Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3856/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3856/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 363/116/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3856/2015
Ședința publică de la 14 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător D. G. S.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 373/29.04.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. B. G., având ca obiect „suspendare executare act administrativ hot. 27, 28, 29, 30 și 31 din 04.03.2015”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât reprezentat de consilier juridic P. F. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 03.07.2015 intimatul a depus cerere pentru lipsă de apărare/imposibilitate de prezentare fiind plecat din țară până la data de 27.07.2015, iar la data de 12.07.2015 recurentul a depus răspuns la întâmpinare.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de amânare formulată de intimat.
Consilierul juridic al recurentului depune la dosar delegație de reprezentare și cu privire la cererea formulată de intimata, arată că din informațiile sale, d-l G. ar fi trebuit să fie în țară.
În urma deliberării, Curtea urmează a respinge cererea de amânare formulată de intimatul-reclamant, având în vedere urgența soluționării cauzei, măsura amânării judecății cauzei pentru motivele invocate contrazicând însuși scopul judecării cu celeritate a cererii de suspendare.
Constatând că nu mai sunt cereri prealabile, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția nulității recursului prin prisma celor două motive invocate prin întâmpinare, cât și pe fond.
Consilierul juridic al recurentului-pârât solicită ca, în ceea ce privește excepția nulității, aceasta să fie respinsă pentru considerentele arătate în răspunsul la întâmpinare, iar în ceea ce privește cererea de recurs, solicită admiterea, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare, având în vedere că în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 554/2004.
Curtea reține cauza pentru a se pronunța pe excepția nulității recursului și pe fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 373/29.04.2015 a Tribunalului Călărași a fost admisă acțiunea reclamantului G. B. G., formulată în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, dispunându-se suspendarea executării Hotărârii Consiliului Județean Călărași nr. 27/04.03.2015, în temeiul art. 14 din legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea a cărei suspendare se solicită s-au luat mai multe măsuri, respectiv: s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier județean al reclamantului G. B. G. pentru incompatibilitate; s-a declarat vacant locul consilierului județean G. B. G.; s-a constatat încetarea de drept a mandatului de vicepreședinte al Consiliului Județean Călărași a reclamantului G. B. G., ca urmare a încetării de drept a mandatului de consilier județean și s-a declarat vacantă această funcție; s-a abrogat Hotărârea Consiliului Județean Călărași nr. 80/26.02.2012 privind alegerea vicepreședinților Consiliului Județean Călărași .
În motivarea existenței unui caz bine justificat, Tribunalul a reținut că ANI a fost sesizată în privința reclamantului, la data de 09.05.2011 cu privire la existența unei stări de incompatibilitate în persoana acestuia, în perioadele 31.01.2005 – 25.06.2008, respectiv 26.06.2008 – 27.04.2009, această stare de incompatibilitate fiind încetând așadar anterior sesizării.
S-a constatat că ANI a întocmit Raportul de evaluare la 23.12.2011, privind starea de incompatibilitate anterioară a reclamantului, iar prin Hotărârea Consiliului Județean Călărași nr. 27 acesta a fost sancționat cu încetarea mandatelor de consilier județean și de vicepreședinte al Consiliului Județean abia la data de 04.03.2015, după aproximativ 6 ani de la data încetării stării de incompatibilitate.
Reține Tribunalul că, procedând în acest, mod pârâtul a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 176/2010, care consacră termenul de 3 ani de la data încetării cauzei de incompatibilitate pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.
Suplimentar, instanța de fond a mai constatat că la adoptarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită s-a aplicat procedura votului secret, deși art. 57 alin 2 lit. b, alin 3 și 4 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Județean Călărași prevede ca modalitate de vot votul deschis.
Tribunalul mai reține, în continuare, că la vot nu au participat un număr de 9 consilieri județeni, aceștia declarând că se abțin și, cu toate acestea, procesul verbal al ședinței consacră faptul că hotărârea a fost adoptată cu 17 voturi pentru, din totalul de 17 voturi, acest aspect ridicând suspiciuni cu privire la procedura de votare.
Instanța de fond a mai arătat în considerente și aceea că Hotărârea nr. 27/04.03.2015 nu este motivată în mod corespunzător, având în vedere că în preambulul acesteia sunt înșiruite o . rapoarte, referate, adrese și temeiuri de drept, care nu reprezintă motivare în fapt.
