Pretentii. Decizia nr. 2185/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2185/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 21546/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 2185
Ședința publică din data de 20.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 8308 din 11.12.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. FOCȘANI PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile:
Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: recursul se află la primul termen.
Părțile fiind lipsă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:
Prin sentința civilă nr. 8308 din 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta Direcția V. Buget Local Sector 2, cu sediul în București, sector 2, .. 10, în contradictoriu cu pârâta Primăria M. Focșani, prin Primar, cu sediul în Focșani, ..1 bis, județ V..
Împotriva acestei sentințe judecătorești, reclamanta Direcția V. Buget Local Sector 2, prin reprezentanții săi legali, a formulat recurs pentru următoarele motive, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, cu consecința obligării pârâtei Primăria M. Focșani, la virarea către bugetul local al sectorului 2, în contul IBAN RO70TREZ70221A350102_ deschis la Trezoreria Sector 2, beneficiar DVBL S2, a sumei de 365 lei reprezentând contravaloare amenzi contravenționale stabilite prin procesele-verbale de constatare a contravenției nr._/13.07.2012,_/01.05.2013, amenzi achitate de contravenientul M. C. D. ce are domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.
A precizat că în fapt, instituția recurentă a chemat în judecata parata Primăria M. Focșani prin Primar solicitând instanței de judecată, obligarea acesteia la virarea către bugetul local al sectorului 2 a sumei de 365 lei reprezentând contravaloare amenzi contravenționale achitate de către contravenienți ce au domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.
În motivarea acțiunii, a arătat ca voința legiuitorului a fost în sensul ca sumele provenite din aplicarea amenzilor contravenționale, să se facă venit la bugetul local aparținând circumscripției teritoriale în raza căreia se află domiciliul fiscal al contravenientului.
În sprijinul solicitării sale, a depus practica judiciara, arătând totodată faptul că legiuitorul a stabilit la art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, doar posibilitatea de achitare pe loc sau în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției, a jumătate din minimul amenzii prevăzute, la unitățile indicate la alin. (2) al aceluiași articol, dar destinația bugetară este aceeași, neputând fi schimbata.
Prin sentința civila nr. 8308/11.12.2014, instanța de judecata a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de DVBL S2 în contradictoriu cu pârâta Primăria M. Focșani prin Primar.
Considera ca în mod greșit și total neîntemeiat instanța de fond a respins cererea de chemare în judecata formulata de instituția recurentă, aspect față de care înțelege sa critice legalitatea acesteia, pentru următoarele motive:
Astfel, învederam instanței de control judiciar, faptul ca Decizia nr. 3/2014 a Comisiei Fiscale Centrale a pronunțat o soluție în sensul stabilirii destinației bugetare discreționare a sumelor provenind din achitarea amenzilor contravenționale achitate de persoane fizice, soluție ce contravine atât normelor legale, cat și hotărârilor instanțelor judecătorești pronunțate în cauze având același obiect (sentința civila nr. 4035/29.05.2014 pronunțata în dosarul nr._, sentința civila nr. 4218/05.06.2014 pronunțata în dosarul nr._, sentința civila nr. 4217/05.06.2014 pronunțata în dosarul nr._, sentința civila nr. 4392/12.06.2014 pronunțata în dosarul nr._, sentința civila nr. 6333/09.10.2014 pronunțata în dosarul nr._, sentința civila nr. 7670/20.11.2014 pronunțata în dosarul nr._, sentința civila nr. 7654/20.11.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2014, sentința civila nr. 5961/30.09.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2014, sentința civila nr. 5490/16.09.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2014).
Așadar, prin Decizia nr. 3/2014, Comisia Fiscala Centrala a oferit cu titlu de soluție, o interpretare a dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul destinației bugetare a sumelor achitate de către persoanele fizice cu titlu de amenzi contravenționale, soluție pe care o apreciază ca eronata și în deplin dezacord cu dispozițiile legale, întrucât sumele indicate, urmează a fi repartizate discreționar către diferite bugete locale, cu consecința constituirii unor resurse bugetare necuvenite în favoarea unor unități administrativ teritoriale necompetente.
De altfel, instituția a solicitat la data de 22.09.2014 în instanță, suspendarea Deciziei nr. 3/2014 a Comisiei Fiscale Centrale.
