Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 65/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 4464/2/2014
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 65
Ședința publică de la 14 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamanta S. (G.) G. E., cu domiciliul ales pentru comunicare la C.. de Av. Olaras Tantica A., cu sediul în București, ., nr. 2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în sector 3, București, .. 13 și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30, având ca obiect „obligare emitere act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde reclamanta, prin avocat R. E. I., în baza împuternicirii avocațiale la fila 3 din dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează faptul că pârâta U. S. Haret a transmis la dosarul cauzei, prin fax, la data de 13.01.2015, prin serviciul registratură, note de concluzii.
Curtea, față de practica constantă din ultima perioadă și având în vedere și soluția de principiu de unificare a practicii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze, pe care o pune în discuția părții reclamante.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției necompetenței materiale, considerând că aceasta aparține Curții de Apel București, având în vedere că judecarea cauzei se solicită a se face în contradictoriu cu M. Educației Naționale, care este o autoritate centrală.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției de necompetență materială, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta S. (G.) G. E., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI, și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, a solicitat următoarele:
- recunoașterea studiilor de licența efectuate la Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale, specializarea Marketing, din cadrul Universității „S. Haret" București, cu dobândirea titlului de Economist Licențiat, obținut prin promovarea examenului de licența;
- eliberarea de catre M. Educației Naționale a tipizatului de diploma de licența catre U. S. Haret in vederea completării ei si remiterii catre reclamantă;
- completarea diplomei eliberate si remiterea ei catre reclamantă.
Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale.
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței materiale, Curtea reține următoarele:
Acțiunea formulată de reclamantă cuprinde trei capete de cerere, pretenția principală constând în obligarea pârâtei U. S. Haret să elibereze și să remită reclamantei diploma de licență.
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului M. Educației Naționale la recunoașterea studiilor și la eliberarea tipizatului necesar eliberării diplomei de licență, Curtea apreciază că sunt accesorii, întrucât problema recunoașterii studiilor și aprobării tipizatelor necesare pentru eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă se poate pune numai în condițiile în care instanța ar admite petitul formulat în contradictoriu cu U. S. Haret,.
Așadar, în stabilirea caracterului principal sau accesoriu al unor cereri, nu are importanță ordinea formulării acestora, ci trebuie analizat în ce măsură soluționarea unui capăt de cerere depinde sau nu de soluția dată altui capăt de cerere.
Or, în cazul de față, este indubitabil că soluționarea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu M. Educației Naționale depinde de soluția dată capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, în sensul că admiterea sau respingerea cererii privind obligarea ministerului la recunoașterea studiilor și eliberarea tipizatului necesar depinde de admiterea, respectiv de respingerea cererii de obligare a Universității la eliberarea diplomei de licență.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Aplicând criteriul rangului autorității în ierarhia autorităților administrative, se constată că, așa cum s-a statuat și prin soluția de principiu pentru unificarea practicii pronunțată de plenul judecătorilor Secției de C. Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din data de 20 februarie 2012, U. S. Haret este asimilată unei autorități publice locale.
În ceea ce îl privește pe pârâtul M. Educației Naționale, acesta este o autoritate publică centrală.
Întrucât capătul de cerere principal al prezentei acțiuni este formulat în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, Curtea apreciază că instanța competentă să soluționeze în primă instanță acțiunea se stabilește în raport de această pârâtă, urmând ca, în ceea ce privește cererile accesorii formulate în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, să opereze prorogarea legală de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 123 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Având în vedere că pârâta U. S. Haret este o entitate asimilată unei autorități publice locale, Curtea constată că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul are competența de a soluționa, în primă instanță, prezenta cauză, astfel cum s-a stabilit prin soluția de principiu pentru unificarea practicii pronunțată de plenul judecătorilor Secției de C. Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din data de 20 februarie 2012.
Din aceste considerente, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta S. (G.) G. E., cu domiciliul ales pentru comunicare la C.. de Av. Olaras Tantica A., cu sediul în București, ., nr. 2, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în sector 3, București, .. 13 și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30, în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. P. M. B.
Red./Tehnored.
jud.C.P../
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 206/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 24-02-2015, Curtea de... → |
|---|
