Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 2090/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2090/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2363/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2090/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 189/2000, împotriva sentinței civile nr. 2966/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M. (NASCUTA CIASCAI M.), având ca obiect „refuz acordare drepturi”
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă reprezentată de avocat L. F. cu delegație la fila 20 dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța din oficiu invocă excepția tardivității recursului prin raportare la data poștei care este 13.10.2014 coroborată cu data la care i-a fost comunicată sentința instanței de fond la 23.09.2014.
Apărătorul intimatei, solicită a se constata că recursul a fost formulat peste termenul legal de 15 zile.
De asemenea, arată că prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, întrucât recurenta în mod greșit și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 301 – 304 pct. 8 C., deși întreaga procedură s-a desfășurat conform Noului Cod de Procedură Civilă. Sancțiunea pentru nemotivarea recursului pe motivele prevăzute la art. 488 NCPC este nulitatea prevăzută de art. 489 alin. 2 NCPC. Pentru aceste motive solicită anularea recursului atât pentru nemotivare cât și pentru tardivitate.
Curtea ia act de concluziile puse de apărătorul intimatei și constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat.
Arată că recurenta a criticat sentința de fond pentru faptul că în mod eronat s-a admis contestația întrucât numele petentei ar figura greșit în unele dintre documente, respectiv în loc să fie scris numele corect de Ciascai s-a trecut Ceascai. În mod corect instanța de fond a analizat documentele depuse (act de naștere, carnetul de refugiat al mamei în care numele mamei și al copiilor apare corect de Ciascai) în care numele era scris corect, precum și celelalte documente în care apare numele de Ceascai, care sunt o anchetă socială și o fișă a carnetului de refugiat, care nu erau necesare pentru a se stabili statutul de refugiat. Explicația dată de modul în care s-a scris eronat numele intimatei se datorează rezonanței fonetice pe de o parte cât și perioadei și contextului în care aceste documente au fost întocmite.
De asemenea, arată că la dosar a depus decizii prin care fraților intimatei, care au fost refugiați împreună cu aceasta, le-au fost acordate calitatea de refugiat. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat cât și taxa de timbru de la fond.
La solicitarea instanței, de a preciza dacă a formulat recurs împotriva sentinței de fond cu privire la cheltuielile de judecată, apărătorul intimatei arată că nu a formulat recurs.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2966/18.04.2014 a Tribunalului București a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 189/2000, a fost anulată Hotărârea nr._/351/31.05.2013 emisă de pârâtă, fiind obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 care a suferit persecuții din motive etnice, constând în aceea că a fost refugiată în altă localitate în perioada 12.12.1940 – 06.03.1945, precum și la plata drepturilor cuvenite potrivit legii începând cu data de 01.01.2013. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În esență, instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat cerere la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care a solicitat recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, cererea fiind respinsă prin Hotărârea nr._/351/31.05.2013, pe motiv că din actele depuse de petentă la dosar nu rezultă persecuția suferită în sensul clar și prevăzut în mod expres de prevederile legii, conform art. 6.
A constatat Tribunalul că reclamanta este născută în data de 20.04.1934 în localitatea Lozna, jud. S., fiind fiica lui T. și a Victoriei, astfel cum rezultă din certificatul de naștere, certificatul de căsătorie și hotărârea de divorț, iar conform probatoriului administrat a rezultat că o parte a familiei sale s-a refugiat după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 pe teritoriile aflate sub autoritatea Statului român. Astfel, Mama Ciascai V., gravidă, și copiii A., R., O., V., I., M., S. și G. au fost înregistrați la Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, astfel cum rezultă din carnetul de refugiat nr._ și din fișele nr._/12.12.1940 și nr._/09.05.1942 (copii eliberate de Arhivele Naționale, f. 41-51). Autenticitatea înscrisurilor este confirmată și de publicarea în Monitorul Oficial, Partea a II-a, nr. 107/08.05.1941 a anunțului de pierdere a carnetului de refugiat (f.60), găsit ulterior la data de 29.12.1944.
Mai reține instanța de fond că din copiile eliberate de Arhivele Naționale de pe documentele întocmite de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei rezultă că reclamantei și familiei sale le-au fost acordate ajutoare pe timpul cât au fost refugiați în altă localitate decât cea de domiciliu, făcându-se dovada că a existat o persecuție din motive etnice, întrucât tatăl C. T. a fost „arestat de unguri”, așa cum rezultă din ancheta socială din data de 15.03.1941.
