Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 59/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 6937/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 59
Ședința publică de la 14 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Reprezentantul Ministerului P. a fost reprezentat de doamna procuror C. C..
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. N. în contradictoriu cu intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, având ca obiect „reexaminare anulare cerere” .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, prin consilier juridic cu delegație la dosar aflată la fila 30 din dosar, lipsind contestatorul S. N. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin fax, la data de 08.01.2015 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI.
Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii, ce a fost invocată prin întâmpinare de către intimat.
Intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii și pe cale de consecință respingerea cererii ca inadmisibilă.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației.
Reprezentantul Ministerului P. solicită respingerea excepției inadmisibilității și respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece se invocă o eroare de judecată, nefiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în vederea soluționării excepției inadmisibilității cererii și asupra contestației în anulare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatorul S. N. a formulat în contradictoriu cu I. G. pentru Imigrări – Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, Serviciul Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București contestație în anulare împotriva încheierii din 17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /a1 prin care s-a dispus respingerea cererii de reexaminare a contestatorului, reclamant în respectivul dosar.
În motivarea contestației au fost invocate următoarele argumente:
Instanța învestită cu prezenta contestație trebuie să aibă în vedere eroarea materială, în sensul în care dezlegarea dată prin încheierea din 17.06.2014 este rezultatul unei erori materiale.
Jurisprudența generată de aplicarea art. 318 din C. 1865 își păstrează actualitatea și cu privire la dispozițiile corespunzătoare din Noul Cod de procedură civilă, în sensul în care acest motiv de contestație în anulare specială se referă la săvârșirea unei erori materiale, a unei greșeli de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probatoriului.
In prezenta cauză, hotărârea din reexaminare are la bază o eroare materială esențială, ce a determinat soluția pronunțată. Instanța din dosarul nr._, prin adresa din data de 8 aprilie 2014, i-a pus în vedere că are „obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 RON"(fila 32 din dosar fond), fără a face referire la obligația de a depune dovada taxei de timbru.
Potrivit art. 33 alin. (2) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, există două obligații distincte, și anume: obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și obligația de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, obligații care trebuiau aduse la cunoștință de către instanța de judecată prin aceeași adresă, pentru a fi aduse la îndeplinire.
Învederează instanței faptul că este cetățean străin, nu are studii juridice, este student la facultatea de medicină, iar la momentul reexaminării nu beneficia de serviciile juridice ale unui avocat. Din punctul său de vedere, dispozițiile din adresa instanței din 08.04.2014 sunt deosebit de clare, precizând textual faptul că: „în termen de 10 zile de la primirea prezentei comunicări, sub sancțiunea anulării cererii, aveți de îndeplinit obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 RON".
Mai mult decât atât, a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de anulare, prin care a învederat instanței faptul că, în termenul de 10 zile, adică în data de 15.04.2014, a achitat taxa de timbru, conform chitanței nr._, și a depus o copie după chitanța doveditoare.
Consideră că, dacă judecătorul a anulat cererea de chemare în judecată, deși la momentul pronunțării acestei soluții, complinise lipsul sesizat (obligația de a achita taxa de timbru), dispărând ca atare cauza de nulitate, cererea de reexaminare promovată se impunea a fi admisă, motivat de faptul că măsura anulării cererii a fost dispusă în mod eronat, cu nerespectarea dispozițiilor legale. În temeiul art. 177 alin. (3) din C., actul nu va fi anulat, dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate, a dispărut cauza acesteia.
Prin urmare, instanța din reexaminare a constatat îndeplinită în termenul legal obligația impusă de instanță, și cu toate acestea, a respins reexaminarea ca nefondată, reținând că „acesta a depus dovada că a achitat taxa judiciară de timbru la serviciul poștal, la data de 15.04.2014, conform chitanței nr._ emisă de poștă, fără însă a o atașa cererii de chemare în judecată."
