Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1447/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1447/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2099/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1447
Ședința publică din data de 21.05.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. G.
Grefier - C. I. Ș.
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Deciziei nr.08/03.03.2015 a Consiliului Concurenței, formulată de reclamanta A. C. SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta prin avocat cu delegație la dosar și pârâtul C. Concurenței, prin C. Băltărescu, inspector de concurență, cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 13.05.2015 reclamanta a depus memoriu și un set de înscrisuri.
Apărătorul reclamantei depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 15 000 lei, respectiv Ordinul de Plată nr._/19.05.2015 și înscrisuri, pe care le-a comunicat pârâtului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de lege, respectiv existența cazului bine justificat și existența unei pagube iminente, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu privire la prima condiție, se arată că în cuprinsul deciziei pot fi identificate motive de nelegalitate ce atrag nulitatea acesteia, unul dintre acestea, sancționat de lege cu nulitatea absolută, vizând numărul de membri al plenului la momentul la care a fost adoptată decizia contestată. Un alt motiv de nelegalitate îl constituie înlăturarea, fără nicio justificare, a probelor administrate atât în mod direct cât și în mod indirect.
Totodată, au fost identificate motive de netemeinicie ale deciziei, dezvoltate în cuprinsul cererii de suspendare, putându-se observa că niciodată reclamanta nu a încercat să obțină o poziție dominantă sau să afecteze concurența, ci a acționat cu bună-credință. S-a încercat să se ajungă cu nivelul prețurilor la un nivel real, dar beneficiarii au solicitat reducerea acestora și nu există nicio probă directă de unde să rezulte că ar fi acționat pentru împiedicarea concurenței loiale.
În ceea ce privește prejudiciul, reclamanta arată că a fost demarată procedura de executare de către ANAF, ceea ce va duce la paralizarea întregii activități a societății care nu va mai putea achita creditele contractate și nici să își plătească salariații, ajungându-se la închiderea sa, or" nu aceste este scopul vizat de către legiuitor.
Pârâtul, prin reprezentant, solicită respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 coroborat cu art. 2 lit. t și ș din Legea 554/2004. Motivele învederate de reclamantă în susținerea existenței cazului bine justificat sunt motive de netemeinicie ce vizează probele administrate și modalitatea de desfășurare a inspecției, putând constitui temei al cererii de anulare dar nu justifică suspendarea executării actului administrativ.
Arată că susținerile apărătorului reclamantei nu au legătură cu cauza, deoarece situația de fapt constatată nu se află în sfera concurenței neloiale ci în sfera înțelegerilor asupra prețurilor, iar componența Consiliului a fost aceea prevăzută de art.19 din Legea nr.21/1996.
Prin modalitatea în care se argumentează nelegalitatea constituirii plenului Consiliului, reclamanta antamează constituționalitatea art. 19 din legea concurenței, ceea ce nu echivalează cu îndoiala prima facie a actului administrativ și nici nu reprezintă un aspect ce ar putea fi soluționat într-o cerere de suspendare.
Solicită să se constate că actul administrativ întrunește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru încheierea sa, cuprinzând și punctul de vedere exprimat de către reclamantă cu ocazia audierii și a observațiilor scrise la raportul de investigație, susținerile privind stabilirea pieței, privind interpretarea probatoriului, a observațiilor și punctelor de vedere, calcul de tarife și fișe de calcul, etc. sunt chestiuni care țin de fondul cauzei.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, arată că plata ratelor și a salariaților ține de modul în care este administrată societatea dar, mai mult, din contractele de credit depuse la dosar în dovedirea acestei condiții, rezultă că unul dintre credite se află în ultimul an de execuție și este garantat cu garanție imobiliară; un al doilea contract a fost încheiat la data de 30.01.2015, pentru achiziționarea unui număr de 32 de autoturisme, după ce societatea a luat la cunoștință că a fost sancționată; pentru un al treilea credit s-au depus condițiile generale ale unui contract încheiat cu Banca Ț. și un alt contract este garantat de asociatul unic, fiind vorba în cele din urmă doar despre o chestiune de management și de risc financiar. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în replică, apărătorul reclamantei arată, în ceea ce privește contractul din luna ianuarie 2015, că cererea de credit a fost depusă cu cel puțin o lună înainte. Se impută reaua-credință în managementul societății, însă persoanele din conducerea societății au acționat cu bună-credință și există o temere justificată ca această decizie să nu rămână în picioare, pentru că sunt suficiente probe în acest sens.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
deliberând, constată:
În data de 03.04.2015 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, cererea de suspendare a executării Deciziei nr.08/03.03.2015 a Consiliului Concurenței, formulată de reclamanta A. C. SRL.