Pe de alta parte, învederează instanței de control judiciar și dispozițiile art. 6 cod civil dispoziții potrivit cărora :" (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2)Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
(3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
(4)Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
(5)Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
(6)Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi. Or, în cazul de fata soluția data de Comisia Fiscala Centrala nu poate fi aplicata și proceselor-verbale de contravenție emise și pentru care s-a efectuat plata de către contravenient înainte de 18.09.2014, data intrării în vigoare a Deciziei nr.3/2014.
Pe de alta parte, motivele ce au determinat instanța de fond sa pronunțe o sentința de respingere a acțiunii formulate de instituția recurentă, le apreciază ca lipsite de orice fundament juridic, în raport de dispozițiile statuate de legiuitor prin O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, se impun a fi avute în vedere, următoarele dispoziții legale: - art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 "sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale";
- art. 8 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 "sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale";
- art. 31 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală "în cazul creanțelor fiscale administrate (...), prin domiciliu fiscal se înțelege: a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferita de domiciliu";
- art. 35 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală "compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor sume datorate bugetelor locale ale autorităților administrative-teritoriale".
De asemenea, din interpretarea art. 2 alin. (2) și (3) ale legii nr. 182/2006 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 2/2001, reiese foarte clar ca sumele provenite din amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice se fac venit integral la bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale care se ocupa de executarea silita a acestora, respectiv cele în a căror raza teritoriala domiciliază contravenientul, întrucât executarea silita a acestor sume este efectuata de către structurile/direcțiile de impozite și taxe locale unde contravenienții au domiciliul, bugetele locale de domiciliu sunt cele la care se fac venit aceste sume.
Așadar, coroborând dispozițiile legale mai sus invocate, solicita instanței sa constate ca voința legiuitorului a fost în sensul ca sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale sa se facă venit la bugetul local aparținând circumscripției teritoriale în raza căreia se afla domiciliul fiscal al contravenientului. Cu alte cuvinte, toate sumele provenite din amenzile aplicate contribuabililor care își au domiciliul fiscal, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, în circumscripția teritoriala a sectorului 2, trebuie sa se facă venit la bugetul local al sectorului 2.
Pe de alta parte, acțiunea de aplicare a unei sancțiuni contravenționale presupune implicarea a trei bugete locale: bugetul local al agentului constatator, bugetul local unde se afla domiciliul contravenientului (care are și competenta de executare conform art. 39 alin. (2) lit. a) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) și bugetul local al unității unde se încasează amenda (prevăzuta ca facilitate pentru contravenient pentru a putea achita amenda în termen de 48 de ore).
Este evident din interpretarea data de instanțele de judecata (a se vedea:
•sentința civila nr. 4637/10.04.2012, rămasa definitiva prin decizia 323/2012 a Curții de Apel București, iar prin decizia 2058/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aceasta a devenit definitiva și irevocabila, pronunțata de Tribunalul București în dosarul_/3/2011, tribunalul a apreciat ca sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se fac venit la bugetul local al circumscripției teritoriale în raza căreia își are domiciliul fiscal contravenientul (pagina 6);
•sentința civila 4035/29.05.2014 pronunțata în dosarul nr._ ;
•sentința civila 4218/05.06.2014 pronunțata în dosarul nr._ ;
•sentința civila 4217/05.06.2014 pronunțata în dosarul nr._ ;
•sentința civila 4392/12.06.2014 pronunțata în dosarul nr._ ;
•sentința civila 6333/09.10.2014 pronunțata în dosarul nr._ ;
•sentința civila 7670/20.11.2014 pronunțata în dosarul nr._ ;
•sentința civila 7654/20.11.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2014;
•sentința civila 5961/30.09.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2014;
•sentința civila 5490/16.09.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2014), cat și din practica (exemple de unități administrativ teritoriale care au făcut astfel de viramente către bugetul local al sectorului 2, în înțelesul și interpretarea corecta a textelor de lege anteprecizate - C., Pitești, Campina, Mihailesti, etc.) și inclusiv competenta legala, ca sumele achitate din contravenții, atât cele care presupun plata voluntara cat și cele recuperate prin executare silita, reprezintă venitul sectorului 2, în speța de fata.
