ca în cazul in care prețul cesiunii nu va fi achitat pana la data de 01.03.2013, cesionarul va fi considerat de drept in întârziere, fără a mai fi necesara notificare si va interveni rezilierea de drept a contractului, cu consecința transmiterii creanței, de drept si integral, in patrimoniul cedentului, fără nicio alta formalitate sau înscris necesar.
Prin urmare, acest pact comisoriu stabilit de către părți în contract, a avut drept efect desființarea necondiționată a contractului, îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligația să fi fost adusă la îndeplinire.
Urmare a rezoluțiunii intervenite s-a produs desființarea retroactiva a contractului cu consecința repunerii părților in situația anterioara încheierii contractului, creanța reprezentata de facturile fiscale nr. 1865 si nr.1866 reintrând in patrimoniul ., aceasta cesionând-o ulterior, in mod valabil, către reclamanta . Srl.
Astfel, din adresa emisă în data de 02.03.2011 urmare a solicitării creditoarei inițiale, ., pârâta C. recunoaște debitul datorat în baza facturilor fiscale nr.1865/14.09.2010 și nr.1866/14.09.2010 reprezentând contravaloarea cantității de 4.698 tone motorină, răspunzând că plata se va face eșalonat. Or, recunoașterea debitului datorat de către pârâtă prezuma executarea obligației celeilalte părți, conducând la concluzia ca respectiva cantitate de motorina a fost livrată si recepționată.
Față de disp. art.286 alin.1 din OUG nr.34/2006 și art.969 C. civ conform cărora Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, tribunalul a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 17.135.431,77 lei reprezentând debit restant datorat în baza contractului nr.541/17.10.2008 și a facturilor fiscale nr.1865/14.09.2010 și nr.1866/14.09.2010.
În temeiul art.15.1 din contract, a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,5 % calculate de la data de 14.12.2010 până la data plății efective.
Având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, făcând aplicarea art. 453 C.pr.civ., a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta în cuantum de 4334,61 lei, din care suma de 1334,61 lei reprezentând taxa judiciara de timbru, iar suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocat redus, în acest sens, făcând aplicarea art.451 alin.2 C. reținând că acțiunea reclamantei a fost soluționată cu celeritate, la al doilea termen de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.4917/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a declarat apel pârâta S. „C. CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, solicitând admiterea apelului și în temeiul art. 480 Cod Procedura Civila să se dispună:
1. Anularea în parte a hotărârii instanței de fond pe motiv ca excepțiile inadmisibilității acțiunii si autorității de lucru judecat invocate au fost respinse fără a fi motivate și să se dispună reținerea cauzei pentru judecare în fond;
2.Modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul judecării în fond a litigiului și pe cale de consecință, respingerea acțiunii;
Totodată, în temeiul art. 450 Cod Procedura Civila, solicită să se dispună suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr.4917/09.07.2014 pronunțata de Tribunalul București in dosar nr._, motivând că punerea în executare a acesteia este de natură să ducă la perturbarea activității transportului public feroviar de călători dat fiind faptul că împreuna cu penalitățile acordate, creanța se ridica la suma de aproximativ 6 milioane de Euro, iar în temeiul art.413 alin.1 pct.1 C., solicită suspendarea judecării apelului învederând că dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecați.
Hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal.
1.Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă în mod greșit de instanța de fond, în condițiile în care intimata-reclamanta nu solicita despăgubiri așa cum dă dreptul OUG nr.34/2006, ci contravaloarea unei prestații pe care n-a efectuat-o. Din acest punct de vedere acțiunea se încadrează pe dispozițiile dreptului comun fiind o acțiune în pretenții. Prin urmare, se impune admiterea excepției așa cum a fost formulată.
2.Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă greșit. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.
