Pretentii. Decizia nr. 364/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 364/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 364
Ședința publică de la 26.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: R. E. T.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant C. I. împotriva sentinței civile nr. 3938/26.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI PRIN DGRFPB și intimata - chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant C. I., prin reprezentant conventional, avocat Munjea A., care depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru plătite.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3938/26.05.2015 Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal a respins cererea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI PRIN DGRFPB și ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. I. solicitând admiterea recursului ca intemeiat si ca urmare sa se dispună casarea sentintei atacate iar pe fondul cauzei sa se admită recursul asa cum a fost formulat si precizat.
În motivare a arătat că instanta de fond nu a avut in considerare atunci cand a pronuntat solutia faptul ca practica judiciara in materie a stabilit ca aceste sume de bani, au fost instituite cu incalcarea Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, suntobligatorii pentru România, precum si ca incalca normele legale privitoare la proprietate, drept garantat de Constitutie si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. De asemenea, Ordonanta de Urgenta nr. 9/2013 - privind timbrul de mediu pentru autovehicule, contine dispozitii care incalca Constitutia Romaniei ( art. 4, litera d), prin care se prevede "cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația auto vehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea rară plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ".
De aceea, apreciază ca taxa impusa este o masura discriminatorie si abuziva, ce contravine dreptului European si incalca art 110 din Tratatul Comunitatii Europene, si ca, in consecinta, pentru suma platita nu exista un titlu de creanta care sa intruneasca toate conditiile lega1e de valabilitate.
Avand in vedere toate cele mentionate, consideră ca nu datorează suma achitata, ca a realizat o plata nedatorata, fapt pentru care va rugam sa dispuneti restituirea sumei indicate. Instanta de fond a apreciat in mod gresit atunci cand nu a avut in vedere faptul ca din dispozitiile OUG nr.50/2008 reiese ca taxa de poluare nu este perceputa pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania, stat comunitar de la 1.01.2007 - fiind perceputa numai pentru autovehiculele inmatriculate in celelelte state comunitare si reinmatriculate in Romania dupa aducerea acestora in tara. A învederat ca aceasta suma este aberanta in conditiile in care pretul masinii a fost in cuantum de 4.000 EURO si aceasta este o masina care se afla inmatriculata in Romania inca din anul 2002, iar pretul taxei pentru emisiile poluante provenite de la auto vehicule este in cuantum de 8.485,00 lei aproximativ 2.000 EURO. Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere la pronuntarea sentintei faptul ca in perioada 1 ianuarie - 15 martie 2013, deși reglementarea era identică, denumirea a fost aceea de " taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule " instituită prin Legea nr. 9/2012 și aplicată ca atare după abrogarea, începând cu 1 ianuarie 2013, a OUG nr. 1/2012.
Astfel taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, aplicată în perioada ianuarie 2013 - 15 martie 2013 va fi tratată asemenea timbrului de mediu, întrucât prevederile celor două acte normative - Legea nr. 9/2012 și O.U.G. nr. 9/2013 - sunt identice). În concret, Guvernul României, prin adoptarea O.U.G.nr. 9/2013, respectiv care reglementează și plata prin timbrului de mediu la prima vânzare după înmatricularea
autovehiculului în România,influențează concurența în piața auto second-hand din România creînd discriminări vădite la prestații echivalente-între auto vehiculele similare înmatriculate în România puse în vânzare de către proprietarii lor.
Astfel, pentru autovehicule identice, înmatriculate în România, Guvernul aplică - la prima vânzare - două măsuri distincte:
a) impune timbrul de mediu pentru cele la care înmatricularea s-a făcut fără plata taxei auto - declarată nelegală de către C.J.U.E. - sau pentru cele la care taxa auto a fost restituită prin hotărâri judecătorești definitive.
b) nu impune acest timbru de mediu autovehiculelor pentru care s-a plătit această taxă auto nelegală, însă proprietarii nu au solicitat restituirea ei.
ÎNCĂLCAREA ÎN CONCRET DE CĂTRE O.U.G. A REGULAMENTULUI NR. 1/2003 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE:
Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare - art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013- Guvernul României, stabilește condiții de tranzacționare distincte pentru autovehucule similare existente pe piața internă și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. a) din T.F.U.E.
Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare -art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României limitează comercializarea autovehiculelor pentru care s-a restituit taxa auto ori au fost înmatriculate fără plata acestei taxe și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. b) din T.F.U.E.
Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare - art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României aplică proprietarilor de autovehicule similare înmatriculate în România condiții inegale la prestații echivalente și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. d) din T.F.U.E.
Prin instituirea timbrului de mediu la prima vânzare -art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013 - Guvernul României condiționează încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul înmatriculat în România, de acceptarea de către cumpărător a unor prestații suplimentare - în speță plata timbrului de mediu - care, prin natura sa, nu are nici o legătură cu obiectul contractului de vânzare-cumpărare, și astfel încalcă dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. e) din T.F.U.E.
Sanctiunea pe care reglementarea comunitară o dă acestei "DECIZII" a "AUTORITĂTII ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE "care este GUVERNUL
ROMÂNIEI este NULITATEA DE D. - art. 101 alin. (2) din T.F.U.E. Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere ca ÎN CONCRET, dispozitiile art. 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013 SUNT N. DE D.! Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere care sunt CONSECINTELE NULIT Ă TII DISPOZITIILOR ART. 4 lit.c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013: Este de observat că exact aplicarea acestor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 fusese suspendată până la 1 ianuarie 2013 de către Guverul B. prin O.U.G. nr. 1/2012, iar consecința a fost neconformitatea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată prin Legea nr. 9/2012, cu dispozițiile art. 110 paragraful I din T.F.U.E. Așadar, nulitatea dispozițiilor art, 4 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, atrage în mod automat neconformitatea timbrului de mediu pentru autovehicule reglementat de art. 4 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 paragraful 1 din nr. T.F.U..E. întrucât, din nou, autovehiculele de ocazie provenite dintr-un stat membru al U.E. sunt discriminate la prima înmatriculare în România față de autovehiculele similare existente pe Piața interna. ÎN CONCLUZIE, întreaga reglementare a timbrului de mediu - prin art. 4 lit. a), b), c) și d) din O.U.G. nr. 9/2013 - CONTRA V. REGLEMENTĂRILOR COMUNITARE - în concret art. 1 alin. (1) din REGULAMENTUL (CE) NR. 1 /2003 AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE raportat la art. 101 alin. (1) lit. a), b), d), e) din T.F.U.E. și art. 110 paragraful I din T.F. U.E. Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere faptul ca timbrul de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 aduce, în plus,următoarele atingeri ordinii juridice interne și internationale:
Încalcă dreptul de proprietate privată garantat de Constituția României - art. 44 - prin afectarea dreptului de dispoziție al proprietarului unui autovehicul înmatriculat în România în privința căruia, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a dispus restituirea taxei auto achitate nelegal ori înmatricularea lui rară plata acestei taxe. Acest proprietar-vânzător nu poate transmite cumpărătorului totalitatea drepturilor pe care le are el cu privire la acel autovehicul. Astfel, în timp ce el are dreptul de a circula cu autovehiculul al cărui proprietar este ( dreptul de folosință), la vânzare, în condițiile OUG nr. 9/2013 - el nu poate transmite acest drept de folosință cumpărătorului ! Altfel spus el NU POATE DISPUNE în mod liber și suveran de bunul al cărui proprietar este !
Încalcă dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) lit. d) pct. V) din Legea nr. 48/2002 pentru
aprobarea Ordonanței nr. 137/31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin diferențierile pe care le face între proprietarii autovehiculelor îmnatricu1ate în România în privinta cărora s-au dispus - prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - restituirea taxei auto încasate nelegal ori înmatricularea lor fără plata acestei taxe și proprietarii de autovehicule similare în privința cărora nu s-a solicitat și nu s-a dispus restituirea acestei taxe.
Încalcă principiul neretroactivității legii civile reglementat atât de art. 15 alin. (2) din Constituția României cât și de art. 6 din Noul Cod Civil, care, în alin. (3) prevede textual: " Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi ( în speță art. 214/1-214/3 din Codul fiscal 2007, O.U.G. nr._ cu modificările ulterioare, Legea nr. 9/2012 modificată prin O.U.G. nr._ ) sunt supuse dispozițiilor legii vechi, NEPUTÂND FI CONSIDERATE VALABILE ORI, DUPĂ CAZ, EFICACE POTRIVIT DISPOZIȚIILOR LEGII NOI".
Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere faptul ca O.U.G. nr. 9/2013 TOCMAI
ACEASTA FACE: DĂ EFICACITATE TAXEI AUTO ACHITATE ÎN VIRTUTEA
ACESTOR ACTE NORMATIVE INTERNE NECONFORME CU REGLEMENTAREA
COMUNITARĂ. CONSIDERÂNDU-LE V ALABILE ! În concret, cei care au plătit taxa auto percepută nelegal și reglementată de actele normative susmenționate NU PLĂTESC TIMBRUL DE MEDIU considerându-se că au făcut o plată legală, în timp ce aceia care au solicitat restituirea taxei achitate nelegal ori înmatricularea autovehiculului
fără plata acelei taxe, PLĂTESC TIMBRUL DE MEDIU, considerându-se astfel, că restituirea taxei auto percepute nelegal ori înmatricularea autovehiculului rară plata acestei taxe nu au fost dispoziții legale ale instanțelor judecătorești și că, deci, nu au nici o valoare juridică!
Încalcă autoritatea de lucru judecat - ( art. 430 N.c.pr.civ.) - a hotărâri lor pronunțate de instanțele naționale care au statuat pentru totdeauna că autovehiculele în cauză pot circula pe teritoriul României rară nici o îngrădire a dreptului de proprietate a celor care le-au înmatriculat fără plata taxei auto percepute nelegal ori au solicitat restituirea acestei taxe achitate nelegal.
Încalcă Deciziile C.J.U.E. pronunțate în cauzele C-402/09 - TA TU vs ROMANIA - soluționată la 7 aprilie 2011 și C-263/1 O -NISIPEANI vs ROMANIA - soluționată la 7 iulie 2011, prin faptul că dispozițiile O.U.G. nr._ consideră valabile plățile taxei auto făcute în baza unor acte normative interne pe care instanța europeană le-a declarat neconforme cu reglementarea comunitară! Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere totodata un alt tip de discriminare care apare si intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor inainte de aplicarea taxei si cele care solicita inmatricularea ulterior aparitiei taxei. D. aceste din urma persoane platesc aceasta taxa, desi este evident ca polueaza si celelalte autoturisme inmatriculate anterior. Discriminarea este realizata de legiuitorul care a legat plata taxei de prima inmatriculare de faptul inmatricularii, desi ni se specifica in nenumarate randuri ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic potrivit principiului "poluatorul plateste".
Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere Ordonanța CJUE din data de 03.02.2014 menționată in actiunea reclamantului recurent și care a stabilit că taxa auto instituită de Guvernul României prin Legea nr. 9/2012 contravine Articolului 110 al Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene, trebuie arătat faptul că decizia respectivă a fost pronunțată urmare a întrebărilor preliminare a două instanțe românești - Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel București - în cauzele conexate C-_ (privind-o pe doamna S. G. C.) și C- 214/13 (privindu-l pe domnul G. C.). Intrucat textele legii romane ce instituie taxa speciala contravin in mod evident legislatiei comunitare (care se aplica cu precadere fata de dreptul intern) - aspecte confirmate prin hotarari judecatoresti irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ - a solicitat paratei Administratia Finantelor Publice Sacele sa-mi restituie suma incasata in mod nejustificat. Procedura de restituire este reglementata de dispoztiile art.117 din Codul de procedura fiscala care prevad la alin.1 lit.d ca: " se restituie la cererea debitorului urmatoarele sume: cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale". Conform art.3 pct.l din O.M.F.P. nr.1899/2004 privind procedura de restituire si rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal cererea de restituire trebuie sa fie depusa in cadrul termenului legal de prescriptie a dreptului de a cere restituirea, respectiv in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul de restituire". In situatia in care organul fiscal constata ca cererea mea de restituire este intemeiata trebuie sa intocmeasca actul administrativ, respectiv decizia de restituire a sumei incasate in mod necuvenit. In schimb, formuland raspuns la cererea mea, parata a emis adresa nr._ din data de 21.05.2014 (anexate prezentei) in sensul respingerii cererii pe considerentul ca eu am achitat in mod voluntar taxa si am folosit chitanta la inmatricularea autovehiculului, precizand si faptul ca nu organul fiscal mi-a conditionat inmatricularea autovehiculului de achitarea taxei de mediu, se mai precizeaza ca restituirea taxei nu este reglementata de ordonanta nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru auto vehicule.