Toate aceste aspecte constatate de instanța de fond au fost apreciate de aceasta ca reprezentând „caz bine justificat”, în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea Hotărârii.
În privința condiției „pagubei iminente”, Tribunalul a reținut că aceasta constă în lipsirea reclamantului de indemnizația cuvenită, fiind irelevant dacă acesta obține și alte venituri. De asemenea, a fost avut în vedere și prejudiciul de imagine suferit de reclamant.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâtul C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI, solicitând instanței casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată, pentru incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.
Arată recurentul, în motivare, că măsura dispusă cu privire la reclamant nu putea fi adoptată în termenul de 3 ani de la data încetării stării de incompatibilitate, având în vedere că Raportul de evaluare ANI a rămas definitiv abia după soluționarea contestațiilor promovate împotriva acestuia. Pe perioada cercetării judecătorești efectele raportului de evaluare au fost suspendate, astfel că măsura încetării mandatului a putut fi dispusă doar în urma rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, din data de 20.02.2015.
Recurentul arată că art. 32 din legea nr. 176/2010 stipulează că actul se completează cu dispozițiile celorlalte acte normative care reglementează incompatibilități ori conflicte de interese.
De asemenea, arată că în cauză nu se putea aplica o sancțiune disciplinară, Legea nr. 176/2010 făcând trimitere expresă la reglementările speciale aplicabile demnității, funcției sau activității respective. Or, legea aplicabilă aleșilor locali este Statutul aleșilor locali, legea aplicabilă în cazul incompatibilității unui ales local fiind Legea nr. 393/2004, care prevede că mandatul încetează de drept în cazul în care alesul este incompatibil.
Arată recurentul că din coroborarea art. 25 alin 2 teza finală a Legii nr. 176/2010 cu dispozițiile Legii nr. 393/2004, rezultă că măsura încetării de drept a mandatului reclamantului a fost adoptată în termenul prevăzut de lege.
Nici nu se poate aprecia altfel, deoarece s-ar naște întrebarea firească cu privire la motivele pentru care ANI a mai efectuat evaluarea finalizată prin emiterea Raportului nr._/2011 și la cele pentru care s-a mai soluționat litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._ pe rolul Curții de Apel București. Hotărârea instanței de fond pronunțată în acest dosar nu poate să răstoarne soluția înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 738/20.02.2015.
Mai arată recurentul că, în privința modalității de vot aleasă pentru încetarea mandatului de consilier județean, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, cu excepția cazului prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. h, în situațiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia, consiliul local sau consiliul județean, după caz, adoptă în prima ședință ordinară, la propunerea primarului, respectiv a președintelui consiliului județean, o hotărâre prin care se ia act de situația apărută și se declară vacant locul consilierului în cauză. A.. (2) prevede că hotărârea va avea la bază, în toate cazurile, un referat constatator semnat de primar și de secretarul comunei sau orașului, respectiv de președintele consiliului județean și de secretarul general al județului. Referatul va fi însoțit de actele justificative. A.. (3) prevede că, în cazul prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. h, în termen de 30 de zile de la data sesizării partidului politic sau a organizației cetățenilor aparținând minorităților naționale pe a cărei listă consilierul local sau consilierul județean a fost ales, prefectul constată, prin ordin, încetarea mandatului consilierului local sau județean înainte de expirarea duratei normale a acestuia și declară vacant locul consilierului local sau județean.
Aceste dispoziții legale au caracter derogatoriu de la prevederile cu caracter general cuprinse în art. 45 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, astfel că în cauză se aplică cu prioritate dispozițiile cu caracter special cuprinse în Legea nr. 393/2004.
Or, aceste prevederi nu reglementează nicio condiție de formă în privința adoptării hotărârii prin care se constată încetarea de drept înainte de termen a mandatului de consilier județean, respectiv dacă aceasta se adoptă prin vot deschis sau prin vot secret.
Potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, hotărârea prin care se constată încetarea de drept înainte de termen a mandatului de consilier județean este valabilă indiferent dacă aceasta se adoptă prin vot deschis sau prin vot secret.
În privința modalității de vot a celor 9 consilieri, care deși au participat la ședință au refuzat să voteze, arată că Tribunalul a făcut confuzie între noțiunea de abținere și cea de neparticipare la vot, noțiuni distinct tratate de reglementările specifice.
Abținerea nu este echivalentă cu neparticiparea la vot.
