Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2045/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2045/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 356/122/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2045
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurentul reclamant D. V. împotriva Încheierii pronunțată în data de 26.11.2014 de Tribunalul G. – Secția civilă în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA S. G., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, a răspuns recurentul reclamant prezent personal, legitimat cu CI . nr._, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că:
- în datele de 11.03.2015 și de 17.03.2015, Tribunalul G. a înaintat înscrisuri depuse de recurentul reclamant;
- în data de 13.03.2015, prin serviciul registratură, recurentul reclamant a depus la dosar un set de înscrisuri;
- în data de 30.03.2015, Tribunalul G. a înaintat dosarul nr._ 13, conform dispozițiilor instanței.
Curtea constată că dosarul este supus dispozițiilor vechiului C.pr.civ., iar nu noului C.pr.civ., față de data sesizării instanței de fond cu litigiul, din eroare fiind înregistrat prezentul dosar pe lista noului C.pr.civ.
La solicitarea instanței, în sensul dacă recurentul reclamant renunță la judecarea cererii de recurs, acesta menționează că nu renunță, specificând faptul că respectiva cerere de renunțare la recurs a fost înaintată la acea instanță pentru că mai formulase și acolo recurs. Precizează că își menține cererea de recurs, învederează că citativul nu este corect întocmit pentru că nu este în litigiu cu Direcția S., ci a formulat recurs împotriva unei încheieri.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului declarat separat, iar nu odată cu fondul, dacă apreciază că este admisibil sau nu un astfel de recurs sau dacă dispozițiile legale prevăd că o astfel de încheiere prin care se respinge cererea de suspendare se atacă odată cu fondul, iar nu separat.
Recurentul reclamant arată că având în vedere dispozițiile art. 414 N.C.pr.civ. se poate ataca încheierea de suspendare.
Curtea reamintește faptul că s-a constatat că prezentul dosar se judecă conform vechiului C.pr.civ.
Recurentul reclamant menționează că încheierea pronunțată de Tribunalul G. poate fi atacată separat, iar nu odată cu fondul.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra admisibilității recursului.
Recurentul reclamant solicită ca instanța să se pronunțe cu privire la cererile depuse de recurent, respectiv este vorba despre o cerere de judecare a prezentei cauze nr._ cu privire la obiectul real de judecată care este recurs în mod separat împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014 de către instanța civilă a Tribunalului G. și de excludere din proces a intimatei nereale Direcția S. G., de modificare a citativului și de citare corectă. De asemenea, a formulat și cerere de luare în considerare a recursului în mod separat împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014 de către instanța civilă a Tribunalului G. înaintat Curții de Apel București, în temeiul art. 414 N.C.pr.civ.
Curtea îi aduce la cunoștință că în prezentul litigiu aceste cereri se judecă, respectiv recursul exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Încheierea pronunțată în data de 26.11.2014 de Tribunalul G. – Secția civilă în dosarul nr._ 13, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății pricinii până la soluționarea dosarelor penale nr. 1176/P/2014, nr. 1204/P/2014, nr. 1216/P/2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dosarului penal nr. 221/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. și a dosarului penal nr. 4557/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Deopotrivă, instanța a fixat termen de judecată la data de 21.01.2015, cu citarea părților.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul D. V. a formulat recurs, înregistrat pe rolul prezentei instanțe sub nr._, solicitând casarea și anularea acesteia precum și a dispozițiilor pronunțate prin respectiva încheiere.
Consideră recurentul reclamant că încheierea recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 105 alin. 2, art. 304 alin. 5-9 C.pr.civ., existând deopotrivă și alte motive de nelegalitate, conform celor pe larg expuse în motivarea recursului, atât în fapt cât și în drept.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări.
În vederea soluționării cauzei, a fost anexat dosarul nr._ 13 al Tribunalului G..
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, hotărârea judecătorească, inclusiv încheierea, este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Altfel spus, împotriva unei hotărâri (încheieri) nu poate fi promovată o cale de atac care nu este prevăzută de lege, sub sancțiunea respingerii respectivului demers judiciar ca inadmisibil (întrucât nu are un fundament legal).
În speță, reclamantul a înțeles a recura o încheiere de respingere a unei cereri de suspendare a judecății. Așa cum corect a menționat și judecătorul fondului în dispozitivul încheierii, împotriva acesteia partea are drept de recurs numai odată cu fondul, iar nu separat, anterior soluționării fondului litigiului.