În cazul de față sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod Procedura Civila care reglementează ordonanța de plata, fiind o procedura speciala așa cum este si procedura folosita de . COMPANY S.R.L. care a acționat in judecata apelanta pârâtă solicitând contravaloarea celor doua facturi: 1865 si 1866 din data de 14.09.2010.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.430 și art.431 din Codul de Procedura Civila și anume, există identitate de parte, obiect și cauză între prezenta acțiune si cele formulate de . COMPANY S.R.L. Prin urmare, se impune admiterea excepției așa cum a fost formulată.
3.Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă.
Însă în speță, ..A a cesionat creanța reprezentată de facturile fiscale 1865 si 1866 din data de 14.09.2010 către . Company S.R.L. la data de 22.11.2011 prin contract nr. 33.
La data de 03.12.2012 cedentul și cesionarul au încheiat actul adițional nr.1827 prin care părțile convin ca plata prețului cesiunii sa se facă până la data de 01.03.2013, în caz contrar intervenind rezilierea de drept a contractului de cesiune. Articolul 1549 si urm. cod civil dau dreptul părților să hotărască rezoluțiunea sau rezilierea contractelor doar atunci când neexecutarea obligațiilor corelative se datorează culpei uneia dintre părți.
Articolul 1553 Cod Civil prevede că Pactul Comisoriu produce efecte daca prevede în mod expres obligațiile a căror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului. Aceasta prevedere scoate în evidență faptul ca numai in situația in care una dintre părți nu-si executa culpabil obligațiile, contractul se poate rezilia prin efectul pactului comisoriu. Rezulta ca ori de cate ori obligațiile contractuale nu pot fi executate din cauze străine produse în afara voinței debitorului, pactul comisoriu nu produce niciun efect.
Raportat la aceste prevederi actul adițional în cauză este nul de drept întrucât neexecutarea obligației cesionarului din actul adițional la cesiunea de creanța nu se datorează culpei acesteia, ci hotărârii instanței de judecată.
Pe fondul cauzei, critică soluția instanței de fond pe motiv ca aceasta a fost data pe o prezumție de executare a unei clauze contractuale.
Nici în contractul încheiat de părți si nici . legala, nu există o dispoziție care sa prevadă că dovada executării obligației contractuale se face prin prezumție așa cum în mod nelegal si netemeinic a reținut instanța de fond.
Recunoașterea obligației de plata făcuta de reprezentanții societății apelante prin adresa din data de 03.02.2011 reprezintă o manifestare de voința în sensul că s-a adus la cunoștința celeilalte părți contractante ca se va executa obligația de plata, și deși nu este exemplificat detaliat, se înțelege ca plata se va face numai in spiritul clauzelor contractuale, adică numai după ce se va livra marfa.
Potrivit art. 13.1. alin. 1 din Contractul de furnizare produse petroliere 541/17.10.2008, achizitorul are obligația de a efectua plata produselor primite numai în baza documentelor justificative expres menționate în acest text, iar art. 13.2. din Contract, stabilește scadenta plații, in sensul ca plata se va face cu ordin de plata care va fi emis de achizitor după primirea tuturor documentelor prevăzute la art. 13.1.
Or intimata - reclamantă nu a depus și documentele justificative prevăzute în contract. Emiterea facturii, fără să existe și documentele justificative nu este de natura sa producă consecințe cu privire la scadenta plații acesteia.
D. urmare, facturile nu puteau fi achitate, atâta vreme cât marfa nu a fost livrată și recepționată.
Intimata reclamantă . SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond.
. SRL a depus cerere de intervenție principală prin intermediul căreia a solicitat admiterea cererii de intervenție ca fiind întemeiată, cu consecința respingerea cererii de apel.
Apelanta pârâtă S. „C. CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București a depus întâmpinare la cererea de intervenție principală formulată de . SRL, solicitând respingerea cererii ca fiind inadmisibilă în apel.
Cu privire la cererea de intervenție Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 38 din codul de procedură civilă „Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății.”
Art. 39 alin. 1 din același act normativ prevede că „(1) Dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale. Dacă însă transferul este făcut, în condițiile legii, prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al autorului, după caz.”
