Pretentii. Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 2707/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 597
Ședința publică din 3 februarie 2015
Președinte G. C.
Judecător M. L.
Judecător T. K.
Grefier M. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.5068 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimat fiind P. M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, verificându-și competența, în baza art.131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 Cod procedură civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004 și luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ /25.03.2014, reclamantul P. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Suceava, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 4.099 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante achitată la data de 19.01.2012 cu chitanța . nr._, actualizată cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
Prin sentința nr.5068 din 25 septembrie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4.099 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante cu dobânda fiscală aferentă, calculată de la data de 19 ianuarie 2012 și până la data restituirii efective, precum și suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a invocat dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.9/2012, susținând că această lege a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Referitor la dobânda fiscală aferentă, a precizat că prezenta acțiune a derivat din aplicarea unor dispoziții naționale pretins a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/3003 rep. privind codul fiscal.
A considerat că întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 rep..
A criticat sentința recurată și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat și a solicitat diminuarea acestuia.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea îl constată neîntemeiat pentru cele ce urmează :
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
La data achitării taxei către pârâtă era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art.110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prevăzută. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Cu privire la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat, Curteaconstată că nu este întemeiată, întrucât art. 451 alin. 2 Cod proc. civilă este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. Prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamantul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat, neproducându-se în speță, dovezi în acest sens.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.5068 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimat fiind P. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ML.
Jud. Fond H. L.
Tehnored. M.D.
2 Ex./12.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 604/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
