Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1343/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1343/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3711/2/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1343
Ședința publică de la 13 mai 2015
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta S.C. M. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA și B. M., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 8 aprilie 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 15 aprilie 2015, 22 aprilie 2015, 29 aprilie 2014, 6 mai 2015 și apoi la 13 mai 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 8.05.2012 sub nr._ s-a inregistrat cererea . prin care a chemat in judecata pe UNBR - C. U. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr. 408/31.03.2012 in baza art. 88 al. 4 din legea nr. 51/1995, considerand decizia nelegala si netemeinica.
In fapt, a invoat ca a depus la B. M. competari si precizari la sesizarea initiala formulata impotriva doamnelor avocat D. F. I. si Glaja O..
Nu a primit nicuo explicatie pentru tergiversarea comunicarii primei deciziei.
Prin contestatie a atacat ambele solutii ale Baroului M., atat decizia nr. 189/22.11.2011 privind restituirea onorariilor, cat si decizia nr. 188/22.11.2011 privind solicitarea de aplicare a unor masuri disciplinare.
Considera ca respectiva contesttie trebuia solutionata de Comisia Centrala de Disciplina si nu decatre C. UNBR.
Nici nu a fost verificat modul in care cele doua avocate si-au insusit in mod nelegal sume de bani cu titlu de onorarii avocațiale, pentru ca av.D. F.luliana sa emită chitanțe pentru sume mult mai mici.
In acest sens era normal sa nu fie de acord cu restituirea diferentelor pentru care nu au fost eliberate chitanțe justificative, prejudiciind in acest fel societatea din punct de vedere financiar.
S-a afirmat in mod absurd ca av.D. luliana a adus la cunoștința consiliului Baroului M. ca societatea ar avea contracte neachitate in condițiile in care aceasta a incasat suma de 94.000 lei prin transfer bancar, suma care nu se regăsește in nici unul din contractele incheiate, fara a vorbi de onorarii pentru care a emis chitanțe cu sume mult mai mici.
La momentul la care dosarul s-a aflat la B. M., dupa emiterea primelor Decizii, a fost interzis accesul administratorului societății pentru studierea inscrisurilor, cu rea credința prezentandu-i-se strict documentele pe care le-a depus personal.
Nu i s-a prezentat nici un referat intocmit de cele doua avocate cu privire la punctul de vedere al acestora, astfel ca prima decizie a fost atacata doar in baza cate unui singur paragraf din decizii (hotărâri total nemotivate care cuprind doar cate o afirmație).
A apreciat ca trebuiau verificate toate inscrisurile depuse de reclamanta cu privire la activitatea defectuoasa si in detrimentul societății, desfășurata de cele doua avocate, inclusiv cele depuse in data de 22.11.2011 la care nici măcar nu se face referire.
A solicitat audierea sa, M. T., pentru a oferi explicații cu privire la inscrisurile depuse, insa in mod tacit i-a fost refuzata solicitarea.
A arătat pe larg relațiile de prietenie dintre cele doua avocate si angajați din cadrul DGFP- Administrația Finanțelor Publice Targu M. cu care acestea colaborau fara știrea sa, ajungandu-se in situația in care societatea a achitat si de cate 3 ori aceleași sume pretins debite către AFP.
Nici nu s-a făcut trimitere la inscrisurile din care rezulta ca inclusiv instanțele de judecata au condamnat atitudinea total necorespunzatoare a celor doua avocate cu privire la totala nepregatire a cauzelor precum si la nenumăratele cereri de amânare care de multe ori nu au mai fost admise de instanțe.
In mod surprinzător nu au fost cerute documente justificative din care sa rezulte ca intradevar societatea ar mai avea de achitat vreo suma cu titlu de onorariu avocațial si nici nu se explica modalitatea prin care av.D. luliana incasa sume mai mari decât cele pentru care elibera chitanțe redactate pe calculator.
In drept, a invocat dispozitiile art.304 pct.9, 304 ind. 1 Cod de procedura civila, art.88 al.4 din Legea nr.51/1995 actualizata.
La 14.06.2012 parata UNBR a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Prin incheierea din 20.06.2012 instanta a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inaintarii sale unui complet de recurs fata de dispozitiile art. 88 al. 4 din legea nr. 51/1995, invoacate de parte.