În caz contrar, bugetele locale ale unor unități administrativ teritoriale ar beneficia de sume necuvenite generate doar de poziționare geografica sau de programul de funcționare (contravenientul plătește la bugetul local al unei unități administrativ teritoriale pentru a se încadra în termenul de 48 de ore).
F. de cele arătate mai sus, solicita instanței de control judiciar sa constate ca prevederile legale în materie sunt clare, stabilind în mod imperativ destinația bugetara a sumelor provenite din amenzi contravenționale, respectiv bugetul local al circumscripției teritoriale în raza căruia se afla domiciliul fiscal al contravenientului, orice interpretare contrara ducând la prejudicierea bugetelor în cauza, creând totodată premisele eludării voinței inițiale a legiuitorului.
Mai mult, în conținutul aprecierilor formulate de instanțele de judecata, în dosarele anterior menționate, acestea rețin, în mod clar, concret, corect și legal, faptul ca din textele de lege mai sus enunțate rezulta în mod clar și indubitabil cărui buget local se fac venit sumele provenite din amenzi contravenționale, precum și ca sunt neîntemeiate (...) susținerile în sensul ca doar procesele verbale prin care s-au aplicat amenzi și a căror contravaloare urmează a fi recuperata pe calea executării silite trebuie sa ajungă la organele fiscale în a căror raza teritoriala își are domiciliul fiscal contravenientul. Ba mai mult, instanțele rețin ca legiuitorul nu face nicio distincție intre modalitatea de achitare a amenzilor în termen de 48 de ore sau în termen de 30 de zile din punct de vedere al casieriilor unde poate fi efectuata plata, amintind în egala măsura, aplicabilitatea dispozițiilor art. 28, care nu conduc la schimbarea destinației bugetare a sumelor reprezentând amenzi aplicate persoanelor fizice, ci au doar rolul de a crea un sistem care sa permită persoanelor fizice sa beneficieze în mod efectiv de posibilitatea de a achita în termen de 48 de ore, jumătate din minimul amenzii.
Astfel, legiuitorul a prevăzut la art. 28 alin. (1) doar posibilitatea de achitare pe loc sau în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal de contravenție a jumătate din minimul amenzii prevăzute, la unitățile indicate de alin. (2) al aceluiași articol, dar destinația bugetara este aceeași, neputând fi schimbata.
Prin urmare, amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice se fac venit la bugetul local din raza teritoriala în care își are domiciliul fiscal contravenientul persoana fizica.
În alta ordine de idei, soluția oferita de Comisia Fiscala Centrala prin Decizia nr. 3/2014, nu poate constitui temei pentru instanțele de judecata, pe de o parte, întrucât ea contravine atât normelor legale cat și soluțiilor pronunțate pana în prezent de către instanțele de judecata, iar pe de alta parte, având în vedere competenta acesteia, astfel cum a fost ea stabilita prin ordinul nr. 688/2013 al ministrului finanțelor publice.
Așadar, deciziile Comisiei Fiscale Centrale se emit în cazul aplicării neunitare a prevederilor Legii nr. 571/2003 și O.G. nr. 92/2003 și legislației subsecvente acestora și în cazul existentei unor puncte de vedere divergente, formulate de doua sau mai multe direcții de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice și respectiv Agenția Naționala de Administrare Fiscala, cu privire la interpretarea sau aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate (legea nr. 571/2003 și O.G. nr. 92/2003).
Or, în cazul de fata, problematica dedusa judecații nu se circumscrie competentelor Comisiei Fiscale Centrale, ba mai mult, așa cum a arătat de-a lungul expunerii sale, prevederile legale în materie sunt clare, legiuitorul stabilind în mod imperativ destinația bugetara a sumelor provenind din amenzi contravenționale, respectiv bugetul local al circumscripției teritoriale în raza căruia se afla domiciliul fiscal al contravenientului. Pe cale de consecința, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Pentru considerentele expuse și dovedite, solicita onoratei instanțe sa admită recursul astfel cum a fost formulat, sa modifice sentința recurata și pe cale de consecința sa admită acțiunea DVBL S2 și sa oblige parata Primăria M. Focșani sa vireze către bugetul local al sectorului 2, în contul IBAN RO70TREZ70221A350102_ deschis la Trezoreria Sector 2, suma de 365 lei reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale stabilite prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/13.07.2012,_/01.05.2013, amenzi achitate de contravenientul M. C. D. ce are domiciliul fiscal pe raza teritoriala a sectorului 2.
