Obligaţia de a face. Decizia nr. 1671/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1671/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 12949/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1671
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.03.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M.-C. I.
JUDECĂTOR: L. G. Z.
JUDECĂTOR: C. F. P.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta reclamantă R. C. împotriva sentinței civile nr. 5089/01.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE având ca obiect „obligare emitere act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE prin consilier juridic B. P. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind recurenta reclamantă R. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Interpelat, reprezentantul intimaților pârâți precizează că a invocat excepția lipsei de interes a recursului prin întâmpinarea formulată.
Curtea acordă cuvântul apărătorului autorității pe această excepție și pe fondul recursului.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și motivată prin întâmpinarea din cauză, iar pe fondul cauzei a se respinge recursul ca nefondat pentru motivele din întâmpinare.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia C. Administrativ si Fiscal sub nr._, reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, a solicitat obligarea pârâților la soluționarea cererii de redobîndire a cetățeniei române, la emiterea și comunicarea ordinului de redobîndire/respingere a cetățeniei, cu cheltuieli de judecată și penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 5089/01.09.2014, Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea privind pe reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE.
Împotriva sentinței civile a formulat recurs recurenta reclamantă R. C. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat,, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii ca fiind întemeiată, cu obligarea intimatului la cheltuielile cauzate de judecarea recursului.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material-art.488 alin 1 pct 8 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin 5 și 6 Cod procedură civilă și art. 22 alin 6 judecătorii au datoria de a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care au fost investiți, iar potrivit art. 425 alin 2 lit. b Cod procedură civilă între mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre judecătorească sunt și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței asupra soluției pronunțate, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile sau susținerile părților.
Din examinarea considerentelor sentinței atacate rezultă că prima instanță nu a motivat în nici un fel soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, astfel că pe fondul cauzei nu s-a făcut o examinare a susținerilor părților, mai ales cele ale reclamantului, sentința recurată cuprinzând de fapt o înșiruire a textelor de lege considerate incidente cauzei, fără interpretarea acestora, raportată la susținerile părților, sau în orice caz fără a se prezenta argumente pertinente în combaterea afirmațiilor reclamantului, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Astfel, arată recurenta reclamantă că nemotivarea soluției în privința apărărilor de fond ale reclamantului, atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin 1 pct 6 însă echivalează și cu o necercetare a fondului cauzei dedus judecății, astfel că în temeiul art. 312, teza a II a solicită a se admite recursul astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimații pârâți s-a solicitat respingerea recursului formulat pe cale de excepție ca fiind lipsit de interes, având în vedere avizarea cererii recurentei de redobândire a cetățeniei române și aprobarea acesteia prin ordinul președintelui ANC; iar pe fondul cauzei a se respinge recursul ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a respins recursul, ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:
În speță, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâților la soluționarea cererii de redobîndire a cetățeniei române, la emiterea și comunicarea ordinului de redobîndire/respingere a cetățeniei, iar în cursul litigiului, intimata ANC a emis ordinul nr. 837/P/_ de aprobare a cererii de redobândire a cetățeniei române.
Curtea a apreciat astfel că interesul recurentei nu mai este actual, nemenținându-se pe întreaga durată a procesului.
Interesul este legitim, născut și actual, personal și determinat, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) NCPC, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziție ce se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor.
Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea recon-ventională, o cerere de interventie voluntară sau fortată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile.
Prin impunerea cerinței interesului, care corespunde unei maxime celebre: „pas d’interet, pas d’action”, s-a urmărit să se evite nu numai unele litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp să se menajeze timpul magistraților al căror rol să nu fie încărcat cu astfel de pricini.
Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executare silită etc.).
Interesul de a promova cererea trebuie justificat de reclamant doar în persoana sa, el nefiind ținut a proba interesul pârâtului de a participa la judecată; tot astfel, nu i se va cere pârâtului să facă o asemenea dovadă. în consecință, această cerință se apreciază numai în raport cu reclamantul.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Existența interesului se apreciază la momentul formulării cererii sau al invocării apărării. în cazul în care, ulterior acestui moment, interesul nu se mai menține poate să atragă, eventual, rămânerea fără obiect a cererii sau a apărării. în acest sens, se poate exemplifica cu ipoteza promovării unei acțiuni în pretenții, dacă pe parcursul desfășurării procesului pârâtul plătește reclamantului suma solicitată, caz în care cererea se va respinge ca rămasă fără obiect, iar nu ca lipsită de interes, reclamantul justificând un folos practic la momentul inițierii acțiunii; de asemenea, dacă este respinsă cererea de încuviințare a executării silite, iar creditorul a obținut de la un alt complet de judecată al aceleiași instanțe de executare încuviințarea executării silite solicitate, apelul declarat împotriva încheierii respective nu se va respinge ca lipsit de interes, ci se va admite, iar încheierea atacată va fi schimbată în tot în sensul respingerii cererii de încuviințare ca rămasă fără obiect. De asemenea, în cazul unei cereri » având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ (cum ar fi decizia reprezentând titlul de despăgubire conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005), emiterea acestui titlu în cursul judecății duce la rămânerea cererii fără obiect.
Interesul poate fi atât material (de exemplu, reclamantul urmărește prin cererea sa revendicarea unui bun, restituirea unui împrumut), cât și moral (de pildă, repararea prejudiciului moral prin constatarea faptei de încălcare a demnității, fără a se cere și acordarea de daune).
Pentru aceste motive, conform art. 496 NCPC, Curtea va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă R. C. cu domiciliu ales în București, .,., parter, . împotriva sentinței civile nr. 5089/01.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE, PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE ambii cu sediul în București, .,sector 3, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. L.-G. Z. C.-F. P.
GREFIER
D. Ș.
Jud.fond TB2/R. E. M.
Red.I.M.C.
Dact..D.Ș./5 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1855/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2177/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