Alineatul 2 din același articol precizează, însă că „(2) În toate cazurile, succesorul cu titlu particular este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoștință de existența procesului, sau poate să fie introdus în cauză, la cerere ori din oficiu. În acest caz, instanța va decide, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți, dacă înstrăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va rămâne sau, după caz, va fi scos din proces. Dacă înstrăinătorul sau, după caz, succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura în starea în care se află la momentul la care acesta a intervenit sau a fost introdus în cauză.”
Este situația din speță, intervenientul fiind succesor cu titlu particular prin acte între vii și procedând la formularea cererii de intervenție despre care face vorbire art. 39 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Cum textele citate nu face nici o precizare cu privire la momentul până la care se succesorul cu titlu particular poate face cererea de intervenție, Curte constată că o astfel de cerere este admisibilă inclusiv în apel, motiv pentru care va admite în principiu cererea de intervenție.
Analizând motivele de apel Curtea constată că aceste sunt, în parte, întemeiate.
În ceea ce privește excepțiile la care face referire apelanta, Curtea constată că soluția primei instanțe de respingere a lor este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii Curtea constată că solicitarea plății unor facturi emise în temeiul unui contract pune în discuție executarea contractului astfel încât acțiunea este admisibilă în raport de prevederile art. 286 din OUG 34/2006 potrivit cărora „(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat Curtea constată că nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză despre care vorbește art. 431 din Codul de Procedură Civilă. Cauzele invocate de apelantă se refereau la solicitări de ordonanță de plată, cauza fiind, așadar, diferită.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive, Curtea constată că reclamanta a cesionat la un moment dat creanța însă contractul a fost desființat ca urmare a neplății prețului, existând un pact comisoriu expres în acest sens. Argumentele apelantei referitoare la faptul că pactul comisoriu ar interveni doar în cazul unei neplăți culpabile sunt neîntemeiate. Nu există dovezi în sensul că neplata s-ar fi datorat unor motive culpabile sau unor motive independente de voința părților dar există certitudinea că părțile contractante au înțeles să interpreteze contractul în sensul susținut de reclamantă adică în sensul că a intervenit pactul comisoriu care a condus la desființarea contractului de cesiune. În aceste condiții și dată fiind voința certă a părților contractante, creanța a reintrat în patrimoniul cedentului.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că între apelantă și . SRL s-a încheiat un contract de furnizare de motorină nr. 541/2010 prin care furnizorul se obliga să livreze cantitatea de motorină comandată de beneficiar, la prețul convenit între părți. Contractul a fost cedat către ECO PETROLEUM SA. Ulterior a existat și o comandă nr. 402/2010 pentru cantitatea de 4698 T motorină. Cu privire la această cantitate de motorină, între părți s-a încheiat la data de 06.09.2010 un contract de custodie în baza căruia furnizorul se obligă să preia în depozit cantitatea de motorină ce face obiectul contractului de furnizare.
Furnizorul a emis facturile nr. 1865 și 1866 din 14.09.2010 pentru suma totală de 25.057.134,41 lei pentru care s-au făcut plăți parțiale rămânând potrivit susținerilor reclamantei, de plată suma de 17.135.431,77 lei la care se adaugă penalități de întârziere.
Apelanta a solicitat, în dosarul nr._/118/2011 al Tribunalului C., obligarea furnizorului să îi livreze marfa aflată în custodie. În primă instanță, prin sentința 2013/26.06.2013, Tribunalul C. a admis acțiunea și a obligat pârâta ECO PETROLEUM SA să elibereze cantitatea de 400 T motorină săptămânal până la lichidarea stocului în condițiile și la prețul stabilit în contractul de furnizare produse nr. 541/2008. Prin decizia 146/27.11.2013, Curtea de Apel C. a admis apelul ECO PETROLEUM SA și a schimbat în parte hotărârea, în sensul că a dispus suspendarea de drept a judecării acțiunii principale în temeiul art. 36 din legea 85/2006. Curtea de Apel C. a reținut că contractul de custodie și contractul de furnizare sunt interdependente, obligația de livrare a mărfii depinzând de modul de executare a obligației de plată a plată a prețului. Pe de altă parte Curtea de Apel C. a reținut că la data de 08.04.2013 s-a deschis procedura insolvenței cu privire la AC ECO Petroleum SA astfel încât toate acțiunile pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale se suspendă.