În drept, invoca dispozițiile art. 483 și următoarele Cod procedura civila, dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, rep., cu modificările și completările ulterioare.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație potrivit art. 490 al.2 Cod Procedură Civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, depunându-se doar practică judiciară de către recurentă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, după cum a reținut instanța de fond, este necontestat că intimata pârâtă Primăria municipiului Focșani a încasat amenda contravențională achitată de contravenientul M. C. D., contravenient care domiciliază în raza teritorială a Primăriei sector 2 București.
Problema de drept asupra căreia trebuie să statueze prezenta instanță este aceea a organului fiscal competent cu administrarea veniturilor din amenzi, prin raportare la domiciliul contravenientului, dar examinând și relevanța problemei organului care aplică sau stabilește amenda și a celui care o colectează.
De asemenea, este cert că achitarea amenzii se poate face, potrivit art.28 din OG 2/2001, la Casa de Economii și Consemnațiuni-C.E.C. -S.A. sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului.
Problema care se ridică este aceea a organului fiscal competent cu administrarea veniturilor din amenzi, raportat la domiciliul contravenientului.
În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile art. 31 din OG 92/2003 referitoare la domiciliul fiscal; însă, nicio dispoziție din acest articol nu dispune că administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului local se face de către organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal (art.33 se referă la impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului de stat).
Totodată, art.35 din același act normativ stabilește doar următoarele: compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, fără a stabili în concret că taxele datorate bugetului local sunt cele ale persoanelor fizice care au domiciliul fiscal în raza teritorială a autorității respective.
Singura reglementare care, în interpretarea per a contrario, ar putea susține opinia reclamantei este cea a articolului 36 din OG 92/2003: (1) În situația în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competența teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale fiscale.
Curtea aprerciază relevant să reamintească, în acest context, că art.1 alin.3 din OG 92/2003 stabilește în mod riguros ce anume intră în conținutul noțiunii de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzând următoarele:
“(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu:
a) înregistrarea fiscală;
b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale”.
Prin urmare, aspect esențial, luând în considerare că în conținutul noțiunii de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului local intră, printre altele, activitățile în legătură cu declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate acestui buget, Curtea constată că dispozițiile OG 2/2001, astfel cum s-a arătat mai sus, conțin dispoziții speciale, derogatorii în ceea ce privește administrarea amenzilor datorate bugetului local, în sensul că prevede o competență specială în aplicarea/stabilirea amenzii, precum și referitor la colectarea acesteia.
Pe cale de consecință, dispozițiile speciale ale OG 2/2001 în materia administrării amenzilor datorate bugetului local infirmă categoric susținerea recurentei reclamante în sensul competenței exclusive în administrarea amenzilor îndiscuție a organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
În lumina acestor dispoziții speciale devin relevante dispozițiile art.37 din OG 92/2003, care se referă la conflictul de competență și care stabilesc următoarele:
(1) Există conflict de competență când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare și va solicita organului ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului.
(2) În situația în care organele fiscale între care apare conflictul de competență nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se soluționează de către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
(3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscală centrală se completează cu câte un reprezentant al Asociației Comunelor din Romania, Asociației Orașelor din Romania, Asociației Municipiilor din România, Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din Romania, precum si al Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
(4) Organul competent sa soluționeze conflictul de competenta va hotărî de îndată asupra conflictului, iar soluția adoptată va fi comunicată organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.
Este cazul din speță, unde ambele părți apreciază argumentat că sunt competente cu administrarea amenzii achitate de contravenientul M. C. D..
În aplicarea acestor dispoziții și pentru tranșarea problemei ce face obiectul prezentului litigiu, Comisia fiscală centrală a emis decizia nr.3/2014, aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.234/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682/18.09.2014, potrivit căreia: În vederea aplicării unitare a prevederilor art. 8 alin. (3) si (4) coroborate cu dispozițiile art. 25, 28 si 39 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, Comisia fiscală centrală a adoptat soluțiile de mai jos.
