CSJ. Decizia nr. 1893/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1893/2003
Dosar nr. 2025/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 ianuarie 1999, SC A.I. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Dolj şi Direcţia Controlului Financiar de Stat Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 395 din 19 aprilie 1999, emisă de ultima pârâtă, precum şi a procesului-verbal de control nr. 10 din 30 martie 1999, încheiat de aceeaşi autoritate publică, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului, a sumei totale de 160.898.612 lei, reprezentând:
- 79.491.065 lei, impozit pe profit;
- 27.020.131 lei, majorări aferente;
- 37.178.243 lei, T.V.A.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1034 din 16 decembrie 1999, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Ministerului Finanţelor.
Aceeaşi instanţă, reînvestită ulterior, ca urmare a casării unei încheieri de suspendare a judecăţii, dispusă de Curtea Supremă de Justiţie, prin sentinţa nr. 173 din 31 mai 2002, a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 1101 din 24 august 2000, emisă de Ministerul Finanţelor.
Totodată, a trimis cauza la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în vederea soluţionării ei în fond.
S-a reţinut că în mod greşit organul administrativ jurisdicţional a stabilit că Direcţia Controlului Financiar de Stat trebuie să suspende adoptarea unei hotărîri de fond, până la soluţionarea de către organele de urmărire penală, a dosarului penal, privind pe administratorul societăţii comerciale; că societatea răspunde pentru obligaţiile bugetare în mod distinct de administrator.
Împotriva acestei ultime hotărîri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj.
Recurenta a susţinut că prin faptele sale, administratorul angajează chiar societatea comercială şi ca atare, în mod corect prin Decizia nr. 1101/2000, Ministerul Finanţelor a stabilit că se impune suspendarea adoptării unei hotărâri „până la rămânerea definitivă a soluţiei dată de parchetul local".
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile OUG nr. 13/2001, acţiunea introdusă de reclamantă a rămas fără obiect, deoarece, oricum, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj va emite o nouă decizie în cauză.
Recursul este nefondat.
Administratorul societăţii comerciale îşi desfăşoară activitatea în baza unui mandat comercial şi răspunde faţă de societate conform regulilor ce decurg din contractul de mandat comercial.
De asemenea, el răspunde delictual, potrivit regulilor specifice răspunderii civile, pentru prejudiciile cauzate societăţii sau unor terţe persoane, prin faptele proprii.
În aceste condiţii, se justifică distincţia făcută de instanţă între răspunderea administratorului şi răspunderea care revine societăţii comerciale, ca persoană juridică şi titular al obligaţiilor bugetare.
Admiţând, aşadar, acţiunea şi desfiinţând Decizia Ministerului Finanţelor Publice, curtea de apel a pronunţat o hotărâre în concordanţă cu legea şi principiile generale aplicabile în materie.
Competenţa materială a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Dolj a fost determinată de obiectul litigiului, de noua reglementare instituită în materie prin prevederile OUG nr. 13/2001, art. 5 şi 13 şi de cuantumul total al creanţelor bugetare contestate, care în speţă totalizează suma de 160.894.612 lei.
Având în vedere aceste considerente fără temei, se susţine în recurs că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect şi trebuia respinsă ca atare.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 173 din 31 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1892/2003. Contencios. Anulare ordin M.L.P.T.L.... | CSJ. Decizia nr. 1894/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