Făcând referire la art. 2. alin. 1 din O.G. nr. 105/1999, Tribunalul a reținut că persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit. a)-d) și g) au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de deportare, de detenție, de strămutare în alte localități, de muncă forțată sau de evacuare din locuința pe care o dețineau. Persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit. e) și f) au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei.
S-a reținut că reclamanta are calitzatea recunoscută prin lege și i se cunvin drepturile prevăzute de actul normativ menționat. Atât timp cât familia reclamantei a fost dezbinată de regimul hortyst, mama și copiii printre care se afla și reclamanta refugiindu-se în București, unde au beneficiat de ajutoare în calitate de refugiați, în perioada 12.12.1940 – 06.03.1945, reclamanta a fost o victimă directă a persecuției și trebuie să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În ceea ce privește data de la care se acordă drepturile prevăzute de această lege, Tribunalul a reținut incidența art. 5, potrivit căruia „persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea”. Nu există o dispoziție legală care să amâne acest moment în funcție de necesitatea completării cererii cu anumite documente solicitate de comisie. Potrivit art. 61 din aceeași lege, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Prin urmare, chestiunea administrării probatoriului este distinctă de cea a nașterii drepturilor solicitanților, care este legată strict de înregistrarea cererii de recunoașterii a calității de beneficiar.
Împotriva sentinței civile nr. 2966/18.04.2014 a Tribunalului București a formulat recurs pârâta, arătând că instanța de fond in mod eronat a constata ca motivele invocate in susținerea cererii sunt întemeiate.
Arată recurentul că în realitate reclamanta nu a făcut dovada ca persoanele care apar înregistrate in documentele aflate la dosar, cu numele de Ciascai, Ceașca si Ceascai sunt una si aceeași persoana. În acest sens, indică faptul că în certificatul de naștere . nr._ emis de Primăria Comunei Lozna in data de 18.12.2012 numita B. M. apare fiind născuta cu numele CIASCAI M., iar cererile formulate susține ca este născuta cu numele CEASCAI. De asemenea, . de Comisariatul General al Refugiaților nr._/09.05.1421 tatăl reclamantei este înregistrat cu numele CEAȘCA T., iar la rubrica „alte persoane in sarcina refugiatului" este înregistrata numita CEAȘCA M..
Mai arată recurentul-pârât că un alt înscris în care sunt evidențiate neconcordanțe este si Ancheta Sociala întocmita de Primăria Municipiului București în 15.03.1941, în care mama reclamantei este înregistrata cu numele CIASCAI V., ca si in certificatul de naștere.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2966/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a C. Administrativ si fiscal în dosarul civil nr._, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind neîntemeiată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia.
Cu prioritate, intimata invocă excepția nulității recursului, având în vedere prevederile art. 488 alin (2) noul cod de procedura civila, ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs invocate de recurenta, printre cele de casare prevăzute de art 488 din noul cod de procedura civila.
În combaterea susținerilor din recurs, intimata arată că motivele de recurs privind inadvertențele referitoare la numele de familie sunt nefondate si nu pot fi luate in considerare, fiind pure speculații prin care recurenta C. de P. a Municipiului București încearcă sa modifice sau sa completeze motivele care au stat la baza Hotărârii nr._/351/31.05.2013.
Din hotărârea atacată nu rezultă clar si explicit că motivul respingerii cererii l-ar fi constituit neconcordanta scrierii exacte a numelui de familie al reclamantei in unele dintre înscrisurile întocmite in timpul refugiului.
Arată intimata că motivul de respingere a cererii nu poate fi modificat sau completat ulterior adoptării Hotărârii.
Reclamanta a cerut să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru că s-a aflat in situația prevăzută de art 1 lit. c) din lege, respectiv a fost refugiată din localitatea de domiciliu ( Lozna, Jud. S.) ca urmare a cedării către Ungaria Hortystă a teritoriilor din Transilvania de Nord, prin odiosul Dictat de ia Viena.
Pentru a dovedi situația de refugiată, reclamanta B. M. a depus atât actele de identitate si de stare civilă cât si înscrisurile eliberate de Arhivele Naționale. Prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reclamanta B. M. a făcut dovada că înainte de căsătorie s-a numit CIASCAI M., așa cum rezulta din Certificatul de căsătorie . nr._, eliberat de Consiliul Local sector 2, la 05.12.2012. Reclamanta a mai dovedit cu Certificatul de Naștere sena NH, nr_, eliberat de Primăria Corn. Lozna, Jud. S., la 18.12.2012, că a fost născută la 20.04.1934 in corn Lozna, jud. S., din părinții: CIASCAI T. si CIASCAI V..