1.Cazul în care amenda se achită înainte de data începerii executării silite, din momentul comunicării/înmânării procesului-verbal de contravenție până la data comunicării somației de plată contravenientului, amenda încasată se face venit la bugetul local la care s-a efectuat plata de către contravenient, indiferent de faptul că suma datorată a fost achitată în termenul de 48 de ore/două zile lucrătoare, după caz, sau după acest termen, ori de faptul că în această perioadă amenda a fost plătită integral sau parțial.
În situația în care, deși persoana fizică sau juridică a achitat amenda contravențională la bugetul local al unei unități administrativ-teritoriale, alta decât cea de domiciliu, iar organul din care face parte agentul constatator a comunicat, din oficiu, procesul-verbal de constatare a contravenției organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică, contravaloarea amenzii încasate constituie venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde s-a efectuat plata acesteia.
Așadar, problema conflictului între cele două organe fiscale, a fost tranșată de Comisia centrală fiscală, competentă potrivit dispozițiilor art.37 din OG 92/2003, să soluționeze conflictul între cele două organe fiscale.
Aceleași dispoziții obligau reclamanta să se adreseze Comisiei centrale pentru soluționarea conflictului.
Deși decizia Comisiei Fiscale Centrale nu este obligatorie pentru instanța de judecată, totuși Curtea are în vedere că atunci când este pertinentă, precum în speță, prin raportare la situația expusă anterior, ea prezintă o importanță deosebită, fiind făcută și publică, pentru unificarea practicii organelor fiscale și corectarea conduitelor participanților la procedurile de achiziție publică, precum și, indiferent de caracterul lor întemeiat/neîntemeiat, pentru stabilirea faptului dacă autoritățile contractante au acționat cu bună-credință sau nu.
Nu se poate invoca în mod întemeiat, nici argumentul ignorării principiului neretroactivității în raport de aplicarea acestei decizii a Comisiei Centrale, întrucât problema de drept analizată în prezent, preexistentă, controversată, este tranșată de prezenta instanță în sensul evocat și de Decizia nr.3/2014, inclusiv prin prisma considerentelor independente de această decizie a Comisiei Fiscale Centrale, considerente expuse în cadrul prezentei hotărâri judecătorești.
Suplimentar, Curtea subliniază că potrivit art. 124 alin. 3 din Constituția României „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, incumbându-le obligația de a urma, ca izvoare de drept, în ce privește hotărârile judecătorești, deciziile Curții Constituționale în cond. art.147 alin. 4 din Constituție, respectiv deciziile pronunțate în interesul legii în cond. art. 517 C.pr.civ. sau de completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cond. art. 521 C.pr.civ., precum și hotărârile pronunțate de instanțele de recurs în caz de casare în cond. art. 501 alin. 1 C.pr.civ. În plus, doctrina nu este izvor de drept, ci ea poate fi valorificată eventual în scopul interpretării legii.
Or, Curtea constată că niciuna dintre hotărârile judecătorești la care a făcut trimitere partea recurentă nu se încadrează în vreuna dintre cele trei categorii menționate mai sus, fiind decizii pronunțate în cazuri de speță, motiv pentru care nu sunt obligatorii pentru instanța de față în raport de dispozițiile legale indicate.
În raport de toate considerentele anterioare, inlcusiv cel relativ faptului că soluția dată prin decizia Comisiei fiscale centrale, competentă de altfel să soluționeze conflictul de competență dintre două organe fiscale, soluție care stabilește că amenda încasată, înainte de începerea executării silite, se constituie venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde s-a efectuat plata, indiferent de domiciliul contravenientului, acțiunea reclamantei apare ca neîntemeiată și pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, CUI_, cu sediul în București, .. 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 8308 din 11.12.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. FOCȘANI PRIN PRIMAR, cu sediul în Mun. Focșani, ..1 bis, județul V., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. V.H. /4 ex.
Judecător fond: C. E. I. / Tribunalul București – SCAF
+
| ← Pretentii. Decizia nr. 2410/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 16/2015. Curtea de... → |
|---|