În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile art.49 alin.2 din Legea nr.21/1996, art.215 alin.2 din Codul de procedură fiscală, art.14 alin.1 și art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamanta arată că prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 1.685.491 lei pentru încălcarea art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.21/1996, este înlăturată de mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv:
- nerespectarea prevederilor art.19 din Legea nr.21/1996 privind funcționarea Plenului Consiliului Concurenței, acesta fiind constituit inițial din 4 membri iar ulterior numai din 3 membri;
- nerespectarea prevederilor art.15 din Regulamentul din 19 august 2011 privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către C. Concurenței, întrucât decizia nu cuprinde „punctul de vedere al făptuitorului cu privire la fapta sa” în sensul prevederilor legale amintite, deoarece:
- nu sunt menționate susținerile reclamantei în special în ceea ce privește lipsa elementelor probatorii față de eventuala implicare a A. C. într-o înțelegere anticoncurențială, precum și existența unor elemente de probă în favoarea acesteia, din care rezultă neimplicarea într-o practică concertată;
- nu sunt menționate și nu este justificată înlăturarea argumentelor reclamantei cu privire la stabilirea în mod eronat a pieței serviciilor și cotelor de piață ale întreprinderilor care acționează în cadrul acestora;
- nu se menționează de ce Plenul a înlăturat apărările formulate și de ce documentele propuse ca probe și care dovedesc veridicitatea susținerilor A. C., nu au fost luate în considerare ori, dacă au fost analizate, care este motivul pentru care s-a considerat că nu reprezintă dovezi suficiente în apărare,
în acest mod încălcându-i-se dreptul la apărare.
- stabilirea în mod eronat a pieței serviciilor și a cotei de piață, în raport de prevederile Instrucțiunilor din 5 august 2010 privind definirea pieței relevante, aprobate prin Ordinul nr.388/2010;
- înlăturarea nejustificată a probelor existente în favoarea A. C. SRL;
- inexistența unor probe pertinente și concludente privind participarea A. C. la o practică concertată;
- nerespectarea standardelor minime de pertinență și obiectivitate de către probele indicate în decizie în susținerea ideii de participare a A. C. la practica concertată;
- nu au fost avute în vedere aspecte ce dovedesc faptul că stabilirea tarifului practicat de A. C. a fost dictată de un comportament autonom, bazat pe motive economice;
- sancționarea în contextul efectelor anticoncurențiale generate de legislația aplicabilă și de comportamentul autorităților;
- neaplicarea exceptării de la aplicarea art.5 alin.1 din Legea nr.21/1996, fiind îndeplinite toate condițiile în acest sens: acordul să contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției bunurilor (respectiv a serviciilor) în cauză sau să promoveze progresul tehnic sau economic; consumatorii trebuie să primească o parte echitabilă a beneficiilor rezultate; nu trebuie să se impună participanților restricții care nu sunt indispensabile și nu trebuie să se acorde posibilitatea eliminării competiției în legătură cu o parte substanțială a produselor (sau serviciilor) în cauză;
Referitor la cea de a doua condiție impusă de art.14 din Legea nr.554/2004, aceea a pagubei iminente, reclamanta arată că amenda aplicată reprezintă un procent de 1,98% din cifra de afaceri realizată în anul 2013 și are un impact foarte serios asupra activității sale, punând în pericol desfășurarea normală a activității curente prin imposibilitatea onorării la timp a obligațiilor către bugetul de stat, către băncile cu care au fost contractate credite, către partenerii comerciali dar și către cei 551 de salariați ai societății deoarece plata amenzii va provoca o lipsă de lichidități.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, s-a achitat cauțiune în sumă de 15.000 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.(vol.III, file 11-13)
În privința primei condiții impuse art.14 din Legea nr.554/2004, se arată că numai două dintre argumentele, de ordin general, invocate de reclamantă ar putea viza legalitatea actului administrativ, respectiv acela privind nerespectarea prevederilor art.19 din Legea nr.21/1996, referitoare la cvorumul Plenului Consiliului Concurenței și acela privind faptul că din decizie ar lipsi un element obligatoriu, anume punctul de vedere al contravenientului, ambele fiind neîntemeiate deoarece toate activitățile plenului în legătură cu investigația în care a fost implicată s-au desfășurat de către cel puțin 3 membri, iar punctul de vedere al contravenientului, precum și argumentele pentru care au fost înlăturate apărările sale, regăsindu-se în motivarea deciziei, de la paragraful nr.141 la paragraful nr.150.
Celelalte susțineri vizează modul în care autoritatea a înțeles și a interpretat datele și informațiile culese în timpul investigației, precum și modul de constatare și sancționare a faptei contravenționale, aspecte ce vizează fondul cauzei.