Arată intimata că în aceste acte de stare civila, numele reclamantei si al părinților este CIASCAI. Arhivele Naționale precizează prin Adresa nr. 723 3RP/2013, precizează că fișele cu nr._/1940 si_/1942 „se refera la refugiul familiei Ciascai/Ceascai/Cească T./T. cu soție V. si copii: A., Reqhma, O., V., I., M., S./S. si Gheorqhe.
Arată intimata că, potrivit acestor înscrisuri, rezultă următoarele:
-în Anexa la Carnetul de refugiat nr._/12.12.1940 întocmit pe numele mamei CIASCAI V., este menționat si numele copilului de 6 ani CIASCAI M.
-în Ancheta sociala efectuata de Primăria Mun. București la 15.111.1941, pe numele mamei V. CIASCAI, este menționat si copilul M..
-Scrisoarea mamei CIASCAI V. către D-na V. G..
Extrasul din Monitorul Oficial in care s-a publicat anunțul privind pierderea Carnetului de refugiat este pe numele mamei CIASCAI V..
In concluzie, în toate actele mai sus prezentate, de stare civilă si de refugiu, corespunde exact numele CIASCAI, corespunde vârsta reclamantei care fiind născută in 1934 avea 6 ani in 1940, când s-a întocmit Fisa_, corespunde si numele părinților: V. si T. si mai corespund si frații, atât ca nume cât si ca vârstă.
Intimata mai arată că mai există și alte înscrisuri întocmite in timpul refugiului, care nu reprezintă înscrisuri controlate in vreun fel (semnate sau însușite) de către tatăl reclamantei: Fisa nr._ / 09.05.1942, eliberată de Biroul T., pe numele tatălui in care apare scris numele Ceașcă, atât pentru tata cât si pentru familie dar înscrisul a fost întocmit de Jandarmii din T. fără să arate actele care au stat la baza întocmirii înscrisului, dar corespund exact prenumele tuturor membrilor familiei, vârstele lor si localitatea de unde vin ca refugiați; adresa Serviciului Aprovizionării nr._ / 29.12.1944, de trimitere a Carnetului de refugiat nr._ aparținând mamei refugiate si pierdut ia Comisariat., in care este scris numele Ceascai dar număr carnetului si fisei corespund exact cu cele in care numele este scris corect Ciascai.
Arată intimata că explicația scrierii diferite a numelui de familie in diverse înscrisuri CIASCAI / CEASCAI /CEAȘCĂ(i) consta în faptul că actele de stare civila (certificatele de căsătorie si de naștere) au fost întocmite de funcționari specializați si cu mai mare rigurozitate, caz in care au fost corect scrise, iar celelalte înscrisuri au fost întocmite de diverse persoane mai mult sau mai puțin pregătite ori au fost scrise după auz, caz in care rezonanta fonetica a grupurilor, CIA" si „CEA" este foarte ușor confundabila.
Mai poate fi explicată aceasta scriere ușor diferita a numelui de familie si prin faptul ca documentele respective au fost întocmite in urma cu 74 de ani, in timp de război, când românii din Transilvania de Nord se refugiau din calea trupelor hortyste, când limba română, nivelul de instrucție si educație din acea perioada era mult mai redus decât in prezent.
Intimata precizează că documentele depuse reprezintă dovezi suficiente care, pe baza corelației datelor pe care le conțin, probează ca reclamanta B. M., născuta CIASCAI M., a fost refugiata din localitatea natala, de la vârsta de 6 ani, împreuna cu familia compusa din mama, frații si surorile iar tatăl rămăsese arestat de unguri si nu s-a mai întors până la sfârșitul războiului.
Suplimentar, pentru a dovedi că familia Ciascai a fost refugiată ca urmare a persecuției etnice, arată că depune carnetul de refugiat al fratelui cel mare al reclamantei, Ciascai A. (menționat si în Fisele părinților) si Hotărârea Comisiei nr. 4359/16.04.2003 prin care, in baza art 1 lit c) din Legea nr. 189/2000, pentru Ciascai V., alt frate al reclamantei, a fost recunoscuta calitatea de beneficiar al acestei legi.
