Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1623/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1623/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 1958/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1623
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.06.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: F. C. M.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulate de reclamanta FUNDAȚIA D. V. PENTRU DEZVOLTAREA ROMANIEI, în contradictoriu cu pârâtul M. F. EUROPENE DIRECTIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta prin apărător, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de 22.05.2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus răspuns la întâmpinare, după care:
Curtea pune în discuție excepția netimbrării acțiunii și chestiunea cuantumului insuficient al cauțiunii, ambele invocate de pârât.
Reclamanta, prin apărător, solicită respingerea excepției și arată că este achitată cauțiunea în cuantumul legal.
Curtea, deliberând pe cuantumul timbrajului, constată că acesta s-a achitat în mod legal în cuantumul indicat de instanță, respectiv 50 lei, obiectul acțiunii fiind suspendare de act administrativ, pentru care se aplică dispozițiile art. 27 din OUG 80/2013; totodată, pârâta nu a formulat cerere de reexaminare cu privire la timbrajul fixat. Mai mult, Curtea apreciază că obiectul litigiului nu îl reprezintă un contract administrativ, nu vizează pretenții derivate din executarea unui contract, ci suspendarea unui act administrativ individual. Astfel, apreciază neîntemeiată excepția și o respinge ca atare.
Curtea, referitor la cauțiune, are în vedere faptul că obiectul cererii este neevaluabil în bani, raportat și la considerentele anterioare, cauțiunea fiind fixată în limitele Codului de procedură fiscală privind cererile neevaluabile în bani până la valoarea de 2000 lei; aceasta având în vedere că OUG 66/2011 se completează cu norma generală imediată, reprezentată de Codul de procedură fiscală.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunerea probelor.
Reclamanta, prin apărător, solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și cu dovada că s-a promovat recursul în dosarul nr._ . Dosarul 7444 a fost suspendat, dovada existând și pe portalul instanțelor de judecată.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, în temeiul art. 237 alin. 7, 255 raportat la art. 258 Cod de procedură civilă, apreciind că aceasta este concludentă, admisibilă și necesară pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de suspendare.
Reclamanta, prin apărător, arată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea. Este vorba despre un act administrativ, susceptibil de executare. Există elemente din care rezultă o îndoiala puternică asupra legalității actului. Invocă art. 46 din Codul de procedură fiscală, arătând că decizia contestată este semnată de o echipă de soluționare a contestației. Pe prima pagină a deciziei apare o semnătură pentru aprobare. Se pune problema dacă este a persoanei emitente. Semnătura nu îi aparține lui C. A., ci o altă persoană a semnat pentru el, aspect recunoscut și de pârâtă. Art. 46 este clar în acest sens, dacă lipsește unul dintre elementele, numele, prenumele sau semnătura persoanei emitente, actul este nul. Pe de altă parte, arata ca nu se poate admite ca după cinci cereri de rambursare admise a șasea să fie refuzată. Referitor la celelalte motive, arată că impactul asupra activității ar fi major, respectiv ar paraliza activitatea Fundației. Este îndeplinită și condiția pagubei care nu s-ar putea repara.
Va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea constată dezbaterile închise și, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, la 30.03.2015 sub dosar nr._, reclamanta FUNDAȚIA D. V. PENTRU DEZVOLTAREA ROMÂNIEI a chemat în judecată pe pârâtul M. F. EUROPENE DIRECTIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea 554/2004, suspendarea executării Deciziei de Recuperare a Prefinantarii emisă de către pârât cu nr._/26.06.2014, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Curtii de Apel Bucuresti.
