Pretentii. Decizia nr. 974/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 14522/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 974
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant B. C. R. împotriva sentinței civile nr. 4866/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții - taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4866/08.07.2014, Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei AFM, a respins acțiunea introdusa împotriva paratei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva și a respins ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul B. C. R. împotriva paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Împotriva sentinței civile nr. 4866/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a declaratrecursreclamantul B. C. R., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 22.09.2014, sub nr._ .
Prin cererea formulată recurentul a solicitat casarea sentinței de fond, rejudecarea cauzei și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost modificată, urmând a obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București la restituirea sumei de 17.541 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală fiscală calculată de la momentul încasării până la plata efectivă.
În motivarea recursului a arătat că a achitat în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului nou Marca BMW X5, achiziționat din SUA, dintr-un stat non - UE, o taxă de poluare în cuantum de 17.541 lei cu titlu de taxă de poluare cu chitanța_, conform adresei de confirmare a plății nr._/03.12.2012, emisă de AFP Sector 3, Trezoreria Statului, Serviciul încasarea și Evidența Veniturilor, fără achitarea taxei de poluare neputând înmatricula autoturismul.
Față de criticile formulate de reclamant cu privire la legalitatea taxei pe poluare achitate în temeiul OUG 50/2010, respectiv față de motivarea cererii de chemare în judecată, a arătat că instanța de fond în mod eronat a apreciat la fila 4 din sentința recurată că "problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată era prevăzută ca obligatorie de legislația română contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și disp. art. 11 și 148 din Constituția României, Legii 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene."
Astfel, instanța analizează caracterul ilegal al taxei pe poluare raportându-se la prevederile menționate, fără a analiza caracterul ilegal al taxei pe poluare raportat la criticile și prevederile invocate de reclamant, dând astfel o motivare străină de natura pricinii și totodată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 NCPC
După analiza de către instanța de fond și motivarea hotărârii din prisma dreptului comunitar aplicabil cu prioritate, instanța conchide că: "în cauză însă, reclamantul nu a probat faptul că a achiziționat autoturismul BMW X5 cu nr. de identificare 5UXFE43529L037409 dint-un stat membru al UE unde deja acesta a fost înmatriculat....Reclamantul nu a depus la dosar dovada înmatriculării anterioare într-un stat european și nici nu s-a probat faptul că s-ar fi achitat într-un alt stat comunitar taxa de primă înmatriculare/poluare, astfel că tribunalul nu poate identifica în cauză existenta unei discriminări prin raportare la disp. art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a CE în condițiile în care temeiul de drept al cererii de restituire îl poate reprezenta art. 117 alin. 1 lit. d din OG 92/2003, care prevede - se restituie la cerere debitorului următoarele sume..d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale- iar în cauză nu a fost identificată o situație de aplicare greșită a legii
Având în vedere că autovehiculul achiziționat de către reclamant este unul nou, iar pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, tribunalul apreciază că nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora."
A mai arătat că taxa de poluare achitată în temeiul disp. OUG 50/2010 este ilegală, prin raportare la dreptul național, echivalând cu o plată nedatorată, pentru următoarele considerente:
-motivarea taxei se rezumă la reglementările OUG nr. 50/2008, când în realitate ea este solicitată la prima înmatriculare în România a unui autovehicul, fapt pentru care ar fi trebuit păstrat conceptul de „taxă de primă înmatriculare", însă acest concept contravenea normelor interne, cât și celor comunitare, OUG 50/2010 abrogând în mod expres taxa specială de primă înmatriculare, tocmai ca urmare a deciziilor CJUE date în această materie.
-se face o discriminare de către legiuitor, deoarece metodologia de calcul are în vedere vechimea și uzura autoturismului și cu cât este mai nou și neuzat autoturismul, poluează mai puțin iar prin metodologia de calcul, autoturismele noi beneficiază de cote de reducere 0% (elementul din formula de calcul)
- această taxă nu produce efectele vizate de lege, scopul nefiind în realitate protecția mediului, ci din contră se nesocotește principiul poluatorul plătește.
Astfel, în primul rând, în formula de calculare a taxei pe poluare reglementată de art. 6 din OUG nr. 50/2008 este introdus ca element de calcul capacitatea cilindrică a autoturismului. Or, capacitatea cilindrică reprezintă și elementul determinant la calcularea taxei asupra mijloacelor de transport (impozit anual) așa cum prevede art. 263 din Codul fiscal. Atât timp cât OUG nr. 50/2008 definește taxa ca fiind "pe poluare", singurul criteriu de calculare a acesteia trebuie să fie emisia de noxe, adică nivelul de poluare, iar nu si capacitatea cilindrică. Prin urmare, este fără echivoc că taxa pe poluare este ilegală din punct de vedere al dreptului intern, în condițiile acestea Statul Român îmbogățindu-se fără justă cauză, prin efectuarea unei plați nedatorate către acesta.