Curtea, achiesează, în prezenta speță, la considerentele deciziei 146/2013 a Curții de Apel C., în sensul că deși, între părți s-au încheiat, formal, două contracte diferite, respectiv unul de furnizare și unul de custodie, acestea sunt interdependente, furnizorul produselor din contractul de furnizare fiind și depozitarul produselor ce fac obiectul contractului de furnizare. Concret, deși juridic s-a considerat că marfa a fost furnizată beneficiarului, în fapt, marfa a rămas în permanență în stăpânirea materială a furnizorului, acesta refuzând livrarea în considerarea neplății prețului.
În aceste condiții plata prețului produselor ce fac obiectul contractului de furnizare are ca și obligație corelativă predarea mărfurilor păstrate de furnizor în depozitele sale.
Este nerelevant faptul că furnizorul a cesionat creanța sa întemeiată pe contractul de furnizare unor societăți terțe întrucât cesionarul nu poate cesiona mai multe drepturi decât deține el însuși. Analiza raporturilor juridice dintre părțile inițiale trebuie să se facă în mod unitar, dată fiind interdependența dintre cele două contracte, cel de furnizare și cel de custodie, chiar dacă drepturile decurgând din primul contract au fost cesionate în timp ce obligațiile decurgând din contractul de custodie au rămas în patrimoniul debitorului inițial.
Față de aceste considerente se constată că, pentru a putea pretinde plata prețului reclamanta și intervenientul ar fi trebuit să facă dovada că furnizorul și custodele ECO PETROLEUM SA și-a executat obligația de livrare efectivă a cantității de motorină pe care a facturat-o, adică să dovedească faptul că motorina a fost predată faptic apelantei pârâte. În lipsa unei astfel de probe, reclamanta și intervenienta nu sunt îndreptățite să solicite plata prețului produselor apărările apelantei reclamante constituind o veritabilă excepție de neîndeplinire a contractului.
Așadar nici livrarea nu se poate face fără plata prețului dar nici plata prețului nu se poate solicita în lipsa unei livrări efective a bunului contractat.
În ceea ce privește recunoașterea debitului, Curtea constată că a existat o adresă emisă de apelanta reclamantă în care se arată că plata pentru cele două facturi se va face eșalonat. O astfel de adresă nu poate fi interpretată în sensul că s-ar recunoaște livrarea mărfurilor și existența necondiționată a datoriei de plată mai ales în condițiile în care și livrarea carburantului din depozitele furnizorului era preconizată să se realizeze tot eșalonat, fiind făcute livrări parțiale, tot așa cum au existat și plăți parțiale ale facturilor. Dimpotrivă, adresa trebuie interpretată în sensul că se recunoaște datoria dar nu independent de obligația de furnizare a produselor contractate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în principiu cererea de intervenție.
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă S. „C. CĂLĂTORI” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București cu sediul în București, sector 1, . Nord nr.1-3, . Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI28557886 împotriva sentinței civile nr.4917/09.07.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL cu sediu procesual ales la „S.C.A. M.&P.” din București, sector 1, .. M. nr.16.
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta . SRL cu sediu procesual ales la „.” din București, sector 6, . C-tin nr.8-10, .-5, Clădirea Lujerului Ofiice Center.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. SDG/. ex./.
.
Tribunalul București, Secția C.
Jud. fond, P. G. G.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1169/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 548/2015.... → |
|---|