Orice consilier se poate abține de la vot în orice moment, însă abținerea în cadrul votului cu majoritate calificată este calculată ca un vot împotrivă.
Neparticiparea la vot a celor 9 consilieri nu afectează majoritatea necesară, întrucât în acest caz majoritatea a fost calculată conform principiului simetriei formelor, care impune ca aceeași procedură (în speță, aceeași majoritate) să fie urmată/respectată și la încetarea mandatului, la fel ca la validarea consilierului județean.
Referitor la incidența art. 69 alin. (3) din Legea 393/2004, arată recurentul că Tribunalul a apreciat în mod eronat cu privire la justețea suspendării, având în vedere că trebuie verificat dacă încetarea de drept a mandatului de consilier județean se face cu majoritatea consilierilor prezenți la vot sau prin raportare la dispozițiile art. 69 alin. (3) din Legea 393/2004. Instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 și pe cele ale art. 12 alin. (1) din Lege, potrivit cărora prin hotărârea adoptată trebuie să se ia act de situația apărută și să se declare vacant locul consilierului în cauză.
Legiuitorul nici nu conferă posibilitatea exprimării vreunui vot cu privire la această stare de fapt, prevăzând că doar se ia act de situația apărută, respectiv de starea de incompatibilitate.
Actul administrativ atacat, deși se referă la o anumită persoană, ceea ce îi conferă un aspect de act individual, este un act administrativ cu regim special, deoarece nu permite exercitarea vreunui vot negativ, consilierii având o singură variantă legală, și anume aceea de a luat act, de drept, de încetarea mandatului, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 393/2004.
Față de aceste dispoziții, votul, indiferent că este sau nu secret, nu poate fi decât unul singur și anume, a se lua act de încetarea mandatului de consilier județean. Votul nu poate fi nici pozitiv, nici negativ, neexprimând voința consilierilor, ci dând valoare juridică exprimării voinței consilierului în legătură cu care s-a constatat incompatibilitatea.
Arată recurentul că art. 69 alin. (3) din Legea nr. 363/2004 prevede două modalități de vot distincte, referindu-se expres la sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate viceprimarului, președintelui sau de vicepreședintelui consiliului județean. Încetarea de drept a mandatului reclamantului nu a fost o sancțiune disciplinară, pentru a fi aplicate dispozițiile art. 69 din actul normativ citat Nu se poate reține că la încetarea de drept a mandatului unui consilier județean se aplică regulile sancționării disciplinare și nu regulile validării mandatului de consilier județean (respectiv majoritatea consilierilor prezenți).
Referitor la concluziile Tribunalului privind nemotivarea aplicării măsurii încetării de drept a mandatului, arată că actul este corespunzător motivat.
Legea nr. 176/2010 prevede la art. 25 alin. (3) că fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective. Sancționarea unei fapte săvârșite cu încălcarea obligațiilor legale privind regimul incompatibilităților se sancționează conform reglementării aplicabile demnității, în măsura în care prevederile Legii nr. 176/2010 nu derogă de la aceasta.
Principiile care stau la baza prevenirii incompatibilității în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea,transparența deciziei și supremația interesului public.
Menținerea mandatelor aleșilor locali (categorie în care se includ și consilierii județeni li vicepreședinți! consiliilor județene) depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiționează deținerea acestuia.
Hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă la data de 20.02.2015 are forță obligatorie, ea fiind prezumată în mod absolut a exprima realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judîcata pro veritae habetur), împotriva celor constatate irevocabil de instanța de judecată neputându-se primi vreo dovadă contrară.
Prin urmare, încetarea mandatului reclamantului a intervenit în baza art.25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, consilierii județeni neputând decât, în baza prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 și pe cele ale art. 12 alin. (1) din același act normativ, să ia act de încetarea mandatului de drept, înainte de termen.
Răspunderea disciplinară se antrenează în condiții strict și distinct determinate de lege, nefiind justificată adoptarea unei alte hotărâri.
De altfel, proiectul hotărârii a fost dezbătut în plen, așa cum reiese din procesul verbal al ședinței (care face parte integrantă din hotărâre), dar și anterior în ședințele comisiilor de specialitate ale Consiliului Județean. În nici una dintre aceste ocazii nu au fost propuse alte sancțiuni, neexistând amendamente în acest sens.
În privința pagubei iminente, arată că aprecierile instanței de fond sunt, de asemenea, nefondate.