La termenul din 16.04.2015 au fost puse în discuția părților excepție tardivității recursului, excepția nulității recursului pentru nemotivare, acestea fiind reținute spre soluționare o dată cu cererea de recurs.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, precum și cele două excepții menționate anterior, Curtea constată următoarele:
1/ În ceea ce privește excepția tardivității recursului:
Potrivit dispozițiilor art. 20 din legea nr. 554/2004, termenul de recurs în materia contenciosului administrativ este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Astfel cum rezultă din dovada de comunicare atașată la dosar la fila 22 (dosar fond), hotărârea recurată a fost comunicată recurentei C. de P. la data de 23.09.2014, termenul de recurs, calculat pe zile libere potrivit art. 181 NCPC începând să curgă la 24.09.2014 și sfârșindu-se la 09.10.2014.
Este adevărat că pe ștampila de primire a recursului depus la dosar inițial este aplicată data de 13.10.2014, acesta fiind și motivul pentru care s-a pus în discuție din oficiu excepția tardivității.
Ulterior înaintării recursului însă, a fost comunicată și primul exemplar al cererii de recurs, promovată de recurentă, care conform mențiunilor din cuprinsul său, a fost înaintat instanței, pe fax, la data de 09.10.2014, deci în ultima zi a termenului.
Pe cale de consecință, prin raportare la înscrisurile de la dosar, Curtea urmează a reține că recursul a fost promovat în termen, astfel că se impune respingerea tardivității pusă din oficiu în discuție.
2/ Referitor la excepția nulității recursului pentru nemotivare:
Această excepție a fost invocată de intimată prin întâmpinare, motivată de faptul că cele arătate prin cererea de recurs nu reprezintă motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 NCPC.
Curtea, prin raportare la prevederile art. 489 alin 2 NCPC, va reține că cererea de recurs nu poate fi anulată, dacă motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 NCPC.
Analizând cererea de recurs, se constată că deși nu indicat în concret care este motivul de casare pe care îl apreciază incident, din motivare se poate desprinde concluzia că recurentă înțelege să se plângă de modul în care Tribunalul a interpretat și aplicat dispozițiile Legii nr. 189/2000, ceea ce intră sub incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPC.
Astfel, recurenta a arătat că intimata-reclamantă nu are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul actului normativ indicat, ceea ce echivalează cu incorecta aplicare a textelor de lege la situația de fapt stabilită prin raportare la probele din dosar.
Pe cale de consecință, nu se va putea aprecia că în cauză recursul nu a fost motivat, ceea ce ar atrage nulitatea cererii, astfel că urmează a fi respinsă excepția nulității pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimată.
3/ Referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC:
Curtea va constata că incorecta interpretare și aplicare a legii de către Tribunal, invocată de recurentă, constă, în opinia acesteia, în incorecta determinare de către instanța de fond a calității intimatei de persoană îndreptățită la reparațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv incorecta stabilire a identității de persoană între autorii cu numele de familie Ciascai și cei purtând numele de familie Ceascai și Ceasca.
În primul rând, Curtea va reține că în cauză a fost contestată Hotărârea nr._/351/31.05.2013 a recurentei-pârâte, prin care a fost respinsă cererea acesteia de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Motivele de respingere indicate în cuprinsul actului constau în aceea că „petenta nu a făcut dovada recunoașterii persecuției etnice invocate. (…) Nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000 întrucât din actele depuse de petentă la dosar nu rezultă persecuția suferită în sensul clar și prevăzut expres în prevederile legii, conform art. 6”
Observă Curtea că nicăieri în cuprinsul actului administrativ contestat nu se face referire la aceea că nu există identitate de nume între autorii reclamantei – Ceascai și Ceasca – și reclamanta, fosta Ciascai, astfel cum rezultă din actul de naștere depus la dosar.
Singura motivare expusă de recurenta – pârâtă în actul contestat se referă la lipsa dovezilor cu privire la persecuția suferită.
Pe cale de consecință, având în vedere că motivarea actului administrativ nu poate fi realizată prin invocarea unor elemente noi, extrinseci actului contestat, Curtea va reține că motivele invocate în fața instanței de contencios cu privire la identitatea de nume dintre reclamantă și autorii acesteia nu trebuie și nu pot fi supuse analizei direct în instanță.
Cu toate acestea, se va reține că Tribunalul a procedat la analiza acestui motiv de respingere a cererii, în mod indirect, prin analiza calității de persoană îndreptățită, astfel că, prin raportare la prevederile art. 494 și art. 461 alin 2 NCPC, Curtea va proceda la rândul său la analiza înscrisurilor de la dosar în dovedirea atât a calității de persoană îndreptățită cât și, implicit, a dovezilor cu privire la identitatea de nume între reclamantă și autorii acesteia.
