Pretentii. Decizia nr. 143/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 1306/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2581/01.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. P., având ca obiect pretenții - RESTITUIRE TAXĂ POLUARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
În raport de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Constatând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra fondului recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2581 din 01.09.2014 Tribunalul Ilfov a admis cererea formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Voluntari și în consecință, a dispus anularea deciziei din 18.06.2010 privind stabilirea taxei de poluare și obligarea pârâtei A.F.P. Voluntari să restituie reclamantului suma de 1119 lei, cu titlu de taxă emisii poluante cu dobânda legală aferentă.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Recurenta afirmă că în mod greșit instanța fondului a admis cererea de chemare in judecata si a dispus restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, precizând că plata taxei de poluare a cărei restituire se solicita a fost efectuată in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, respectiv dispozițiile OUG nr.50/2008 și în temeiul unei decizii ce nu a fost contestată în procedura prevăzută de art.205 din OUG nr.92/2003, context în care acțiunea apare și ca fiind inadmisibilă.
Față de susținerea reclamantului că taxa ar fi discriminatorie, recurenta afirmă că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România, astfel că în cazul în care suntem în prezenta acelorași specificații tehnice, legislația națională prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
În ceea ce privește soluția de obligare la plata dobânzii legale, recurenta arată că din cuprinsul dispozițiilor art.124 din O.G. nr.92/2003 rezultă că persoana interesată are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70 după caz, or reclamantul nu a adresat pârâtei o cerere de acordare a dobânzilor.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct.8 C.proc.civ.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa contestației administrativ fiscale, curtea subliniază că în conformitate cu prevederile art.193 C.proc.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Ca atare, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi invocată direct în calea de atac și în aceste condiții nu constituie motiv de casare în recurs.
Curtea constată nefondat motivul de recurs invocat în prezenta cale de atac, respectiv art.488 pct.8 C.proc.civ., apreciind că sentința civilă criticată reflectă o corectă aplicare a principiului prevalenței dreptului comunitar asupra dreptului intern, pentru următoarele considerente:
Este de subliniat, în primul rând, că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din OUG nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Similar, prin ordonanța din 3.2.2014 pronunțată în cauzele conexate C-97/13 ȘI C-214/13, Curtea reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Legea nr.9/2012, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În egală măsură, considerentele tribunalului cu privire la temeinicia cererii de acordare a dobânzii legale sunt pe deplin valabile, reflectând aplicarea principiului reparării integrale și efective a prejudiciului suferit de reclamantă prin impunerea taxei cu încălcarea principiului supremației dreptului comunitar.
De altfel, prin decizia preliminara pronunțată în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu), C.J.U.E. a statuat că: „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”, astfel că în mod greșit susține recurenta nelegalitatea hotărârii, prin raportare la nerespectarea condițiilor prevăzute de OG nr.92/2003.
În atare context, acțiunea reclamantului, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.92/2003 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2581/01.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. P. cu domiciliul ales la C.. Av. C. cu sediul în București, .. 235, .>., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. G. A. F.
GREFIER
A. M. C.
Red./Thred. GAF
2 ex./18.01.2015
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Jud. fond A. D.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 281/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 408/2015. Curtea de... → |
|---|