Prin incheierea din 15.04.2013 a completului de recurs desemnat in cauza s-a dispus restituirea doarului la completul de fond initial investit intrucat in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 88 al. 4 din legea nr. 51/1995, cererea reclamantei purtand o denumire gresita.
La termenul din 12.06.2013 s-a dispus la solicitarea partilor introducerea in cauza a Baroului M. in calitate de parat.
La 12.07.2013 acest parat a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata,
La termenul din 11.09.2013 reclamanta a depus o cerere de conexare si inscrisuri, iar instanta a dispus efectuarea de adrese catre cele doua parate pentru a depune inscrisurile care au stat la baza emiterii celor doua decizii contestate, respectiv decizia 188/22.11.2011 a Consiliului Baroului M. si decizia nr. 408/31.03.2012 a Consiliului UNBR.
La 27.09.2013 B. M. a comunicat instantei inscrisurile solicitate.
Parata UNBR a depus la 8.10.2013 inscrisurile are au stat la baza emiterii deciziei sale contestata in prezenta cauza.
La 13.01.2014 reclamanta a depus o cerere de probe prin care a solicitat interogarea numitelor D. I. F. si O. GLAJA.
Totodata au fost depuse inscrisuri privind dosare penale intocmite la sesizarea societatii reclamante.
La termenul din 11.03.2015 instanta a constat ca nu sunt intrunite conditiile pentru admiterea exceptiei de litispedenta si nici ale celei de conexitate cu dossarul nr._ pentru motivele aratate in incheierea de sedinta de la acea data.
Totodata i s-a acordat un termen reclamantei ca isi precizeze actiunea daca doreste sa introduca in cauza si alte persoane sub aspectul motivelor in fapt si in drept ale acestor cereri.
La termenul acordat (29.04.2015) pentru precizarea actiunii, reclamanta nu s-a prezentat, depunand ulterior dupa ramanerea in pronuntare a unor concluzii scrise si o precizare a actiunii la 6.05.2015.
Din cuprinsul acestei cereri nu a reiesit necesitatea repunerii cauzei pe rol deoarece reclamanta nu a indicat nicio persoana care sa fie chemata in judecata ca parata ori intervenient fortat si nici motivele de fapt si de drept cu privire la astfel de cereri.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea retine ca actiunea reclamantei este neintemeiata pentru urmatoarele considerente.
Reclamanta a solicitat anularea deciziei Consiliului UNBR nr. 408/31.03.2012 pe motiv ca a fost pronuntata de un organ necompetent fata de dispozitiile art. 88 al. 2 lit b din legea nr. 51/1995 si pentru ca nu au fost analizate sustinerile sale si nici nu au fost administrate probe, nici cea prin care a solicitat audirea administratorului societatii.
Prin decizia sus invocata a fost respinsa ca neintemeiata contestatia reclamantei impotriva deciziei nr. 188/22.11.2011 a Consiliului Baroului M. prin care a fost respinsa plangerea cu privire la sanctionarea disciplinara a doamnelor avocat D. I. F. si GLAJA O..
Asa cum s-a retinut si prin incheierea in care s-a stabilit competenta ca instanta de fond a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a de C. Administrativ si Fiscal, in speta nu erau incidente dispozitiile art. 88 din legea nr. 51/1995 invocate de reclamanta.
Astfel din decizia contestata a Consiliului UNBR se retine ca aceasta a fost motivata pe dispozitiile art 66 lit p din aceeasi lege.
Potrivit acestor prevederi, C. UNBR „p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate și rezolvă plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei;”.
Prin decizie C. UNBR a rezolvat o contestatie facuta impotriva unei hotarari a Consiliului Baroului M., astfel incat aceasta era competent sa solutioneze contestatia reclamantei.
Astfel se constata ca paratul nu a actionat ca in calitate de organ disciplinar, deorece prin hotararea atacata nr. 188/22.11.2011 s-a stabilit ca nu extista elemente care sa conduca la trimiterea celor doua avocate in fata Comisiei de disciplina.
Prin urmare s-a statuat ca nu existau indicii cu privire la savarsirea unei abateri disciplinare si astfel C. Baroului M. a inteles in baza prerogativelor sale prevazute de art. 87 al.1 din legea nr 51/1991 sa nu exercite actiunea disciplinara.