Situația de fapt, potrivit motivării reclamantei:
În motivare, reclamanta a arătat că Decizia AMPOSDRU nr._/2014 a fost emisă de către pârât cu privire la Proiectul POSDRU/83/5.2/S/_, titlul „Promovarea meșteșugurilor tradiționale pentru a facilita trecerea de la agricultura de subzistenta la ocuparea in activități non-agricole in mediul rural”, codul SMIS_, beneficiar Fundația D. V. pentru Dezvoltarea României. Emiterea Deciziei AMPOSDRU_/2014 a fost făcuta ca urmare a anularii de către aceasta a Deciziei de recuperare a prefinantarii nr._/26.06.2014 emisa tot de AMPOSDRU pentru aceeași suma (de 527.458,15 lei) reprezentând aceeași prefinantare pretins nejustificata, în temeiul aceluiași Proiect.
Derularea Proiectului a început în baza Contractului de finanțare nr. E3700/21.05.2010, încheiat intre AMPOSDRU în calitate de finanțator și reclamantă în calitate de beneficiar, suma totală aprobată a finanțării nerambursabile fiind de 3.977.916,00 lei. Contractul de finanțare s-a desfășurat în perioada 01.06._12 și a avut ca scop formarea in domeniul meșteșugurilor tradiționale a 400 de persoane din mediul rural ocupate in agricultura de subzistenta. In perioada 01.06._12 reclamanta a depus si i-au fost aprobate de către AMPOSDRU 5 cereri de rambursare intermediare, ocazie cu care au fost deduse si sume reprezentând prefinantare. In ceea ce privește cererea de rambursare nr. 6, aceasta a fost depusa (la data de 15.05.2012) si ulterior clarificata (la data de 23.05.2012) de către reclamanta pentru o valoare rambursabila din Fondul Social European totala de 469.329,27 lei, din care suma de 164.265,24 lei reprezenta parte din deducerea prefinantarii. Cu toate că și cheltuielile evidențiate în cererea de rambursare nr. 6 si in anexele acesteia erau pe deplin eligibile, fiind respectate toate cerințele legale si contractuale, cererea si anexele fiind prezentate in aceleași condiții cu cele care deja fuseseră validate de AMPOSDRU prin aprobarea integrala a precedentelor 5 cereri de rambursare, in cazul cererii de rambursare nr. 6 reclamanta a fost informata ca nu se validează decât o parte din suma solicitata, iar prefinantarea acceptata a fost de 66.129,15 lei. Referitor la neregula care constituie temeiul refuzului de plată, respectiv pretinsa nelegalitate a angajării experților prin încheierea de convenții civile in loc de contracte de munca, în Raportul de vizita din data de 7.03.2012 reprezentanții AMPOSDRU au consemnat expres ca „Experții din cadrul proiectului care activează pe o perioada mai mica de 6 luni consecutive sunt angajați de către beneficiar prin convenții civile" și nu au considerat că exista vreo neregula în niciun sens.
Prin cererea înregistrata la data de 18.03.2014 la Curtea de Apel București, formându-se dosarul nr._, reclamanta arată că a chemat in judecata pe parații M. Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Varstince si AMPOSDRU solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați in solidar parații la plata sumei reprezentând contravaloare cerere de rambursare nr. 6.