Prin urmare, a arătat că art. 6 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 50/2008, este nelegal, deoarece generează de fapt o dublă impozitare (taxare).
În al doilea rând, dacă această taxă pe poluare ar fi avut ca scop protecția mediului, atunci ar fi fost irelevant aspectul privind capacitatea cilindrică a autovehiculului, la momentul calculării ei. Mai mult, dacă rațiunea instituirii taxei de poluare ar fi fost într-adevăr protecția mediul, această taxă s-ar fi instituit asupra tuturor autovehiculelor care sunt înmatriculate pe teritoriul României, fără a se limita doar la cele care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, deci inclusiv cele noi. De asemenea, taxa pe poluare nu este o taxă ecologică deoarece faptul generator al obligației de plată a taxei pe poluare nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestuia pe teritoriul României.
În al treilea rând, taxa pe poluare nu respectă principiul "poluatorul plătește" deoarece nu toți cei care poluează plătesc această taxă. Aceasta este solicitată în mod discriminatoriu, după principiul "numai unii poluatori plătesc", anume cei care înmatriculează pentru prima dată pe teritoriul României un autovehicul, indiferent de originea acestora; cei care sunt proprietari de autovehicule înmatriculate, si care, evident sunt mai mulți, deci poluează mai mult nu plătesc această taxă pe poluare creându-se astfel o discriminare în sensul disp. OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, față de persoanele care au înmatriculat autovehicule noi pe același teritoriu al României. Totodată, din argumentele expuse anterior, rezultă caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și în raport de autovehiculele cumpărate ulterior unei înmatriculări pe teritoriul României, întrucât prin această reglementare cumpărătorii sunt direcționați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturisme second-hand, deja înmatriculate în România, deși surprinzător unul din obiectivele avute în vedere de OUG 50 /2008, la art. 1 alin. 2 lit a ) este și acela acum că din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, după cum urmează: a) Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național.
De asemenea, înainte de a considera caracterul legal al oricărei taxe, trebuie să se pornească de la definiția taxei ca sursă de venit la bugetul de stat. Astfel, s-a arătat în literatura de specialitate că "taxele sunt sume de bani datorate și achitate de către persoanele fizice și/sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite/prestate - la cererea și în folosul lor de către anumite organe de stat, instituia publice sau alte persoane asimilate acestora".
Prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de poluare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 și urm NCPC, art. 488 pct.6 și 8 NCPC, art. 117 alin. 1 lit. a) și d) din Codul de proc. fiscală, OUG nr. 50/2008, OG 137/2000, Legea nr. 554/2004. Totodată a solicita judecarea cauzei în lipsă.
Deși intimaților le-au fost comunicate motivele de recurs potrivit dovezii de înmânare depusă la filele 13 și 15 din dosar, aceștia nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Taxa de poluare a autoturismelor, achitată în prezenta cauză, a fost prevăzută prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, care stabilesc obligația achitării taxei, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 110 TUE interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Din această perspectivă, reglementarea internă este contrară dreptului comunitar în ceea ce privește perceperea unei taxe de poluare pentru un autoturism care a fost înmatriculat anterior în alt stat membru UE și care este înmatriculat ulterior pentru prima dată în România, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor second-hand importate din alte state membre, influențând astfel alegerea.
Însă, în cauza de față, astfel cum a arătat și prima instanță, din înscrisurile depuse a rezultat că autoturismul pentru care s-a plătit taxa litigioasă nu a fost achiziționat second-hand, pentru ca recurenta reclamanta să fie îndreptățită la restituirea taxei de poluare suportate și a eventualelor accesorii, ci a fost nou la momentul cumpărării.
Or, Curtea reține, la fel ca și prima instanță că, pentru aceleași specificații tehnice, legislația română prevede plata unei taxe de poluare în România în același cuantum, indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, astfel încât nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 110 TUE.
Prin urmare, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, invocată de recurentă statuând neconformitatea OUG nr. 50/2008 cu normele comunitare în măsura în care taxa percepută vizează autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru. Atât timp cât pentru autoturismele noi, o astfel de taxa este percepută atât la înmatricularea autoturismelor produse în spațiul comunitar cât și la înmatricularea autoturismelor din producția internă, taxa nu este discriminatorie și nu contravine art. 110 TUE.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge recursul, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. C. R., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat B. M. din București, sector 3, ..5, .>împotriva sentinței civile nr. 4866/08.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, . și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, Cod Fiscal_, C. Trezorerie Sector 6 București RO23TREZ_XXX, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.294, corp A, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: ODP
Tehnored: ODP/PBB
5 ex. / 03.04.2015
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: I. S.
Comunicat 3 ex. ………………….
Grefier
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 286/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 206/2015. Curtea... → |
|---|