Din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
În speță, punerea în executare a actului administrativ are drept consecință încetarea plății indemnizației, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, această încetare are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, astfel că îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C..
Intimatul-reclamant G. B. G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, pentru lipsa calității de mandatar a semnatarului cererii și pentru lipsa semnăturii.
Pe fondul cererii de recurs intimatul arată că sancțiunile prevăzute de Legea nr. 393/2004 și Legea nr. 176/2010 sunt diferite.
Răspunderea disciplinară se aplica pentru o fapta săvârșita cu vinovăție, iar vinovăția nu a fost constatată în speță.
Din actul a cărui suspendare se solicită nu rezultă dacă a fost eliberat din funcție sau doar s-a constatat încetarea calității de consilier județean.
În privința termenului în care poate fi aplicată sancțiunea, arată că potrivit Legii nr. 176/2010, sancțiunea disciplinare se poate aplica in 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate - art.26, alin(3) teza a doua.
Sancțiunea, așa cum o denumește recurentul, a fost pronunțata prin Hotărârea Consiliului Județean Călărași nr.27/04.03.2015, starea de incompatibilitate de care discutam, încetând in data de 27.04.2009, cu cea. 17 luni înainte de adoptarea Legii 176/2010 si cu 2 ani înainte de sesizarea ANI.
Niciun text de lege nu prezintă incompatibilitatea ca un atribut al vreunei persoane, așa cum insinuează si face recurentul. Realitatea faptelor precum si logica juridica obliga pe toți subiecții de drept sa nu prezinte denaturat realitatea, mai ales in fata instanței de judecata, garantul respectării ordinii de drept. Daca recurentul ar fi folosit exprimarea completa, incluzând si perioada de existenta a stării de incompatibilitate constatate, conform Raportului ANI, atunci consiliul județean ar fi fost corect informat si ar fi luat o decizie in cunoștința de cauza.
Arată intrimatul că, deși recurentul invocă art.26 alin. 1 lit.h din Legea 176/2010 „uită" sa precizeze ca este vorba de o sancțiune „disciplinara".
Alegerea unei sancțiuni si aplicarea acesteia trebuie sa țină cont si de celelalte prevederi ale Legii 176/2010 care reglementează, de exemplu art.26, lit.h din Legea 176/2010, unde se precizează ca ,,h) pentru aleșii locali, cu excepția primarilor și președinților consiliilor județene - consiliului local sau, după caz, consiliului județean, care va aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii”.
Chiar si in momentul in care citează prevederile art. 29 alin.(3) din Legea 176/2010, semnatarii recursului subliniază faptul ca neconstatarea încetării funcție constituie contravenție, cu toate ca si neaplicarea sancțiunii disciplinare constituie tot contravenție.
În ceea ce privește modalitatea de vot, arată că explicația recurentului pentru utilizarea votului secret nu este logica si nici nu este întemeiata pe Lege deoarece odată invoca prioritatea aplicării Legii 393/2004 in fata Legii 215/2001, după care afirma ca, „deoarece Legea 393/2004 nu prevede modalitatea de vot, „secret" sau „deschis" atunci nu are importanta aceasta. Aplicarea principiului ,,ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", a pus consiliul in situația de nu-si respecta propriu Regulament de organizare si funcționare, aprobat prin Hotarare de consiliu, in care se precizează imperativ modalitatea de vot in cazul încetării mandatului înainte de termen pentru situațiile decise de art.9 din legea 393/2004.
Este evident o aparenta de nelegalitate reținuta de prima instanța care nu a judecat ci doar a observat o posibila nerespectare a Legii.
Referitor la votul celor 9 consilieri care au refuzat să voteze, deși au fost prezenți la ședință, intimatul reclamant arată că procesul verbal al ședinței Consiliului Județean din 04.03.2015 face dovadă cu privire la succesiunea dezbaterilor, rezultând că cei 9 consilieri nu si-au exercitat dreptul la vot din considerente de nelegalitate a hotărârii sau din considerente de natura asumării unei răspunderi prin exercitarea unui vot negativ, imposibil de identificat prin procedura de vot „secret".
Arată intimatul că potrivit art. 48 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului Județean Călărași adoptat HCJ nr. 109/29.08.2008 „abținerile se contabilizează la voturile „contra"."
Abținerea celor 9 consilieri nu a fost contabilizata la voturi „contra", consemnându-se în mod eronat ca Hotărârea 27/2015 a fost adoptata cu votul ,,pentru" a 17 consilieri din totalul de 17 consilieri „prezenți la vot", fără sa se facă vreo mențiune despre abțineri.