În acest sens, se va avea în vedere că prevederile art. 6 din legea nr. 182/2000 dispun că „perioada în care persoana persecutată din motive etnice nu s-a putut încadra în muncă, ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite ca urmare a persecuției, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă”.
De asemenea, potrivit art. 10 alin 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, „dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.
Curtea va constata că prin actele atașate la dosarul de fond de reclamantă s-a făcut dovada situației de fapt reținută de Tribunal, respectiv că familia acesteia a fost dezbinată de regimul hotryst, că mama reclamantei și copii acesteia, printre care și reclamanta, s-au refugiat în București, unde au primit ajutoare în calitate de refugiați, iar reclamanta a fost o victimă directă a persecuției.
În acest sens, stau dovadă înscrisurile atașate la dosarul administrativ, depuse în fața instanței de fond la filele 41 – 61, conform cărora au avut calitatea de refugiați în sensul Decretului – Lege nr. 118/1990, rep. numitul Cească T., soția acestuia, V. și copiii A., R., O., V., I., M., G. și S..
Deși conform înscrisului de la fila 43 autorul reclamantei T. este menționat cu numele de familie Ceasca, în alte înscrisuri, provenind din aceeași perioadă (fila 41, fila ) acesta este menționat cu numele Ceascai, fiind reprezentat ca tată al copiilor menționați anterior, printre care și reclamanta.
Este adevărat că în actele de stare civilă intimata-reclamantă este menționată cu numele de familie Ciascai, fiica lui Ciascai T. și Ciascai V., iar nu cu numele ceasca ori Ceascai, dar certificatul de naștere trebuie coroborat cu celelalte înscrisuri de la dosar (filele 44, 56) care fac referire la una și aceeași familie, indiferent că numele acestora a fost înscris în evidențe Ceascai/Ceasca ori Ciascai. De asemenea, în adresa nr. 723/15.03.2013 provenind de la Arhivele Naționale, este menționat faptul că aceeași familie (familia reclamantei) apare în evidențe cu diverse nume, respectiv Ciascai/ Ceascai/ Ceașcă, aceasta fiind o dovadă în plus asupra faptului că, în timp, numele a fost menționat în diverse evidențe diferit, dar în realitate este vorba despre aceeași familie.
De asemenea, în ancheta socială efectuată la domiciliul mamei reclamantei, la data de 15.03.1941 (fila 10 dosar recurs) numele acesteia, având calitatea de refugiată împreună cu 7 copii – A., Octavin, V., I., M., R. și Salviu – apare de această dată menționat ca fiind Ciascai, corespunzător numelui reclamantei din actul de naștere, iar nu Ceasca ori Ceascai.
Se va concluziona așadar că prin actele depuse la dosarul întocmit de recurenta- pârâtă reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea Drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum corect a constatat și Tribunalul.
Având în vedere că recurenta nu a invocat prin recurs alte motive de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, în afara celor privind lipsa identității de nume, Curtea prin raportare la cele menționate anterior urmează a constata că recursul este nefondat și, pe cale de consecință, prin raportare la prevederile art. 496 NCPC și art. 20 din legea nr. 554/2004, îl va respinge, menținând hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
În temeiul art. 453-457 NCPC va obliga recurenta- pârâtă la plata către intimata reclamantă a cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 240/26.01.-2015.
În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în fața instanței de fond, Curtea va reține că această cerere nu poate fi analizată în recurs, având în vedere că Tribunalul a acordat prin sentința civilă nr. 2966/18.04.2014 cheltuieli de judecată reclamantei, reprezentând onorariu de avocat, iar aceasta nu a promovat nici recurs principal și nici recurs incident pe acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile tardivității recursului și a nulității recursului pentru nemotivare.
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCURESTI - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 189/2000, împotriva sentinței civile nr. 2966/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M. (NASCUTA CIASCAI M.), ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1500 lei.
Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor ocazionate de judecata fondului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
Președinte JudecătorJudecătorGrefier,
A. PohribRaluca I. C. A. JabreMarga P.
Red./tehn A.P./ 4 ex – 08.06.2015
Jud. fond. - I. M. – Tribunalul București – Secția a II a
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2086/2015. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2046/2015.... → |
|---|