Motive de nelegalitate a Deciziei AMPOSDRU_/2014, potrivit motivării reclamantei:
Reclamanta a susținut că: (1) nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 171 alin.1 din OUG 64/2009 pentru ca autoritatea de management (AMPOSDRU) sa fie indreptatita sa solicite restituirea sumelor acordate reclamantei ca prefinantare si inca nededuse; reclamanta a justificat utilizarea întregii sume pentru care a solicitat deducerea prefinantarii prin cererea de rambursare nr. 6, punând la dispoziția autorității, toate documentele solicitate legal si contractual; (2) refuzând nejustificat plata integrala a cererii de rambursare nr. 6 si, deci, neexecutându-si culpabil obligația de plata, paratul a pus reclamanta in imposibilitatea de a intocmi si solicita la plata cererea de rambursare finala, pârâtul determinând în mod artificial si injust inaplicabilitatea art. 6 alin. (3) al treilea paragraf din Contractul de finanțare; (3) Decizia AMPOSDRU_/2014 apare ca fiind nelegala (sau cel puțin prematura, atat timp cat Curtea de Apel București, pe rolul căreia se afla dosarul nr._, nu s-a pronunțat definitiv cu privire la cererea de rambursare nr. 6), solicitându-se anularea/desființarea ei; (4) se remarca existenta unor neregularitati de ordin formal privind Decizia AMPOSDRU_/2014, astfel: a) Decizia AMPOSDRU_/2014, desi este intitulata „Decizie de Recuperare a Prefinantarii", este emisa de „Echipa de soluționare a contestației"; b) niciunul din serviciile si compartimentele menționate in cadrul Deciziei AMPOSDRU_/2014 nu se regăsesc ca atare in Regulamentul de Organizare si Funcționare al AMPOSDRU, document afișat pe pagina oficiala de internet a Ministerului F. Europene, astfel incat nu se poate stabili daca persoanele emitente ale Deciziei AMPOSDRU_/2014 au acționat in limitele competentei expres si imperativ reglementate de respectivul Regulament pentru fiecare serviciu/compartiment in parte; c) persoanele sub semnătura cărora s-a emis Decizia AMPOSDRU_/2014 funcționează in cadrul Serviciului Constatare si Stabilire Nereguli, semnătura Directorului General al AMPOSDRU fiind strict pentru aprobare), or, în cauză, nu există o neregulă în sensul art. 2 din OUG 66/2011, căci în cazul în care AMPOSDRU ar fi considerat că este vorba de nereguli, procedura care trebuia aplicata era cea din OUG 66/2011; d) lipsesc elemente care in mod expres trebuiau prevăzute in conformitate cu prevederile art. 171 alin. 2 din OUG nr. 64/2009 și ale art. 43 alin.2 din OG nr. 92/2003, respectiv nu se fac mențiuni privind audierea reprezentanților Reclamantei si punctul de vedere al acestora, nu se prevăd mențiunile obligatorii privind posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația.
În justificarea măsurii suspendării executării Deciziei AMPOSDRU nr._/2014, partea reclamantă arată că actul administrativ litigios este susceptibil de executare.
Totodată, se invocă existența unui caz bine justificat, rezultând o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Astfel, precedentele 5 cereri de rambursare au fost aprobate de către AMPOSDRU integral si fara niciun fel de obiectiuni; or, refuzul de a aproba integral si cererea de rambursare 6, desi este făcuta in condiții similare, cu cele referitoare la primele 5 cereri este afectat de o indoiala foarte puternica privind legalitatea si temeinicia sa, îndoiala care se naște in primul rând din chiar conduita pârâtei.
Referitor la neregula descoperită abia cu ocazia analizării cererii de rambursare nr. 6 si care constituie temeiul refuzului de plata - pretinsa nelegalitate a angajării experților prin încheierea de convenții civile in loc de contracte de munca -, în Raportul de vizita din data de 07.03.2012, reprezentanții AMPOSDRU au consemnat expres că „Experții din cadrul proiectului care activează pe o perioada mai mica de 6 luni consecutive sunt angajați de către beneficiar prin convenții civile" si nu au considerat ca exista vreo neregula în nici un sens.
A mai susținut reclamanta că o instanța judecătoreasca, respectiv Curtea de Apel București, a fost deja investita cu cercetarea legalității refuzului părții pârâte, urmând să se pronunțe si cu privire la suspendarea obligațiilor reclamantei, inclusiv a celor legate de cererea de rambursare finala.
Aspectele menționate în precedent, respectiv emiterea deciziei de recuperare a prefinantarii de către o „Echipa de soluționare a contestațiilor”, formata pentru alt scop, faptul ca niciunul din serviciile si compartimentele menționate in cadrul Deciziei AMPOSDRU_/2014 nu se regăsesc ca atare in Regulamentul de Organizare si Funcționare al AMPOSDRU, lipsa unor elemente obligatorii din conținutul actului administrativ, emiterea Deciziei AMPOSDRU_/2014 de către persoane care funcționează . cărui activitate vizează cu totul alte situații decât recuperarea prefinantarii sunt evidente si creează, ele insele, o indoiala rezonabila asupra legalității Deciziei AMPOSDRU_/2014.
