Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 426/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 426/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 426/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr.426
Ședința publică din data de 11 februarie 2016
C. constituită din:
Președinte: D. D. M.
Grefier: G. M.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul U.A.T. JUDEȚUL I. în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. I., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă ambele părți, reprezentate prin consilieri juridici, care depune delagații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 08.02.2016, prin serviciul registratură, Centrul Județean de Asistență Medico-Socială Domnești a depus la dosar, în 4 exemplare, cerere de intervenție în interes propriu, după care:
Reprerentantul pârâtelor invocă excepția necompetenței materiale și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, învederând că decizia nr. 15/2015 a fost emisă de C. de C. I., structură organizată la nivel județean, precum și faptul că toate părțile au sediul în București.
Reprezentantul reclamantului arată că lasă la aprecierea instanței. La interprelarea Curții, arată că a introdus acțiunea la C. de Apel București, întrucât astfel s-a menționat în cuprinsul încheierii de soluționare a contestației nr. VI/100/14.10.2015. Precizează că solicită declinarea competenței în favoarea Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Reprezentantul pârâtelor arată că mențiunea respectivă a fost făcută din eroare.
C. rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
C.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.11.2015, reclamantul U.A.T. Județul I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și C. de C. I., anularea încheierii nr. VI/100/14.10.2015, precum și anularea în parte a deciziei nr. 15/18.05.2015, respectiv în ceea ce privește măsurilor dispuse la pct. I.4, I.12 și II.13.
La termenul de judecată din data de 11.02.2016, reprezentantul pârâtelor a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia C. se va pronunța cu prioritate, conform dispozițiilor art. 132 din Codul de procedură civilă, în sensul că o va admite, cu consecința declinării competenței în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:
În speță, reclamantul contestă măsurile stabilite la pct. I.4, I.12 și II.13 din decizia nr. 15/18.05.2015 emisă de către C. de C. I., strucutură organizată la nivel județean.
Chiar dacă această structură nu are personalitate juridică, în sensul legii civile, acest aspect nu este relevant în cauză, întrucât în dreptul administrativ interesează capacitatea de drept public, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea și executarea în concret a legii, capacitate administrativă de care C. de C. I. dispune, din moment ce este emitenta deciziei nr. 15/18.05.2015.
C. mai reține că, la data de 20.02.2012, Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat o soluție de principiu, în sensul că, atunci se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii teritoriale a Curții de C., competența materială revine tribunalului, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură locală a Curții de C.; în schimb, atunci când intervine desființarea sau anularea deciziei emise de structura teritorială printr-o decizie a comisiei de soluționare a contestației din cadrul Curții de C., care se substituie astfel deciziei structurii județene, competența materială revine curții de apel, întrucât în această situație actul administrativ care produce efecte juridice este încheierea comisiei ce funcționează în cadrul Curții de C..
În considerarea acestei soluții de principiu, prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 135/16.05.2013, publicată în M. Of. nr. 538/26.08.2013, au fost modificate și dispozițiile pct. 228 și 223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., adoptat prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/04.11.2010.
Astfel, conform pct. 228 din R.O.D.A.S., „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor aparține instanțelor de contencios administrativ, așa cum acestea au fost indicate la pct. 223 lit. e), în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”. Conform pct. 223 lit. e) din R.O.D.A.S., „în cazul încheierilor pronunțate ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene și a mun. București, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate; în cazul încheierilor pronunțate ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de C., competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate”.
Având în vedere că reclamantul contestă anumite măsuri dispuse prin decizia nr. 15/18.05.2015 a Camerei de C. I., litigiul privind așadar un act administrativ emis de către o autoritate publică județeană, C. va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, întrucât toate părțile au sediul în mun. București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâte.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul U.A.T. JUDEȚUL I. în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. I., în favoarea Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. G. M.
Red/thred. DDM/ 4 ex/ 11.02.2016.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 535/2016. Curtea... | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 318/2016.... → |
|---|