Instanța retine corect o aparenta de nelegalitate generata de situația excepționala in care 9 consilieri județeni refuza sa participe la vot. Totodată instanța lasă cercetarea si judecarea situației de către instanța care urmează a fi investita cu judecarea anularii Hotărârii pentru motive de nelegalitate.
Referitor la numărul voturilor necesare pentru adoptarea Hotărârii, având în vedere că legea nu este clară pe acest aspect, este necesar a se verifica daca încetarea mandatului de consilier județean se face majoritatea consilierilor prezenți la vot sau prin similitudine, in baza art. 1 alin.2 din Noul Cod Civil, cu alta procedura de încetare a mandatului de ales local, in condițiile art. 69(3) din Legea 393/2004 cu un număr de cel puțin 2/3 din numărul consilierilor in funcție.
Gravitatea sancțiunii de încetare a mandatului asupra consilierului județean este mai mare decât cea mai aspra sancțiune prevăzuta de art.57 din Legea 393/2004.
Referitor la nemotivarea aplicării măsurii încetării de drept a mandatului, arată intimatul că la aliniatul 2 citează corect cuprinsul art.25 alin(3) din Legea 176/2010 dar la aliniatul 3 concluzionează eronat, eliminând din art 25 alin(3) partea care nu-i convine „ori, după caz, constituie abatere disciplinara si se sancționează potrivit reglementerilor aplicabile demnității, funcției sau activității respective."
Nu exista nici in Legea 393/2004, nici in Legea 215/2001, articol care menționeze „eliberarea din funcție" a alesului local ca sancțiune aplicabila acestuia de către consiliul respectiv. In cazul vicepreședinților exista aceasta sancțiune.
Prin urmare sancționarea disciplinara este rezultata din art.25 alin(3) din Legea 176/2010.
Dezbaterea proiectului in plen si in comisii, precum si faptul ca nu au fost făcute amendamente de către consilierii județeni, nu suplinește obligația inițiatorului de a motiva in fapt si in drept Hotărârea nr.27/2015.
În concluzie lipsește cu desăvârșire motivația In fapt a stabilirii sancțiunii de încetare a mandatului de consilier județean.
În privința pagubei iminente, arată intimatul că aceasta rezultă din lipseirea sa de indemnizația de consilier
Acest prejudiciu devine imposibil de reparat in situația arătata in care se procedează la înlocuirea subsemnatului, cu următorul supleant, in funcția de consilier județean, prin validarea mandatului acestuia.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
1/ Excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și lipsa calității de reprezentant.
Această excepție a fost invocată de intimatul-reclamant, motivată fiind prin aceea că semnatarul recursului nu a fost mandatat pentru formularea cererii de recurs și, totodată, pentru aceea că recursul nu poartă semnătura Președintelui Consiliului județean, iar semnatarul nu a fost mandatat pentru semnare.
Curtea va reține, în primul rând, că recursul a fost semnat de Președintele Consiliului Județean, ing. Flipescu G. R., aceeași persoană care a reprezentat pârâtul și în fața instanței de fond.
De asemenea, recursul este semnat și de consilierul juridic al pârâtului, fiind însușit de acesta, consilierul juridic fiind persoana care a reprezentat pârâtul în fața instanței de fond.
În raport de această situație de fapt și prin raportare la prevederile art. 486 alin 3 lit. e NCPC, Curtea va reține că cererea de recurs îndeplinește toate condițiile de formă prevăzută de norma procedurală civilă, nefiind incidente dispozițiile art. 486 alin 3 NCPC, privind nulitatea pentru lipsa semnăturii.
În ceea ce privește nulitatea recursului pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.87 NCPC, privind conținutul mandatului și limitele acestuia, precum și prevederile art. 82 NCPC, referitoare la momentul până la care poate fi invocată lipsa calității de reprezentant.
Constată Curtea că intimatul nu a invocat în fața instanței de fond lipsa calității de reprezentant a Președintelui Consiliului Județean și, în mod implicit, a consilierului juridic mandatat pentru reprezentare în fața instanței, astfel că celor doi, în temeiul dreptului recunoscut prin art. 87 NCPC, le este recunoscut totodată și dreptul de a promova calea de atac, drept care ar putea fi pierdut prin întârziere.