În ce privește condiția pagubei iminente, arată reclamanta că în ipoteza în care nu s-ar acorda măsura suspendării, iar decizia AMPOSDRU_/2014 ar fi anulata, situația anterioară nu ar putea fi niciodată deplin restabilită.
Față de situația veniturilor Reclamantei (din sponsorizări, fara caracter de stabilitate si continuitate), a cheltuielilor curente ale acesteia (salarii, chirie pentru sediu), dar si a celor referitoare la îndeplinirea obiectului de activitate al Reclamantei (sponsorizări), executarea Deciziei AMPOSDRU_/2014 pentru suma de 527.458,15 lei pune reclamanta in poziția de a-si inceta activitatea sau cel puțin de a nu mai putea desfășura activitățile in care este implicata, in susținerea interesului public, de a disponibiliza personal, de a-i fi afectata imaginea in mod grav. Toate aceste daune nu vor putea fi remediate pe deplin, chiar daca, la un moment dat, dupa parcurgerea procedurilor judiciare, reclamantei ii va fi restituita suma solicitata pe nedrept de către parata. Reclamanta mai arată că este o fundație cu activitate intensa in vederea susținerii si promovării valorilor autentice romanești, iar de programele sale au beneficiat gratuit peste 5000 de tineri cu perfomante deosebite.
In drept, au fost invocate disp. art. 171 alin.14 din OUG 64/2009, art. 215 alin.2 din OG 92/2003, art. 15 din Legea 554/2004.
Pârâtul M. F. EUROPENE - DIRECȚIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL "DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE" a solicitat respingerea cererii de suspendare executare act administrativ.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâtul că suspendarea executării actelor administrative constituite o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile pe care aceasta le reglementează. Astfel, pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare a executării actului administrativ, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada existenței acestor condiții, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.
Prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Sub acest aspect, reclamanta nu a furnizat elemente de fapt și de drept pe baza cărora, la o cercetare sumară, să rezulte că aparența dreptului este de partea sa.
În ceea ce privește cealaltă condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, nu s-a motivat în niciun fel de ce consideră că această condiție este îndeplinită, făcând referire doar la cuantumul ridicat al sumei.
Cuantumul creanței bugetare corelative obligației de plată stabilită în sarcina reclamantei nu constituie, prin el însuși, un motiv pentru admiterea cererii de suspendare. Invocarea unui prejudiciu pur financiar nu reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării.
HG nr. 759/2007 reglementează regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate, în cadrul operațiunilor finanțate, pentru toate programele operaționale. Cu alte cuvinte reglementează condițiile de eligibilitate generale pentru toate programele, fiecare program operațional având posibilitatea de a stabili propriile condiții speciale de eligibilitate. Conform contractului de finanțare POSDRU/83/5.2/S/_, D.G. AMPOSDRU este îndrituit sa efectueze verificări si să revină asupra eligibilității acordate până la închiderea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
Pentru motivele indicate, a solicitat pârâtul respingerea cererii de suspendare.
În drept, s-a invocat Codul de procedură civilă.
Analizând susținerile părților, în raport cu dispozițiile legale incidente și mijloacele de probă administrate, Curtea reține:
I. Situația de fapt:
1. Prin Decizia de recuperare a prefinanțării nr._/26.06.2014 privind proiectul POSDRU/83/5.2/S/_ „Promovarea meșteșugurilor tradiționale pentru a facilita trecerea de la agricultura de subzistență la ocuparea în activități non-agricole în mediul rural”, codul SMIS_, M. F. Europene – Autoritatea de Management POSDRU a stabilit în sarcina Fundației D. V. pentru Dezvoltarea României, conform art. 6 alin. 3 din contractul de finnațare nr. E3700/21.05.2010 și art. 171 din OUG nr. 64/2011, obligația de restituire a prefinanțării nejustificate în cuantum de 527.485,15 lei.
