Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1784/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1784/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 770/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1784
Ședința publică din 26.03.2015
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN împotriva sentinței nr.266/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman SCMASCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă C. F., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici – anulare dispoziție imputare ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman SCMASCAF la data de 13.03.2014 sub nr._, reclamanta C. F. a chemat în judecată pe pârâtul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 919 din 30.12.2013 privind imputarea prejudiciului reprezentând drepturi speciaî conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, să se dispună suspendarea executării actului administrativ atacat.
Prin sentința nr.266/17.04.2014, Tribunalul Teleorman SCASCAF a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția de imputare nr. 919/30.12.2013 emisă de pârât, a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 2400 lei imputată, a obligat pârâtul să restituie reclamantei sumele de bani deținute în baza dispoziției de imputare nr. 919/30.12.2013 și a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării dispoziției de imputare contestate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a obținut în perioada ianuarie –iunie 2011 drepturi speciale prevăzute acordul colectiv de muncă nr. 3930/2009, drepturi despre care nu se poate susține că le-a încasat în mod necuvenit, fiind evident că în perioada în discuție, reclamanta era legal îndreptățită să beneficieze de drepturile salariale precitate.
Prin decizia nr.39/2011 a Curții de Conturi – Camera de Conturi Teleorman s-a dispus luarea de măsuri de recuperare de la salariați – funcționari publici și personal contractual – a sumelor pretins plătite nelegal, în baza acordului colectiv de muncă.
Tribunalul a reținut că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul C. Județean Teleorman au beneficiat în perioada iunie 2008 - iunie 2011 de drepturi speciale acordate în baza Acordului colectiv de muncă nr. 3930/06.04.2009 încheiat între Consiliul Județean Teleorman și salariații săi, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială Teleorman sub nr. 559 din 08.04.2009. În baza prevederilor art. 23 din contractul colectiv de muncă aceștia au încasat drepturi speciale pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, menținerea sănătății și securității muncii.
Pentru funcționarii publici, în conținutul dispozițiilor art. 22 din HG nr. 833/2007 se prevede în mod expres că prin acordul colectiv se pot stabili măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, acordurile colective neputând să conțină prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative iar clauzele acestora nu pot exceda sau, după caz nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege.
În aceste condiții, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există un text de lege care să le interzică și, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care în raporturile juridice dintre părți intervine principiul liberei negocieri. Un alt argument îl constituie și dispozițiile art.72 din Legea nr. 188/1999.
În situația în care Curtea de Conturi aprecia că temeiul acordării acestor drepturi este contractul colectiv de muncă ce nu a fost legal întocmit sau are clauze ce sunt nule absolut avea posibilitatea să solicite instanțelor de judecată în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 130/1996 constatarea nulității acestuia și nu să îl declare în mod unilateral nelegal.
Prin urmare, în cazul de față, nu se poate reține existența vreuneia dintre formele de răspundere juridică a funcționarului public, ci doar plata unor drepturi salariale acordate de către ordonatorul principal de credite, în baza actelor administrative emise și încasate cu bună-credință de către reclamantă.
Astfel, nu se poate concluziona răspunderea în sarcina reclamantei pentru o plată nedatorată, o astfel de instituție juridică aplicându-se doar în cazul în care angajatorul face plata din eroare, considerând că suma nu se cuvine funcționarului, căruia nu i se poate reține o culpă la încasarea ei.
Cum actele administrative care au stat la baza acordării sporurilor și indemnizației reclamantei nu au fost declarate nelegale de către o instanță de judecată competentă, prima instanță a constatat că nu se poate reține ca temeinică aprecierea din cuprinsul deciziei emise de Curtea de Conturi în sensul recuperării, de la reclamantă, a sumelor încasate.
Capătul de cerere privind suspendarea executării dispoziției contestate, a fost respins ca nefundat având în vedere că reclamanta nu a motivat și nici dovedit cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN, solicitând casarea în parte a sentinței de fond, apreciind că este în parte vădit netemeinică și nelegală.
În motivare, se arată că în anul 2011 a fost emisă o dispoziție pe numele reclamantei, menționându-se întreaga sumă imputată acesteia pentru perioada iunie 2008-iunie 2011, sumă în care a fost inclusă și suma de 2400 lei pe care reclamanta o contestă. Urmare a apariției legii nr.84/2012 prin care s-a exonerat perioada iunie 2008-decembrie 2010, s-a emis o nouă dispoziție pin care i s-a adus la cunoștință reclamantei debitul, aferentă perioadei cuprinsă între lunile ianuarie – iunie 2011.
Avându-se în vedere argumentele și considerentele reținute prin decizia 3978/2013 în dosarul nr._ * al C., privind recuperarea drepturilor salariale acordate funcționarilor publici în perioada ianuarie - iunie 2011 în baza Acordului colectiv de muncă așa cum au solicitat și controlorii Camerei de Conturi Teleorman prin măsurile dispuse în cuprinsul prevederilor art.3 pct. b din Decizia nr.39/9.09.2011, Președintele C. Județean Teleorman prin intermediul dispoziției contestate nu a făcut altceva decât să pună în executare măsurile ce reies din interpretarea celor două acte.
Apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile a funcționarilor publici, fiind respectate disp. art.84 lit. b), art.85 alin. 1 din Legea nr.188/1999, respectiv art.169 alin.2 și art.257 Codul Muncii.
Intimata reclamantăC. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Recursul este fondat, instanța urmând să caseze sentința și rejudecând să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut în mod greșit că în ceea ce privește drepturile salariale ale personalului bugetar părțile pot negocia acordarea de avantaje superioare celor stabilite prin actele normative aplicabile.
Instanța de fond a invocat art. 22 din HG 833/2007. Acest text se referă al acorduri colective nu la contracte colective de muncă. Textul invocat de instanța de fond este relevant, rezultând, de aici, că în ceea ce privește funcționarii publici se pot încheia acorduri colective iar acestea pot privi doar „a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; b) sănătatea și securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecționarea profesională; e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.
Așadar nu este vorba despre acordarea către funcționarii publici a unor drepturi bănești în mod direct.
Cât privește faptul că nu au fost anulate acordurile colective de muncă, Curtea constată că nici normele legale cu privire la drepturile salariale ale funcționarilor publici nu au fost abrogare și, în aceste condiții, între două acte cu forță juridică diferită dar cu prevederi contrare trebuie să se dea eficiență celui cu forță juridică superioară.
În consecință autoritatea publică recurentă a procedat în mod corect imputând reclamantului sumele încasate de acesta fără a exista temei legal. Este nerelevant faptul că reclamantul a fost de bună-credință în momentul încasării sumelor, buna-credință fiind nerelevantă în cazul unei plăți nedatorate.
Cât privește exonerarea ce a intervenit prin legea 84/2012, Curtea constată că aceste norme sunt relevante exclusiv pentru faza de executare a actului atacat neavând nici o consecință cu privire la legalitatea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN TELEORMAN cu sediul în A., județ Teleorman. . împotriva sentinței nr.266/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman SCMASCAF în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă C. F., CNP_, domiciliată în A., județ Teleorman, ., ., ..
Casează sentința și rejudecând:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. SDG/4 ex./2015
.
Tribunalul Teleorman SCAMASCAF
Jud. fond, R. M.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1783/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2410/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
