Anulare act administrativ. Decizia nr. 892/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 6963/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 892
Ședința publică din 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător R. N. B.
Grefier S. D.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.568/CA/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații reclamanți: C. N. V., cu domiciliul în Murfatlar, ..28, județ C. în nume propriu și ca mandatar pentru L. V., cu domiciliul în C., ., . și pentru S. V., cu domiciliul în S., ..192, județ B., toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..2, ..1, ., sector 1, având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că:
- recursul este motivat;
- scutit de plata taxei judiciare de timbru;
- intimatul reclamant C. Nufăr V. a depus concluzii scrise și,
- s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.223 NCPC.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
P. acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr._ la data de 01.10.2014, reclamanții C. Nufăr-V., L. V. și Stratil V., prin mandatar C. Nufăr-V. au formulat, în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, contestație prin care au solicitat anularea Deciziei nr.808 din 29.07.2014 emisă de către A.N.R.P prin care s-a dispus reanalizarea Hotărârii Comisiei Județene C. nr.416/2012, cu motivația în esență că, au formulat contestație împotriva Hotărârii nr.416/2002 întrucât nu au fost despăgubiți pentru o suprafață de teren de 89 ha și 50 ari, pentru care au făcut dovada dreptului de proprietate.
P. întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
P. Sentința civilă nr.568/CA/19.03.2015 Tribunalul C. a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei nr.808/29.07.2014 emisă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru considerentele cuprinse în acea hotărâre.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs pârâta ANRP, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC și cu următoarea motivație, în esență:
Apreciază recurenta că soluția instanței de fond este eronată, neținând cont de faptul că atunci când s-a procedat la executarea silită, dosarul se afla în stadiu de analizare la ANRP, reclamanții formulând contestație împotriva Hotărârii nr.416/2012, contestație soluționată prin Decizia nr.808/29.07.2014 a ANRP.
Referitor la anularea Deciziei nr. 808/29.07.2014 emisă de ANRP prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 416/06.04.2012 emisă de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, intimata a precizat că moștenitorii autorilor pentru care s-au solicitat despăgubiri, respectiv S. V., L. V. și C. Nufăr V., domiciliau conform documentelor de stare civilă depuse la dosar, în județe diferite, respectiv Sibiu și C..
Având în vedere prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 416/06.04.2012, ANRP a respins contestația, solicitând revocarea Hotărârii nr. 416/06.04.2012 Comisiei Județene C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
P. întâmpinare, recurenții învederează că au formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei Județene C. nr.416/2012 numai cu privire la faptul că, la calculul despăgubirilor nu a fost avută în vedere o suprafață de teren de 89,5 ha, pentru care au fost depuse acte doveditoare, astfel că se poate afirma că în cauză sunt în fața unei „cereri de completare” și nicidecum o contestație.
Se arată că, din moment ce dosarul de despăgubiri a fost transmis între Comisia Județeană Sibiu și Comisia Județeană C. pe cale administrativă, fără ca vreuna dintre instituții să refuze fie transmiterea, fie recepționarea dosarului, coroborat cu faptul că Legera nr.290/2003 nu prevede nici o sancțiune pentru încălcarea „competenței teritoriale”, Hotărârea Comisiei Județene C. nr.416/2012 este legal emisă.
Recurenții prin cererea formulată au indicat toți moștenitorii autorilor lor, respectând prevederile art.5 alin.2 din Legea nr.290/2003, însă în ce privește transmiterea cererilor la Comisia Municipiului București, textul de lege nu prevede obligativitatea transmiterii și nici o sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor legale.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor invocate, Curtea îl apreciază nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC, vizează aprecierea greșită de către prima instanță a Hotărârii nr. 416/2012 ca fiind intrată în circuitul civil, precum și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. 2 din legea nr. 290/2003.
Sub primul aspect, Curtea reține că prin Hotărârea nr. 416/06.04.2012 Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a aprobat cererea nr. 294/2004 și a propus acordarea de despăgubiri bănești intimaților-reclamanți, în calitate de moștenitori ai defuncților Costenco I. și Costenco Akilina, în valoare totală de 633.365,19 lei.
P. sentința civilă nr._/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia pronunțată de Tribunalul București la 06.01.2015 în dosarul nr._/3/2014 s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că Hotărârea nr. 416/06.04.2012 constituie titlu executoriu. Rezultă din probațiunea administrată la fond că în cauză s-a solicitat executarea acestui titlu pe cale silită, în cadrul dosarului de executare nr. 31/2013 al B. AD REM.