2. Prin Decizia nr. 53/19.08.2014 emisă de M. F. Europene – Autoritatea de Management POSDRU s-a dispus anularea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr._/26.06.2014, întrucât la litera H) temeiul de drept a fost invocat eronat OUG 64/2011 în loc de OUG 64/2009 și emiterea unui nou titlu de creanță în care să se menționeze corect temeiul de drept.
3. La data de 19.08.2014, a fost emisă o nouă Decizie de recuperare a prefinanțării nr._ (obiect al litigiului) privind proiectul POSDRU/83/5.2/S/_, denumire „Promovarea meșteșugurilor tradiționale pentru a facilita trecerea de la agricultura de subzistență la ocuparea în activități non-agricole în mediul rural”, codul SMIS_, M. F. Europene – Autoritatea de Management POSDRU stabilind în sarcina Fundației D. V. pentru Dezvoltarea României, conform art. 6 alin. 3 din contractul de finnațare nr. E3700/21.05.2010 și art. 171 din OUG nr. 64/2009, obligația de restituire a prefinanțării nejustificate în cuantum de 527.485,15 lei.
În motivarea deciziei obiect al litigiului s-au retinut, intre altele, următoarele:
Conform contractului de finanțare nr. E3700/21.05.2010 proiectul s-a demarat începând cu data de 01.06.2010. Prin cererea de prefinanțare înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 218/25.06.2010 beneficiarul a solicitat prefinanțarea în sumă de 556.198,01 iei achitată de AMPOSDRU cu ordin de plată nr. 1113 din 9 iulie 2010. Prin cererea de prefinanțare 2 înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 225/26.07.2010 beneficiarul a solicitat prefinanțarea în sumă de 661.531,39 lei achitată de AMPOSDRU cu ordin de plată nr. 1394 din 12 august 2010.
Prin cererea de rambursare 2 înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 2/14.07.2011 a fost dedusă prefinanțare în sumă de 107.096,54 lei.
Prin cererea de rambursare 3 înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 3/18.08.2011 a fost dedusă prefinanțare în sumă de 123.751,90 lei.
Prin cererea de rambursare 4 înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 4/24.10.2011 a fost dedusă prefinanțare în sumă de 229.337,53 lei.
Prin cererea de rambursare 5 înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 5/25.01.2012 a fost dedusa prefinanțare în sumă de 163.956,13 lei.
Prin cererea de rambursare 6 înregistrată la AMPOSDRU cu nr. 6/23.05.2012 a fost dedusă prefinanțare în sumă de 66.129,15 lei.
În consecință beneficiarului i s-a dedus prefinanțare în sumă de 690.271,25 lei din totalul de 1.217.729,40 lei prefinanțare primită, astfel că trebuie să restituie Autorității de Management suma de 527.458,15 lei.
Având în vedere faptul că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prefinanțării nejustificate, în termen de 15 zile de la data comunicării notificării nr. 3818/18.04.2013, s-a emis titlul de creanță.
II. Analiza condițiilor suspendării actului administrativ:
1. Considerente generale:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ,,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Potrivit art. 15 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 ,,Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei’’.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că pentru a putea fi admisă o cerere de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. Existența acțiunii în anulare a actelor administrative;
2. Dovedirea cazului bine justificat. Prin cazuri bine justificate, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a înțeles împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru a se dovedi existența unui caz bine justificat reclamantul trebuie să indice și să probeze acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
3. Dovedirea pagubei iminente. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, paguba iminentă reprezintă „prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public”.
4. În plus, în cazul suspendării actelor administrative cu caracter fiscal, legiuitorul a prevăzut o a patra condiție de admisibilitate, reglementată la art. 215 alin. (2) C.proc.fiscală, respectiv plata unei cauțiuni.