În consecință, prin raportare la textele invocate, Curtea va reține că Președintele, alături de consilierul juridic, au acționat în mod legal în temeiul mandatului recunoscut de reclamant în mod implicit, prin necontestare, în fața instanței de fond, astfel că și din acest punct de vedere excepția nulității recursului de impune a fi respinsă.
2/ Referitor la motivele de recurs invocate de recurentul-pârât, prin cererea de recurs, Curtea va reține că acestea se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin 1 pct. 8 NCPC, recursul urmând a fi respins însă, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
a/ În ceea ce privește dovada existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004
Reține Curtea că Tribunalul a apreciat existența cazului bine justificat prin raportare la mai multe aspecte de aparentă nelegalitate a actului.
În primul rând, în legătură cu termenul de prescripție în care poate fi aplicat măsura încetării mandatului de consilier județean, Curtea va constata din preambulul actului administrativ că acesta a fost întemeiat de recurentul-pârât pe dispozițiile art. 25 alin 2 și 3, art. 26 alin 3 și art. 29 alin 3 din legea nr. 176/2010, precum și în considerarea dispozițiile art. 9 alin 2 lit. b alin 3 și art. 18 alin. 3 din legea nr. 393/2004.
Analizând temeiul de drept avut în vedere de recurent la aplicarea măsurii privind încetarea mandatului intimatului, Curtea va reține că dispozițiile art. 25 alin 2 și 3 se referă la „persoana eliberată sau destituită din funcție” ori la „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese”, care constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară.
Așadar, chiar textul de lege utilizat de recurent în preambulul Hotărârii, în baza căruia s-a adoptat măsura, califică caracterul măsurii ca fiind sancțiune pentru săvârșirea unei abateri disciplinare.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că în mod corect Tribunalul s-a raportat la textul art. 26 alin 3 din legea nr. 176/2010, pentru că acesta stabilește un termen limită pentru aplicarea sancțiunilor în cazul constatării unor abateri disciplinare.
Referitor la cel de-al doilea text de lege invocat de recurent în preambulul Hotărârii contestate, respectiv art.9 și art. 18 din cuprinsul Legii nr.393/2004, Curtea va reține că acesta se referă la situațiile de încetare de drept a calității de consilier județean înainte de expirare a mandatului, în caz de incompatibilitate, încetare care se constată prin Hotărâre a Consiliului Județean. Pentru constatarea încetării calității nu este prevăzut vreun termen de prescripție/decădere.
Reține Curtea că, deși în mod aparent, având în vedere și actele premergătoare întocmite anterior adoptării Hotărârii nr. 27/2015, recurentul-pârât a intenționat să facă aplicarea art. 9 și art. 18 din legea nr. 393/2004, respectiv să constate încetarea mandatului de consilier al reclamantului ca urmare a constatării incompatibilității acestuia, în realitate o astfel de intenție nu este susținută de motivarea în drept a Hotărârii, care este ambiguă prin însăși inserarea textelor privind aplicarea sancțiunii disciplinare a eliberării din funcție pentru cauză de incompatibilitate.
Pe cale de consecință, din motivarea actului contestat nu poate fi desprins în mod evident caracterul măsurii adoptate, respectiv dacă aceasta este sau nu o măsură disciplinară, supusă termenului de prescripție de 3 ani.
Curtea nu va dezlega această problemă de drept prin prezenta decizie, deoarece modalitatea juridică prin care se dispune/ constată încetarea mandatului și, implicit de a calității intimatului se va realiza de instanța învestită cu judecata fondului acțiunii în anulare.
Cu toate acestea, Curtea va observa că în mod corect Tribunalul a apreciat că ambiguitatea asupra naturii măsurii dispuse, respectiv asupra intenției recurentului, reprezintă un caz bine justificat în sensul Legii nr. 554/2004, câtă vreme temeiul juridic al măsurii, avut în vedere de acesta, este incert și nu poate determinat doar prin raportare la conținutul actului administrativ, a cărui motivare în fapt și în drept nu poate fi completată ulterior, în fața instanței de judecată.
Așadar, existând suspiciuni cu privire la natura măsurii dispuse și, având în vedere că în cazul unei sancțiuni disciplinare (aplicată în baza art. 25 alin 3 din Legea nr. 176/2010, menționată în preambul), dispusă prin raportare la o situație care a încetat anterior sesizării ANI, termenul de prescripție de 3 ani trebuie respectat, iar Hotărârea a fost emisă cu depășirea acestui termen, Curtea va constata că în speță cazul bine justificat a fost dovedit.
