CSJ. Decizia nr. 1934/2003. Contencios
| Comentarii |
|
O M Â N I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1934/2003
Dosar nr. 4587/2001
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 martie 2001, reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat să se stabilească faptul că, în urma pensionării, pârâtul trebuia să-i acorde drepturile băneşti cu titlul de ajutor, în valoare de 19.765.866 lei, că din această sumă s-a achitat numai suma de 10.952.942 lei, pârâtul să fie obligat la plata diferenţei de 8.812.924 lei şi să se actualizeze această sumă, până la data punerii în executare a hotărârii.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, arătând că diferenţa de plată solicitată reprezintă impozitul virat la bugetul statului.
Prin sentinţa civilă nr. 240/2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost respinse acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Instanţa a reţinut că impozitarea ajutorului acordat reclamantului, cu ocazia trecerii în rezervă la data de 30 noiembrie 1999, este legală, conformă dispoziţiilor art. 70 din OG nr. 73/1999, întrucât petentul a încasat ajutorul în luna ianuarie 2000; că ajutorul fiind calculat pe baza soldei lunare brute, impozitul a fost legal reţinut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că dreptul la ajutorul acordat în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a născut la data trecerii în rezervă, 30 noiembrie 1999 şi ajutorul este neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută avută la momentul pensionării.
Verificând cauza în funcţie de motivul de recurs, formulat în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Reclamantul a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr. 767 din 18 noiembrie 1999, începând cu data de 30 noiembrie 1999, prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 80/1995.
Din ajutorul stabilit, de 19.765.866 lei, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a reţinut impozit şi suma de 10.952.942 lei a fost achitată petentului la data de 26 ianuarie 2001.
Dreptul la ajutorul acordat în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a născut la data trecerii în rezervă, 30 noiembrie 1999. Modalitatea de calcul şi baza de referinţă, deci cuantumul ajutorului, trebuie avute în vedere în funcţie de legea în vigoare în momentul plăţii sumelor.
Astfel, OG nr. 73/1999, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, prevede în art. 70 că se aplică veniturilor realizate începând cu această dată.
Întrucât plata ajutorului s-a efectuat în luna ianuarie 2000, rezultă că venitul respectiv a fost realizat de recurent în luna ianuarie 2000 şi este supus impozitării prevăzute de OG nr. 73/1999. Acest act normativ a prevăzut expres în art. 86 alin. ultim, că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziţii contrare. Ordonanţa instituie impozitarea plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor acordate în baza OG nr. 7/1998, având la bază venituri brute - art. 86, coroborat cu art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 şi menţionează în mod expres la art. 6 lit. f), că sunt scutite de impozit pe venit, numai plăţile compensatorii şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate cadrelor militate la trecerea în rezervă.
Cum ajutorul acordat recurentului a fost stabilit în raport cu solda lunară brută, în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, text abrogat prin art. 86 alin. ultim din OG nr. 73/1999, în mod corect intimatul-pârât a reţinut impozitul prevăzut de lege şi l-a virat bugetului de stat.
Faptul că plata s-a efectuat în luna ianuarie 2000 şi nu în cursul lunii decembrie 1999, nu este imputabil intimatului, deoarece prin Legea nr. 36/1999, a bugetului de stat pe anul 1999, Ministerul Apărării Naţionale nu a avut alocate de la buget, fonduri pentru plata ajutoarelor stabilite în baza Legii nr. 138/1999.
În art. 69 al Legii nr. 138/1999 se prevede că „acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege, se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1". În măsura în care Ministerul Apărării Naţionale a primit fonduri cu această destinaţie de la bugetul statului, în luna ianuarie 2000 a efectuat plata datorată.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.C., împotriva sentinţei civile nr. 240/F din 23 octombrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1933/2003. Contencios. Anulare partiala a... | CSJ. Decizia nr. 1935/2003. Contencios. Anulare ordin M.E.C.si... → |
|---|