2. Analiza condițiilor prevazute de art. 15 al Legii nr. 554/2004 în litigiul de față:
a) Împotriva actului administrativ a carui suspendare se solicita reclamantul a formulat acțiune in anulare, obiect al dosarului nr._ al Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal .
b) Cautiunea stabilita de OUG nr. 66/2011 a fost achitata cu recipisa de consemnare nr._/1/09.04.2015 (copie fila 368 dosar).
c) Referitor la dovedirea cazului bine justificat, Curtea retine:
Din analiza scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3106/28.03.2013 emisă de M. Muncii Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – OIPOSDRU Regiunea Sud – Vest Oltenia (fila 90 si urm) rezulta ca entitatea emitenta arată Fundației D. V. pentru Dezvoltarea României că, în legătură cu cererea de rambursare nr. 6 din data de 24.05.2012, privind contractul POSDRU/83/5.2/S/_ – „Promovarea meșteșugurilor tradiționale pentru a facilita trecerea de la agricultura de subzistență la ocuparea în activități non agricole în mediul rural” -, se respinge suma de 282.760 lei reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, cu motivarea că «experții întreprind în cadrul proiectului o activitate dependentă, avizată de managerul de proiect în baza rapoartelor de activitate și este impus un număr de ore lucrate. De asemenea, beneficiarul a suportat cheltuielile cu deplasările experților. D. urmare, cheltuielile cu onorariile experților au fost considerate neeligibile, deoarece convențiile civile de prestări servicii încheiate în baza Codului civil nu respectă condiția de a nu avea caracterul unei activități dependente, permanente și subordonate față de beneficiar conform art. 7 alin. 1 pct. 2 sub-punctul 2.1 din Codul fiscal.».
Acest aspect reținut in scrisoarea de informare a fost contestat de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții formulate corespunzător cheltuielilor menționate (filele 42, respectiv 56 și urm. dosar).
Apoi, din cuprinsul minutei întâlnirii AMPOSDRU- reclamanta din data de 18.12.2013 (fila 116 si urm), a adresei OIRPOSDRU nr. 4230/08.05.2013 (fila 467 dosar) se poate observa existența unei neconcordanțe în poziția autorităților implicate în gestionarea contractului de finanțare, în sensul că, în legătură cu aceeași problemă juridică, AMPOSDRU afirmă că nu s-au încălcat prevederile legale prin convențiile civile de prestări servicii în cadrul proiectului părții reclamante, în timp ce OIPOSDRU susține contrariul, excluzând de la rambursare ca neeligibile cheltuielile aferente acelor convenții civile.
Prin urmare, rezultă de aici, cu titlul de aparență, că poziția autorităților cu atribuții în soluționarea cererilor de rambursare nu este concordantă cu privire la aceeași problemă de interpretare a legii, împrejurare care se subsumează unei îndoieli serioase asupra legalității, cu consecințe și asupra actelor administrative subsidiare prin a căror emitere se urmărește valorificarea concluziilor activității de soluționare a cererii de rambursare.
Apoi, mai observă Curtea că decizia a cărei suspendare se solicita a fost emisă de membrii comisiei de soluționare a contestației, fără a se fi justificat, cel puțin la nivelul aparentei, că pârâtă ar avea competența în acest sens.
În plus, din analiza comparativă a deciziei inițiale, cea cu nr._/2014 (fila 124 dosar), și a celei ulterioare obiect al litigiului (fila 373), Curtea constată că în mod obișnuit revine atribuția de emitere a unei asemenea decizii unei echipe în a cărei alcătuire intră doi ofițeri control din compartimentul Control al Serviciului constatare și stabilire nereguli AMPOSDRU, iar decizia obiect al litigiului a fost emisă de o comisie de soluționare contestații în a cărei compunere au intrat un singur ofițer control și doi consilieri juridici.
Prin urmare, cel puțin la nivel de aparență exista o îndoială serioasa în ceea ce privește legalitatea actului administrativ, câta vreme pârâtă nu justifică temeiurile în baza cărora comisia de soluționare a contestației era competentă ca, după ce admitea respectiva cale de atac, să emită și decizia de recuperare a prefinanțării.
