Obligaţia de a face. Decizia nr. 2522/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2522/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 30855/3/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2522
Ședința publică din data de 4 mai 2015
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de reclamantul C. M. V. împotriva sentinței civile nr. 8302/11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurentul – reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8302 din 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C. M. V. împotriva pârâtei Administrația S. 1 a Finanțelor Publice prin DGRFP București având ca obiect anularea Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante nr._/25.04.2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. M. V. invocând motivele de casare prev. de art. 488 pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă.
În cuprinsul recursului, recurentul arată că decizia a cărui anulare a solicitat-o este un act administrativ fiscal fiind un înscris oficial emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea și stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale și cuprinde toate elementele prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru astfel de acte.
Recurentul invocă și dispozițiile din Codul de procedură fiscală care asimilează actului administrativ fiscal și soluția fiscală individuală anticipată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Motivul pentru care instanța de fond a respins capătul de cerere al acțiunii reclamantului prin care a solicitat anularea Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante nr._/25.04.2014 l-a reprezentat faptul că această decizie nu este un act administrativ fiscal.
Curtea apreciază că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere că decizia contestată întrunește toate caracteristicile unui act administrativ fiscal, act care este definit de art. 41 din Codul de procedură fiscală ca „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”.
De altfel, chiar art. 9 și 10 din Legea 9/2012 prevede posibilitatea contestării deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante, mai întâi pe cale administrativă, iar apoi în fața instanțelor de contencios. Chiar dacă dispozițiile legale de mai sus fac referire doar la contestarea cuantumului sumei stabilite în funcție de deprecierea valorii autovehiculului, totuși, din aceste dispoziții rezultă că și în concepția legiuitorului decizia de calcul este văzută ca un act ce poate produce o vătămare destinatarului, și prin urmare poate fi contestată, inclusiv la instanța de contencios administrativ.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 498 alin. 2 coroborat cu art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul C. M. V. împotriva sentinței civile nr. 8302/11.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC – 2 ex.
Jud.fond C. E. I.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3049/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1343/2015.... → |
|---|