Numai C. Baroului poate exercita actiunea disciplinara, indiferent de persoana care a sesizat despre existenta unei abateri disciplinare in cazul avocatilor.
Faptul ca s-a apreciat de catre consiliul baroului ca nu trebuie exercitata actiunea disciplinara nu poate fi cenzurat de catre instanata de judecata, deoarece instanta nu se poate substitui organului competent sa se pronunte daca faptele sesizate sunt de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei si ca se impune sau nu exercitarea unei actiuni disciplinare.
In alta ordine de idei se retine ca nu exista un drept al unei persoane ca alta persoana sa fie sanctionata disciplinar, ci doar dreptul de a sesiza anumite abateri, dar acestui drept ii corespunde doar obligatia ca sesizarea sa fie solutionata.
Ori sesizarea reclamantei a fost solutionata prin decizia nr. 188/2011 a Consiliului Baroului M., decizie mentinuta de catre C. UNBR.
Referitor la audierea administratorului societatii reclamante, aceasta audiere nu era necesara si oricum punctul de vedere exprimat de societate este in fapt si punctul de vedere al administratorului acesteia.
Toate aspectele privind sesizarea puteau fi formulate in scris.
Oricum nu s-a indicat vreun text legal care sa oblige paratul C. UNBR sa il audieze pe administratorul unei societati care a inregistrat o plangere sau petitie.
Referitor la onorariile incasate de cele doua avocate impotriva carora reclamanta a formulat plangerea s-a pronuntat o alta decizie, respectiv decizia nr. 189/22.11.2011 a Consiliului Baroului M., decizie contestata in alta cauza.
Neeliberarea de chitante pentru sumele incasate este o fapta care este de natura penala si nu poate face obiectul unei cauze in contencios administrativ.
In alta ordine de idei potrivit art. 265 din Statutul profesiei de avocat « Protecția onoarei și a prestigiului profesiei, respectarea legii, a statutului profesiei și a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredințate organelor constituite potrivit dispozițiilor legii. (2) Fapta săvârșită de avocat prin care se încalcă dispozițiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care își are sediul secundar și care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocați constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit art. 89 din Lege. (3) Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispozițiilor din Lege și din prezentul statut care prevăd expres o astfel de calificare” .
De aici reise ca nu orice incalcare a legii ori prevederilor statutului constituie abatere disciplinara ci numai acelea de natura a prejudicia onoarea si prestigiul profesiei, ori o astfel de apreciere nu poate apartine decat organelor profesiei, ori in speta organele profesiei au apreciat ca nu se impune declansarea actiunii disciplinare in ceea ce priveste cele doua avocate.
Daca reclamanta a fost nemultumita ca o . dosare au fost stramutate si acest fapt era de natura a atrage cheltuieli suplimentare atunci putea sa rezilieze, sa renunte la contractele de asistenta juridica cu avocatele in cauza.
De asemenea obligatiile asumate de avocati prin contractele incheiate sunt obligatii de diligenta si nicidecum de rezultat.
Multitudinea de dosare in care reclamanta a fost reprezentata de avocatele in cauza demonstreaza ca pana la un moment reclamanta a fost multumita de prestatia acestora, altfel nu le-ar mai fi angajat in alte cauze.
De asemenea din inscrisurile de la filele 52-57 reiese ca cel putin in doua dosare s-au pronuntat solutii in favoarea reclamantei, astfel ca eventualele nemultumiri ale acesteia cu privire la prestatia avocatelor este neintemeiata.
Daca reclamanta se considera prejudiciata ca urmare a prestatiei avocatelor are la dispozitie calea unei actiuni in pretentii fie in baza unei raspunderi contractuale fie a unei raspunderi civile delictuale.
Prin urmare se constata legala si temeinica decizia atacata si neintemeiata actiunea reclamantei.
F. de cele retinute mai sus si de dispozitiile art. 1, 10, 18 din legea nr. 554/2004, ale legii nr. 51/1995, instanta va respinge actiunea reclamantei ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. C. S.R.L. cu sediul în Târgu M., . nr. 116/18/4, jud. M., în contradictoriu cu pârâții UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 5, sector 5, și B. M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
Red. C.P – 5 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2522/2015. Curtea de Apel... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