Apoi, potrivit art. 171 alin. 2 din OUG nr. 64/2009 în cazul în care beneficiarii nu restituie autorităților de management/Autorității de certificare și plată sumele prevăzute la alin. (1), în termen de 15 zile de la data comunicării notificării, acestea emit decizii de recuperare a prefinanțării, prin care se individualizează sumele de restituit exprimate în moneda națională. Decizia constituie titlu de creanță și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În titlul de creanță se indică și contul în care beneficiarul trebuie să efectueze plata.
Or, în lumina art. 43 alin. 2 lit. i) și j) din OG nr. 92/2003, Curtea constata ca nu se pot identifica în conținutul deciziei a carei suspendare se solicita acele elementele ale actului administrativ fiscal constand in: i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului, împrejurare care se subsumeaza condiției „cazului bine justificat”.
d) Referitor la dovedirea condiției pagubei iminente, Curtea retine:
Prin prisma cuantumului creanței bugetare stabilite prin actul litigios, respectiv 527.458,15 lei, avand in vedere scopul și obiectul de activitate ale reclamantei, astfel cum rezulta din anexa nr. 4 la cererea de chemare in judecata, o eventuală continuare a executarii debitului poate fi în continuare de natură a perturba grav activitatea acesteia.
Curtea are in vedere ca, in raport de documentatia depusa de reclamanta, suma stabilită în decizia contestata este într-un cuantum semnificativ, iar punerea în executare a deciziei contestate ar putea avea asupra activitatii reclamantei înrâurirea unui prejudiciu material viitor imediat, previzibil și imposibil de inlaturat.
În plus, Curtea remarcă faptul ca prin sentinta civila nr. 2754/17.10.2014 pronuntata in dosarul nr._ Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a dispus suspendarea aceluiasi act administrativ, pana la soluționarea litigiului de fond.
Ulterior, instanta de fond a fost sesizata cu acțiunea in anulare, obiect al dosarului nr._ al Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Așa fiind, Curtea remarcă două chestiuni relevante:
În primul rând, raportat la actele dosarului de față, situația de fapt și problema de drept din litigiu de față rezultă că acele elemente de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului investit cu cererea de suspendare formulata în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 se mențin în continuare și pe parcursul litigiului în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, atat cazul bine justificat, cat si conditia pagubei iminente fiind in continuare ca fiind indeplinite, pana la finalizarea definitiva a dosarului de fond in anulare, pentru motivele arătate anterior în cuprinsul motivarii de față.
In al doilea rând, Curtea remarcă faptul că, față de imprejurarea că prin incheierea din data de 06.05.2015 pronuntata in dosarul nr._ in baza art.413, alin.1, pct.1 NCPC, s-a suspendat judecarea cauzei pana la solutionarea definitiva a dosarului nr._ aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a, cu atât mai puternic cuvânt se impune a se dispune suspendarea actului contestat până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, în condițiile în care o procedură judiciară prelungită cu privire la litigiul de fond, impusă de considerente judiciare pertinente și obiective, poate, la rândul său, să se repercuteze negativ in privinta activitatii reclamantei, dacă executarea actului administrativ s-ar demara în timp ce un litigiu mai îndelungat cu privire la însăși legalitatea și temeinicia titlului de creanță este incă pendinte.
Așa fiind, în baza art.15 din Legea nr. 554/2004 Curtea va suspenda executarea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr._/19.08.2014 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA D. V. PENTRU DEZVOLTAREA ROMANIEI, cu sediul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la S.C.A. C.,P. @ ASOCIAȚII, BUCUREȘTI, ., NR.2, ETJ. 2, ., în contradictoriu cu pârâtul M. F. EUROPENE DIRECTIA GENERALĂ AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, cu sediul în sector 1, București, . CENTER, nr. 15-17.
În baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendă executarea Deciziei de recuperare a prefinanțării nr._/19.08.2014, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. F. D. N.
Red./tehnored./C.M.F./D.N/2015/ ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1516/2015. Curtea de Apel... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