Învederează instanței faptul că nu a depus dovada achitării taxei, întrucât în comunicarea instanței nu era prevăzută o astfel de obligație, iar pe de altă parte, a dovedit instanței de reexaminare faptul că a achitat taxa în termenul legal, depunând dovada împreună cu cererea de reexaminare.
Pentru considerentele arătate mai sus, având în vedere faptul că respingerea cererii este rezultatul unei erori materiale, solicită ca, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C., admiterea prezentei contestații în anulare, anularea încheierii din data de 17.06.2014 și rejudecarea cauzei pe fondul ei.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul I. G. pentru Imigrări a fost invocată excepția inadmisibilității contestației întrucât încheierea atacată nu este o hotărâre a unei instanțe de recurs, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 503 alin.2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Intimatul a mai arătat că motivele invocate de contestator nu reprezintă o greșeală materială a instanței ci se invocă propria culpă a contestatorului de a prezenta instanței de fond dovada achitării taxei de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin încheierea din 06.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost anulată cererea formulată de reclamantul S. N. prin care a solicitat anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr._/26.03.2014 emisă de I. G. pentru Imigrări – Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, Serviciul Depistări și Combaterea Șederii și Muncii Ilegale a Străinilor București. Motivul anulării l-a reprezentat faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a timbra cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul S. N. a formulat cererea de reexaminare, în temeiul art. 200 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Cererea de reexaminare a fost respinsă prin încheierea din 17.06.2014, ce formează obiectul prezentei contestații în anulare, reținându-se că reclamantul a depus dovada că a achitat taxa judiciară de timbru la serviciul poștal, la data de 15.04.2014, conform chitanței nr._ emisă de poștă, fără însă a o atașa cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimat, Curtea reține că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contestatorul a invocat ca motiv al contestației în anulare prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2 din codul de procedură civilă potrivit cărora: „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.
La alin. 3 al aceluiași articol se prevede și că „dispozițiile alin. 2 pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.
De asemenea, potrivit art. 504 alin. 1 din Codul de procedură civilă „contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. 1 putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului”.
Rezultă din dispozițiile de mai sus, intenția legiuitorului de a da posibilitatea atacării cu contestație în anulare pentru motivele prev. la art. 503 alin. 2 pct. 1,2 și 4, în toate cazurile în care hotărârile unei instanțe nu mai pot fi atacate cu apel sau recurs.
Este și situația încheierii de respingere a unei cereri de reexaminare pronunțate potrivit art. 200 alin. 6 din Codul de procedură civilă și care este definitivă.
În ceea ce aspectele de fond ale contestației în anulare, Curtea reține că pretinsa eroare materială invocată de contestator se referă la faptul că instanța ar fi confundat obligația achitării taxei de timbru cu obligația depunerii dovezii achitării taxei de timbru la dosarul cauzei.
Susținerea contestatorului este neîntemeiată întrucât din motivarea încheierii contestate rezultă că instanța a avut în vedere tocmai situația invocată de contestator și a apreciat că acesta trebuia nu numai să achite taxa de timbru în termenul acordat, dar și să depună dovada achitării taxei la dosarul cauzei în același termen.
Prin urmare, nu este vorba despre vreo eroare materială în care s-ar fi aflat instanța care a pronunțat încheierea din 17.06.2014, atâta timp cât acesta are în vedere în motivarea soluției chiar situația de fapt invocată de contestator în prezenta contestație în anulare.
În ceea ce privește aspectul dacă instanța a apreciat corect că reclamantul trebuia să depună dovada achitării taxei de timbru până la termenul acordat, Curtea reține că acesta reprezintă un aspect de aplicare a legii ce nu poate fi încadrat în noțiunea de eroare materială la care face referire art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. N. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. P., din București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. G. PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA PENTRU IMIGRĂRI A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, SERVICIUL DEPISTĂRI ȘI COMBATEREA ȘEDERII ȘI MUNCII ILEGALE A STRĂINILOR BUCUREȘTI, cu sediul în .. 23, sector 1, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
| ← Obligaţia de a face. Hotărâre din 27-01-2015, Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 13/2015.... → |
|---|