În ceea ce privește paguba iminentă, pârâtul arată că reclamanta nu aduce dovezi pertinente sub acest aspect, rezumându-se la a menționa, generic, că nu pot fi plătite rate la creditele bancare, că va fi afectată îndeplinirea obligațiilor față de salariați, că nu vor putea fi plătite facturile, materialul probator prezentat instanței de judecată nefiind de natură a demonstra o reală iminență de pericol financiar generată de plata amenzii contravenționale.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care, în privința cerinței cazului bine justificat, arată că prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.21/1996, lege organică, care impuneau inițial participarea unui număr de 5 membri ai Consiliului Concurenței la lucrările Plenului, au fost modificate prin OUG nr.77/2014, ceea ce contravine prevederilor art.115 alin.1 din Constituția României.
Totodată, susține reclamanta, trimiterea pe care pârâtul o face la paragrafele de la 141 la 150 din Decizie este simplistă și nu contracarează motivul de nelegalitate determinat de lipsa unor elemente esențiale ale deciziei, impuse de art.15 din Regulamentul din 19 august 2011 privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către C. Concurenței.
Cu privire la celelalte motive de nelegalitate invocate în cererea de suspendare, solicită a se avea în vedere faptul că pârâtul nu a înțeles să le combată, conduită procesuală ce este în favoarea reclamantei.
Reclamanta și-a completat susținerile în ceea ce privește paguba iminentă, arătând că termenul de contestare a deciziei s-a împlinit, astfel că aceasta constituie titlu executoriu fără altă formalitate, singura modalitate de a contracara efectul de titlu executoriu fiind suspendarea sa în timp util.
A arătat reclamanta și că, în situația neîndeplinirii obligațiilor financiare față de băncile cu care au fost încheiate contractele de credit, se va ajunge la declararea scadenței anticipate a creditelor și la executarea silită.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor părților, Curtea apreciază neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr.08/03.03.2015 a Consiliului Concurenței, nefiind îndeplinite condițiile specifice prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării trebuie îndeplinite cumulativ două condiții speciale, și anume cazul bine justificat (împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ) și paguba iminentă (prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public). De asemenea, din cuprinsul reglementării edictate prin dispozițiile art. 14 rezultă că suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură de protecție provizorie a subiectului de sezină, ce poate fi dispusă în condițiile în care prezumția de legalitate, inerentă oricărui act administrativ, este îndoielnică, o atare concluzie urmând a se desprinde printr-o analiză sumară a cauzei, care nu presupune dezlegarea criticilor privitoare la legalitatea actului, și, desigur, pentru a se preîntâmpina expunerea la o pagubă iminentă.
În speță, având a analiza cazul bine justificat, Curtea constată că reclamanta nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința Deciziei contestate întrucât nici susținerile privind neconstituționalitatea modificării, prin ordonanță de urgență, a articolului 19 din Legea nr.21/1996, și nici argumentele ce vizează aplicarea legii, respectarea jurisprudenței europene ori interpretarea materialului probator nu pot fi analizate în procedura sumară specifică cererii de suspendare a executării, întrucât s-ar prejudeca fondul litigiului.
Nici condiția privind paguba iminentă nu este îndeplinită în cauză, întrucât diminuarea lichidităților prin plata amenzii nu poate fi considerată o pagubă în accepțiunea art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004 iar din verificarea înscrisurilor depuse la dosar anexat răspunsului la întâmpinare, singurele la care se face referire concretă în susținerea îndeplinirii acestei cerințe, nu rezultă riscul declanșării unei/unor executări silite de către bănci, cu consecința perturbării grave a activității societății.
Aceasta deoarece creditul contractat de la BCR în anul 2006 este pe o durată de 10 ani, iar din extrasul din contract prezentat de reclamantă nu rezultă nici modalitatea de rambursare nici suma rămas de plată în perioada 2015 – 2016 (vol.III, file 30-32); pentru creditul contractat de la UniCredit Ț. Bank în anul 2010 au fost prezentate condițiile generale de creditare, neputându-se cunoaște nici cel puțin perioada pentru care a fost acordat (vol.III, file 33-34); creditul contractat la BRD în 2011 este pe o durată de 7 ani, iar din extrasul din contract nu rezultă suma rămas de plată și nici rata lunară (vol.III, file 35-36), iar creditul contractat cu Banca Transilvania la data de 30 ianuarie 2015, pe o durată de 6 luni, fiind scadent la data de 29 iulie 2015, include la art.9 - Clauze derulare facilitate- - obligația A. C. să realizeze prin conturile deschise la BT, pe toată durata creditului, un rulaj de minim 2.000.000 lei trimestrial, ceea ce probează că reclamanta dispune de lichidități (vol.III, file 38-39).
În consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, fiind nefondată, cererea de suspendare a executării Deciziei nr.08/03.03.2015 a Consiliului Concurenței, formulată de reclamanta A. C. SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA L. & Asociații - ., Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI cu sediul în sector 1, București, Piața Presei Libere, nr. 1, .>
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
A. M. G. C. I. Ș.
Red./tehnored.AMG/4 ex./ 11.06.2015
2 comunicări/
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2353/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1337/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