Pentru aceleași considerente, în legătură cu ambiguitatea rezultând din motivarea actului administrativ cu privire la natura juridică a măsurii dispuse, Curtea va reține că și concluziile Tribunalului referitoare la insuficienta motivare a actului se impun a fi menținute, la rândul său acest aspect reprezentând un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește critica referitoare la „votul secret” prin care s-a dispus măsura, Curtea va reține că în mod corect Tribunalul a făcut referire la Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Județean Călărași, care dispune cu privire la modalitatea de votare.
Astfel, cum a arătat instanța de fond, potrivit art. 57 din Regulament, pentru constatarea încetării calității de consilier modalitatea de votare este „vot deschis”. Ori, potrivit procesului verbal al ședințe, maniera de votare a fost „vot secret”.
Curtea nu va analiza cu ocazia prezentei decizii efectele produse prin nerespectarea procedurii de votare, respectiv dacă era sau nu necesară dovedirea unei vătămări de către intimatul-reclamant pentru a atrage nulitatea actului administrativ contestat, aceste aspecte urmând a face obiectul analizei instanței învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.
Cu toate acestea, Curtea va reține că aspectele relevate sunt de natură a da naștere unor îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului, ceea ce reprezintă caz bine justificat în sensul legii contenciosului administrativ.
Curtea va înlătura însă concluziile Tribunalului cu privire la contabilizarea, ca voturi „pentru” a voturilor persoanelor care au decis să nu participe la procedura de votare.
Reține Curtea din procesul verbal al ședinței Consiliului că la lucrările ședinței au participat 26 de consilieri județeni, iar dintre aceștia un număr de 9 consilieri nu au votat cu privire la încetarea mandatului reclamantului. Ceilalți 17 consilieri prezenți la vot au votat „pentru” adoptarea măsurilor propuse.
Acesta este sensul din cuprinsul procesului verbal care trebuie avut în vedere, respectiv că au votat doar 17 consilieri, iar dintre cei 17 care au votat toate voturile au fost „pentru”. Restul de 9 voturi (din cei 26 de consilieri prezenți) nu au fost numărate ca voturi valabile.
Pe cale de consecință, în privința numărului de voturi exprimate în sensul adoptării măsurii nu pot fi identificate indicii de natură a constitui „caz bine justificat” pentru adoptarea măsurii suspendării, concluziile contrare ale Tribunalului urmând a fi înlăturate.
În același sens, în ceea ce privește numărul de voturi necesare pentru a se dispune măsura încetării calității de consilier, Curtea urmează a înlătura considerentele Tribunalului din cuprinsul hotărârii atacate, având în vedere că acesta nu a arătat în ce măsură se identifică o nelegalitate aparentă a Hotărârii, ci s-a rezumat a concluziona că nu este clar ce text de lege se aplică în această situație.
Ori, în aceste condiții, soluția era de respingere a constatării existenței unui caz bine justificat, nefiind vorba despre o evidentă nelegalitate, câtă vreme argumentele reclamantului în sensul reținut de Tribunal conduc spre o dezlegare a fondului cauzei, urmând a fi avute în vedere de instanța învestită cu acțiunea în anulare.
b/ Referitor la condiția pagubei iminente, Curtea va constata că nu se identifică incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPC, Tribunalul realizând o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 14 din legea nr. 554/2004.
Astfel, corect a constatat instanța de fond că actul administrativ contestat a condus la o lipsire a reclamantului de indemnizația lunară încasată și, totodată, de posibilitatea de a participa pe viitor la procedurile de votare din ședințele Consiliului județean Călărași, ceea ce este de natură a reprezenta prejudiciu iminent imposibil ori extrem de dificil a fi reparat în viitor.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 496 NCPC rap. la art. 20 și art. 14 și 15 din legea nr. 554/2004, va constata că în cauză nu se identifică incidența motivului de casare invocat de recurent, urmând a respinge recursul ca nefondat, cu consecința menținerii măsurii suspendării Hotărârii nr. 27/04.03.2015 ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr. 373/29.04.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. B. G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. S. D. G.
GREFIER
P. M.
Red./tehn A.P./ 4 ex – 03.09.2015
Jud. Fond: A. P. I. – Tribunalul Călărași
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 763/2015. Curtea de... | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