Cum hotărârea nr. 416/06.04.2012 a făcut obiectul executării silite, este evident că aceasta a produs efecte juridice și a intrat astfel în circuitul civil, formularea de către beneficiarii hotărârii a unei contestații administrative concomitent cu desfășurarea procedurii de executare silită nefiind de natură a infirma această concluzie.
Se constată astfel că statuarea primei instanțe în sensul intrării hotărârii comisiei județene în circuitul civil este corectă.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, Curtea reține că intimații-reclamanți au adresat ANRP contestație împotriva Hotărârii nr. 416/06.04.2012 emise de Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care au criticat neincluderea în despăgubirile acordate a valorii unui teren agricol, solicitând fie atribuirea unor terenuri de aceeași categorie, fie stabilirea unor despăgubiri și pentru aceste bunuri.
P. Decizia nr. 808/29.07.2014, contestată în cauză, recurenta-pârâtă ANRP a dispus reanalizarea, în vederea revocării, a hotărârii contestate și respingerea contestației. În motivarea deciziei, pârâta a invocat prevederile art. 5 alin. 2 din legea nr. 290/2003 reținând că, întrucât moștenitorii autorilor pentru care s-au solicitat despăgubiri domiciliau, conform documentelor de stare civilă depuse la dosar, în județe diferite, respectiv Sibiu și C., se propune revocarea Hotărârii nr. 416/06.04.2012 și transmiterea dosarului aferent către Comisia Municipiului București pentru aplicarea legii nr. 290/2003 spre competentă soluționare.
Titularii cererii de acordare despăgubiri aveau domiciliile în județele B. și C..
Cererea privind acordarea despăgubirilor în temeiul legii nr. 290/2003 formulată de reclamanți a fost inițial înregistrată la Instituția Prefectului Județul Sibiu -Comisia Județeană Sibiu pentru aplicarea legii nr. 290/2003, sub nr. 294/2004. Ca urmare a opțiunii beneficiarei S. V. (fila 47 dosar tribunal) dosarul a fost transmis Comisiei Județene C. pentru aplicarea legii nr. 290/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 din legea nr. 290/2003 “(2) Dacă pentru bunurile aceluiași proprietar sunt mai mulți moștenitori, fiecare dintre aceștia este obligat să îi menționeze pe ceilalți în cererea formulată. Dacă moștenitorii domiciliază în județe diferite, aceștia vor trimite cererile la Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(2^1) Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 analizează oportunitatea soluționării cererii sau, după caz, transmiterea acesteia spre competentă soluționare către comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 constituită în cadrul prefecturii județului în care domiciliază depunătorul cererii).”
A.. (2) al art. 5 a fost modificat de pct. 6 al art. unic din legea nr. 171 din 16 mai 2006, publicată în M.Of. nr. 437 din 19 mai 2006.
Or, la momentul formulării de către reclamanți a cererii de acordare despăgubiri (21.04.2004), art. 5 alin. 2 din lege avea următorul conținut “(2) Daca pentru bunurile aceluiasi proprietar sunt mai multi mostenitori legali, fiecare dintre acestia este obligat sa-i mentioneze pe ceilalti in cererea formulata, care se trimite la aceeași comisie judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, sau la comisia centrala, chiar daca ei domiciliază în judete diferite.”
Reiese astfel că în mod corect a fost soluționată cererea reclamanților de către Comisia Județeană C. pentru aplicarea legii nr. 290/2003, în acord cu dispozițiile legii în vigoare la momentul formulării cererii.
Totodată, Curtea reține că și în redactarea actuală, legea nr. 290/2003 instituie o competență alternativă în soluționarea cererilor formulate de persoane care au domiciliile în județe diferite, în sensul că aceasta poate aparține fie comisiei constituite în cadrul prefecturii de la domiciliul unui beneficiar, fie Comisiei Municipiului București, în funcție de aprecierea acestei din urmă entități.
În acest context, Curtea apreciază corectă statuarea primei instanțe în sensul inexistenței în legea specială a sancțiunii revocării hotărârii comisiei județene în ipoteza nerespectării normelor care reglementează competența teritorială.
Față de argumentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin.1 NCPC, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (ANRP), cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 568/CA/19.03.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. N. V., cu domiciliul în Murfatlar, ..28, județ C. în nume propriu și ca mandatar pentru L. V., cu domiciliul în C., ., ., ., județ C. și pentru S. V., cu domiciliul în S., ..192, județ B., toți cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..2, ..1, ., sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 17 Septembrie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, R. N. B. |
Grefier, S. D. |
Jud.fond: F.N.
Jud.red. R.N.B./30.09.2015
4 ex/30.09.2015
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 303/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