Această interpretare se impune din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 2441 C.pr.civ. în conformitate cu care:
„Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului”.
Legiuitorul a prevăzut expres că încheierea prin care se admite cererea de suspendare poate fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării. Întrucât norma este clară, este evident că nu aceeași soluție poate fi primită pentru ipoteza respingerii cererii de suspendare.
Un alt argument legal pentru calificarea recursului promovat în speță ca inadmisibil este reprezentat de disp. art. 282 C.pr.civ. (la care trimit disp. art. 299 alin. 1 C.pr.civ.), potrivit cărora:
„Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”.
Încheierea din data de 26.11.2014 este o încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt cursul judecății, fiind prin urmare susceptibilă de a fi atacată cu recurs numai odată cu fondul.
În sfârșit, nici temeiul legal invocat de parte în concluziile verbale nu conduce la soluția aprecierii ca admisibil a recursului.
În primul rând, așa cum s-a menționat deja în practicaua prezentei decizii, speța este dedusă judecății conform normelor vechiului cod de procedură civilă.
În al doilea rând, nici disp. art. 414 din noul cod, invocate în drept la termenul de judecată, nu prevăd posibilitatea recurării în mod separat a încheierii de respingere a cererii de suspendare.
Potrivit textului legal evocat:
„(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.
(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului”.
Atât în temeiul vechiului cod, cât și în temeiul noului cod de procedură, se constată că dacă se admite cererea de suspendare, se pronunță o încheiere ce poate fi atacată separat, cât timp durează suspendarea.
Recursul nu este însă permis (decât odată cu fondul, dacă partea va avea interes) când se respinge cererea de suspendare și se dispune continuarea judecății pricinii.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Dar Curtea nu va primi nici solicitările recurentului reclamant de îndreptare a erorilor materiale strecurate în documentul intitulat recurs în mod separat împotriva încheierii de ședință din data de 26.11.2014 (f. 10) și respectiv de luare în considerare a recursului exercitat separat (f. 43, 51).
Sub primul aspect învederat, nu se impune judecarea cererii în condițiile disp. art. 281 C.pr.civ. întrucât eroarea invocată nu privește un act jurisdicțional, ci însăși cererea de recurs formulată de parte. Or, instanța a luat act nu numai de cererea de recurs, dar de toate cererile și înscrisurile depuse la dosar de recurentul reclamant.
De altfel, niciun prejudiciu nu este cauzat. Cu privire la cadrul procesual pasiv, se constată că intimată este Direcția S. G., instituție cu calitatea de pârâtă în litigiul existent pe rolul tribunalului, iar nu tribunalul care a pronunțat hotărârea (încheierea) recurată.
Cu privire la indicarea greșită a emitentului Hotărârii nr. 1/08.08.2012, împrejurarea este irelevantă întrucât aspectul ține de fondul litigiului, or prezentul recurs este soluționat în raport de o excepție, aceea a inadmisibilității. În drept, trebuie observate prev. art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Sub cel de-a doilea aspect, referitor la cererea recurentului reclamant de luare în considerare a recursului exercitat separat, dar cu precizarea că partea a solicitat să se ia act de retragerea unora dintre documentele depuse inițial și de înlocuire a acestora, esențial este faptul că prin toate cererile adresate instanței de control judiciar a fost recurată aceeași încheiere de ședință, astfel că toate trebuie pentru identitate de rațiune să primească aceeași soluție, respectiv de respingere a recursului promovat separat ca inadmisibil.
Instanța a luat în considerare recursul părții, soluționându-l conform rigorilor legale.
În sfârșit, în ceea ce privește solicitarea ca instanța să se pronunțe asupra cererii de judecare a dosarului nr._ cu obiectul real de judecată, recurs în mod separat împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2014, se observă faptul că înregistrarea dosarului privind un incident procedural s-a realizat în raport de obiectul central al litigiul, însă ceea ce este efectiv dedus judecății la acest moment (problemă efectiv dezlegată) este însuși recursul promovat separat împotriva încheierii preparatorii din data de 26.11.2014.
Nicio dispoziție legală nu este prin urmare eludată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentulD. V. cu domiciliul în com. Grădinari, .,împotriva Încheierii pronunțată la data de 26.11.2014 de Tribunalul G. - Secția civilă în dosarul nr._ 13 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. G. cu sediul în G., ., nr. 12, jud. G., ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. G. A. F.
GREFIER
A. M. C.
Red. MMP
2 ex. – 08.04.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1845/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 1526/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