F. de dispozitiile imperative ale art. 110 (fost art.90) par. 1 din T.C.U. consideră aceste acte normative ca fiind nelegale, motiv pentru care am inteles sa formulez prezenta actiune. In conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.554/2004:
"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii. "
Prin refuzul nejustificat de a-i restitui suma incasata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule consider ca parata, in mod nejustificat, nu i-a solutionat cererea motiv pentru care sunt indreptatit sa se adreseze instantei de judecata.
În drept, art. 488 pct. 8 NCPC.
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit încheiat la data de 21.12.2011 (fila 15 dosar) reclamanta CINAN I. a cumpărat autovehiculul marca Mercedez Benz Tip Vito 108 CDI, an de fabricație 2002.
În vederea înmatriculării autoturismului în România, reclamanta a achitat suma de 8485 lei cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule (f. 18), datorată potrivit art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013 („Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată… cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”). Suma a fost stabilită prin decizia nr._/24.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 4 București (f. 18).
Obligația de plată a taxei pentru emisii poluante aferente primei înmatriculări în România a unui vehicul este prevăzută, de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012, normă juridică ce face parte dintr-o lege în vigoare și care nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, fiind astfel pe deplin aplicabilă.
Este adevărat că, în situația în care s-ar constata existența unei contrarietăți între norma internă și o normă aparținând dreptului Uniunii Europene, norma internă ar fi înlăturată de la aplicare, potrivit principiului priorității dreptului Uniunii, dezvoltat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în jurisprudența sa (Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, C-106/77) și statuat prin prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Este de asemenea adevărat că prin două hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (în cauzele T., nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) și N., C 263/10, 7 iulie 2011), o taxă percepută anterior la momentul primei înmatriculări în România a unui autovehicul („taxa pe poluare” instituită prin OUG nr. 50/2008, în diversele sale variante), având o natură similară sau cvasi-identică cu taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, a fost declarată ca fiind contrară dreptului Uniunii Europene, respectiv art. 110 TFUE (fost art. 90 TCE). Această soluție a Curții de la Luxemburg s-a întemeiat însă pe aceea că, prin modul în care era așezată (se aplica autovehiculelor rulate aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind însă percepută pentru autovehiculele rulate înmatriculate deja în România și care fac obiectul unei vânzări), taxa pe poluare instituia un regim fiscal discriminator între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, descurajând punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Însă, acest efect discriminator nu mai poate fi reținut în privința reglementării instituite prin Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare începând cu data de 01.01.2013, deoarece, începând cu această dată, a încetat suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 (suspendare dispusă prin OUG nr. 1/2012). Astfel, începând cu data de 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante s-a aplicat atât la prima înmatriculare în România a unui autovehicul (art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012), dar și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012). Instituirea obligației de plată a taxei pentru emisii poluante și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, care fac obiectul unei vânzări, este de natură să înlăture efectul descurajant pentru importul din alte state membre a unor produse de aceeași natură și orientarea consumatorului către produse de pe piața autohtonă, identificat de CJUE în hotărârile menționate în privința fostei taxe pe poluare.
Astfel fiind, neputându-se reține încălcarea dreptului Uniunii prin reglementarea instituită prin Legea nr. 9/2012, aplicabilă de la 01.01.2013, nu se pune nici problema înlăturării de la aplicare a normei interne de către dreptul UE. Cum, în speță, reclamanta a solicitat înmatricularea în România a autovehiculului la data de 03.01.2013, cererii sale îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare la această dată, act normativ cu privire la care nu se poate reține că ar fi contrar dreptului UE. Rezultă deci că suma achitată de reclamantă cu titlu de taxă pentru emisii poluante a fost datorată în mod legal, iar refuzul pârâtei de a o restitui nu poate fi calificat ca nejustificat.
În aceste condiții, fiind neîntemeiate criticile recurentului, în raport de disp. art. 496 Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. I. împotriva sentinței civile nr. 3938/26.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI PRIN DGRFPB și intimata - chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată azi, 26.01.2016, în ședință publică.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
H. P. | R. E. T. | O. S. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. H.P. / 2 ex.
Jud. fond R. M. / Tribunalul București
. data de
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2697/2015.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 343/2016. Curtea... → |
|---|
